De ce bat clopotele (valutare) Mitica? Plus: un’ te duci tu leule (dupa Referendum)?

Perceptia publicului in ultima luna a fost ca turbulentele din politica au prabusit leul. Vestea proasta este insa ca moneda nationala doar a accelerat un pic in picajul in care oricum intrase in acest an. Cifrele: in 2012 euro contabilizeaza o crestere de 6,7% fata de bietul Ron, coroana ceheasca a saltat cu 8,7%, zlotul polonez ne-a dat cu tifla si a crescut cu 15,3% iar amaratul de forint (parca ungurii sunt/erau oaia neagra a Europei, nu?) a crescut cu peste 20%! Cat a contat deprecierea indusa de politicieni in iulie? Din nou, cifrele: pana pe 3 iulie, cand a cam inceput nebunia in Romania leul pierduse deja aproape 3% fata de euro dar nu mai putin de 7,7% fata de coroana din Cehia, 9,5% fata de zlot si 15,5% fata de forint.

Tot urmarind cu coada ochiului copacii (“dezintegrarea” euro) pare ca am pierdut din vedere padurea deprecierii monedei nationale fata de contracandidatele din zona (euro a pierdut mai mult teren fata de zlot sau forint decat fata de dolar!). Ce s-a intamplat in economia noastra de leul a furat-o atat de rau in acest an fata de monedele regionale? De ce se fuge de leu? Pai, bubele vechi: investitiile straine directe s-au redus dramatic, remiterile la fel, varful platilor in contul datoriei externe se apropie (2013-2014), nu absorbim suficiente fonduri europene dar contribuim la bugetul comun, etc.

In conditiile astea, cireasa de pe tort a pus-o instabilitatea politica: in intervalul 3-27 iulie, euro a crescut cu 3,6% fata de leu, coroana din Cehia cu aproape 4%, forintul cu 4,1% iar zlotul cu 5,2%. Este o continuare ceva mai agresiva a trendului de depreciere dar nu o schimbare radicala de optica, leul era deja evitat de investitori.

Ce se va intampla dupa Referendum? Eu as paria pe o inchidere de pozitii speculative si o apreciere temporara a monedei nationale. Moment optim pentru cei care pandesc ultimele vagoane ale convertirii unei parti a economiilor in valuta. Asta daca nu cumva scandalul dupa numaratoarea voturilor nu va fi unul urias. Asta pe termen scurt. Ce s-a intamplat de la inceputul anului pe piata valutara, plus cresterea de ultima ora a salariilor si pensiilor, plus promisiunile si cosmetizarile anului electoral nu ma fac deloc optimist privind soarta pe termen mediu a leului.

Sa vedem in final cum s-au comportat euro, coroana, forintul si zlotul raportat la leu in intervalul ianuarie 2008-27 iulie 2012, de cand am auzit prima data de criza in Romania si pana astazi, cand termenul aproape s-a banalizat. Apreciere de 28% a euro, de 33% a coroanei cehesti (!), de 14,7% a forintului si de 11,8% a zlotului. Ce sa-i faci, au si bulele pretul lor. Cum se vede, coroana a depasit euro in intervalul amintit iar forintul si zlotul au inceput sa accelereze fata de leu din 2012.

PS: Referendumul s-a incheiat in coada de peste. Pana la aflarea rezultatelor finale, toate partile clameaza penibil victoria. De fapt, am pierdut toti. Politicieni, votanti, comentatori partizani dar si economia in ansamblu. Efectul real-mai putina credibilitate, energie, forta, si asta pentru toata lumea. Rezolvarea ideala? Dati-va toti demisia: Basescu, Ponta, Antonescu. Dar bineinteles ca asta nu se va intampla-Romania a ajuns un fel de Titanic cu mai multi capitani care se bat golaneste pe punte in timp ce icebergul se profileaza la orizont (iar tragedia cea mare este ca esaloanele 2-3 din partidele noastre nu par sa fie mai rasarite decat liderii execrabili). Ne vom scufunda banal, nici macar eroic.

