O agentie de pariuri a lansat pe 1 octombrie pariul pe candidatii la prezidentiale. Cine castiga, cine intra in turul doi, etc. Surpriza, dupa numai 2 zile candidatul Melescanu, initial cu o cota de 900:1, a fost retras din lista deoarece pe el se paria prea...mult. Pare greu de crezut, dar disparitia sa poate explica si de ce nu sunt rulajele mai mari la Bursa de Valori Bucuresti.
Peste mai putin de o luna avem alegeri pentru Cotroceni cu un favorit cert, un challenger si 12 „iepuri” (dar despre asta mai tarziu). Agentia de pariuri Winner s-a gandit sa puna ceva adrenalina in campanie si a propus un pariu avand drept miza castigarea alegerilor. Se putea paria pe castigator, pe sansele candidatilor de a intra in turul doi, pe procentele pe care le-ar obtine Ponta/Johannis dupa primul tur, etc (vezi aici). Cotele erau interesante in momentul lansarii pariului (seara zilei de 1 octombrie). Astfel Victor Ponta avea 1,7:1, Klaus Johannis 2,2:1, Elena Udrea 50:1, Calin Tariceanu 75:1, Monica Macovei 100:1, Dan Diaconescu 500:1, Vadim Tudor 700:1, Melescanu, Funar, Amaritei, Branza 900:1 iar Kelemen Hunor 999:1.
Le-am enumerat pentru ca intre timp acestea s-au modificat, dupa cum se vede in link. Daca in cazul Ponta si Iohannis modificarile nu surprind prea mult (lumea a simtit ca sunt ceva sanse de castig pariind pe favorit, din acest motiv cota lui Ponta a scazut la 1,4:1 ca in prezent; similar, Iohhanis a crescut de la 2,2: 1 la 4:1), marea surpriza a fost insa eliminarea lui Teodor Melescanu din lista cu candidatii pe care se putea paria. Explicatia? Lumea a pariat prea mult pe Melescanu iar cota sa, inainte de a fi scoasa, scazuse de la 900: 1 la 5 la 1 (la pariuri, cu cat o cota este mai mica cu atat sansele de castig sunt mai mari). Motiv pentru care i-a facut pe unii sa creada ca e o conspiratie la mijloc. Serviciile ar fi pariat pe Melescanu pentru ca publicul sa fie convins ca are sanse reale...
De fapt, explicatia e mult mai simpla si are legatura cu teoria jocurilor de noroc si, veti vedea, cu lichiditatea bursei.
Cum sunt asezate lucrurile acum in campanie, favoritii sunt clari. Dar ce s-ar intampla daca ANI l-ar trage pe...dreapta pe Johannis iar DNA pe Ponta pentru implicare in scandalul Mocrosoft. Daca doar unul iese din cursa castigatorul e evident dar daca ies amandoi cine ar fi favoritii din competitorii ramasi? Eu zic ca in primul rand Tariceanu/ Melescanu si apoi Udrea/Macovei. Ok.
Care sunt sansele ca ambi favoriti sa paraseasca alegerile? Destul de mici spunem cu totii dar cat de mici? Una dintr-o suta? Una din trei sute? Sa o luam altfel. Melescanu avea la lansare cota de 900:1, Tariceanu de 75: 1, Macovei 100:1 iar Udrea 50:1. Era mai mare de una din noua sute sansa ca ambii favoriti sa fie eliminati sau mai mica? Daca era mai mica atunci eu as fi pariat pe Melescanu (nu uitati avea cota 900:1). Riscam 10 lei dar puteam castiga 9.000 lei (ma rog, brut, oprea si statul impozit in final).
Cine miza deci ca ambii candidati urmau sa fie eliminati isi multiplica cel mai bine banii mizand pe Melescanu. Cota lui Tariceanu era „numai” 75:1, adica la 10 lei pariati puteai castiga brut doar 750 lei. Apropo, intre timp si aceasta a fost redusa de la 75: 1 la 30:1(adica la 10 lei castigi numai 300 minus impozite, absolut neinteresant avand in vedere riscul). Udrea si Macovei sunt inca pe loc, cu 50: 1 si 100: 1, dar eu n-as risca 10 lei pentru un astfel de pariu, sansele ca ambii candidati sa fie eliminati nu mi se par atat de mari.
