Incetintirea economiei chineze, motor al cererii la
nivel global, or creșterea dobânzilor în Statele Unite, atrăgând o scumpire
generală a finanțărilor, sunt motive care îngrijorează bursele. Iar când
bursele tușesc, economia poate face febră. Se mai poate repeta însă panica
post-Lehman Brothers?
August a fost o lună de corecții pentru piețele de
capital alimentate de pasa proastă a burselor chineze. Dar cotațiile în scădere
ale materiilor prime denotă faptul că încetinirea viitoare a economiei chineze
este deja inclusă în prețuri. Până la urmă, intervențiile autorităților (am
avut inclusiv sancțiuni pentru “speculatori”) au temperat declinul în China iar
în Statele Unite, Fed (Banca Centrala) a amânat încă o dată creșterea
dobânzilor astfel încât în septembrie am avut ceva recuperări timide ale
piețelor de acțiuni. Majorarea dobânzii de politică monetară în SUA ar echivala
cu o scumpire generală a finanțărilor, având în vedere că foarte mulți au ales
împrumuturile denominate în dolari în ultima vreme datorită dobânzilor modice.
Iar mișcarea Fed va fi urmată în mod previzibil de BCE, după un anumit
interval. Cum scumpirea finanțărilor reduce marjele de profit ale companiilor,
orice creștere a dobânzilor e primită cu scăderi de marile burse iar asta dă
frisoane politicienilor, mai ales în economiile în care piețele de capital sunt
bine dezvoltate.
Relația
corecții bursiere-recesiune
De ce se tem autoritățile de corecțiile
burselor? Orice scădere a cotațiilor
acțiunilor e primită de investitori cu nemulțumire și urmează implacabil cereri
adresate managementului companiilor de creștere a profitului pentru ca prin
dividende mai generoase să se stopeze sau măcar atenueze scăderea acțiunilor. Si
cum se poate obține mai mult profit care să fie oferit ca dividende în
condițiile în care dobânzile cresc? Reducând foarte mult costurile iar asta
echivalează cu cheltuieli mai mici cu salariile, promovarea, etc. Fondul mai
mic de salarii înseamnă însă șomaj și cerere mai redusă în economie și iată că
avem explicația recesiunilor ce urmează unei scăderi mai de durată a burselor.
Poate și din acest motiv “eminențele cenușii” ce veghează la buna funcționare a
piețelor nu permit declinuri de durată, ci preferă corecțiile agresive dar
relativ scurte ca întindere în timp (în perioada crizei bursele au picat din
2008 până în martie 2009 și apoi au început urcarea în timp ce economiile
importante și-au revenit treptat din 2010-2011 iar România abia din 2012). Vezi
aici reducerile agresive de dobândă ce au urmat falimentului Lehman Brothers
din SUA. Asta pentru că orice declin burseir care se prelungește e catastrofal
pentru piețele muncii în țările unde majoritatea companiilor importante sunt
listate.
Vom
mai avea un caz Lehman cu prăbușirea aferentă a piețelor?
Falimentul Lehman Brothers a reprezentat apogeul
crizei subprime. Marile bănci americane pariaseră pe o sumedenie de produse
toxice legate de creditele garantate cu ipoteci supraevaluate, iar când piața
imobiliară a căzut pierderile sectorului bancar s-au multiplicat exponențial.
Lehman a fost doar vârful aisbergului, au existat fuziuni prin absorbție (Bank
of America-Merrill Lynch), preluări de către stat (AIG, Geral Motors) și
închiderea a peste 1.000 de bănci de dimensiuni mici în Statele Unite.
Corecțiile s-au amplificat atât de mult pe piețe (indicele S&P 500 a atins
chiar 666 puncte în 2009! în prezent este la 1.940 de puncte...) pentru că
domnea frica de contraparte, nimeni nu știa dacă partenerul său de tranzacții
nu este insolvent. Scăderea graduală a dobânzilor a fost semnul că Băncile
Centrale nu vor repeta greșeala Marelui Crah din 1929-1932, atunci când
lichiditatea a fost absorbită. Cu banii oferiți aproape gratis marile bănci
și-au dres bilanțurile, companiile au putut să se împrumute ieftin pentru
retehnologizare iar profiturile mai mari obținute în acest mod au putut fi
direcționate spre investiții și crearea de locuri de muncă (șomajul a revenit
la valori de dinaintea crizei deși numărul de locuri de muncă n-a recuperat
integral pierderile...). Poate reprezenta China sau majorarea dobânzilor din
SUA (Grexitul nu mai este un subiect de actualitate) un declic similar
episodului Lehman din 2008? Greu de crezut și asta pentru că falimentul Lehman
a venit pe neașteptate și a îngrozit prin consecințe (teama de contraparte) pe
când în acest moment despre încetinirea economiei chineze se vorbește de ceva
vreme la fel ca despre majorarea graduală a dobânzilor în SUA iar lichiditatea
se oferă repede. Asta nu înseamnă că nu vor există corecții, dar până la
vânzări dezordonate și în panică e cale lungă.
Cum stă România?
In 2008 România a fost prinsă cu deficite mari
(deficitul bugetar amenința să sară de 7%), după o perioadă în care economia
duduia iar statul majorase veniturile mai multor categorii sociale. Băncile se
aflau de asemenea în dificultate, cu linii de finanțare de la băncile-mamă
tăiate și un mănunchi de viitoare credite neperformante sub preș. Imprumutul de
la FMI a avut drept scop finanțarea deficitului bugetar dar și finanțarea
indirectă a băncilor, acestea primind o reducere a rezervelor minime
obligatorii păstrate la BNR cu promisiunea ca nu își vor reduce expunerea pe
România trimițând banii acasă (o vor face însă începând din 2011-2012). Acum
BNR are rezerve generoase ca urmare a rostogolirii împrumutului de la
FMI-aparent acesta a fost rambursat, practic statul a făcut noi împrumuturi din
piețele de capital care să umple ieșirile de fonduri din rezervele BNR-costurile
de finanțare au scăzut semnificativ (Robor la 3 luni e 1,5%), băncile si-au
acoperit o parte din pierderi fie externalizand
neperformentele fie aducând bani proaspeți in majorări de capital iar deficitul
bugetar pare rezonabil ( jur de 2%) deși
prevederile noului cod fiscal pot aduce ceva dezechilibre dacă climatul
extern se deteriorează. Pe scurt, putem reveni in recesiune odată cu marile
economii europene într-un scenariu defavorabil
dar e greu de imaginat ca vom reedita convulsiile din 2009-2010, cu
devalorizări de amploare ale monedei naționale și tăieri de venituri și
prestații sociale deoarece elementul- surpriză lipsește de această dată iar echipamentul de start al economie arată mai bine ca in 2008.
*articol publicat in ziarul Puterea
Sunt unele voci care sustin ca Deutsche Bank s-a cam ... gripat si respira cam greu :)
RăspundețiȘtergereDaca apare un faliment pe firmament oare ce s-ar intampla cu piata CDS-urilor?