Au pornit motoarele inflatiei sau se aud doar trompetele speculatiilor pe curs?

In teorie, cel mai bine se speculeaza “pe stire”, pe fondul unor vulnerabilitati interne care par sa justifice generarea unui trend. De ce nu intervine insa BNR impotriva speculatorilor ca in 2008? Am vazut leul stabil in oceanul turbulentelor financiare si in 2009, cand se vorbea tot mai mult de falimentul generalizat al bancilor...cu ce e mai breaz referendumul din 2012 de genereaza deprecierea accelerata a monedei nationale? Sau poate vorbim de o schimbare a filozofiei Guvernului, de la austeritate la stimulare avand ca rezultat ceva inflatie in locul deflatiei naturale care apare in momentul spargerii unor bule? Cititi mai jos care scenariu pare mai probabil si cand vor apare primele semnale care sa confirme una dintre cele doua “variante de lucru”.

Pe termen scurt, cresterea cursului de schimb ajuta executia bugetara (preturile mai mari la importuri presupun si majorarea implicita a incasarilor din TVA de pilda). Pe termen mediu, impactul nu mai e deloc placut intr-o economie care se tot indatoreaza (cam jumatate din datoria publica este in lei). Or, curs mai mare presupune inflatie in crestere (daca va amintiti importam mai mult decat exportam) iar in final dobanzi mai mari la titlurile de stat pe care le emite Guvernul (doar n-o sa convinga multi la randamente real-negative). Adica ce luam pe mere cam dam pe pere. Ca sa nu mai pomenesc de impactul scumpirii importurilor si ingrasarea ratelor la creditelor in euro pe finalul unui an electoral. Din aceste motive nu m-as grabi deloc sa dau credit teoriei care explica cresterea cursului din ultima vreme prin strategia “inflationista” a Guvernului.

De ce nu intervine atunci BNR la fel de energic ca in 2008? De ce nu se aspira brusc leii din piata pentru a lasa fara oxigen speculatorii (cum cei care pariaza impotriva leului opereaza in marja, o crestere a diferentialului de dobanda leu-euro poate fi ucigatoare)? Poate pentru ca imprumuturile in lei ale statului au crescut spectaculos intre timp iar o urcare a Robor nu ar fi bine digerata. Poate pentru ca BNR a cam fost trasa de urechi intr-un mod diplomatic pentru curajul de atunci, poate pentru ca Banca Centrala tine cu dintii de rezerva in valuta (nu uitati ca in 2013 si 2014 sunt programate varfuri de plata in contul datoriei publice externe). Si nu in ultimul rand, poate pentru ca BNR stie ca nu lupti “pe stire” (cum care stire, turbulentele din politica!) cu speculatorii, mai ales cand ei opereaza cu forta levierului. Lasi ca evenimentul anticipat sa se consume iar cand trendul se intoarce ajuti si tu vanzand niste euro pentru a-l accelera in directia dorita grabind in acelasi timp inchiderea pozitiilor de catre speculatori.

Cel mai clar vom vedea asta dupa 29 iulie. O intoarcere a Presedintelui Basescu la Cotroceni, prin nevalidarea rezultatelor referendumului, ar aduce lucrurile in punctul T zero. Ar fi chiar un moment bun pentru a acumula valuta pentru cei care cochetau de ceva vreme cu ideea asta-efectul de pendul va duce probabil cotatiile leu-euro in apropierea momentului din care euro demarase (4,45-4,46 lei/euro), poate chiar usor sub pentru o perioada foarte scurta. Daca se revine insa relativ repede la valorile din prezent, ar fi cazul sa ne intrebam daca nu cumva scenariul inflationist devine mai credibil de anul viitor. Spun din 2013 pentru ca mai avem inca niste luni bune din anul electoral 2012, iar derapaje spectaculoase sunt mai greu de asteptat in acest sens (doar daca se intampla ceva rau cu economia globala intre timp-dar la cat de “pregatiti” am fost de media in ultima vreme cu scenarii apocaliptice privind destramarea euro zone, etc ar trebui o stire cu adevarat catastrofala pentru a misca semnificativ pietele bine anesteziate. ).

ps: Evit pe cat pot sa fiu conspirationist tocmai azi, zi istorica pentru natiune (adica e ziua mea -happy birthday to me!). Totusi, nu pot ignora ce tabara tot pomeneste de efectele "catastrofale" ale suspendarii asupra leului. O fi mai prieten Isarescu cu Basescu decat cu Georgescu? Vedem dupa 29.

