Flavian, bunul salbatic

Cu Flavian (autorul blogului Dileme Existentiale) am avut in perioada 2009-2010 destule pareri comune. Detestam bancherii, asteptam hiperinflatia, ne uitam in orizontul lui 2012 sperand sa asistam la o schimbare de paradigma. Apoi, eu am tradat cauza. Mi-am reformulat parerile legate de inflatie, am abandonat metalele pretioase, am realizat ca literatura despre marea schimbare aduce a Harry Potter pentru adulti. In acel moment am cam stricat prietenia cu Flavian, m-a atacat de cateva ori prin niste comentarii, mi-a cenzurat remarcile pe blogul sau desi nu pacatuiau decat prin ironie, lumile noastre s-au separat. Flavian a ramas insa consecvent: asteapta caderea burselor, experimenteaza tot soiul de diete si detoxifieri, se uita dupa extraterestri (ET) care sa ne arate calea cea dreapta, se pregateste sa se izoleze intr-o comunitate pe varful muntelui. Nu e singurul care face asta, din acest motiv exsita si acest post. Sa le luam pe rand.

Comunitatea. Flavian nu sta intr-o garsoniera din Berceni cu soacra si cei doi copii, sta la casa in Brasov si are o casuta la bunici in Tarlungeni, deci ar avea destul spatiu pentru ceva gradinarit si nici nu e condamnat la claustrofobie. Nu are insa prietenii de idei de pe Facebook si blog aproape asa ca s-a gandit sa puna bazele unei comunitati „autosustenabile” pe varful muntelui, unde apa e limpede, pasarelele canta iar copii se joaca in natura si nu casca ochii la Bumerang TV. Ce-i drept, pe varful muntelui nu prea e infrastructura, spitalul e cam departe, utilitatile lipsesc, iar scolile sunt suficient de departe pentru ca parintii sa se gandeasca daca n-ar fi mai comod sa-si educe singuri copii (evident in spiritul „noii spiritualitati”). Si-au concesionat un teren pentru 50 de ani din ce inteleg din pagina comunitatii pe Facebook si asteapta acum sa-si construiasca ashramul. De ce fac ei asta? Nu poti manca sanatos in Brasov ( o zona destul de curata de altfel), nu poti cultiva legume in gradina bunicilor de la tara? Da, dar n-ai comunitatea frate, nu te poti multumi sa discuti pe net si sa faci un gratar (cu legume) cu ei duminica, trebuie sa locuiti impreuna, sa construiesti paradisul bio cu fratii tai spirituali. Prevad ca o sa le iasa lipsa de confort pe nas, ca se vor plictisi de atata spiritualitate fara apa calda si baie la indemana (ca nu dau pe afara cu banii), moment in care vor realiza ca era mai bine in orasul ala poluat-cum au descoperit destui exilati din cartierele-dormitor ale Bucurestiului in zona rezidentiala Pipera.

Spiritualitatea. Partea proasta a tuturor acestor teorii privind familia noastra galactica, viata de dupa moarte, alimentatia bio-rationala, etc, etc este ca nu ti se prea furnizeaza ponturi pentru a-ti imbunatati calitatea emotionala a vietii terestre. Poti sa mananci sanatos, poti sa-i astepti pe extraterestri, poti sa accepti ca totul e energie si te vei recompune dupa moarte, dar parca mai lipsesc ceva ingrediente pentru a-ti creste confortul interior in timpul vietii. Exact acele ingrediente care nu te-ar mai face sa cauti implinirea in comunitati izolate, ci sa ai un oarecare confort interior in pielea ta in ciuda orasului poluat in care stai. Parerea mea.

