Logica stramba a economistului-sef al BNR

Valentin Lazea publica prompt pe cursdeguvernare.ro, o platforma folosita de altfel de angajati ai BNR pentru a-si promova teorii de ortodoxism monetar si economic la fel ca si Contributors, cateva contraargumente la teoriile contestatarilor euro, profitand de momentul sensibil declansat de referendumul din Grecia. Nu m-as fi aplecat asupra lor daca n-ar contine cateva fracturi logice remarcabile. Sa le luam pe rand-obiectie, contra-obiectie si contra-explicatii la explicatii.

Obiecţia nr.1: O dată cu aderarea la zona euro, statul pierde capacitatea de a răspunde la o criză prin intermediul unei devalorizari externe (deprecierea monedei), fiind obligat să recurgă la devalorizare interna (scăderi de salarii şi/sau pensii).

Contraargumentul Lazea: Această constrângere nu reprezintă o pierdere atât de mare precum se crede de obicei. Prin devalorizare internă pot fi ţintite doar anumite grupe de câştigători de venit, lăsând neafectate largi segmente ale populaţiei. În schimb, prin devalorizare externă pierd toate persoanele dintr-un stat, fără excepţie, întrucât scade valoarea activelor deţinute de fiecare cetăţean, indiferent dacă este tânăr, bătrân, salariat, şomer sau casnică.

Fractura logica: Prin devalorizare externa pierd toate persoanele dar dimensiunea pierderilor difera. Una este sa-ti scada casa din Primavarii cu 20% din valoarea in euro, alta garsoniera din Militari. Devalorizarea externa este echitabila pentru ca se aplica tuturor procentual egal pe cand devalorizarea interna este cat se poate de selectiva cu clientela si sensibila la lobby. Vezi alocarile pentru bugetele serviciilor in perioada de criza si maxima austeritate, ca sa dau doar un exemplu.

Obiecţia nr.2: Prin intrarea în zona euro, se instituie dictatura organismelor europene (Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană), astfel încât statul îşi pierde o mare parte din suveranitate în materie de politici economice.

Contraargument: O dictatură mult mai rea decât cea a organismelor europene o constituie dictatura pieţelor. Pentru un stat insuficient de disciplinat (cu alte cuvinte, pentru un stat care nu este Marea Britanie, Elveţia sau Norvegia), disciplina impusă de pieţe este infinit mai constrângătoare decât disciplina impusă de organismele europene, mai ales că acestea au o disponibilitate mare de negociere şi compromis.

Fractura logica: Disciplina impusa de piete este constrangatoare cand se acumuleaza vulnerabilitati evidente (Grecia, Spania, Italia, etc). Dictatura organismelor europene se simte de asemenea neplacut cand se acumuleaza vulnerabilitati (Grecia) dar aceasta nu dispare cand lucrurile par normale. Vezi neputinta autoritatilor vis-à-vis de alinierea preturilor la utilitati in conditiile in care veniturile din Romania sunt la ani lumina de Vest.

Obiecţia nr.3: Zona euro nu constituie o Zonă Monetară Optimă; ca atare, în lipsa transferurilor fiscale este imperios necesară funcţionarea celor patru libertăţi de mişcare (a bunurilor, a serviciilor, a capitalului şi a persoanelor), fără de care se acumulează tensiuni crescute în anumite state.

Contraargument: Deşi această obiecţie este una corectă, în cazul particular al României cele patru libertăţi de mişcare sunt, de facto, mult mai bine respectate decât în cazul altor state. Pe de o parte, cele patru libertăţi de mişcare sunt deja consacrate în tratatele europene şi tot ceea ce rămâne de făcut este lupta pentru transpunerea lor în practică chiar şi în ţările mai reluctante. Pe de altă parte, mobilitatea geografică a românilor este printre cele mai mari din Europa, chiar şi în absenţa participării la zona euro.

Fractura logica: Aici pur si simplu obiectia ar trebui reformulata. “Zona euro nu este o zona monetara optima fara transferuri fiscale” era suficient. Dar in acest caz Valentin Lazea ramanea fara contraargumente. Transferurile fiscale ar insemna sa colectezi impozite din zonele mai bogate si sa le aloci preponderent pentru dezvoltarea zonelor sarace fara sa conditionezi draconic cum si la ce le folosesc pentru a avea ocazia sa respingi proiecte cu scuza ca nu stiu beneficiarii sa le redacteze.