Cat costa analistii Erste in uncii de aur? Surpriza, s-au ieftinit mult in ultima vreme...

Dintr-un raport Erste Bank citat de Ziarul Financiar aflam ca puterea de cumparare a aurului calculata in bere se afla pe culmi. 136 litri/uncia la festivalul Oktoberfest din Munchen, mult peste media ultimelor decenii de 87 litri si are-nici o supriza pentru cine urmareste rapoartele Erste-perspective bune de crestere in continuare. Inca un exemplu care arata ca nu conteaza cine analizeaza , conteaza unde pui baza (in urma cu mai bine de 10 ani, cand uncia era doar 300 dolari, pretul aurului coborase insa mult sub valorile multi-anuale exprimat..hac!.. in bere). Cititi mai jos cum, la nevoie, aurul capata o proprietate interesanta: nu doar creste raportat la orice altceva ci isi si conserva valoarea, si asta inca din vremea lui Nabucodonosor..

Din analiza Erste citire: “Cresterea anuala a pretului berii s-a situat in medie la 4,1% incepand din 1950. In timp ce un litru de bere la Oktoberfest costa echivalentul a 0,82 euro in 1950 si 9,50 euro in 2012, o uncie de aur, care in urma cu 62 de ani cumpara usor peste 80 de litri de bere, inseamna acum 136 de litri”. Acum, eu daca faceam o analiza fara sa stiu cum trebuie sa iasa rezultatul, remarcam ca, spre deosebire de bere, pretul aurului a fluctuat spectaculos, avand urcusuri si coborasuri: de la peste 800 dolari/uncia in anii ’80 la numai 300 in 1999, pentru a urca apoi la 1.500 in prezent (a fost si mai sus anul trecut). Daca ceva similar s-ar fi intamplat cu pretul berii in intervalul 2000-2012 acum vedeam probabil politicienii nemti fugariti de electorat in jurul Bundestagului pentru a li se da cu carnatul in cap.

Analistii Erste nu se intimideaza prea mult si continua in aceeasi nota.“Valoarea maxima a aurului, calculata in bere, a fost inregistrata in 1980, cand cu o uncie se puteau cumpara 227 de litri. Consideram ca este posibil sa înregistram aceste valori din nou. Consumatorii de bere cu aur in portofoliu ar trebui, prin urmare, sa se astepte la vremuri «spumoase»". Ce sa mai zici? “Noroc!” (mai ales daca ai deja aur in portofoliu si vrei sa marchezi profitul). Dar daca se scumpeste hameiul, mai ies calculelele?

Cand vrei sa demostrezi cu orice pret ca aurul e un activ care bate in serie tot soiul de praguri psihologice si echivalente gastronomice, te raportezi nu doar la bere ci si la ...paine, unt sau lapte. “Daca in 1950 un gram de aur era echivalent cu 0,9 kilograme de unt, 14,3 litri de lapte si 11,1 kilograme de paine, in 2010 puterea de cumparare a urcat la 7,9 kilograme de unt, 56,9 litri de lapte si 26 kilograme de paine”. Ciuda sa va fie brutarilor si bacanilor! Acum, daca as fi realizat si eu analize pentru cititorii de tabloide economice la nivelul anului 2000, putem intoarce la 180 de grade concluziile, punand baza in jurul anului 1980. “Cine investea in slanina cu ceapa in 1980, peste 20 de ani surclasa lejer posesorii de belciuge de aur in nas”-suna bine analiza mea?

