Reglementarea sectorului financiar este împotriva… naturii umane

“Susținem ideea că orice proiect care privește societatea trebuie să fie compatibil cu natura umană pentru a aduce beneficii”. Nu este din declaratia de independenta  a Statelor Unite, este din consilierul guvernatorului BNR, Lucian Croitoru, care incepe asa o analiza privind reglementarea din sistemul financiar-bancar ("Sfarsitul reglementarii si ultimul reglementator"-Hotnews, 9 aprilie). Care este mesajul (mea culpa pentru simplificare)?

1. Reglementarea sectorului financiar limiteaza liberatea de alegere si este deci impotriva naturii umane. („Forța care se naște din dorința omului de a fi respectat (Thymos-ul la care se referea Platon) modelează reglementarea astfel încât aceasta să asigure transparența în sectorul finaciar, contabilitatea corectă a avuției și minimizarea fraudei.Orice reglementare care nu asigură aceste cerințe sau care este în exces limitează libertatea de alegere și intră în conflict cu nevoia omului de a fi respectat. Pe termen lung, întărirea reglementării de tipul „comandă și control” care se realizează în prezent se va dovedi ineficientă”). Altfel spus, daca autoritatile vor ca prin reglemetarea sectorului financiar sa ajusteze cumva cererea la posibilitatile pe termen lung ale economiei, astfel incat bulele creditului, imobiliare sau bursiere sa se umfle mai rar si mai putin, atenteaza la libertatea de alegere a electoratului, limitand-o.

2. Pietele ar trebui sa se regleze singure in interiorul ciclului comportament rational-euforie-panica-comportament rational iar interventia autoritatilor pentru relglementare si control nu va elimina decat temporar riscurile supraincalzirii anumitor segmente din mediul financiar („Această suscesiune repetabilă între rațiune-euforie-panică-rațiune permite piețelor să se repare singure, nu pentru că o cer reglementatorii. În cel mai bun caz, reglementările cer piețelor să facă ajustări în direcții spre care piețele s-ar fi îndreptat oricum”).

3.Chiar si in contextul institurii reglementarilor, treptat vor apare presiuni tot mai mari (citeste lobby din partea sectorului financiar-bancar, „cointeresare” a decidentilor din politica) pentru eliminarea lor, presiuni ce vor avea, in final, castig de cauza. („controalele stricte nu pot împiedica apariția euforiei prin suprimarea libertății de alegere decât temporar, deorece îngrădirea libertății declanșează lupta pentru eliminarea controalelor. Această luptă a început la mijlocul anilor ’80 și a rezultat în dereglementarea care a urmat până la izbucnirea crizei în 2007”)

Ce putem spune aici? Bancherii se viseaza din cand in cand trimisii lui Dumnezeu pe pamant. Boss-ul de la Goldman Sachs a spus-o aproape textual acum vreo 2 ani. Domnul Croitoru este mai modest, se limiteaza la apararea naturii umane. Avem insa cateva obiectii de ridicat.

1.Daca reglementarea incalca dreptul la alegere, ce sa spunem de salvarea bancilor din bani publici care s-a practicat pe scara larga in lume? Oare contribuabilul a fost intrebat daca e dispus sa plateasca prin taxe si impozite pentru supravietuirea celor care au practicat pe scara larga hazardul moral? Poate vroia sa directioneze fonduri suplimentare spre educatie si sanatate nu spre banci sau plata imprumuturilor destinate salvarii sectorului bancar? Nu i-am incalcat liberatatea de alegere?

2.Pe linia asta, a menajarii..naturii umane si liberatatii de alegere, ar putea fi justificate o multime de chestii. Pornografia infantila de pilda sau consumul de droguri. De ce sa le interzicem daca exista cerere pentru asa ceva si dorinta de a le alege? Ce scapa din vedere domnul Croitoru este ca liberatea mea de alegere n-ar trebui sa afecteze viata celor de langa mine, cu alte cuvinte libertatea lor de alegere. N-ar avea nimeni nimic cu cei ce inghit halucinogene daca respectivii ar lenevi apoi zile intregi in pat razand de mama focului; riscul ca un astfel de om „liber” sa capete un comportament incontrolabil, punand in pericol viata si integritatea altora e insa evident. La fel in cazul bulei creditului. Daca cei care vor sa se imprumute cu pana la 70% din venituri, contractand ipotecare fara garantii nu m-ar afecta si pe mine, in momentele cand spargerea bulelor imobiliare si de creditare provoaca recesiune severa in economie, as fi dispus sa-i lasam sa moara pe mana lor. Or, cat timp programele de austeritate care au urma dupa dilatarea deficitelor bugetare in scopul salvarii bancilor ne afecteaza pe toti, poate n-ar trebui sa fim suparati daca bancilor li se reteaza din aripi cand vor sa ne inunde cu credite tocmai pe final de ciclu economic.