Ei bine, lasand la o parte teoria conspiratiei, cei care au mizat pe Melescanu nu cred ca urmareau nicio agenda ascunsa, ci cunosteau bine teoria probabilitatilor si ceva psihologie. Apropo de psihologie, se pare ca ne temem mai mult de pierderi decat speram in castiguri (cam de doua ori mai mult). Mai multe experimente simple pe grupuri de voluntari (participantii erau rugati sa participe la un joc de dat cu banul, cand castigi primesti un dolar iar cand pierzi platesti un dolar) au arat ca oamenii ar participa la un astfel de joc cu sanse 50%-50% pe termen lung cum o arata statistica doar daca potentialul de castig este de doua ori mai mare decat cel de pierdere (daca castiga 2 euro cand nimeresc fata corecta ă monedei si pierd doar unul cand gresesc).
Adeptii lui Melescanu au considerat ca sansele de castig merita pierderea asumata daca se materializeaza (sa ne amintim, la 10 lei pariati potentialul de castig era de 9.000 lei) si au determinat eliminarea candidatului din listele casei de pariuri. Este de altfel singura atitudine recomandata in relatia cu pariurile-nu participi decat cand sansele de castig merita sa-ti asumi anumite pierderi (mai explicit: vanezi doar castiguri potentiale foarte mari asumandu-ti doar pierderi probabile foarte mici).
Ma mira doar ca s-au gasit atatia romani priceputi la probabilitati-nu uitati, suntem in tara Caritasului/FNI iar bulele din imobiliar/bursa au avut multi entuziasti mai recent-incat sa determine o casa de pariuri sa modifice radical cotele initiale. Probabil ca Melescanu a fost eliminat din lista deoarece daca aparea cu o cota de 5:1, mult peste ce avea in sondajele de opinie (pornind insa de la 900:1), evolutia ar fi parut multor suspecta si ar fi dat nastere la speculatii (cum s-a si intamplat). Bine ca avem deci „specialisti”, poate ca nu sunt chiar cei 15.000 de specialisti pe stil nou cum sugereaza aici Doru Buscu.
Si acum revin la paralela Melescanu/BVB. Ce fac de regula cei care au un portofoliu de actiuni? Cumpara si asteapta. Actiunile cresc-se cred inspirati, actiunile scad-considera ca au avut ghinion sau cineva a manipulat bursa. Pentru majoritatea, singura modalitate de protectie este diversificarea depozite-actiuni sau includerea mai multor titluri in portofoliu. Cati se gandesc insa la ...optiuni? Este vorba de optiuni de vanzare, un instrument care da dreptul celor care au un titlu in portofoliu sa se protejeze de evolutia lui descendenta posibila cu un contract cu optiuni (pentru o mica suma, prima, ai dreptul sa vinzi in viitor la cotatii apropiate de cele din prezent). Daca actiunile scad, pierderea se recupereaza din contractul de optiuni, daca actiunile cresc, castigul va fi mai mare decat prima sacrificata prin contractul cu optiuni si iesi oricum in avantaj.
Ei bine, as vrea si eu sa ma joc cu optiuni pe actiunile listate la BVB, dar nu exista instrumente lichide de acest fel...Asa ca tot ce pot face este sa iau actiuni si sa ma rog bunului Dumnezeu sa creasca sau sa nu iau deloc si ma rog sfintilor pietei de capital sa scada pentru a intra in mai mare siguranta intr-o pozitie „lunga”(adica de detinere de actiuni, in financereza). Daca v-ati intrebat insa de ce nu avem o piata de actiuni mai lichida, pe langa raspunsul ca nici economie prea solida nu avem, care sa dea oxigen bursei, luati in calcul si lipsa optiunilor.
Iar candidatul Melescanu, ca sa ne intoarcem la oile noastre din politica, ar putea fi la randul sau o „optiune”. O asigurare ca cineva nu va parasi competitia prea devreme fara sa existe un inlocuitor care sa-i duca mai departe „linia”.Monica Macovei poate fi de asemenea o optiune de acelasi tip, la fel Calin Popescu Tariceanu (desi in acest caz e vorba si de furtul de voturi din tabara adversa, asa cum restul candidaturilor de dreapta din competitie are rolul sa potenteze voturile in favoarea dreptei in turul doi). Cele trei candidaturi pot fi privite si ca pariuri in marja cum aratam mai sus, asta ca sa ne mentinem aproape de jargonul bursier. Ramane de vazut daca optiunile vor fi exercitate in mod cert insa existenta lor a crescut lichiditatea pietei politice (avem totusi 14 candidati).
