A renuntat BNR la obiectivul euro in 2019?

In ultimele declarații ale viceguvernatorului Bogdan Olteanu, adoptarea euro în 2019 apare ca o țintă nefezabilă, principalul argument fiind lipsa de competitivitate a economiei autohtone și inexistența unui plan de acțiune pentru adoptarea monedei unice. Opinia sa se bate însă cap în cap cu viziunea economistului-șef, Valentin Lazea, care în vară demonta argumentele adversarilor euro.

Cum Bogdan Olteanu a fost parașutat cu ani în urmă în BNR exclusiv pe baza sprijinului politic, fără să fi arătat mari competențe în materie de politici fiscal-monetare, ieșirea sa cu declarații tranșante care să nu aibă suportul majorității factorilor cu putere de decizie din Banca Centrală e mai greu de imaginat. Iată ce a ținut să sublinieze Olteanu la sfârșitul săptămânii trecute la conferința anuală a Asociației Analiștilor Financiar-Bancari din România (AAFBR): “BNR a calificat anul 2019 drept o ţintă foarte ambiţioasă și a lăudat aptitudinile de ancoră pentru politici publice. Însă 2019 a devenit tot mai mult o ţintă nefezabilă pe măsură ce nu a fost urmată de elaborarea unui plan de acțiune și punerea sa în practică. (...) Găsesc neserioasă abordarea intrării în zona euro a unei economii necompetitive, dincolo de evidența faptului că o asemenea evoluție nu ar fi acceptată de zona euro. Ea ar fi contrară interesului public. Urmărirea atingerii unui nivel de convergență reală, alături de păstrarea indicatorilor de convergență nominală rămân obiective de politici ale următorilor ani, obiective nespectaculoase, dar esențiale și care nu pot fi înlocuite prin altele mai rapide. Nu există substitut pentru creșterea de productivitate”.

Divergenţe la BNR

Opiniile de dată recentă ale viceguvernatorului Olteanu contrastează cu demonstrația făcută de economistul-șef Valentin Lazea, în contextul discuțiilor aprinse din luna iulie pe marginea potențialei ieșiri a Greciei din zona euro după aprobarea referendumului convocat de guvernul Tsipras (până la urmă a fost alarmă falsă). Lazea lua atunci la puricat, pe cursdeguvernare.ro, argumentele adversarilor adoptării euro - e vorba de renunțarea la devalorizarea externă prin cursul de schimb și apelarea doar la devalorizarea internă prin tăieri de salarii și pensii, posibilitatea ca România să furnizeze bani pentru salvarea unor economii mai bogate, renunțarea la suveranitate națională și independența monetară, lipsa de logică a aderării la o uniune monetară cât timp nu există transferuri fiscale în interiorul său etc. - încercând să le demonteze sau măcar să le minimalizeze. 

Iată, de pildă, cum răspundea Lazea celor care se temeau că odată cu aderarea la zona euro, statul va pierde capacitatea de a răspunde la o criză prin intermediul unei devalorizări externe (deprecierea monedei), fiind obligat să recurgă la devalorizare internă (scăderi de salarii și/sau pensii): “Această constrângere nu reprezintă o pierdere atât de mare precum se crede de obicei. Prin devalorizare internă pot fi ţintite doar anumite grupe de câştigători de venit, lăsând neafectate largi segmente ale populaţiei. În schimb, prin devalorizare externă pierd toate persoanele dintr-un stat, fără excepţie, întrucât scade valoarea activelor deţinute de fiecare cetăţean, indiferent dacă este tânăr, bătrân, salariat, şomer sau casnică”. În paranteză fie spus, contraargumentul Lazea suferă puțin la capitolul logică, deoarece prin devalorizare externă, deși pierd toate persoanele,  dimensiunea pierderilor diferă. Una este să-ți scadă casa din Primăverii cu 20% din valoarea în euro, alta garsoniera din Militari. Or, devalorizarea externă este echitabilă, pentru că se aplică tuturor procentual egal pe când devalorizarea internă este cât se poate de selectivă cu clientela și sensibilă la lobby. Vezi alocările pentru bugetele serviciilor în perioada de criză și maximă austeritate.

S-a schimbat ceva?

Ce a putut determina această fractură în interiorul BNR, o instituție obișnuită să vorbească de regulă pe o singură voce, mai ales că tema este importantă, iar implicațiile sale majore? Iar când vorbim de implicații nu ne referim doar la pierderea importanţei Băncii Centrale care devine o simplă instituție decorativă în materie de politică monetară, direcțiile de acțiune fiind dictate de BCE, ci la impactul adoptării euro asupra puterii de cumpărare a românilor, peste tot unde a fost introdusă moneda unică generând o avalanșă de rotunjiri de prețuri...

În primul rând, a avut loc o schimbare radicală de context pe plan extern. De la un refuz majoritar la referendumul din Grecia privind adoptarea măsurilor cerute de Comisia Europeană și spectrul ieșirii țării din zona euro cu implicațiile sale (bani blocați în bănci, scumpiri pe linie, șomaj etc., dar totuși cu perspective de redresare a economiei pe termen mai lung) s-a ajuns relativ repede la un guvern conformist în Grecia și un prim-minustru metamorfozat din contestatar al birocraților de la Bruxelles în proaspăt fan al austerității și privatizărilor, recent confirmat prin noi alegeri. Cu sperietoarea Grecia la ușă (vedeți ce-au pățit grecii dacă au ieșit din zona euro!) ar fi fost mult mai ușor de convins populația să accepte constrângerile adoptării euro, iar marii avocați ai integrării în euro-zone au dat atunci bice prin media. Iată însă că Grecia a rămas în euro, iar după numai câteva luni Uniunea se  confruntă cu cea mai mare migrație de la căderea Imperiului Roman. Ocazie cu care României i se cere să găzduiască migranți, deşi n-are prea mari resurse nici pentru cetățenii ei şi n-a avut nici o contribuție la declanșarea războaielor “pentru democrație şi înlăturarea dictaturii” din Irak, Libia sau Siria. Autoritățile s-au opus să-şi asume câteva mii de migranți  impuşi de la centru, dar cu spectrul tăierii unei felii din fondurile europene ca represalii, cum cer voci tot mai vehemente  din Germania, s-ar  putea să cedeze la final. Măcar să recupereze  din pierderi în zone mai puţin sensibile, cum ar fi aderarea la euro, nu? Ceea ce ar presupune sărbătorirea celor 100 de ani de la înființarea României nu prin renunțarea la leu, ci, eventual, printr-o calificare a naționalei de fotbal ori măcar vreun trofeu major al Simonei Halep. Şi încă ceva. Opinia economistului-șef Lazea n-a apărut pe blogul oficial al instituției (opiniibnr.ro), ci pe o platformă independentă, cursdeguvernare.ro, ceea ce denotă o  oarecare marginalizare a economistului-șef al BNR în respectiva chestiune.

*articol publicat in ziarul Puterea