(Auto)plagiatul a ajuns și în curtea BNR

E ok să publici un articol tehnic pe Opinii BNR în septembrie, din papucii de angajat al instituției, după ce ai tratat aceași subiect pe cursdeguvernare.ro, în august, din postura de analist independent și l-ai semnat cu pseudonim?  Cazul semnalat de analistul Florin Câțu ridică câteva semne de întrebare privind modul în care mai mulți angajați ai instituției aleg să facă “presa independenta” apărând însă pozițiile BNR. 

Cazul a fost semnalat miercuri pe blogul analistului independent Florin Câțu care-l asezonează cu linkurile de rigoare. Titlul celor două articole este identic (“Un indicator care ne spune multe despre potențialul de creștere pe viitor al României-la cel mai mic nivel din ultimii zece ani”) dar semnăturile diferă. Pe cursdeguvernare.ro analizează independentul Marin Pană, pe Opinii BNR își dă cu părerea Dan Cristian Palangean, fost ziarist dar în prezent angajat al BNR-ului. E cusher ca angajați ai instituției să pozeze în formatori de opinie...economică, sub pseudonim? Dar sub semnătura reală dar fără o asumare a funcției din BNR și  răspândind punctul de vedere al instituției în publicații media? Intrebările își au rostul de vreme ce Cristian Palangean nu este singurul vector “discret” de opinie prezent în mass-media din partea instituției. Un al caz este angajatul departamentului de comunicare, Daniel Oanță, tot fost jurnalist, care scrie pe Vox Publica articole care apără direct sau mai voalat poziția BNR, fără să se precizeze nicăieri pe respectiva platformă că e vorba de opinia unui angajat al Băncii Centrale și nu de un comentator independent (poate dacă facem abstracție de costumul de culoare neagră în care pozează și care poate reprezenta, prin sobrietate, un indiciu pentru avizați). Mai mult, autobiografia domnului Oanță de pe Voxpublica (intitulată “ziarist și un pic economist”) se oprește cu enumerările de poziții de prin presă în 2009, probabil anul în care Daniel Oanță a făcut joncțiunea cu BNR-ul. 

Pune cineva pumnul în gură vocilor BNR?

Unii se pot întreba ce este în neregulă ca angajați ai BNR să publice opinii personale prin alte părți-creația blogului Opinii BNR fiind de dată recentă și implicit cu audiența ceva mai redusă-de ce nu-și pot da cu părerea ca orice blogger independent? Lăsând la o parte cazul de autoplagiat de la începutul articolului la care, sperăm,  n-ar mai trebui explicat ce este în neregulă, problema se pune si în cazul folosirii numelor reale dar fără a se preciza poziția respectivului (Oanță). N-ar fi mai onest că fiecare angajat al BNR în care se trezesc aptitudinile de ziarist să își asume onest apartenența? In acest mod fiecare cititor la care ajung opiniile respectivilor ar lua acest detaliu în calcul când își formează o părere asupra chestiunii în cauză cantariind argumentele aruncate în discuție din toate părțile. Să recunoaștem că apartenența autorului e de natură să determine cititorul să fie mai atent la modul în care acesta își construiește demonstrația. Este amuzant în acest context cum Daniel Oanță folosește platforma Vox Publica pentru a polemiza chiar cu Florin Catu (vezi “Cum e cu interdependența de politici mai pe înțelesul domnului Catu”) fără a preciza poziția sa în cadrul BNR deși îl critică pe Câțu pentru luări de poziție împotriva instituției (“cvasitotalitatea intervențiilor sale pe teme macroeconomice conțin același „driver” , repectiv un atac la adresa credibilității BNR respectiv asupra reputației conducerii sale”). Spuneam asta deoarece există și angajați ai BNR adevărat, cu nume ceva mai sonore, care publică transparent analize prin diferite vehicole media-vezi articolele economistului-șef Valentin Lazea sau ale consilerului Guvernatorului Isărescu, Lucian Croitoru de pe Contributors.ro, ori Cursdeguvernare.ro ca să nu mai vorbim de prolificul consilier Adrian Vasilescu.  Discutând cu acesta despre opiniile din media ale angajaților BNR, neasumate în acest sens, părerea sa a fost că “este o practică jurnalistică ca doar persoanele mai puțin cunoscute publicului să explice pe scurt în debutul articolului postura în care se află” (se deduce de aici că editorialistii BNR au destulă notorietate pentru a nu o mai face) și că “există alte cazuri, inclusiv la Banca Angliei, unde angajații publică opinii care nu angajează nicicum instituția” (noi presupunem însă că in acest caz menționează explicit acest lucru)

Sincronizări strategice

Interesant de remarcat,mai toate vocile BNR de prin media, se sincronizează destul de bine când vine vorba de subiecte sensibile. Vezi cazul crizei creditelor în franci, când opinia publică sau partea sa direct interesată în soluționarea problemei debitorilor după modelul altor state europene (Croația a decis de pildă conversia împrumuturilor la cursul “istoric”, din momentul acordării) presa BNR să forțeze băncile să adopte soluții similare iar mai mulți analiști arondați instituției s-au repezit să contraatace. Daniel Oanță îi acuza atunci de pildă pe cei de la Ziarul Financiar, ce luaseră partea debitorilor într-un editorial subliniind ceva responsabilități ale BNR-ului față de situația acestora, că sunt un soi de agenți ai avocatului Piperea și că ar avea la rândul lor credite în franci. Criza referendumului din Grecia, un nou episod al Grexitului, a reprezentat un caz similar de implicare sincronizată a editorialistilor BNR la fel ca recentele dezbateri pe marginea adoptării modificărilor la codul fiscal, cu BNR-ul polemizând energic cu Guvernul. 

*articol publicat in ziarul Puterea