luni, 27 august 2012

Democratie si economie. Isi pot conserva "decreteii" standardul de viata?

M-am născut la începutul anilor '70, fac parte din generaţiile decreţeilor, am 500.000 de „colegi" de aceeaşi vârstă. Dacă în 1990 numărul nou-născuţilor, deşi în scădere, mai trecea încă de 300.000 pe an, în 2011 au fost sub 200.000. În condiţiile în care cele mai numeroase generaţii din istoria României sunt în plină putere de muncă (40-45 de ani), numărul angajaţilor din economie este sub 5 milioane la o populaţie de 19 milioane după ultimul recensământ. Avem în schimb 5,5 milioane de pensio­nari şi an de an noi găuri în bu­getul fondului public de pensii.

Câţi salariaţi vor fi peste 30 de ani, când decreţeii se vor uita lung după poştaş, dacă actualul trend demografic se menţine, dublat de mentalitatea „cine pleacă ultimul din România stinge lumina", a generaţiei tinere? Din ce coti­zaţii se vor întreţine sistemul de sănătate, de siguranţă publică (nu mai vorbesc de cel de pen­sii)? Perspectivele sunt sumbre, un stat fugărind puţinii contri­buabili rămaşi pentru o brumă de redistribuţie. Ar putea fi însă altfel în România?

Vom avea căpşunari care să învioreze piaţa muncii şi fondu­rile de contribuţii sociale? Ne vor salva infirmierele vietnameze? Menajerele thailandeze? Instala­torul somalez? Lucrătorii chinezi din construcţii? Să fim serioşi! Cu ce salarii să-i tentăm şi cu ce pensii să plătim infir­mie­rele şi menajerele? Pentru cine să mai construiască chinezii, ce tânăr se va mai înhăma la un credit pe 20 de ani când vor fi atâtea proprietăţi de moştenit?

Să sperăm într-o revigorare bruscă a natalităţii? Uitaţi-vă ce se întâmplă în lumea dezvoltată, din Japonia în Europa (SUA sunt încă o excepţie, dar aş pune asta pe seama ponderii mari a popu­laţiei de religie neoprotestantă şi emigraţiei hispanicilor mai catolici decât Papa). Populaţia globului creşte, adevărat, dar creşterea o dau lumea a treia şi zonele în curs de dezvoltare -societăţi unde viaţa a rămas patriarhală, unde mai există cultul familiei numeroase, al femeii stăpână a casei care n-a auzit de jobul de la 9 la 18 şi ore suplimentare. Fără contribuţia Indiei, a lumii musulmane, Africii dinamica demografică a planetei ar fi diferită. Din păcate, demografia se reflectă şi în economie, scăderea cererii reduce până la anulare creşterea economică, iar în România emigraţia accentuează efectele sporului negativ al populaţiei.

Ce le rămâne de făcut decreţeilor?

Concentrarea în jurul marilor centre urbane, unde se vor conser­­va activitatea economică şi un număr rezonabil de servicii publice, este o opţiune. Peste 20 de ani s-ar putea să avem o ţară cam mare pentru locuitorii care o populează. Piaţa muncii din Europa se va sugruma tot mai mult în anii ce vin, iar căpşunarii ar putea să aprecieze mai mult „buletinul de Bucureşti (Timi­şoara, Cluj, Constanţa etc.)". Ar mai fi opţiunea cumpărării unei ferme, dar câţi au banii (câteva sute de mii de euro), forţa şi priceperea pentru asta? Poate că o mică gospodărie în apropierea oraşelor, îngrijită prin rotaţie de un grup de prieteni, ar fi o variantă mai realistă.

Economisirea. Cum nu se va putea conta pe pensia de stat, să trăieşti de la salariu la salariu şi să sari direct în pensie fără bani albi pentru zile negre se poate dovedi periculos pentru genera­ţiile decreţeilor. Doctorul, medi­ca­mentele, plata utilităţilor (până în 2018 se liberalizează preţurile complet) ar putea deveni un lux în condiţiile unei pensii medii de stat la nivelul lui 2040.Începeţi deci să puneţi ban pe ban de acum.