3.Daca doar pietele ar trebui sa regleze ciclul ratiune-euforie-panica-ratiune, de ce n-au fost lasate sa cada TOATE bancile cu probleme? Nu era o solutie in spiritul miscarii pietelor (vezi cotatiile bancilor in 2009)?. De ce li s-a permis sa acceseze bani publici, fonduri de la Fed, sa adopte noi reguli de raportare prin care sa-si evalueze decent mizeriile de sub pres? Argumentul „too big to fail” are ceva in comun cu natura umana? Cu ideea de echitate, de justitie sociala?. Ce ar spune Platon despre asta?

PS. „Experiența României confirmă că întărirea unor reglementări în condițiile liberalizării capitalului au rămas ineficiente (Isărescu 2009, pp. 346-360; Georgescu, 2011)” mai spune domnul Croitoru. Da, asa e, am avut o bula a creditului si in conditiile unor rezerve minime de 40% la valuta. Dar daca n-ar fi permis BNR ca, pe varful bulei, in 2007, raportul dintre rata si venituri ale debitorilor sa poata urca pana la 70% (de la 33-40% anterior) poate n-am fi avut atatea credite neperformante acum (cam 20% din total, peste 700.000 romani cu restante).Cati dintre cei care tremura sa nu fie aruncati in strada din casa pentru care nu mai pot plati rate ar mai apara liberatea de a alege un credit scump, cu clauze defavorabile si intr-o valuta care sa surclaseze in vremuri de criza leul?

BCE tureaza tiparul, America si-a pierdut cei 3 A. Asta imi aduce aminte de baiatul ala, Lehman, si de fratii lui.

Banca Centrala Europeana mai pune de un QE incercand sa ia din piata bonduri italiene si spaniole pe care nimeni nu le vrea. S&P si-a luat inima in dinti aratand ca hainele de 3 A ale imparatului sunt de fapt niste carpeli. Avem insa reuniuni peste reuniuni de urgenta, mesaje de linistire, totul va fi bine. Oare? Iata cel mai negativ scenariu cu putinta in urmatoarele luni.

In cartelile tot mai accentuate ale Germaniei, BCE se pregateste sa ia repede din piata bonduri italiene si spaniole, oferind finantarea pe care piata o refuza celor doua economii. Ce, numai Bernanke sa fie injurat pentru QE-uri? Care Bernanke va trebui sa reactioneze saptamana asta dupa taierea ratingului SUA. Probabil ca o va face in stilul sau caracteristic, inca o runda de tipar (QE3). Cat timp euro si dolarul raman principalele valute din lume, baietii astia din bancile centrale chiar isi permit sa se joace cu bitii din banii electronici. Unde sa fugi? De pe euro (se sparge uniunea monetara, Germania tipareste deja marci, fugiiiti!!) pe dolar (va deveni hartie igienica, nu isi mai pot plati datoriile iar asiaticii nu ii vor finanta la infinit, etc, etc!) si viceversa intr-o goana bezmetica fara perspectiva (francul e o gara prea mica pentru toti panicatii). Se dau asigurari peste asigurari de bancherii centrali ca sunt pregatiti sa faca fata turbulentelor, ca vor furniza bancilor injectii interminabile de lichiditate. Si asta vor si face , spre nesansa tuturor.

Unde vor plasa bancile si speculatorii banii proaspeti de la Fed/BCE/BOJ/SNB?

Parca am mai vazut odata filmul asta, nu? Era prin 2009, pietele bursiere dadeau cu fundul de pamant iar bancherii centrali incepeau sa pompeze bani in banci cu nemiluita si sa taie dobanzile. Asta a ajutat bursa americana sa ajunga aproape de maximul dinaintea crizei si marfurile sa bata noi recorduri. Iata ca o noua runda globala de pompare a lichiditatilor bate la usa, moment in care preturile actiunilor si ale marfurilor abia au apucat sa se corecteze usor. Teama mea cea mare este ca de aceasta data banii vor merge cu precadere spre marfurile agricole si metale industriale (perspectiva revenirii recesiunii nu incurajeaza prea mult cumpararea de actiuni), ma rog, genul de lucruri de care populatia nu se prea poate dispensa.

