Se pot prăbuși bursele și economia ca în 2009?

Incetintirea economiei chineze, motor al cererii la nivel global, or creșterea dobânzilor în Statele Unite, atrăgând o scumpire generală a finanțărilor, sunt motive care îngrijorează bursele. Iar când bursele tușesc, economia poate face febră. Se mai poate repeta însă panica post-Lehman Brothers?

August a fost o lună de corecții pentru piețele de capital alimentate de pasa proastă a burselor chineze. Dar cotațiile în scădere ale materiilor prime denotă faptul că încetinirea viitoare a economiei chineze este deja inclusă în prețuri. Până la urmă, intervențiile autorităților (am avut inclusiv sancțiuni pentru “speculatori”) au temperat declinul în China iar în Statele Unite, Fed (Banca Centrala) a amânat încă o dată creșterea dobânzilor astfel încât în septembrie am avut ceva recuperări timide ale piețelor de acțiuni. Majorarea dobânzii de politică monetară în SUA ar echivala cu o scumpire generală a finanțărilor, având în vedere că foarte mulți au ales împrumuturile denominate în dolari în ultima vreme datorită dobânzilor modice. Iar mișcarea Fed va fi urmată în mod previzibil de BCE, după un anumit interval. Cum scumpirea finanțărilor reduce marjele de profit ale companiilor, orice creștere a dobânzilor e primită cu scăderi de marile burse iar asta dă frisoane politicienilor, mai ales în economiile în care piețele de capital sunt bine dezvoltate. 

Relația corecții bursiere-recesiune

De ce se tem autoritățile de corecțiile burselor?  Orice scădere a cotațiilor acțiunilor e primită de investitori cu nemulțumire și urmează implacabil cereri adresate managementului companiilor de creștere a profitului pentru ca prin dividende mai generoase să se stopeze sau măcar atenueze scăderea acțiunilor. Si cum se poate obține mai mult profit care să fie oferit ca dividende în condițiile în care dobânzile cresc? Reducând foarte mult costurile iar asta echivalează cu cheltuieli mai mici cu salariile, promovarea, etc. Fondul mai mic de salarii înseamnă însă șomaj și cerere mai redusă în economie și iată că avem explicația recesiunilor ce urmează unei scăderi mai de durată a burselor. Poate și din acest motiv “eminențele cenușii” ce veghează la buna funcționare a piețelor nu permit declinuri de durată, ci preferă corecțiile agresive dar relativ scurte ca întindere în timp (în perioada crizei bursele au picat din 2008 până în martie 2009 și apoi au început urcarea în timp ce economiile importante și-au revenit treptat din 2010-2011 iar România abia din 2012). Vezi aici reducerile agresive de dobândă ce au urmat falimentului Lehman Brothers din SUA. Asta pentru că orice declin burseir care se prelungește e catastrofal pentru piețele muncii în țările unde majoritatea companiilor importante sunt listate.

Vom mai avea un caz Lehman cu prăbușirea aferentă a piețelor?

Falimentul Lehman Brothers a reprezentat apogeul crizei subprime. Marile bănci americane pariaseră pe o sumedenie de produse toxice legate de creditele garantate cu ipoteci supraevaluate, iar când piața imobiliară a căzut pierderile sectorului bancar s-au multiplicat exponențial. Lehman a fost doar vârful aisbergului, au existat fuziuni prin absorbție (Bank of America-Merrill Lynch), preluări de către stat (AIG, Geral Motors) și închiderea a peste 1.000 de bănci de dimensiuni mici în Statele Unite. Corecțiile s-au amplificat atât de mult pe piețe (indicele S&P 500 a atins chiar 666 puncte în 2009! în prezent este la 1.940 de puncte...) pentru că domnea frica de contraparte, nimeni nu știa dacă partenerul său de tranzacții nu este insolvent. Scăderea graduală a dobânzilor a fost semnul că Băncile Centrale nu vor repeta greșeala Marelui Crah din 1929-1932, atunci când lichiditatea a fost absorbită. Cu banii oferiți aproape gratis marile bănci și-au dres bilanțurile, companiile au putut să se împrumute ieftin pentru retehnologizare iar profiturile mai mari obținute în acest mod au putut fi direcționate spre investiții și crearea de locuri de muncă (șomajul a revenit la valori de dinaintea crizei deși numărul de locuri de muncă n-a recuperat integral pierderile...). Poate reprezenta China sau majorarea dobânzilor din SUA (Grexitul nu mai este un subiect de actualitate) un declic similar episodului Lehman din 2008? Greu de crezut și asta pentru că falimentul Lehman a venit pe neașteptate și a îngrozit prin consecințe (teama de contraparte) pe când în acest moment despre încetinirea economiei chineze se vorbește de ceva vreme la fel ca despre majorarea graduală a dobânzilor în SUA iar lichiditatea se oferă repede. Asta nu înseamnă că nu vor există corecții, dar până la vânzări dezordonate și în panică e cale lungă.

 Cum stă România?

In 2008 România a fost prinsă cu deficite mari (deficitul bugetar amenința să sară de 7%), după o perioadă în care economia duduia iar statul majorase veniturile mai multor categorii sociale. Băncile se aflau de asemenea în dificultate, cu linii de finanțare de la băncile-mamă tăiate și un mănunchi de viitoare credite neperformante sub preș. Imprumutul de la FMI a avut drept scop finanțarea deficitului bugetar dar și finanțarea indirectă a băncilor, acestea primind o reducere a rezervelor minime obligatorii păstrate la BNR cu promisiunea ca nu își vor reduce expunerea pe România trimițând banii acasă (o vor face însă începând din 2011-2012). Acum BNR are rezerve generoase ca urmare a rostogolirii împrumutului de la FMI-aparent acesta a fost rambursat, practic statul a făcut noi împrumuturi din piețele de capital care să umple ieșirile de fonduri din rezervele BNR-costurile de finanțare au scăzut semnificativ (Robor la 3 luni e 1,5%), băncile si-au acoperit o  parte din pierderi fie externalizand neperformentele fie aducând bani proaspeți in majorări de capital iar deficitul bugetar pare rezonabil ( jur de 2%) deși  prevederile noului cod fiscal pot aduce ceva dezechilibre dacă climatul extern se deteriorează. Pe scurt, putem reveni in recesiune odată cu marile economii europene  într-un scenariu defavorabil dar e greu de imaginat ca vom reedita convulsiile din 2009-2010, cu devalorizări de amploare ale monedei naționale și tăieri de venituri și prestații sociale deoarece elementul- surpriză lipsește de această dată  iar echipamentul de start al economie arată mai bine ca in 2008.

*articol publicat in ziarul Puterea