Prabusirea sistemului financiar. Asta e speranta spiritualistilor, sa pedepsim bancherii si sa le inlocuim moneda extensibila prin credit cu una virtuala, eventual bitcoin. Cum au descoperit si fanii comunismului, inlocuirea unei clase cu alta si a unor privilegiati material cu niste sus-pusi ideologic nu schimba radical lucrurile. In loc sa te sfideze obsedatii de acumulari materiale te umilesc cei disperati sa acapareze puterea de decizie in numele celor multi. Lacomia e problema centrala in capitalism, nu moneda. Bule au fost si cand exista standardul aur, vezi criza din 1929-1933. Bursele nu sunt rele in sine (poti investi in niste afaceri la care altfel nu ai acces), problema vine din tranzactiile in marja si rapoartele analistilor si formatorilor de opinie fara scupule care au rolul doar sa culeaga fazanii pe maxime istorice.Etc, etc. 

De ce pierzi când împrumuți bani prietenilor

Cine dă bani cu împrumut așteaptă recunoștiință, cine ia bani cu împrumut așteaptă concesii. Poți percepe dobândă unui prieten? 
 
Se spune că cine dă bani cu împrumut va pierde și banii și prietenul respectiv. De ce se întâmplă asta?
 
Cine dă banii așteaptă pe lângă o rambursare disciplinată, ca între prieteni, recunoștiința debitorului (dacă se poate, veșnică). Cine ia bani cu împrumut se așteaptă la noi păsuiri în caz de întârziere, eventual la o ștergere parțială a datoriei, doar e prieten cu creditorul, nu? Iar dobânda iese din discuție între prieteni sau rude, ceea ce face ca cel care dă banii cu împrumut să piardă din puterea lor de cumpărare dacă îi scoate din bancă (plus ceva comisioane). 
 
În final, de multe ori amândoi se simt nemulțumiți. Creditorul pentru că dă bani cu împrumut fără dobândă și nu vede nimic întors la schimb (priviri umede și recunoscătoare de fiecare dată când dă ochii cu amicul), debitorul pentru că trebuie să returneze banii în loc să-i... împartă prietenește cu finanțatorul său.
 
Ceea ce am spus mai sus e valabil în cazul unui împrumut unic care are ca efect doar o răcire a relațiilor între cele două părți ale tranzacției. Există însă situații când un împrumut de mică valoare este rambursat corect iar următorul, de valoare mai mare, are probleme mari la restituire, caz în care cel care dă banii se simte înșelat, victimă a unei strategii, iar prietenia cu debitorul se strică iremediabil.
 
Mai există și cazul împrumuturilor mici și dese, cheia marilor succese pentru debitor dacă are creditori mulți și amnezici care nu-i mai cer să restituie banii . Până la urmă amicii în cauza tot simt însă că e vorba de un perpetum mobile și încep să-l ocolească pe cel mereu în nevoie.
 
Ideal pentru relațiile de prietenie ar fi deci să se împrumute doar...sfaturi.  

Despre fericire. Kitul complet

Am propus la un moment dat un calculator al gradului de fericire (vezi aici). Se baza pe o formulă simplă. Fericirea=Scop + Relații Sociale + Bunăstare materială + Sănătate. Ești fericit cât timp ești înconjurat de persoane cu care te simți bine, când ai un obiectiv/ideal clar care te energizează, când nu ești bolnav grav și ai ceva bani prin buzunare care să împiedice ziua de mâine să-ți dea coșmaruri. Dacă le ai pe toate astea nici nu mai citi mai departe.

 

Ce se întâmplă când anumiți factori lipsesc? Și mă refer aici mai ales la primii trei (scop, relații, bani), cei care pot fi cumva controlați prin efort propriu. Păi, apare toată literatura motivațională, gândirea pozitivă, care te învață cum să atingi fericirea. „Nu există imposibilul”, „vizualizează lucrurile care vrei să ți se întample”, „repetă de x ori ce vrei să primești din partea Universului și apoi comportă-te ca și cum ai fi primit deja”. Mă rog, formulele diferă în funcție de profesor și auditoriu. Până la urmă, gândirea pozitivă se bazează pe o observație simplă: subconștientul are puteri magice dacă ști cum să-l pui la treabă. Știți experimentul acela cu moneda așezată pe încheietura mâinii unui subiect sub hipnoză căruia i se sugerează că are un fier încins plasat acolo? Omul chiar se trezește ulterior cu o arsură pe mână și cam asta încearcă să facă și gândirea pozitivă: pune la treabă subconștientul ca să furnizeze toate ingredientele ce lipsesc din formula fericirii pentru ca rezultatul să fie mulțumitor pentru toată lumea.