Cu bucata mea de paine, am rupt dintii unui caine
Pentru ca bancile europene si americane sa ramana in picioare iar bancherii sa isi pastreze fotoliile calde si bonusurile de rigoare, lumea o sa flamanzeasca la propriu de aceasta data. Si nu ma refer doar la lumea a treia unde se moare deja de foame (vezi Somalia), probleme de acest gen vor apare si in zona mai dezvoltata, cel putin in paturile sarace ale populatiei. Si nimeni nu isi mai permite acum sa urce curand dobanzile de politica monetara pentru a aspira banii fierbinti din piete, la gradul de supra-indatorare la care au ajuns statele. Preturi si taxe mai mari, iata mandra lume noua.

Ce facem noi, muritorii de rand?
Daca aveti economii zero si credite cat curprinde, e nasol. Eu as mai da un telefon rudelor de la tara, poate au nevoie de ceva medicamente, un detergent, o vorba buna. S-ar putea ca in curand sa aveti si voi nevoie de o stevie, un copan de pui ecologic, o ciosvarta dintr-o pulpa de porc, etc din batatura lor. Daca aveti ceva economii si nici un credit, e cazul sa va diversificati banutii. Stiu, va trebuie sume foarte mari pentru a specula la bursele de marfuri, dar va puteti plasa banii in actiuni traditionale, asta numai dupa ce bursele mai dau o data de pamant. In caz de inflatie maricica, preturile actiunilor vor urca si ele dupa primul val de panica.

De franc nu pot sa zic cu inima impacata multe. E deja foarte sus, ar mai putea urca ceva, mai ales daca de zona euro se alege praful. 50/50 in opinia mea, bun cel mult pentru o diversificare. De alte valute nu pomenesc, bancile romanesti nu ofera posibilitatea asta decat pe private banking. Nici de aur nu zic nimic, e greu sa-l vinzi la pretul corect cand il ai fizic la usa, iar speculatiile cu aurul de hartie nu sunt pentru toata lumea. Iar daca aurul ajunge refugiul ultim, alte lucruri vor fi mai importante (aaa, o pusca buna?).

Daca nu sunteti legat de vreo ipoteca de banca, s-ar putea ca inflatia mai mare sa va faca chiar bine, oricum indicii de referinta vor creste mai lent decat preturile din piata. Daca aveti rate mult mai mari decat 1/3 din salariu si nici un bun executabil, o optiune valabila este sa nu mai platiti ratele. Oricum, un val de falimente pentru bancile mici/medii (din cele care nu sunt prea mari sa pice) bate la usa, in special din tarile cu probleme din Europa.

Nu vreau sa inchei pe un ton pesimist. Poate ca tot raul care ar putea urma va fi de fapt spre bine. Poate ca noua generatie de politicieni nu va mai fi presul lobby-ului bancar, poate ca sistemul monetar se aseaza pe alte baze, mai sanatoase, poate ca lumea “civilizata” invata sa se lateasca doar cat ii permite plapuma. Sper sa invatam (la viitoarea scoala..austriaca, obligatorie) ca parghiile monetariste nu aduc prosperitatea, ca expansiunea necontrolata a creditului ne poate pulveriza si bruma de agoniseala cand bulele se sparg. Poate ca excesele din trecut vor pune bazele cumpatarii si realismului din viitor.

Formulele bunastarii si fericirii

De la bogatia palpabila pana la fericirea abstracta, totul poate fi prins intr-o formula. O demonstreaza puzderia de retete ce apar la o cautare cu amicul Goagal. Autorii vin din toate directiile- de la Robert Kiyosaki (un fel de Sandra Brown a finantelor personale), la pshihologi pusi pe contorizat vineri seara si binecunoscutul personaj colectiv (“un grup de cercetatori britanici”) iar variabilele din ecuatiile pe care le propun- de unde nici nu banuiti. Cititi mai jos formulele bogatiei iar daca le veti gasi insuficiente sau inaplicabile va oferim spre consolare si cateva pentru fericire.

In “Tata bogat, tata sarac si cadranul banilor” Kiyosaki propune cateva formule. Reteta lefegiilor e simpla-ai un venit liniar, de regula din salariu ori pensie si il dai integral mai departe sub forma cheltuielilor personale de stricta necesitate (sau daca vreti: V=C). Formula clasei mijlocii: primesti bani din cateva surse (salariu, un mic business, ceva dividende) dar ii cheltuiesti pe lucruri care nu iti sunt neaparat necesare si ajungi chiar dator (o ipoteca secundara, multiple carduri de credit, etc). Sau: V (IF + C) unde VA reprezinta veniturile reziduale generate de activele in care s-a investit (dividende+chirii+dobanzi ,etc), VJ sunt veniturile din jobul principal sau sursa principala de activitate, IF-veniturile necesare independentei financiare si C –evident, cheltuielile. Ma rog, simplu de rezumat, complicat de realizat, de vreme ce numai 5% dintre americani se estimeaza ca sunt independenti financiar.

