Se afișează postările cu eticheta eMag. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta eMag. Afișați toate postările

joi, 2 februarie 2012

Un interviu care m-a convins sa trec pe celalalt trotuar cand ma intalnesc cu eMag

Critic Atac publica azi un interviu interesant cu un angajat al firmei de comert on-line. Despre conditiile de munca, orele suplimentare, relatia angajat-angajator. Cum era de asteptat, succesul fulminant al companiei se datoreaza orelor suplimentare nesfarsite, tratamentului prost aplicat propriilor angajati, ma rog, ingrediente nelipsite cand vrei sa ai “servicii de calitate” dar si preturi care sa dinamiteze concurenta. Exploatezi prostii cat mai mult, le lipesti un zambet pe fata cand dau ochii cu clientii, le arati pisica cand nu fac ciocul mic “sunt sute care asteapta sa va ia locul, ce mare specializare pe capul vostru?”.

Angajatul de la eMag mi-a amintit de Raluca Stroescu, fatuca de la Ernst & Young decedata la datorie pe cand isi bifa constiincioasa orele suplimentare. Cel putin acolo negrilor de pe plantatie li se arata morcovul parteneriatului in firma. Muncesti pana lesini o perioada, dupa aia esti partener si te-ai scos. Spre deosebire de afacerile din audit, eMag nu are ce morcovi sa arate, asa ca se multumeste cu “batul”: carcotesti nu-ti mai platim orele suplimentare, te imbolnavesti nu iti prelungim contractul, are balta peste.

Ce ma intristeaza chiar mai mult decat istoria de la eMag e reactia unui blogger pe care il stimez, Bogdan Glavan (www.logec.ro). Bogdan, mare fan al pietei libere aproape ca il face de doua parale pe angajatul eMag intr-o postare replica la "comunistoizii" de la Critic Atac. Citez din Bogdan:

“Două observații. Prima este aceea că dacă tânărului intervievat i se pare insuportabil regimul de muncă, atunci cu siguranță – indiferent de ce credem noi – altora nu li se pare, dovadă că firma poate angaja în coninuare cu ușurință. Deci, oricât ar părea de neverosimil (după ce citești articolul), există tineri în București aflați într-o situația mai complicată decât aceea de a lucra 12 ore pe zi. Probabil în aceea de a nu lucra deloc.
Și astfel ajung la a doua observație. În Grecia rata șomajului în rândul tinerilor este 50%. În Spania la fel. În Portugalia este 30%. Este o situație mai bună să nu ai loc de muncă? Ce uită marxiștii este că nimeni nu poate fi obligat să ofere o slujbă cuiva. Mai ales într-o țară ca România în care statul exercită o presiune fiscală și birocratică uriașă asupra firmelor, mai bine îți vezi de treabă decât să dezvolți o afacere. De aceea avem atât de mulți bugetari, pardon, „privați” care lucrează cu statul. Iar firmele care trebuie să înfrunte iadul „economiei de piață funcționale” nu fac decât să transfere această presiune pe spinarea angajaților. Cu alte cuvinte: alegerea pe care o are tânărul intervievat nu este cea dintre un loc de muncă în atelierele sleirii și o slujbă civilizată, ci între a lucra și a fi șomer. Locurile de muncă nu pică din cer, nu sunt “acolo”, undeva, pe stradă, așteptând să le iei. Locurile de muncă se nasc din investiția și riscul asumat de întreprinzători – unii dintre ei, foarte egoiști, e adevărat”.

Pai am si eu 2 contra-observatii:
1.Faptul ca altii aterizeaza in locul celor storsi de eMag nu inseamna neaparat ca sunt angajati mai nepretentiosi care apreciaza conditiile de munca de acolo ci doar ca fraierii noi nu stiu inca ce-i asteapta. Nu e vorba de munca de mare specializare iar firma poate rula mana de lucru practic nelimitat. Argumentul “există tineri în București aflați într-o situația mai complicată decât aceea de a lucra 12 ore pe zi; probabil în aceea de a nu lucra deloc” chiar ma calca pe nervi. Bravo Bogdane, tu erai ideologul perfect si in copilaria capitalismului. “Copii de 10 ani in mina? Si ce, daca nu lucreaza si mor de foame acasa e mai bine?”
2.Locurile de munca incep sa dispara de prin Occident multumita binefacerilor globalizarii. Companiile isi externalizeaza business-ul vanand mana de lucru ieftina din China dar vand apoi cu aceleasi pret acasa (si implicit marja de profit mai mare) unde puterea de cumparare e consistenta inca. Asta s-ar rezolva cu ceva fiscalitate nu cu incurajari de genul “bine ca ai loc de munca ce, in China cum se poate lucra 12 ore pe zi?” Si uite cum modelul chinezesc incepe sa fie pe placul universitarului autohton, la catedra sa de economie el lucrand insa vreo 9 ore pe saptamana. Dar, ce sa-i faci ,la teorie stam bine...

Iar in ceea ce priveste eMag, o vizita de la inspectia muncii ar fi poate mai lamuritoare...apropo, daca am cititori care stiu cate ceva din bucataria angajatorului eMag, ii invit sa comenteze mai jos

PS: Cand Asesoft a preluat in 2009 pachetul majoritar (51%) de la eMag s-a vehiculat in presa suma de 10 milioane euro. Ulterior, o parte dintre fondatori au mai renuntat la 30% din companie. Oare daca angajatii erau munciti in perioada asta numai 8 ore pe zi, cat ar fi pierdut “business-ul”? Jumatate? S-ar fi dat la numai 5 milioane pachetul de control? Ar fi fost o tragedie atat de mare pentru fondatori? In cate generatii toci cateva milioane de euro facute din afacerea ta dezvoltata in 10 ani? Care o fi diferenta de mentalitate intre cineva cu 1 milion de euro in cont si alter-ego-ul sau cu “numai” 3? S-ar percepe mai fericit, mai implinit cel cu 3? Sigur, cand ai 1 milion te compari cu cei cu averi similare, cand ai 10 trebuie sa ridici stacheta, pretentiile sunt mai mari pe strada ta.... Vreau sa spun in concluzie ca avansul tehnologic e fantastic de la inceputul secolului al 19-lea si pana acum. Nu trebuie sa ne intoarcem la inceputurile capitalismului pentru ca “lipsesc locurile de munca”. Profitul trebuie redistribuit pur si simplu altfel. In ultimii 30 de ani distanta dintre bogati si saraci a continuat sa creasca in lumea dezvoltata, clasa medie e tot mai subtire (s-a tot vorbit despre distributia 20/80-cei 20% care au acumulat 80% din averea natiunilor), solutiile la criza au fost gandite in beneficiul bogatilor-austeritate pentru toti prin care sa se achite execesele catorva (lumea financiar-bancara). E timpul pentru alt tip de capitalism, alta lume financiara. Alternativa e bineinteles statul politienesc ca ultima masura anti-criza. Sigur, cu scopul nobil de aparare a sfintei proprietati impotriva bandelor de anarhisti.