 

Din nefericire nu toți reușesc și apar, firesc, frustrări după atâtea tentative de gândire pozitivă fără finalizare (subconștientul este impermeabil la sugestii sau respinge hotărât anumite idei care contrastează cu convingerile subiectului). Și atunci avem gândirea...negativă. Va recomand „Antidotul” de Oliver Burkeman (deși a apărut la Publica, o editură cu prețuri exorbitante, ca pentru corporatiști, cartea merită sacrificul celor 50 de lei) care tratează exact eșecul gândirii pozitive. Iar soluția lui Burkeman este cea brevetata de stoici înainte de Hristos. Resemnarea în față sorții, convingerea că totul e loterie, hazardul guvernează lumea și nu are rost să faci flotări forțate de optimism. Cu alte cuvinte, nu te învinovăți pentru eșecul gândirii pozitive, nu are rost să aștepți nimic dacă totul e posibil și nimic controlabil. Și asta îi va detensiona pe mulți practicanți ai gândirii pozitive fără rezultate palpabile. 

 

Și uite că în acest fel se închide cercul. Nu ai un scop bine conturat, anturaj mulțumitor, bani de ajuns sau o sănătate precară? Gândește pozitiv, experimenteaza autohipnoza, și cere Universului să-ți dea ce-ți lipsește! Nu te ascultă? Asta e, oricum n-ai ce să faci, nimic nu depinde de tine. Totul e hazard și nu poți influența mersul lucrurilor! 

Acum aveți toate ingredientele. Combinați-le cum vreți și...fiți fericiți! 

Facturi prin email pentru saracuti cu duhul

Dacă accepți să primești pe mail facturile la gaze, energie electrică sau telefonie e ca și cum ai plăti de două ori pentru același serviciu contribuind și la creșterea șomajului în economie.
 
De regulă, cele mai dese apeluri la primirea facturii prin e-mail le lansează furnizorii de gaze, energie electrică, internet și telefonie, de multe ori aceștia punând la bătaie și niște premii prin tragere la sorți pentru a trezi interesul clienților. Din păcate, cei care acceptă să primească factura pe mail își asumă în acest mod costuri suplimentare pentru un serviciu deja inclus în factură.
 
Spunem acest lucru deoarce furnizorii de utilități integrează în facturi toate costurile aferente-producția, logistica, mentenanța, etc-plus, evident, marja lor de profit. 
 Cu alte cuvinte ai plătit deja pentru emiterea și distribuirea facturii.
 
Dacă vei primi factura pe mail lași în conturile furnizorului costurile de emitere și distribuție (cineva bagă facturile în cutia ta poștală lună de lună) dar cheltui suplimentar pentru tipărirea acesteia pe cont propriu (coli, tonner, etc). Ca să nu mai pomenim că vei contribui în acest fel și la creșterea șomajului (vor exista mai puțini angajați pentru distribuirea facturilor fizice), un fenomen care te poate lovi indirect-șomaj mai mare înseamnă cerere redusă în economie, deci mai puține comenzi și pentru firma unde lucrezi în prezent
 
Ceva similar se petrece când citești singur indexul contoarelor de gaze, apă, energie electrică, etc. Nu beneficiezi de reduceri din partea furnizorilor pentru respectivul efort, ci doar cotizezi la majorarea marjei lor de profit (mai puțini angajați care să facă asta).
 
Iar în unele cazuri se pierde un credit fără dobândă acordat de furnizor. Ne referim la plata facturilor cu consumul real odată la 3 luni, în momentul „regularizării”, în acest interval clienții plătind facturi cu un consum estimat. Cine își citește indexul disciplinat și are vârfuri de consum ce depășesc mediile multianuale, renunță la creditul fără dobândă acordat involuntar de furnizorul de utilități (consumul mărit se vede abia la citirea contoarelor de către un angajat al companiei).

Strange bani Electrica pentru...Fondul Proprietatea?