Cultivarea comunităţii. Una dintre „formulele" fericirii care mi-a plăcut propunea o sumă de patru ingrediente: scop, relaţii sociale, grad de sănătate şi bună­stare materială. Cum la capitole­le scop, bunăstare materială şi sănătate noi, decreţeii, vom sta prost în pra­gul pensiei, măcar relaţiile socia­le să ne mai însenineze. O mână de ajutor va conta foarte mult atunci, un mic împrumut, o vorbă bună.Pregătiţi-vă din timp nişte camarazi pentru bătrâneţea din România, copiii şi nepoţii vor fi probabil prin alte părţi.

Sigur, sfaturile de mai sus nu garantează decreţeilor păstrarea standardului actual de viaţă, dar ar putea măcar să pună umărul la o aterizare lentă a acestuia.Cinic vorbind, depinde şi cât de mult speră să mănânce din viitoarele pensii. Dacă eşti decreţel şi vrei să citeşti încă o dată acest mesaj, apasă tasta 1. Dacă eşti adolescent şi vezi întâmplător textul ăsta pe Facebook, stai liniştit. Integral aici

8 comentarii:

  1. Multumesc.
    Cum am spus, sunt un decretel si eu. Referitor la viitor, desi mi-am pastrat unele vagi sperante, am pierdut definitiv facultatea de a spera (citat aproximativ din Cioran) ca vom avea vreo sansa in anii senectutii, cand ne va da tarcoale doamna cu coasa. Asta pentru cei care vor ajunge acolo.
    (1)Sa muncesti si sa pui deoparte? Cat? Cum? Unde? Banii ii vor manca inflatia, fondurile de pensii, statul, mafiotii, tanara generatie de pokemoni nascuti cu calculatorul sub fund. Pentru ei, a ne elimina, ar fi doar o varianta din lumea lor virtuala, aia a lui Lady Gaga, Guta, Oana si Pepe, Bianca Silicon, CounterStrike, droguri, Bamboo, toale de fitze, masini cu multi cai putere, prostitutie TV etc.
    (2)Sa cumperi bunuri imobile? In bula imobiliara? Cand stii ca preturile au pornit de la 5000 de $ o garsoniera? Pai peste 20 de ani (ajustat doar cu inflatia) preturile vor reveni tot de unde au pornit, din matca. Si apoi peste 20 de ani vom fi cu inca 2-3 milioane mai putini, nu?
    (3)Cultivarea comunitatii cu oamenii nascuti si crescuti in realitatea virtuala a computerelor? Pai ei ar putea da o lege prin care sa fie obligatoriu impuscarea din elicoptere a tuturor sontorogilor care ies din case. Sau pilula de eutanasiere obligatorie peste 60 de ani. Asa, just for fun.
    Eu zic ca noi, decreteii, nu avem nicio siguranta in ziua de poimaine. Suntem niste generatii care vom muri mult mai saraci si napastuiti decat ne-am nascut. Ranem doar cu visul relativ frumos al inceputului vietii si copilariei: aia fara droguri, lacomie de bani, calculatoare, mobile, ipoduri, porno televiziune, capitalism corporatist plin de ipocrizie, manipulare si minciuna. Am crescut cu cheia de gat, am copilarit printre blocuri sau case din centre urbane muncitoresti, am avut pufuleti, bomboane cip, tenisi chinezesti, cico, eugenia si - zic eu - o EDUCATIE si o CULTURA minime pentru a ne pastra capul pe umeri, echilibrul mental si emotional absolut necesare in viata. Astia de azi? "dupa noi, potopul"
    Deci, repet, suntem frunze in vant, din nefericire pentru decretei, sfarsitul ne va fi infinit mai greu decat inceputul.
    Solutia? Nu vad decat una: PASARILE CERULUI (vezi Matei cap 6: 26-34)
    Sau, cum asemanator se afirma in alta religie, daoista, urmatoarele: cand vremurile sunt potrivinice inteleptul se lasa purtat ca frunza in vant - nu opune rezistenta, caci este zadarnica.
    Cand viciile sunt ridicate la rang de virtuti, cand tenebrele naturii umane sunt proslavite global in loc sa fie retusate, temperate(prin moda timpurilor, mass media si alte mijloace de comunicare), atunci rezultatele nu pot fi decat catastrofale, mai devreme sau mai tarziu.
    Deci, repet intrebarea: chiar credeti in solutiile pe care le-ati expus in articol? Concentrarea in jurul marilor centre urbane, economisirea, cultivarea comunitatii?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. sunt niste paleative...daca nu ramai in jurul marilor centre urbane vei vedea cum orasul moare inaintea ta (nu doar cele monozindustriale ci si micile orase de provincie, imbatranite deja)...economisire-cu conditia diversificarii, ceva valute, ceva actiuni la companii energetice...intr-un fel sau altul ceva isi va conserva pana la urma valoarea..si oricum e mai bine decat nimic....cultivarea comunitatii-ma refeream in principal la camarazi de varsta apropiata...nimeni nu se iluzioneaza ca se va bate pe burta cu generatiile cam zombi care au venit dupa 90...