Stati asa ca asta nu e tot. Aurul se poate si dedubla. Nu doar ca aurul creste raportat la alte active perisabile, el simultan isi pastreaza pe termen lung valoarea raportat tot la acestea. “Aurul pare sa-si fi pastrat puterea de cumparare calculata in paine pe parcursul ultimilor 2.600 de ani, zice Erste.Dacă pe vremea regelui Nabucodonosor al II-lea, circa 600 i.Hr., valoarea nominala a aurului asigura cumpararea a 350 de paini cu o uncie, in iunie, in Austria, cu o uncie de aur se pot procura aproape 400 de paini”.

Aici analistii Erste s-au cam pripit. Pe vremea lui Nabucodonosor painea era mai valoroasa ca acum, deci comparatia e fortata. Ca presupun ca supusii regelui nu aveau ipoteci de achitat, sala de fitness de platit si factura de mobil de recuperat din urma. Dar asta ar darama concluziile frumoase din raport si e pacat de munca depusa la grafice.

PS: O observatie personala legata de pretul aurului. Aud tot mai des ca “aurul a crescut pentru ca masa monetara s-a dilatat, sunt mai multi bani pe piata deci si aurul trebuia sa recupereze”. Pai, de ce nu creste atunci si pretul painii cu unt? De ce doar aurul reactioneaza la cresterea masei monetare si berea cam sta ca proasta? Ma rog, poate lumea intuieste (sau speculeaza) resetarea sistemului financiar si revenirea la etalonul aur. Asta ar insemna insa falimentul bancilor care au dat credite in ..fiat money pana acum (aaa, inclusiv Erste), plus al deponentilor dar Raiul debitorilor. Cam greu de schimbat insa filozofia factorilor de decizie care au protejat bancile in ultima vreme pana in panzele albe.

De ce veritabilul “guru financiar” e sublim dar cam lipseste cu desavarsire

“Analistul X, care a prezis …, este de parere ca...”, “reputatul economist Y, supranumit....., printre putinii care a avertizat ca…., vede un pret de…”. Va suna cunoscut promovarea predictiilor cu ...“pedigree”? Prognozele reusite din trecut par sa garanteze in ochiii media succesul celor din prezent. Dar daca nu e asa? De fapt, o previziune utilizeaza fotografia la minut a experientei si gradului de informare a autorului. Cum suma experientelor analistului nu e niciodata limitata ci urmeaza sa tot fie intregita intr-o viata iar nivelul de informare asupra unui fenomen e rareori maximal, cam oricine e supus erorii, indiferent de previziunile sale anterioare reusite. Asta pentru ca la situatii diferite, “armamentul” analistului (gradul de informare si corespondenta cu situatii similare traite de acesta) poate varia substantial.

Similar, desi au gresit in trecut, expertii pot gasi in viitor situatii cu o mai buna reflectare in experienta acumulata si pentru care au un nivel de informare superior, deci pot oferi prognoze cu o mai mare acuratete. Concluzia? Tot ce poti spune este ca exista o probabilitate mai mare de reusita pentru analistii deja confirmati in estimari, decat a celor care gresesc frecvent. Doar atat insa. A paria toti bani pe zicerile unor guru financiari se poate dovedi catastrofal cand ti-e lumea mai draga. Ce se poate face in acest caz?

Pai, solutiile banale dintotdeauna. Pastreaza mereu “combustibil” pentru strategii alternative. Nu te buluci cu gloata pentru a profita de “ponturi” sigure.Cu alte cuvinte, diversificare si crestere treptata a gradului de expunere pe anumite active, doar daca piata va confirma filozofia initiala de investitii.

Si daca tot vorbim despre prognoze, doua vorbe in final despre prognoza recenta pe curs a ING de saptamana trecuta (“Estimarea noastră pe termen mediu, de 4,55 lei pe euro, devine realitate foarte rapid"-vezi aici).