Obiecţia nr.4: Prin intrarea în zona euro şi prin alimentarea unor mecanisme precum ESM şi Fondul Unic de Rezoluţie bancară, România s-ar putea trezi în situaţia de a furniza bani pentru salvarea unor state mult mai bogate.

Contraargument: Şi aceasta este o obiecţie serioasă, dar, dacă judecăm drept, sunt mult mai multe şanse ca România să devină un beneficiar net al unor asemenea fonduri europene, decât un contribuitor net. În mod paradoxal, prin refuzul său implicit de a contribui la alimentarea acestor fonduri, România se situează astăzi în poziţia unui conducător auto mai slab decât media (mai înclinat spre accidente şi, deci, spre încasarea de despăgubiri) care refuză să-şi facă asigurare CASCO sub pretext că nu vrea să finanţeze eventualele accidente ale unor conducători auto mai experimentaţi.

Fractura logica: Contraargumentul se bazeaza pe “daca judecam drept”. Eu imi permit sa judec stramb si sa observ ca bancile care opereaza intr-un mediu cu RMO-uri mai mici ar prezenta din start ceva riscuri potentiale, pentru ca fabricile de bani lucreaza la turatie mai mare. Iar Romania s-a imprumutat cu 20 de miliarde in special pentru ajutarea bancilor ramase fara linii de credit de la bancile mama, imprumut care nu va fi achitat ci doar rostogolit. Cum e sa-i ajuti si pe altii dupa ce deja te-ai imprumtuat sa-i ajuti pe ai tai?

Obiecţia nr.5: Zona euro nu poate funcţiona optim, atâta timp cât politica monetară comună nu este dublată de o politică fiscală comună şi de o integrare politică.

Contraargument: Aceasta reprezintă, de departe, obiecţia cea mai serioasă. Întrebarea este dacă “stăm pe margine” până când aceste probleme îşi vor găsi rezolvarea, sau dacă încercăm să contribuim pro-activ, ca jucător implicat, la rezolvarea lor. Trebuie să reamintim faptul că România are un interes deosebit în reuşita proiectului european (oricum, un interes mai mare decât Grecia, Portugalia sau Spania), întrucât toate celelalte alternative sunt mai proaste: autarhia economică a fost încercată în două rânduri în secolul trecut (în anii ’30 şi în anii ’80), de ambele ori cu rezultate catastrofale, iar aderarea la alte zone (CSI, zona Balcanilor de Vest etc.) iese din discuţie.Prin urmare, este în interesul României să contribuie la reuşita proiectului european din interiorul acestuia şi nu ca un spectator pasiv, care nu vrea să rişte nimic, ci doar să culeagă roadele semănate de alţii. În acest context, atitudinea de până acum a autorităţilor române, de acceptare selectivă a integrării (nu în materie de fiscalitate şi taxare, nu în materie de aliniere a preţurilor etc.) nu este una care să favorizeze desăvârşirea proiectului european.

Fractura logica: Cum se observa Lazea evita sa se aplece mai serios asupra lipsei transferurilor fiscale (ptiu, drace!) limitandu-se la a pomeni de politica fiscala comuna, adica taxe si impozite identice si integrarea politica eurpeana. Taxe si impozite egalizate la nivelul UE ar insemna sa plece si bruma de investitori locali (taxa unica de 16%, impozit pe dividende redus la 5%, etc sunt argumente fiscale solide) ramand doar cei care pot impune angajatilor salarii de lumea a treia. Despre integrarea politica nu zic nimic, Romania e bine integrata la nivelul deciziei politice, in sensul ca aceasta nu se mai ia la Bucuresti in chestiunile esentiale iar cand apar ezitari avem binomul SRI-DNA care sa aminteasca indisciplinatilor de petele din dosar. Revenind, participare Romaniei din interior, incercand sa influenteze stabilirea politicilor fiscale si coordonatele deciziei politice e o gluma buna. Parca o vad pe Merkel sunand la Bucuresti si consultandu-se cu Johannis in spinoasa problema a Greciei. “Ce zici Klaus, sa-l iertam pe Tsipras? Bine, daca zici si tu….Iar in ceea ce priveste autarhia locala-cehii nu par se teama de asta iar britanicii par sa o prefere tot mai mult. Cel mai mult regreta in aceste zile moneda locala grecii.