Profesorul Paul Zane Pilzner vine si el cu o formula pe site-ul propriu, de data asta a bogatiei natiunilor. Deci: B=R x T (cu alte cuvinte bogatia inseamna resurse multiplicate de tehnologie), formula ce explica longevitatea mariajului cu nabadai dintre tehnologia SUA si resursele Afganistanului/Irakului.

De la bogatia statelor la batranii de bani gata
Pe articlesbase.com gasim o formula a bogatiei individuale ceva mai abstracta, ce nu tine cont de active ci doar de potentialul uman. Asa ca B=S+C+P+A. Adica vei deveni bogat daca ai starea de spirit necesara (S), cunostiintele pentru a progresa in direactia aleasa (C), abilitatile de a-ti planifica pasii si determinarea de a actiona (A).

Acum, daca imi permiteti o adaptare mioritica, bogatia la romani s-ar genera asa: B=AP+CS+PM. Adica cine are aflilierea politica corecta (AP), este plasat ideal in licitatiile pentru contractele cu statul (CS) si are o portavoce media (PM) prin care sa contratace sau sa santajeze cand este acuzat de ceva, are toate atuurile pentru a se imbogati repede

Stanley si Danko propun un mod inedit de evaluare a bogatiei personale care tine cont si de varsta. Pe scurt Bn=Vn x V/10. Adica bogatia neta se obtine inmultind venitul anual net (din toate sursele, mai putin mosteniri) cu varsta si impartind rezultatul la 10. La aceasi venituri se observa ca batranii detin o bogatie neta superioara tinerilor-firesc de vreme ce au mai putin timp la dispozitie s-o cheltuie.

In sfarsit, o formula simpluta a bogatiei de pe moneywealthwisdom.com unde gasim I=OF + C (esti bogat daca veniturile sunt egale cu obiectivele financiare plus cheltuielie). Acum, daca la capitolul teorie sunteti deja burdusiti, sa invatam mai jos cum sa fim fericiti cu banetul pe care tocmai am dibuit cum sa-l facem

Avem bani, hai sa fim si un pic fericiti

In cartea sa “Authentic Happiness” Martin Seligman definea fericirea drept placere, sens si angajament. Trecem si noi asadar: F=P+S+A. Degeaba ai deci bani care sa iti aduca placere (care se cere permanent reinnoita altfel dai in plictis) daca nu ai un scop in viata care sa nu termine repede benzina. O varianta a acestei formule este : F=RS+C+O unde RS sunt relatiile sociale (familie, relatia din cuplu, prieteni), C-credinta, O-obiective. Apar deci si prietenii in ecuatie, refugiul de vreme rea. N-aveti prieteni? Nu-i nimic, alt britanic, Oswald, a gasit o formulă ce calculează suma de bani primită care ar putea compensa lipsa acestora: 50.000 de lire sterline. Ma intreb care ar fi consolarea in bani pentru lipsa nevestei, bineinteles, dupa calculele oswaldiene? Dar a soacrei? .

Psihologul britanic Cliff Arnall are si el o formula: F=O + (N x S) + Cpm/T + He
unde O este distanta fata de casă (!), N este valoarea naturii cu care esti inconjurat, S interactiunea sociala, Cpm-amintirile din copilărie din timpul verii, T-temperatura iar He exaltarea pe care o simti în timpul unei vacante. Cum se vede, unitatea de masura a fericirii poate include grade si metri. Inspirata introducerea a amintirilor din copilarie, a distantei fata de casa parinteasca (nicaieri nu-i mai bine ca in sanul familiei, nu?) si a sentimentului de vacanta. Arnall este de părere si ca a treia vineri a lunii Iunie este ziua optima pentru atingerea celui mai inalt nivel de fericire (la ce ora o fi maximul? ca nu vreau sa ratez “peak”-ul…). Bine ca nu pica niciodata vineri 13…

Concluzii (de trecut pe “curat”):
1.Cine castiga mai mult decat cheltuie ar face bine sa plaseze surplusul in investitii aducatoare de venituri reziduale (chirii, dividende, dobanzi) si nu sa isi diversifice… consumul. Astfel, va fi bogat
2.Cine isi dramuieste banii de la o luna la alta sa isi caute un scop in viata. N-o sa fie bogat, dar poate fi fericit.
3.Cine n-are nici bani nici scop sa-si faca rost urgent de niste priteni de nadejde. N-o sa fie bogat, are sanse sa fie fericit si macar nu se va plicitisi.
4.Cine n-are nici bani nici scop in viata si nici prieteni buni sa-si ia macar un pulover violet. E la moda si cica poarta noroc (are urgenta nevoie de asta!).