1. Daca faci un raport pentru clientii proprii, cum se face ca il preia “intamplator” toata presa?

2. Oare ce pozitie o fi avut banca in piata in momentul in care clientii si apoi toata lumea afla ca euro va ajunge rapid la 4,55 lei? Era oare in expectativa, cu creionul in gura, sau deschisese deja pozitii, asteptand momentul optim pentru marcarea profitului?

Am intrat in Opozitie

I. O Golanie mare n-are nimic superior unui sir de golanii mai mici insirate in timp. Iar daca am de ales doar intre golani, am sa votez ALTERNATIV pana cand apare o forta politica noua, cu o bruma de credibilitate (PP-DD e doar o gluma macabra). Sau vi se pare ca exista o diferenta de substanta intre "ciocu' mic" si "puteti sa va duceti si la mama Curtii Constitutionale"? Aceeasi nesimtiti care se simt pe val...

“Cel mai cinstit Guvern al Romaniei” n-a produs pana cum decat personaje controversate, negare a realitatii (plagiatul lui Ponta) plus o uimitoare amnezie cand vine vorba de repetarea unor decizii indoielnice ale predecesorilor (gazul de sist nu mai este la fel de nociv ca in vremea Guvernului Boc? parca politica de privatizari nu era decat o renuntare condamnabila la resursele putine pe care le mai are tara, nu? ). Ne-am facut de ras in Europa cu a doua suspendare a lui Basescu iar faptul ca activele romanesti isi vor mai reveni dupa trecerea nebuniei cu suspendarea si referendumul nu acopera decat partial neajunsul prejudiciilor de imagine. Am scris de nenumarate ori critic pe acest blog fata de Guvernul Boc si guvernarea PD-L dar la viitoarele alegeri voi vota impotriva USL. Daca singura scuza a USL-ului este ca a repetat “doar” abuzurile portocalii, ce motive am sa-i creditez pe proaspetii raufacatori?

In ceea ce il priveste pe Basescu, m-a calcat pe nervi stilul autoritar al fostului capitan de nava. Basescu are insa in compensatie o oarecare capacitate de autoironie, poate recunoaste ca a gresit sau cel putin a mimat convingator asta. Antonescu in schimb mi se pare dotat cu toate calitatile negative ale lui Basescu-autoritarism dar fara debuseul autoironiei, fanatism fara capacitatatea de a-si recunoaste (vedea?) erorile. Intre un Basescu obosit si un Antonescu hamesit parca il prefer totusi pe primul. Voi vota deci impotriva lui Antonescu la alegerile din toamna alegandu-l pe cel mai bine plasat contracandidat al sau, indiferent cine va fi (probabil MRU).

II. “Planul”. Dar daca totul nu e decat un plan abil? PDL-ul si-a aranjat debarcarea pentru a se revitaliza in Opozitie iar Basescu si-a sicanat adversarii (plagiat Ponta, afisarea “trofeului” Nastase, respingerea uninominalului la CCR) pentru a forta o suspendare/victimizare a sa si a determina in final ca Poporul sa-l rada in noiembrie pe Uzurpator (Antonescu). Un mod inteligent pentru ca grupurile de interese care-l sustin pe marinar (se pot intrezari din rezultatele politicii noastre externe-scutul de la Deveselu, implicarea in Irak si Afganistan, Rosia Montana, etc) sa inlocuiasca un pion (Basescu) cu altul (Ungureanu). De altfel, pentru unii modul in care Basescu a castigat repetat alegerile pe ultima suta de metri, modul cum a intors perceptiile si simpatiile initiale ale publicului pot fi mai greu intelese fara amestecul "flacarii violet".

