Teoria “mulți, dar proști” e contrazisă în practică

Grupurile nu trebuie să fie conduse de genii pentru a fi inteligente. Un grup suficient de numeros și eterogen, în condiții de independență decizonală, se va descurca mai bine decât marea majoritate a membrilor săi luați individual. Care sunt consecințele în politică și economie?

În “Înțelepciunea mulțimilor”, o carte care a făcut vâlvă în urmă cu câțiva ani, James Surowiecki afirmă că deciziile grupului sunt superioare celor ale indivizilor izolați, oricât de răsăriți intellectual ar fi aceștia, dacă se asigură diversitatea și independența opțiunilor pentru că “cele mai bune decizii colective sunt produsul dezacordului și competiției și nu al consensului și compromisului”. Evident, cand vorbim despre deciziile grupului ne referim la media deciziilor individuale si nu la decizia majoritatii membrilor grupului.

Surowiecki, editorialist la The New Yorker, include în accepțiunea de grup și jucătorii la bursă, angajații unei corporații, electoratul unui district, etc. Pentru a obține decizii de calitate e suficient ca membri grupului să poată delibera și decide fără a fi influențați. Nu e nevoie nici măcar de asigurarea unui nivel ridicat de comunicare între aceștia, prea multă comunicare ducând la scăderea nivelului de inteligență colectivă crede Surowiecki care subliniază că în cazul grupurilor mici există riscul unei diversități reduse de idei și atingerea consensului, ceea ce influențează calitatea deciziilor, iar în cazul grupurilor mari există neajunsul gestionării procesului de adoptare a unei hotărâri. Nu voi insista asupra exemplelor numeroase cu care își ilustrează teoria autorul-cartea merită citită pe îndelete-ci asupra posibilelor implicații ale sale în viața noastră de zi cu zi, în economie, politică, afaceri.

Scepticii ar putea să demoleze teoria lui Sorowiecki cu exemple ale bulelor recente din România-imobiliară, bursieră (2005-2007), cu deciziile luate în alegerile locale și generale, etc. Nu se poate vorbi de înțelepciune în felul în care s-au supraîndatorat românii, mai ales când euro era 3 lei, nici modul în care s-au cumpărat cu entuziasm garsoniere de 70.000 euro în Militari sau acțiuni SIF Oltenia la 5 lei în 2007 nu denotă inteligență. Ca să nu mai vorbim de felul în care se rotește incompența la varful structurilor de decizie alese la fiecare ciclu electoral.

Au fost însă întrunite toate condițiile pentru obținerea unor decizii deștepte?  A existat independență, contradicție, dezbatere reală și lipsa unor tentative de influențare discretă sau directă? Bulele se caracterizează printr-un relativ consens. Marea majoritate crede că prețurile nu pot decât să crească iar tocmai existența unei astfel de majorități trebuie să reprezinte un semnal de alarmă. N-au existat voci critice, experți de altă părere iar media era focalizată pe exemplele de succes (se insista pe investitorii care cumpărau, nimeni nu cerea părerea celor ce vindeau în anii de boom). Ce putea ieși de aici?

Iar în ceea ce privește politicul, lipsa alternativelor reale (vezi condițiile impuse la înființarea unui nou partid) este un obstacol în calea obținerii unor decizii de calitate la fel de mare ca mita electorală practicată prin provincie, partizanatul media, demagogia și proasta calitate a dezbaterilor electorale. Ce poate ieși bun din consensul la nivelul electoratului că “toți sunt o apă și-un pământ”, “toți fură și mint”?

Nici cu deciziile clasei politice din ultimii 20 și ceva de ani nu ne putem lăuda. S-au obținut însă în condiții de reală dezbatere în care să fie implicați cât mai mulți actori cu putere de decizie, tolerare a contradicțiilor și disputelor sau și-a impus punctul de vedere “șeful suprem”, liderul de necontestat al coaliției la guvernare, indiferent cum s-a numit acesta (Ceaușescu, Iliescu-pe partea politică, Năstase-pe cea economică, Constantinescu, Băsescu)? Nici în cazul USL n-ar fi motive prea mari de optimism, având în vedere aparenta împărțire pe sfere de influență a  deciziei politice și economice, dezbaterea reală pe chestiunile fierbinți fiind exclusă din peisaj. Va fi altfel de această dată?