Duios asigurarea privată de sănătate trecea

“Discuţii despre posibila introducere a unor asigurări medicale private în România au început în ultimele săptămâni la Cotroceni, au confirmat pentru HotNews mai multe surse guvernamentale”. Este fraza cu care îşi începe editorialul de vineri specialistul în sănătate de la Hotnews, Vlad Mixich. Or, dacă nici Mixich sau Hotnews nu au surse credibile din interiorul Guvernului “meu”, nu are nimeni.

Ciudat, tot de câteva săptămâni bune se poartă un atac la baionetă la imaginea sistemului public de sănătate. Mai întâi, că au reacţionat greu. Apoi, că n-au mobilizat destui oameni (dacă citiţi interviul cu Arafat din GSP de azi o să vedeţi că n-a fost aşa). Că la ISU se încurajau şpăgile. Că în spitalele româneşti mori cu zile şi oamenii trebuie transportati de urgenţă la spitalele străine în cazurile grave (au murit destui de la Colectiv şi acolo). Că la stat pândesc bacterii ucigaşe (pe când la privat, ştie toată lumea, se cultivă bacterii benefice organismului, care cresc imunitatea-glumă). Că Arafat nu i-a lăsat pe privaţi să intervină la Colectiv, cele două Salvari întoarse din drum putând salva vieţi (aici e obligatoriu un tremolo inserat în foile cititorilor de prompter). Deci sistemul de sănătate de stat e un rahat de unde se fură, se cultivă incompetenţa şi mori cu zile. Iar purtătorul sau de drapel, Arafat, e un arab de doi lei, mincinos, incompetent şi egolatru cum rezultă din anchetele lui Tolontan.

Soluţia? Hai la privat neamule! Plăteşti un ban, dar face. Şi face atât de mult încât dacă nu eşti asigurat mori cu zile că nu îţi mai permiţi costurile. Cam ce spune specialistul Mixich în articol? Începe angelic că disputele ideologice vor îngropa subiectul neuitând să se plaseze strategic între cele două tabere, dojenind blând şi postandu-se deasupra, strategia Andrei Pleşu. Apoi ne explică patern că nu putem avea servicii medicale de calitate dacă plătim atât de puţine contribuţii iar sisteme private de sănătate au toate ţările civilizate din Vest, mai puţin înapoiaţii din Europa de Est (cu excepţia Sloveniei). Apoi Mixich moare puţin de grijă noastră şi ne arată cum în sistemul public subfinanţat “se moare cu zile” când ai ceva mai grav, că nu poţi să-ţi permiţi investigaţiile suplimentare din privat, plăţile informale, şpăgile, etc. Nimic despre sistemul privat unde mori cu zile când nu eşti asigurat (am mai pomenit de SUA, da?) că nu îţi permiţi costurile, dar cine nu are scăpări? Iar în România sunt doar 10 miloane de asiguraţi care pot suferi...decent din cauza precarităţii sistemului de stat dar încă pe atâţia neasiguraţi care nu şi-ar permite deloc un tratament la privat plătit din buzunar, dacă privaţii intră în legalitate, dand ortu’ popii la propriu.

Mixhich expediază repede adevărul că există costuri administrative mai mari la privat decât la stat şi pune degetul pe rana...Ce fel de privaţi ar fi buni pentru Sănătate? Mai întâi un ocol. “Trei modele diferite au fost propuse în ultimii patru ani în România. Cel al guvernului Boc care dădea asigurărilor private rolul central în sistem, un model de care astăzi fug cam toate guvernele din lume pentru că s-a dovedit ineficient. Un model propus de Vasile Cepoi, ministru al sănătăţii în primul guvern Ponta, bazat pe asigurări complementare şi mutualităţi, probabil cel mai adecvat României dar abandonat rapid de un prim-ministru populist. Şi modelul propus de Dorel Sandesc şi Nicolae Bănicioiu, proiect aflat acum în Parlamentul României, care nu introduce direct asigurările private dar creează un mediu propice lor şi are impardonabilul păcat al lipsei de reguli clare şi stricte”. Apoi concluzia. “Realitatea, susţinută de majoritatea studiilor în domeniu, este că asigurările private complementare sunt o etapă necesară pentru o ţară cu profilul actual al României, dar nu sunt o soluţie definitivă pe termen lung”. În traducere, să începem cu varianta-soft, asigurări complementare, să nu speriem peştii, şi să venim apoi în forţă cu varianta maximală, gândită de Boc, cea în care apar rechinii care profită. Până atunci, jos Arafat!- indignarea sa a stopat o dată modelul impus de Băsescu, trebuie tocat mărunt până lumea ajunge să exclame “ce mai vrea şi Arafat?!”. În fond, ce servicii publice mai are România de privatizat şi companiile străine de presat pentru a le căpuşa? Distribuţiile de energie-bifat, cu poliţia& armata mai greu dar avem totuşi firmele private de pază cu duiumul,serviciile speciale sunt stat în stat şi n-ar accepta asta decât cu suplimentari ale bugetelor şi aşa uriaşe, învăţământul de masă nu rentează, sănătatea scăpase până acum. Să ne luăm deci Sănătatea înapoi, neapărat în varianta sa privată!