Acum, ca PDL s-a aparat neconvingator la Motiune si a vazut avantajele intrarii in opozitie in fata riscului aneantizarii dupa alegerile din noiembrie, pot accepta. Dar ca cineva este atat de imaginativ-malefic pentru a concepe "Planul", ca altcineva accepta sa joace totul pe o singura carte (respingerea la referendum n-ar fi o nota buna pentru amorul propriu al Presedintelui) iar altii sunt atat de naivi incat sa intre cu entuziasm in rolurile de figuranti jucand convingator in partiturile imaginate de altii pentu ei, pot digera mai greu. Pur si simplu, imi vine greu sa cred ca unui sistem de forte cu atatea variabile ii poate fi impusa cu atata precizie o rezultanta. De aici si pana la a admite serpilienii lui Lorin Fortuna n-ar fi decat un pas. Dar, chiar si asa-intre niste destepti malefici in slujba unor interese externe/oculte si niste prosti patetici nerabdatori sa slujeasca acelorasi stapani doar pentru a roade in liniste cascavalul proaspat castigat, parca ar fi de preferat primii. Nu de alta, dar in caz de situatie extrema nu risti ca lucrurile sa deraieze incontrolabil cum s-ar putea intampla cu ultimii la volan. Altfel, raman la ideea mea: cat timp nu apare o forta noua si credibila in politica, cu personalitati cu ceva IQ la purtator si nu doar logoree rasuflata, care sa urmareasca in mod real interesul national nu doar s-o clameze retoric, ma voi limita sa votez ALTERNATIV. Asta in speranta ca alternanta putere-opozitie ar putea sa determine o oarecare innoire printre deja osificatele noastre partide mari (desi, dupa ce s-a intamplat in ultima vreme in Romania in acest sens, nu imi fac mari iluzii).

Cum se coteaza instabilitatea politica pe pietele de capital

Desi suna cinic, drepturile omului si statul de drept au un rol secundar in fata raportului pret/profit si a ratelor previzionate de crestere (vezi China). Scaderea performantelor companiilor listate si amenintarile de inflatie pot reduce insa cotatiile bursiere si valutare pe temen mediu. Ca sa revenim la oile noastre din Parlament, cum se va reflecta razboiul civil dintre Putere si Opozitie/Presedinte in preturile activelor romanesti?

Leul a pierdut ieri 0,5% iar bursa peste 2% la nivelul indicilor. E mult, e putin? Rupte de contextul general (bursele europene au scazut la randul lor, valutele regionale s-au depreciat si ele) nu e o scadere neglijabila. Totusi, in ultimele zile BVB performase mai bine decat pietele mari din Europa iar euro/leul (mai sifonat ieri, dar relativ stabil astazi in deschiderea pietei interbancare) a fost multa vreme mai putin volatil decat perechile corespondente din Polonia sau Ungaria. Adaugati la contextul emotional dat ieri de demararea procedurilor de suspendare a Presedintelui puseul de aversiune la risc la nivel european si avem explicatia scaderii un pic mai abrupte a bursei romanesti si leului din 4 iulie. Ramane de vazut daca aceasta tendinta se va mentine saptamana viitoare (astazi si maine probabil ca da) si, pe termen un pic mai lung, dupa incheierea referendumului care sa valideze sau nu suspendarea Presedintelui.

Din punctul meu de vedere, daca din economie nu vin semnale foarte proaste intre timp, pietele financiare din Romania n-au motive sa includa un discount semnificativ mai mare ca pana acum. Investitorii de la bursa nu prea se uita la cine este Presedinte ci la indicatori precum PER, P/BV, divY, etc iar pe pietele valutare gradul de indatorare si perspectivele de crestere ale economiei cantaresc mai greu decat reducerea sau extinderea atributiilor Curtii Constitutionale.

Schimbarea Presedintelui in modul in care se incearca acum este un semnal de atentie dar, cat timp asta nu presupune o schimbare radicala a performantelor din economie, a indicatorilor macro si reperelor de profit pentru companiile de la bursa, in nici un caz nu reprezinta un semnal de fuga in deruta din pietele romanesti. Daca ar fi sa lansez un pariu, cred ca Guvernul va incerca sa inchida ochii investitorilor pe termen scurt accelerand procesele de privatizare promise (pachetele minoritare Romgaz, Transgaz, Nuclearelectrica, etc) si facandu-se ca ploua pe termen mediu cand va mai veni vorba de pericolele exploatarii gazelor de sist si mineritului cu cianuri (sigur, asta dupa alegerile din noiembrie, nimeni nu risca sa piarda voturi inainte).

