Cât de imoral e “hazardul moral”?

De ce nu negociază băncile direct cu rău-platnicii în loc să le vândă creditele unor recuperatori la 5-10% din valoare? Scuza cu hazardul moral vă anunţ că nu ţine. Cazuri multe şi concrete: credite de nevoi personale cu probleme la rambursare vândute unor firme de recuperare la 5-15% din valoare după care urmează avalanşa de telefoane, ameninţări, şantaje emoţionale la care datornicul e supus dar în care bancherii nu îşi mai prind gulerele albe. De ce nu negociază băncile direct cu rău-platnicii, nu ar fi mai indicat să încerce să obţină 15-30% din soldul restant sau chiar peste în loc să se mulţumească cu mult mai puţin de la recuperatori? Eventual să-i pună pe recuperatori şi debitori să-şi canibalizeze ofertele în goana lor de vânare a discounturilor? “Noo, e hazard moral, cum să-i permit eu lui Ionescu să-şi cumpere creditul cu numai un sfert din valoare..ce-o să facă după asta Popescu, evident că n-o să mai plătească nici el” e raţionamentul din spatele acestei afaceri aparent proaste a băncilor. Dar cum să invoci hazardul moral indiferent de context? Ionescu care a primit o oferta de a-şi răscumpăra creditul la o valoare sub soldul la zi a primit-o pentru că nu mai face faţă ratelor cu veniturile din prezent, nu pe ochi frumoşi. Dacă Popescu are resurse suficiente (raport rată/venituri îndestulător) şi cu toate astea nu mai plăteşte doar pentru că a auzit de oferta lui Ionescu poate fi executat silit bine mersi..Dar dacă Popescu e într-o situaţie la fel de proastă, de ce n-ar primi şi el o oferta similară? În fond, negocierile de acest tip s-ar putea produce doar pentru debitorii de bună credinţă care au suferit o contractare demonstrabilă a veniturilor de dată recentă, nu pentru toţi ţeparii. N-au băncile cum să-i selecteze din paleta rău-platnicilor pe cei de bună credinţă şi să refuze orice negociere cu cei care vor doar o reducere de rate sau o diminuare a soldului fără să o ducă neapărat mai rău cu banii? Ba bine că nu! Atunci? Eu zic să nu excludem din ecuaţie o relaţie privilegiată între conducătorii unor instituţii de credit şi anumite firme de recuperare şi ceva cointeresări pentru prelungirea periodică a acesteia. Că prea e ne-economică fixaţia din prezent pentru recuperatori şi ocolirea sistematică a discuţiilor cu debitorii de bună credinţă care se confruntă cu probleme reale la plata ratelor....