Legea dării în plată e profitabilă (inclusiv) pentru bănci

Lobby-ul bancar atacă din toate poziţiile legea care permite debitorilor să scape de datorii dând cheile băncii. La o privire mai atentă însă nici băncile nu pierd. Să presupunem că cineva a luat un credit pe vârful bulei imobiliare: 100.000 euro apartamentul de 3 camere din Militari, 50.000 valoare actuală. Rezultă o pierdere de 50.000 euro pentru bănci, cel puţin aparent, nu? Voi arata însă că nu e chiar aşa... La cei 100.000 de euro debitorul nostru a participat cu aproximativ 10.000 avans restul de 90.000 fiind oferiţi de banca. În cei 7 ani de plată a ratelor din cei 30 de ani perioada de maturitate a creditului, clientul a mai achitat băncii dobânzi şi comisioane plus o felie din principal. Acceptând că în 30 de ani cine s-a împrumutat în 2007-2008 ajungea să plătească cam de 3 ori suma acordată, rezultă că în 7 ani a plătit băncii aproape un sfert din total, adică aproximativ 60.000 euro (grosul fiind dobânzile şi comisioanele). Tragem linie, debitorul a primit 90.000 euro de la banca, a rambursat cam 60.000 şi poate da casa băncii înapoi pierzând şi avansul de 10.000 euro. Aşa arată profilul unui câştigător în faţa băncii? Dar câţi bani a avut banca din cei 90.000? Păi, fix 40% din cei 90.000 euro, cât o obligau în acel moment rezervele minime obligatoriii impuse de BNR, adică 36.000 euro. Restul sunt creaţie monetară ca urmare a folosirii pârghiei rezervelor fracţionare. Banca a avut deci 36.000, a primit deja 60.000 şi se alege şi cu o casă care mai valorează încă 50.000 euro. Nu trebuie decat sa faca un provizion de 90.000 si ramane cu diferenta (110.000 -90.000) plus jumatate din cei 36.000 pe care i-a primit inapoi intre timp deoarece RMO-urile s-au injumatatit....Dar a pierdut, a pierdut, preşedintele Johannis nu trebuie să promulge legea dăriii în plată!!!