De urmarit la bursa cotatiile FP (actionariatul strain are o pondere mare aici, si vorbim de un actionariat deosebit de nervos-fonduri de investitii). Actiunile vor fi mult mai volatile ca piata in acest context (ieri FP a scazut cu peste 4% in timp ce indicele BET-FI din care face parte cu mai putin de 3%) si este de asteptat sa scada mai mult decat indicii BVB revenindu-si apoi mai repede cand situatia politica se stabilizeaza. Pe piata valutara, pragul de 4,5 lei/euro va fi de asemenea un reper psihologic. BNR l-a aparat hotarat pana acum si nu ma astept sa-l abandoneze usor.

La ora 10,30 pe piata valutara interbancara se faceau tranzactii la 4,476-4,481 lei/euro iar indicii bursieri aveau scaderi cuprinse intre 0,2-0,7% (cel mai mult pierdea BET-FI din cauza contributiei FP). Leul se deprecia cu 0,09% fata de euro, ca si zlotul iar coroana ceheasca pierdea numai 0,03%. Bursele europene deschisera la randul lor pe rosu, cu scaderi modeste insa (Eurostoxx 50 era la -0,2%).

Suspendarea lui Basescu, o eroare de strategie

USL si-a cucerit procentele din sondaje capitalizand greselile PDL la guvernare si antipatia unui segment al electoratului fata de stilul autoritar, pe alocuri discretionar, al Presedintelui. Foarte repede, dupa ce au renuntat la pozitia critica (propriile erori si ezitari din actul de guvernare sunt tocate acum marunt de presa) sunt gata sa renunte si la cea de “victima”a Cotroceniului (suspendarea a fost demarata). Cum economia nu pare sa-i ajute prea tare, cum vor impiedica pierderea de voturi pana la alegerile din toamna?

Stiu, se invoca repetarea scenariului din 2008: Guvern PDL+PPDD+UDMR+minoritati si ceva fripturisti care nu vor risca sa repete alegerile, cu premier legat cu firul rosu de Cotroceni. Eu nu prea cred asta, nu vad USL coboarand atat de repede in sondaje si nici PDL nu pare pregatit sa recupereze in 4 luni cat a pierdut in 4 ani. Chiar si asa insa, de ce sa nu fie demarata suspendarea in momentul in care devine limpede ca iar este vorba de deturnarea votului popular? Pana sa pice 1-2 guverne “experimentale” iar dizolvarea Parlamentului sa para o amenintare serioasa, se poate demara lejer suspendarea lui Basescu, chiar justificata in acel scenariu.

Asa, cu Basescu victimizat si PDL recastigand electoratul pierdut, postura USL va fi mai putin comoda, cu o forta puternica de opozitie in coaste, in contextul in care economia, repet, nu da deloc o mana de ajutor. Ma rog, poate va fi mai bine pentru noi toti sa existe o forta puternica de opozitie-cu votul uninominal la parlamentare PDL-ul se putea contracta sub 15% iar o suspendarea a Presedintelui, dupa o incercare esuata de a rupe noi UNPR-uri din USL si aliante incropite cu Diaconescu, nu i-ar mai permite marinarului de la Cotroceni decat sa conduca cel mult vaporul din Herestrau.

Vom avea deci un PDL revitalizat (vor recupera o parte din voturile din 2008 victimizandu-se, o parte le poate aduce inapoi Ungureanu cu miscarea sa civica) si un Basescu posibil reevaluat din 2013-2014 (romanul e iertator si iubitor de spectacol, nu degeaba au tot castigat alegerile smecherasii in dauna unora mai onesti dar fara carisma) si gata de o functie..executiva (poate s-o vacanta pana atunci postul de la Transporturi, hah, hah, hah, poate tinteste chiar mai sus). Pana atunci, urmeaza insa o luna de circ. Inca mai avem si ceva paine. Cine se plangea de plictiseala dupa terminarea Campionatului European de Fotbal?