Marele IPO ce urmeaza sa fie lansat pe 16 iunie se anunta un mare fas pentru investitorii de retail. In cazul fericit acestia vor putea sa se aleaga cel mult cu discountul, daca vand repede actiunile in interiorul perioadei de stabilizare a cotatiilor.

Pe hartie, raportul pret/profit pe actiune ar fi in jur de 11 (se vinde la minim 11 lei/actiunea iar profitul pe actiune in 2013 a fost in jur de 1,1 lei). PER-ul este deja mult sub cel al Traslectrica si Transgaz (aproximativ 7 in cazul celor doua societati); de altfel capitalizarea dupa listare la Electrica ar urma sa fie cat cea a TGN si TEL insumate. Chiar daca o parte a investitiilor de 400 milioane euro se va intoarce la companie ca profit (8,5% este rata reglementata a profitului de catre ANRE  raportat la active), acesta va fi oricum diluat pe termen scurt prin desprinderea participatiilor la Enel si E.On din Electrica. Probabil vorbim de un PER cu profitul ce ramane si dupa alocarea dividendelor cuvenite FP in jur de 15-20 (povestim mai aplicat dupa ce apare prospectul) pentru 2014, deci cam de doua ori peste cel al altor companii de utilitati listate la BVB.

Ce altceva va face Electrica cu cei 400 milioane euro stransi in cadrul IPO-ului? Oricat de in urma ar fi cu investitiile in retea, oricat s-ar pradui din bani in cazul unor investitii ale statului, suma ramane imensa. Autoritatile sunt destul de eliptice in acest sens asa ca eu ma gandesc la o afacerea made in Romania, tara bananiera: ce ar fi ca Electrica sa elibereze Fondul Proprietatea din distributiile de energie electrica din componenta sa unde este captiv fara speranta? FP-ul este in doar curs de lichidare (doar lipsa ofertelor pentru pachetele mari mai tine actionarii in loc) iar o pleasca de vreo suta de milioane de euro pentru detinerile minoritatare de la Electrica nu e chiar de colo cand ai nevoie de bani pentru rascumparari de actiuni si pretexte pentru noi reduceri de capital social. 

ps: Trompetele de marketing si vanzari se pun in functiune in preajma unui IPO. "Construita azi de la zero Electrica ar costa 4,5 mld euro. Statul vinde jumatate cu 500 milioane" scrie azi ZF. Draga Fini', cat ar costa azi construita de la zero, fabrica Europharm pe care GSK tocmai a anuntat ca o inchide?

Adio Romania Libera! Adio Herr Adamescu!

Maine, 10 iunie, imi voi prezenta demisia de la Romania Libera. Nu pot rata ocazia unui mic bilant pe blog dupa aproape 2 ani de jurnalism „implicat”, cum se practica in redactia Rl de ceva vreme. Iata cateva repere:

1. Despre cenzura soft. Se practica politica lui „acum nu e momentul”, „subiectul nu e prea interesant”, „hai sa amanam tema asta, nu ti se pare mai actual subiectul X in loc de Y?”. Am experimentat si varianta cosmetizarii directe a articolelor mele, cu pixul redactorului-sef, in interesul unui mare platitor de reclama in tara lui Andrei (vezi mai jos pe blog postarea „Cer drept la replica Romaniei Libere, ziarul unde lucrez” ), am testat deontologia impinsa pana in panzele albe cand subiectul e prea sensibil (vezi articolul de pe blog „Ambasada SUA face lobby pentru Fondul Proprietatea”, unde lipsa unui punct de vedere din partea ambasadei, desi fusese solicitat si se facusera reveniri, a dus la amanarea repetata a articolului pana cand „n-a mai fost de actualitate”), si m-am bucurat si de respingerea unei opinii (pagina de opinii este un loc al subiectivitatii asumate) pe motiv de..superficialitate, in fapt pentru ca nu era conforma cu linia ziarului si amintea despre talibanizarea presei intr-un loc unde fenomenul e vizibil fara eforturi prea mari (am pus si acel text pe blog imediat dupa episodul cu pricina, cu explicatiile de rigoare, vezi „Exista alternative la tabloidizare*?”).

