De multe ori, primești ceva gratis doar pentru a fi taxat suplimentar pentru servicii adiționale.
Principiul „nu există mese gratuite” ar trebui să rămână întipărit în mintea fiecărui vânător de chilipiruri. De multe ori, sub umbrela promoțiilor, se ascund produse cu viciii de conformitate, greu vandabile ori cu cârlige de marketing bine ascunse.
Un bonus poate presupune fie încercarea de a fura clienții de la concurență, reducerile oferite fiind deci pe termen limitat, fie dorința de a furniza subtil un alt pachet de servicii, nesolicitat, la un cost piperat.
Un exemplu este campania „vorbești, net primești” de la Vodafone, destinată posesorilor de cartele (la o încărcare de 5 euro primești 2.000 minute în rețea, 100 minute naționale și 50 MB de internet). Aparent, o oportunitate.
Câți știu însă că 1MB de internet este o cantitate infimă, pentru un film de pildă fiind vorba de 700 MB? Dacă sacrifici jumătate din minutele în rețea pentru a acumula internet (1G în cazul ăsta), oferta e avantajoasă și are rolul de a opri „hemoragia” spre concurență-Digi Mobil are de exemplu abonamente de 2 euro în care, pe lângă 200 minute naționale și minute nelimitate în rețea, utilizatorul primește și 3G de internet.
Dacă însă începi să dai telefoane în afara rețelei pentru bonusul Vodafone îți poți cosuma minutele incluse repede pentru numai 100 MB de internet iar pentru minutele ce nu sunt incluse plătești 18 de euro/100 de minute. Cu alte cuvinte, pentru un film văzut pe mobil ai putea plăti până la 100 de euro dacă acumulezi MB de internet în acest fel.
În acest exemplu, pentru companie bonusurile sunt avantajoase în dublu sens: contracarează parțial ofertele mai generoase ale concurenței și pot aduce încasări suplimentare. Pentru clienți, dezavantaj dublu: amâna migrarea spre o ofertă mai bună și pot scoate bani neplanificați din buzunar.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu