După boom, depresie. De ce e greu sa evadezi din turma.

Apartamente ceaușiste cu 100.000 euro. Euro la 3,1 lei Indicele SIF-urilor la 100.000 puncte. România, tigrul economic al Estului. Fost primul ministru îndemnându-ne să profităm de criza imobiliară din America. Sună ridicol acum, suna bine atunci. Cine ne-a obturat bunul simț și vederea spre adevărata dimensiune a realității economice ?

Propriile proiecții.Era la moda viața pe credit și era firesc că... România se îndreaptă într-o direcție bună, că vom recupera decalajele față de Vest prin cursul de schimb și salarii majorate. Când focalizarea generală este pe bunăstarea iminentă, nu te poți limita să vizezi penthouse-uri în camp, acțiuni care nu pot decât să crească deși prețul e deja de 100 de ori profitul (Dafora vă spune ceva?), salarii majorate trimestrial, apartamentul din Militari rivalizând cu cel din Praga si leul surclasand euro-noi aveam potențial!. Deși nu sună înălțător, mergem în general cu turma si nu e simplu sa iesi din rand.Imaginati-va cat de greu v-ar fi fost de pilda sa puneti in discutie sentimentul ultra-dominant si sa ridicati semne de intrebare fata de Revolutia din decembrie 89, 11 septembrie in SUA, gripa porcina din 2010, schimbarea de putere din 1996 in Romania, etc cat evenimentele erau „calde” inca.

Expertiza șchioapă. Marea majoritate a analiștilor, comentatorilor, băgătorilor de seamă la televiziuni cântă în general aceeași partitură. Când economia crește sunt optimisti si vorbesc de extraordinarul potențial, cand recesiunea s-a generalizat sunt pesimisti si isi amintesc de Marea Depresie din 1929 si lipsa de orizont. Totul condimentat cu exemple din istoria economică (din care nimeni nu pare să înțeleagă ceva din moment ce repetăm erorile trecutului cu mare entuziasm) și jargonul păsăresco-financiar care anesteziază audiența. Când cineva care susține opinii contrare majorității apare în prim-plan, e fie ironizat, fie ignorat. În definitiv individul ăsta ne obligă să judecăm cu capul nostru, să comparăm scenariile si variantele posibile, să ne sculăm din somn simțul critic…Oboseala curata, nu e mai usor sa inghiti idei deja mestecate de altii? De fapt, specialiștii care ne sunt prezentați în media sunt un fel de agenți de marketing. Ei știu care sunt pozițiile băncii, firmei, bisericuței din care fac parte și trag tare cu declarații în sensul maximizării profiturilor proprii. O analiză cu adevărat inteligentă costă, cum de sperați s-o primiți gratis la televizor sau în ziar?

Ciclurile pieței si caruselul emotiilor. Nimeni nu pare să se gândească la ele nici când economia e văzută urcând la cer, nici când nu se întrevăd soluții pentru a o scoate din gard. Globalizarea a accelerat circulația banilor, investitorii se îmbulzesc să intre și apoi să se retragă în dezordine dintr-un anumit domeniu, apar si se sparg bule, randamentele bune la început devin repede nestimulative, entuziasmul lasa loc panicii. Nimic nu creste pana in stratosfera, nimic nu scade la infinit dar majoritatea ajunge mai mereu la spartul targului sau nu vede padurea din cauza copacilor: iau credite cand economia e gata sa intre in recesiune (veniturile vor scadea), fac achizitii pe maxime istorice si varful entuziasmului general („daca nu mai apuc?”) sau ezita sa cumpere pe minime pentru ca pesimismul e nota dominanta („asta pare sfarsitul lumii pe care o cunosc”).

Lipsa criteriilor de comparatie

Cei care asteptau si acceptau preturi de 70.000 euro pentru garsonierele din Pantelimon nu erau doar visatori, aveau si ceva argumente, chiar daca preluate din mers (cererea mare de case de pilda-de parca toata cererea era solvabila si trendul demografic nu conteaza ). Cine lua SIF-uri cand BET-FI era 96.000 puncte (acum e 23.000) se baza pe gradul redus de intermediere bancara (SIF-urile aveau actiuni la banci) de parca cei din mediul rural aveau ce venituri sa puna pe masa bancilor. Cine vedea euro mai jos de 3 lei miza pe efectul integrarii in UE, cresterea productivitatii si a salariilor de parca asta urma sa se faca peste noapte, fara efort si investitii masive, etc. Argumente exista pentru orice ineptie, nu exista suficienta experienta si cunostiinte pentru a cauta contra-argumente si a simti enormitatile.

Sunt aproape sigur ca generatia mea nu se va mai aventura in bule imobiliare si bursiere precum cele descrise la inceputul textului(desi listarea Facebook m-ar contrazice). Sa insemne asta ca suntem imuni la teorii gata mestecate si contagiune? In nici un caz. Ce ziceti de mini-bulele bio-alimentatiei (tot ce nu e bio e cancerigen!), metalelor pretioase (vine hiperinflatia!), „sfarsitului lumii”(2012, Maya, „inaltarea umantatii”), spiritualitatii (new age, channeling, mediumi si guru), E.T. (ultimile intalniri de gradul 3, mesajele din lanuri, spirala din Norvegia), etc? Chiar le-ati ocolit in ultimii ani?..