      Ștergere
  2. Buna ziua,
    Bun articol, este evident ca situatia se va schimba radical in urmatorii 20-30 de ani, nici gand de pensii de la stat.
    In privinta solutiilor prezentate, permitet-mi sa nu fiu de acord, reintoarcerea la valorile familiare, de ex. ingrijirea batranilor de catre generatia tanara cred ca va fi tot mai raspandita, la fel intoarcerea la pamant, la viata la tara, pentru mare parte dintre noi.
    Toate astea sperand ca statul roman va continua sa fie functional asigurandu-ne macar nevoile de securitate colectiva.

    RăspundețiȘtergere
  3. Pleci de la ipoteza ca fiecare om poa' sa produca o barabula, o rosie si o pastaie.
    De fapt, generatia baby boomer a favorizat derularea celor mai obscene scheme Ponzi in baza celui de-al paispelea principiu termodinamic "ca creste".
    Retorica din articol tine mai mult de regretele organizatorilor de scheme Ponzi, legatura cu ceea ce urmeaza sa se intample fiind pur si simplu insignifianta si complet accidentala.

    RăspundețiȘtergere
  4. Salvarea vine întotdeauna din tehnologie. Ce se facea cu 1000 de oameni acum 100 de ani se face azi cu o mana de oameni si mai multe masini intr-un timp mai scurt cu 80% (ma refer in special la munca campului care produce mancarea). Cat priveste sistemul, evident ca sistemul trebuie sa se schimbe in virtutea noilor realitati. Partea impozabila vine si din munca masinii nu doar din munca omului si este pana la urma o chestiune de redistributie a impozitelor colectate de stat. Viitorul este al serviciilor si al tehnologiei.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Chestia asta cu redistribuirea suna vag si dubios. Cat despre ponderea serviciilor in PIB, criza e rezultatul.

      Ștergere
    2. Ai dreptate, nu suna dubios ci suna chiar comunistoid, dar acolo ne indreptam. Uita-te la Spania care are o pondere a somajului de 25%. Cand ai atatia someri la ce-ti mai trebuie crestere demografica, deja ai surplus de forta de munca care se risipeste sub potential. La asa somaj salariile nu pot fi decat mici, iar vocea lucratorului nu poate fi decat soapta pentru ca este coada la usa pentru un inlocuitor. Ma uit in schimb si spre tarile nordice si acolo se cam intrezareste viitorul. Cine vrea sa faca ceva face cine nu vrea nici macar nu se chinuie sa mimeze pentru ca o paine primeste si fara.

      Ștergere
    3. GRESIT - perspectivele faramitarii agriculturii sunt mari datorita crizei combustibililor .

      Cu motorina inaccesibila va fi greu sa faci agricultura .

      Irigatiile nu se fac pe baza de pompe ci prin cadere naturala cu baraje in amonte si distributie arborescenta in aval .

      Fermele mici , elastice , svante vor supravietuii . Ceva asemanator filmelor su supravietuitorii unei er

      Ștergere