Putem duce în ce direcție vrem înțelepciunea
populară. Casa, pomul, copilul pot fi gândite ca modalități de acumulare-casa
îți oferă adăpost și reprezintă o investiție, pomul îți oferă hrană și eventual
o sursă de venit, copilul e garanția unei bătrâneți mai liniștite (“să aibe
cine să-mi dea o cană cu apă”). Ori pot fi gândite ca pretexte pentru a
construi ceva-educația unui copil și sistemul de valori ce urmează să-i fie
insuflat, un cămin, o lume mai curată; sau pentru a prezerva ceva-natura,
relațiile de cuplu, etc. Cum vă place mai mult?
Din punctul meu de vedere, înțelepciunea populară
vrea să surprindă tot o poveste privind acumularea, dar nu una materială ci una
emoțională. Sunt emoții puternice, cu un puternic caracter formativ în spatele
dorinței de a te manifesta creativ (construcția unei case, copilul și educația
sa sunt acte de creație), de a contribui la protejarea și expansiunea vieții
(plantarea unui pom, conceperea unui copil).
Până la urmă, scopul vieții este să acumulezi
experiențe emoționale cât mai diverse (atenție, nu am spus să atingi cunoașterea-să
afli secretul universului, structura realității din spatele aparențelor, etc)
și nu să progresezi intelectual/filosofic-memoria e oricum perisabilă sau să te extinzi
material-ca dovadă a calităților tale și asigurare că urmașii îți vor porni
la drum cu o bază solidă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu