De ce “marile oportunitati” sunt de regula deghizate in “pariuri riscante”. Variatiuni pe tema “vai, ce prost am fost!”

“Cum de am ratat terenul ala cu 20 de euro/mp in 2004?”, “de ce n-am luat actiuni pe minimele din 2009?”, “de ce n-am acceptat postul ala extraordinar cand mi s-a oferit”? Avem cu totii astfel de refrene in minte. Mari ocazii care n-au fost speculate la timp, trenuri pierdute care ne-ar fi dus departe, daca.... Detaliul pe care il scapam din vedere este ca deseori marile oportunitati presupun, cel putin aparent, un pariu riscant. Terenul ce pare ocazia vietii era insa intr-o zona fara utilitati si avea niste probleme juridice (rezolvabile), actiunile in 2009 prezentau riscul “colateral” al unui blocaj interbancar, postul de vis pe care l-ai refuzat venea intial cu un salariu mic si ore suplimentare, etc. Castigatori sunt cei dispusi sa iasa din curentul majoritar de opinie (daca vi se pare un fleac, ganditi-va ce simteati in 2009, cand se vorbea de faliment bancar generalizat si cat de nebuneasca parea ideea de a parasi refugiul cash-ului), sa se imunizeze impotriva contagiunii. Gasiti mai jos 3 sfaturi pentru a realiza mai usor asta..

Ce vreau sa spun? Marile oportunitati din viata apar deseori sub forma unui pariu impotriva ..bunului simt. Sunt foarte multe motive pentru care majoritatea nu le considera oportunitati, ba chiar pariuri riscante (ma rog, cand majoritatea cade de acord ca activul X reprezinta marea oportunitate ne aflam probabil intr-o bula speculativa). Cine are curajul sa iasa din rand, sa gandeasca in afara curentului majoritar de opinie, poate trage lozul castigator (sigur, exista si esecuri spectaculoase-vezi actiuni luate la preturi minuscule la viitoare companii falimentare).

Greseala pe care o facem este sa rupem de contextul emotional pretul la care se afla un anumit activ cu achizitia caruia am cochetat la un moment dat. Tot ce vedem este pretul din trecut, profitul pe care l-am fi obtinut in prezent si epitetele pe care le-am merita afisate pe cartea de vizita. Nu e deloc asa de simplu. Dovada ca repetam deseori greaseala de a fi prea tematori cand curajul se impune, sau de a fi exagerat de exuberanti cand prudenta se recomanda. Mai in gluma, mai in serios, cine n-are deloc experienta in piata de capital cred ca ar avea mai mult de castigat daca ar face exact invers ce-i dicteaza primul impuls (din acest motiv contrarienii par o specie de succes).

De exemplu, se vorbeste de ceva vreme de impactul iesirii Grecie in zona euro, de valul devastator pe care il poate declansa Spania, etc. Daca un eveniment de aceasta factura chiar se produce, secretul nu va fi sa aveti banii pregatiti la timp pentru a face achizitii, ci talentul de a va deconecta de valul de panica ce va cuprinde marea majoritate. Iar sentimentele multimii sunt contagioase, greu te poti sustrage. Presa va dudui de pesimism, analistii vor fi apocaliptici, vecinii, prietenii si rudele va vor condamna, ironiza sau ostraciza daca incercati sa actionati diferit, etc. Dar, daca pariul pe care il faceti impotriva curentului majoritar se va dovedi castigator, vor avea toate motivele sa va invidieze dupa.

In concluzie, n-avem nici o problema in a recunoaste oportunitatile in trecut (“puteam sa iau eu terenul ala la pret de nimc, dar nevasta-mea n-a avut curaj”), in a le imagina in viitor (“ o sa urmeze precis echivalentul lui Lehman Brothers in pietele de capital, poate chiar in 2013”) dar nu reusim deloc sa le identificam in prezent-fie nu le vedem unde sunt de fapt, fie ne repezim unde n-au ce cauta (bulele speculative).

Bine-bine, si ce-i de facut..? Iata 3 sfaturi:

1.Cand presa vuieste desteptul o coteste

In general mass-media exprima foarte bine sentimentele multimii. Analistii care alearga in directia curentului majoritar de opinie sunt cei chemati sa-si dea cu parerea, cei care gandesc altfel sunt marginalizati. Sentimentul dominant, ca si bursa, are insa o evolutie ciclica. Iar cel mai bun semnal ca ciclul este aproape de sfarsit este numarul celor care s-au urcat in trenul pesimismului/optimismului. Cand aproape toti au cumparat, cine va mai cumpara maine? Cand aproape toti au vandut, vine o sa intretina presiunea la vanzare maine?...Ma rog, poate simplific exagerat

2.Nu citi/asculta/crede doar opiniile care iti confirma propriile convingeri

Una dintre greselile pe care multi “destepti” o comit. Confruntarea argumentelor pro si contra este un exercitiu util cand vrei sa iei decizia buna dar tentatia de a te simti “confirmat” e mai puternica. “Daca si Roubini zice asta, iar eu cred la fel, inseamna ca sunt oarecum la fel de destept ca Roubini, nu?”. Ei bine, nu. Specialistii se pot insela la randul lor, chiar daca mai rar decat oamenii simpli, ce consolare ai daca pierzi pe mana lor intr-una din putinele situatii cand au evaluat gresit?

3. Nu te teme de postura de “Gica contra”

Exact efectul de contagiune de care vorbeam mai devreme. Nu e atat de simplu pe cat pare sa te sustragi curentului dominant. Daca nu ma credeti, imaginati-va ridicand semne de intrebare imediat dupa 11 septembrie 2011, “Revolutia” din decembrie, primul razboi din Golf, martie 2009 si achizitia de actiuni, etc. Repet, nu e vorba numai de combaterea bombardamentului media, ci de efortul de ignorare a opiniei aproape generale, de a te “sustrage” mentalului colectiv. Din acest motiv se spune ca rareori iti poti da seama cand te afli intr-o bula speculativa. Nimeni din jurul tau nu crede asta (altfel nici n-ar mai fi bula daca majoritatea n-ar crede ca preturile vor urca in continuare!), e foarte greu sa iti smulgi ochelarii de cal cat timp sunt in mare voga.