Efectul? Pana la urma, confruntat cu perpectiva unei dispute interminabile pe timpul tau (pagina trebuie umpluta pana la sfarsitul zilei) renunti de cele mai multe ori la subiectele "incorecte politic" si faci ceva neutru-superficial dar pe linia ziarului. Azi de pilda, subiectul propus despre redeventele la petrol si gaze, pregatite dupa 2014 in interesul OMV, dupa toate aparentele, a fost considerat neinteresant de conducerea editoriala.

2. Despre linia ziarului. „Suntem ziar de dreapta, punctele de vedere trebuie asumate in acest sens” (citat din memorie) mi s-a spus de cateva ori, cand incercam sa fluier in biserica de ..dreapta. Pana la urma nimeni nu are nimic cu asumarea unei atitudini, tot ce ma deranjeaza sunt ochelarii de cal, incercarea de a potrivi totul in sablonul pe care ti l-ai ales. Din idealul unei prese independente, o voce critica in interesul publicului, in Romania a supravietuit doar partea critica, iar restul e partizanat pe fata, demolarea adversarilor patronului si prietenilor sai politici. Sa nu ne raportam insa doar la Rl, sa nu credeti ca la Jurnalul sau EvZ e altfel, n-o sa vedeti acolo prea multe puncte de vedere diferite de cele imprimate de conducerea editoriala. O singura exceptie intre ziarele „quality”-Adevarul, acolo se pastreaza inca pluralismul opiniilor jurnalistilor.

3. Despre modul de lucru. Din pacate se practica un dublu standard. Unii scriu de acasa bine mersi, altii trebuie sa vina in redactie (toti suntem platiti insa pe drepturi de autor). Unora li se permite sa scrie ce si cum vor (articole „pe surse”, articole-manifest, etc-ma refer la jurnalistii aflati „pe linia publicatiei”), altora trebuie sa li se aprobe subiectele si li se cantareste atent argumentatia sa nu derapeze de la linia oficiala. 

In alta ordine de idei, salariile le intarzie tuturor, unii sunt mai resemnati decat altii („unde sa pleci?”, „cu o atitudine de fronda nu se rezolva nimic”, etc. Ma rog, or fi si alte interese). O incercare de greva anuntata pe site anul trecut s-a terminat brusc dupa ce anuntul a fost pur si simplu sters de conducerea administrativa (surpriza, nu jurnalistii aveau ultimul cuvant privind continutul sensibil). Gestul asta umilitor n-a primit o reactie pe masura din pacate.

Cam astea sunt motivele divortului meu de Rl. Si nu, nu am o oferta calduta care sa ma faca sa-i injur detasat la plecare. Sa mai adaug lipsa de perspective pe termen lung a publicatiei si domeniului presei tiparite in general. Viitorul presei scrise, nu doar al Romaniei libere (in contextul cercetarii patronului Adamescu si a "nepotrivirilor" din BRAT) nu suna deloc bine. Si nu din cauza lipsei sale tot mai pregnante de credibilitate odata cu adoptarea stilului militant si partizan, ci pentru ca nu poti sa te bati cu continutul on-line furnizat pe smartphone. Apoi,  cum temele de actualitate sunt tocate in talk-show-urile de seara iar subiectele tari iti sunt furate si repovestite de site-uri si agregatoare, la ce bun sa te mai chinui sa oferi pe hartie informatie veche dimineata urmatoare? Dezastrul e conturat de lipsa tot mai acuta de ziaristi specializati (in consecinta subiectele pierd din consistenta), redactiile sunt subdimensionate iar incasarile din publicitate tot mai subtiri, la fel ca tirajele. Presa tiparita pare sa devina exclusiv un apanaj al zonelor de nisa, printul nu pare sa aiba alt viitor, ca si idea de presa in general. Ma rog, un viitor decent , nu iau in calcul postacii de pe net ori fauritorii de recenzii pe bani. 

Cam asta ar fi. Adio Romania Libera! Adio Herr Adamescu! Mie mi-a ajuns.