Valentin Lazea nu se opreste insa la obiectii si contra-argumente ci face si o critica a mentalitatii balcanice. Ia sa vedem:

-"Convingerea că datoriile contractate nu sunt obligatorii de plătit, ci sunt ceva facultativ. Să ne reamintim: în pofida erorilor de concepţie a celor două programe de iertare a datoriilor greceşti (din 2010 şi 2012), creditorii internaţionali au oferit totuşi condiţii incomparabil mai bune de eşalonare a datoriei. Şi, probabil, ar fi oferit şi o a treia iertare, dacă nu ar fi fost iritaţi de tacticile de negociere ale guvernului grec. Dar la baza oricărei înţelegeri ar trebui să stea ideea că datoria (sau cea mai mare parte a ei) este obligatoriu a fi plătită".

Fractura logica: Datoriile grecilor tot cresc din 2008, de la 110 la 170% din PIB datoria publica. Cu toata esalonarea si restructurarea si conditiile mai bune. Domnul Lazea nu vrea sa accepte ca persoanele si statele ar trebui sa poata da faliment precum companiile. Iar asta cu cea mai mare parte a datoriilor care trebuie platite ocoleste chiar exemplul Germaniei care a esuat, din diferite motive, sa-si achite datoria externa in interbelic si postbelic. Intelepciunea populara zice prost e cel care da nu cel care cere. Domnul Lazea ar vrea ca prostul sa n-aiba nicio responsabilitate iar bancile ce crediteaza iresponsabil sa recupereze mereu, indiferent de sanatatea financiara a debitorului, eventual de la urmasii acestuia.

-"Ideea că angajamentele luate de guvernele precedente nu implică o obligaţie pentru guvernul actual. Într-adevăr, nonşalanţa cu care noii lideri greci au renegat obligaţiile asumate de predecesorii lor ne duc cu gândul la metodele extremei stângi (troţkiste) de a rezolva problemele internaţionale".

Fractura logica: Oficialul BNR se refera aici la angajamentele banesti, banii sunt ceva sfant, in rest presupun ca pot sa se se anuleze obligatii anterioare, cum ar fi aliante militare, tratate internationale, etc.  Daca nu, eu zic sa ramanem pe logica asta in CAER, ca erau niste acte semnate, deci obligatii sacre.

-"Concepţia că troika instituţiilor financiare internaţionale poate fi chemată ori de câte ori este nevoie, dar în acelaşi timp poate fi alungată oricând cu mesaje patriotarde de tipul “noi ştim mai bine ce avem de făcut”. Fără comentarii". Nu comentez nici eu prea mult, se subintelege ca odata ce ai apelat la Troika esti obligat sa accepti orice sugestie din partea sa.

-"Iluzia că realizările măreţe din trecutul istoric al unei ţări îi dau acesteia în mod perpetuu dreptul la tratament preferenţial. Din nou, parcă sună cunoscut". Nu comentez nici aici desi e un atac clar la greci. Nu va datoram nimic fanariotilor!

-"Mai presus decât orice, credinţa că şmecheria ţine loc de inteligenţă. În lumea civilizată, şmecheria nu este trecută niciodată la capitolul calităţi, ci la capitolul defecte de neiertat"

Fractura logica: CDS, subprime, manevrele Goldman legate de cifrele Greciei, socializarea pierderilor si privatizarea profiturilor…Astea nu sunt smecherii domnule Lazea? Nu, probabil ca le considerati inovatii!

Valentin Lazea nu este singura voce “autorizata” care incearca in aceste zile sa explice poporului cum sa gandeasca, cum sa interpreteze referendumul din Grecia si cum sa se fereasca de tentatiile “populismului”. Cu prestatii mai mult sau mai putin convingatoare i-am urmarit pe Eugen Radulescu, Moise Guran, Mandruta, Adrian Vasilescu, Valentin Naumescu, Tapalaga, etc. Daca modelul grecesc se extinde toti acesti domni si-ar simti scaunele, alocatiile, sinecurile amenintate. 

PS: Cum recunosti un comunist de dreapta? Vezi aici, un articol excelent scris de Lucian Davidescu