Adio Romania Libera! Adio Herr Adamescu!

Maine, 10 iunie, imi voi prezenta demisia de la Romania Libera. Nu pot rata ocazia unui mic bilant pe blog dupa aproape 2 ani de jurnalism „implicat”, cum se practica in redactia Rl de ceva vreme. Iata cateva repere:

1. Despre cenzura soft. Se practica politica lui „acum nu e momentul”, „subiectul nu e prea interesant”, „hai sa amanam tema asta, nu ti se pare mai actual subiectul X in loc de Y?”. Am experimentat si varianta cosmetizarii directe a articolelor mele, cu pixul redactorului-sef, in interesul unui mare platitor de reclama in tara lui Andrei (vezi mai jos pe blog postarea „Cer drept la replica Romaniei Libere, ziarul unde lucrez” ), am testat deontologia impinsa pana in panzele albe cand subiectul e prea sensibil (vezi articolul de pe blog „Ambasada SUA face lobby pentru Fondul Proprietatea”, unde lipsa unui punct de vedere din partea ambasadei, desi fusese solicitat si se facusera reveniri, a dus la amanarea repetata a articolului pana cand „n-a mai fost de actualitate”), si m-am bucurat si de respingerea unei opinii (pagina de opinii este un loc al subiectivitatii asumate) pe motiv de..superficialitate, in fapt pentru ca nu era conforma cu linia ziarului si amintea despre talibanizarea presei intr-un loc unde fenomenul e vizibil fara eforturi prea mari (am pus si acel text pe blog imediat dupa episodul cu pricina, cu explicatiile de rigoare, vezi „Exista alternative la tabloidizare*?”).

Efectul? Pana la urma, confruntat cu perpectiva unei dispute interminabile pe timpul tau (pagina trebuie umpluta pana la sfarsitul zilei) renunti de cele mai multe ori la subiectele "incorecte politic" si faci ceva neutru-superficial dar pe linia ziarului. Azi de pilda, subiectul propus despre redeventele la petrol si gaze, pregatite dupa 2014 in interesul OMV, dupa toate aparentele, a fost considerat neinteresant de conducerea editoriala.

2. Despre linia ziarului. „Suntem ziar de dreapta, punctele de vedere trebuie asumate in acest sens” (citat din memorie) mi s-a spus de cateva ori, cand incercam sa fluier in biserica de ..dreapta. Pana la urma nimeni nu are nimic cu asumarea unei atitudini, tot ce ma deranjeaza sunt ochelarii de cal, incercarea de a potrivi totul in sablonul pe care ti l-ai ales. Din idealul unei prese independente, o voce critica in interesul publicului, in Romania a supravietuit doar partea critica, iar restul e partizanat pe fata, demolarea adversarilor patronului si prietenilor sai politici. Sa nu ne raportam insa doar la Rl, sa nu credeti ca la Jurnalul sau EvZ e altfel, n-o sa vedeti acolo prea multe puncte de vedere diferite de cele imprimate de conducerea editoriala. O singura exceptie intre ziarele „quality”-Adevarul, acolo se pastreaza inca pluralismul opiniilor jurnalistilor.

3. Despre modul de lucru. Din pacate se practica un dublu standard. Unii scriu de acasa bine mersi, altii trebuie sa vina in redactie (toti suntem platiti insa pe drepturi de autor). Unora li se permite sa scrie ce si cum vor (articole „pe surse”, articole-manifest, etc-ma refer la jurnalistii aflati „pe linia publicatiei”), altora trebuie sa li se aprobe subiectele si li se cantareste atent argumentatia sa nu derapeze de la linia oficiala. 

In alta ordine de idei, salariile le intarzie tuturor, unii sunt mai resemnati decat altii („unde sa pleci?”, „cu o atitudine de fronda nu se rezolva nimic”, etc. Ma rog, or fi si alte interese). O incercare de greva anuntata pe site anul trecut s-a terminat brusc dupa ce anuntul a fost pur si simplu sters de conducerea administrativa (surpriza, nu jurnalistii aveau ultimul cuvant privind continutul sensibil). Gestul asta umilitor n-a primit o reactie pe masura din pacate.

Cam astea sunt motivele divortului meu de Rl. Si nu, nu am o oferta calduta care sa ma faca sa-i injur detasat la plecare. Sa mai adaug lipsa de perspective pe termen lung a publicatiei si domeniului presei tiparite in general. Viitorul presei scrise, nu doar al Romaniei libere (in contextul cercetarii patronului Adamescu si a "nepotrivirilor" din BRAT) nu suna deloc bine. Si nu din cauza lipsei sale tot mai pregnante de credibilitate odata cu adoptarea stilului militant si partizan, ci pentru ca nu poti sa te bati cu continutul on-line furnizat pe smartphone. Apoi,  cum temele de actualitate sunt tocate in talk-show-urile de seara iar subiectele tari iti sunt furate si repovestite de site-uri si agregatoare, la ce bun sa te mai chinui sa oferi pe hartie informatie veche dimineata urmatoare? Dezastrul e conturat de lipsa tot mai acuta de ziaristi specializati (in consecinta subiectele pierd din consistenta), redactiile sunt subdimensionate iar incasarile din publicitate tot mai subtiri, la fel ca tirajele. Presa tiparita pare sa devina exclusiv un apanaj al zonelor de nisa, printul nu pare sa aiba alt viitor, ca si idea de presa in general. Ma rog, un viitor decent , nu iau in calcul postacii de pe net ori fauritorii de recenzii pe bani. 

Cam asta ar fi. Adio Romania Libera! Adio Herr Adamescu! Mie mi-a ajuns.

Ne revedem pe blog, n-am pus taxa la intrare (n-o sa apelez nicin la mila publica, precum Blogary).