Ne revedem pe blog, n-am pus taxa la intrare (n-o sa apelez nicin la mila publica, precum Blogary).

Bonusuri otrăvite

De multe ori, primești ceva gratis doar pentru a fi taxat suplimentar pentru servicii adiționale.
 
Principiul „nu există mese gratuite” ar trebui să rămână întipărit în mintea fiecărui vânător de chilipiruri. De multe ori, sub umbrela promoțiilor, se ascund produse cu viciii de conformitate, greu vandabile ori cu cârlige de marketing bine ascunse.
 
Un bonus poate presupune fie încercarea de a fura clienții de la concurență, reducerile oferite fiind deci pe termen limitat, fie dorința de a furniza subtil un alt pachet de servicii, nesolicitat, la un cost piperat.
 
Un exemplu este campania „vorbești, net primești” de la Vodafone, destinată posesorilor de cartele (la o încărcare de 5 euro primești 2.000 minute în rețea, 100 minute naționale și 50 MB de internet). Aparent, o oportunitate.
 
Câți știu însă că 1MB de internet este o cantitate infimă, pentru un film de pildă fiind vorba de 700 MB? Dacă sacrifici jumătate din minutele în rețea pentru a acumula internet (1G în cazul ăsta), oferta e avantajoasă și are rolul de a opri „hemoragia” spre concurență-Digi Mobil are de exemplu abonamente de 2 euro în care, pe lângă 200 minute naționale și minute nelimitate în rețea, utilizatorul primește și 3G de internet.
 
Dacă însă începi să dai telefoane în afara rețelei pentru bonusul Vodafone îți poți cosuma minutele incluse repede pentru numai 100 MB de internet iar pentru minutele ce nu sunt incluse plătești 18 de euro/100 de minute. Cu alte cuvinte, pentru un film văzut pe mobil ai putea plăti până la 100 de euro dacă acumulezi MB de internet în acest fel.
 
În acest exemplu, pentru companie bonusurile sunt avantajoase în dublu sens: contracarează parțial ofertele mai generoase ale concurenței și pot aduce încasări suplimentare. Pentru clienți, dezavantaj dublu: amâna migrarea spre o ofertă mai bună și pot scoate bani neplanificați din buzunar.

Niste nesimtiti: Enel

Ati aflat deja ca baietii veseli de la Enel au facturat dublu partea de energie verde, motiv pentru care un sef de la ANRE a fost saltat de procurori. Omul acceptase, contra ceva foloase colaterale, ca bietii oameni sa nu isi ajusteze in jos valoarea facturilor cu 6%, cum ar fi fost normal pentru a da clientilor banii luati cu japca, ci doar cu unu si ceva la suta. 

Havrilet, bosul suprem de la ANRE, se scuza inocent-daca erau taxati cu 6% unii distribuitori amenintau cu insolventa. Adica saracutii de la Enel, care au luat banii din buzunarele vaduvelor si orfanilor, care au printre altele o rata reglementata de profit (aproape 10% din active)-deci isi conserva castigul indiferent ce face cererea, ar fi avut mari probleme daca restituiau frauda, dar victimele lor, nu. Prostii pot sa mai astepte doar.

Dar nu despre asta vroiam sa scriu neaparat aici. Daca mai rasfoiti ziare, veti vedea mai multe articole nemarcate publicitar, care vorbesc despre binefacatorii de la Enel, cum pun ei becuri ecologice de 100.000 lei in Colibasi sau alte comune de buzunar. Sa dai 100.000 euro per total (programul e la a patra editie) cu surle si trambite, insistand ca ziarele care publica mizeriile astea de PR sa aibe semnaturi ca la orice articol normal, in timp ce tu furi cu facturi manarite cateva milioane, cum dracu’ se numeste asta, ca eu am ramas fara epitete...?.

Si asta nu e tot, cica istetii de la Enel pregateau niste contoare aduse second-hand din Italia dar tocmai bune de bagat pe gatul clientilor ca noi, probabil la supra-pret...Nene’ Cosarca, cosmetizeaz-o si p’asta!