Am un pont atipic azi, din doua motive. In primul rand, pentru ca recomanda ceva de vandut (deci care urmeaza sa sufere o corectie de pret din care se pot marca castiguri) iar in al doilea rand pentru ca va rasplateste rabdarea de a citi pana la capat cu doua bucati muzicale. oferite ca linkuri.
Stiu, lumea se inghesuie sa recomande diferite active financiare tocmai bune de cumparat. De regula, cand banca-mama are interese pe diferite piete, sau macar unii dintre marii sai clienti, departamentul de analiza primeste ordin sa iasa cu rapoarte stufoase, bine documentate intr-o singura directie, cea care este cea mai profitabila pentru institutia in cauza. Asa vedeti de pilda prin Ziarul Financiar tot soiul de rapoarte scapate cu nonsalanta de catre departamentele de analiza in care apar recomandari viguroase de "buy" iar scenariul oferit investitorilor este cel al cresterilor viitoare de 2 cifre, obligatoriu fara sa apara si varianta B, in care sa fie examinatele motivele care ar impiedica realizarea acestuia. Vreau insa sa va prezint "vanzarea" deceniului, daca tot sunteti sufocati de rapoartele cu "achizitia secolului".
E vorba de o modalitate comoda de a shorta bondurile americane, fara a va face probleme ca va trebui sa le cumparati in graba ca sa va inchideti pozitia daca pietele financiare sunt ravasite din nou de frica si investitorii simt nevoia sa se refugieze conjunctural pe ceva "sigur". Este vorba de un ETF (exchange tradable fund) care replica in oglinda fondul lansat de Barclays 20+Year US Treasury Index. Fondul nostru se numeste The Pro Shares Short 20+Year Treaury ETF (symbol TBF, listat la NYSE) si se ocupa cu vanzarea bondurilor americane cu maturitati lungi, asa cum fondul Barclays se ocupa de cumpararea acestora.. De ce sa faceti asta?
Numai daca sunteti adeptul viitoarei inflatii care ni se pregateste prin extinderea viguroasa a masei monetare din tiparnita Bancilor Centrale si numai daca sunteti convinsi ca in viitorul relativ apropiat investitorii nu vor mai fi convinsi cu usurinta sa cumpere bondurile guvernelor care apeleaza la aceste strategii, fapt ce va impune o crestere a randamentelor (deci o scadere a cotatiilor la bursa) pentru a-i imbuna (fenomen care incepe sa apara deja in ceea ce-i priveste pe chinezi). Sigur, mai trebuie un ingredient care nu tine de piete, ci de intermediari: gasiti un broker de incredere pentru acest pariu pe termen lung, o companie solida care sa faca intermedieri pe pietele externe si care sa nu aiba tinichele de coada gen Goldman Sachs.
Asa…daca v-ati plicitisit pana aici, e momentul sa va bucurati-urmeaza muzica! Accesati cele doua linkuri si spuneti-mi ce parere aveti. Pentru mine e ceva fascinant! Aveti atat optiunea de ascultare cat si pe cea de descarcare.
https://tomkenyon.box.net/shared/b0xc8la6j5
https://tomkenyon.box.net/shared/75iaxtpf6r
vineri, 30 aprilie 2010
joi, 29 aprilie 2010
Fericirea ca sablon
Mass-media, in special cea parasutata in zona tabloidului, ne propune un sistem de valori si retete concrete de reusita in viata. E suficient sa observi ponderea perechilor de sani, a masinilor de fite si “dramoletelor” din lumea vedetelor ca sa observi care sunt prioritatile fixate publicului. De aici rezulta si tonele zilnice de frustrare: eu de ce n-am in palmares cat mai multe exemplare de la pagina 5? De ce nu-mi permit o amarata de operatie estetica? de ce nu conduc un bolid? de ce n-are si tata contracte cu statul ? De ce nu sunt si eu vedeta, macar una mai mica? etc, etc
Pe nesimtite fericirea ,reusita in viata au fost ingramadite in cateva sabloane iar indepartarea de ele e perceputa ca esec. De ce ar trebui sa avem toti siluete de manechin, rating de Andreea Marin & Stefan Banica, vile in Pipera si masini decapotabile ca sa ne simtim bine? De ce ni se sugereaza subtil ca implinirea vine doar prin raportarea la minusurile altora? Cate credite nu s-au luat ca sa copiem cate putin din stilul si accesoriile vedetelor, ce risipa de resurse ca sa ne copiem “modelele”. Era incomparabil mai ieftin si placut se ne acomodam mai bine in propria piele, sa ne intelegem unicitatea, sa nu ne fabricam o identitate de bon ton prin raportarea la ceva exterior (care intamplator e camuflat de mult fard).Asta e propria noastra calatorie prin lume si in loc sa ne bucuram de ocazia formidabila de cunoastere si autocunoastere ce ni s-a oferit ne comportam ca intr-o excursie in grup in care fiecare incearca sa copieze experientele si “look”-ul ghidului de conjunctura.
Pe nesimtite fericirea ,reusita in viata au fost ingramadite in cateva sabloane iar indepartarea de ele e perceputa ca esec. De ce ar trebui sa avem toti siluete de manechin, rating de Andreea Marin & Stefan Banica, vile in Pipera si masini decapotabile ca sa ne simtim bine? De ce ni se sugereaza subtil ca implinirea vine doar prin raportarea la minusurile altora? Cate credite nu s-au luat ca sa copiem cate putin din stilul si accesoriile vedetelor, ce risipa de resurse ca sa ne copiem “modelele”. Era incomparabil mai ieftin si placut se ne acomodam mai bine in propria piele, sa ne intelegem unicitatea, sa nu ne fabricam o identitate de bon ton prin raportarea la ceva exterior (care intamplator e camuflat de mult fard).Asta e propria noastra calatorie prin lume si in loc sa ne bucuram de ocazia formidabila de cunoastere si autocunoastere ce ni s-a oferit ne comportam ca intr-o excursie in grup in care fiecare incearca sa copieze experientele si “look”-ul ghidului de conjunctura.
miercuri, 28 aprilie 2010
Cel mai mare dusman pe piatele financiare? Tu insuti!
Oamenii tind sa investeasca la bursa dupa cresteri sustinute si sa vanda dupa scaderi consistente. Cu aceasta filozofie pusa in practica, investitorul mediu iese de regula in pierdere desi indicii pietei arata pe intervale lungi crestere.
Chris Mayer arata intr-un articol scris pentru Daily Reckoning cum investitorul mediu din cel mai performant fond mutual American din ultima decada, CGM Focus Fund (cu cresteri de 18% pe an, cu 3% peste urmatorul clasat, conform Morningstar), a inregistrat o… pierdere medie de 11% pe an in acelasi interval. Cum a fost posibil acest lucru? Foarte simplu, oamenii tind sa investeasca dupa cresteri mari si sa se retraga dupa scaderi pe masura. In acest fel, chiar avand la dispozitie gaina cu oura de aur a industriei fondurilor din SUA, multi investitori au iesit in pierdere. De altfel, veti remarca lansari de fonduri mutuale pe banda rulanta in momentele de exuberanta ale pietei de capital, cand corectiile sunt pe drum, si nu in cele cand preturile sunt la minimele istorice. Firesc de vreme ce fondurile mutuale sunt la urma urmei niste vehicole de marketing care speculeaza abil acest detaliu de comportament al investitorilor, scopul lor fiind sa genereze in primul rand comisioane de administrare si abia mai apoi, in masura posibilitatilor, cresteri ale activului net.
Urma scapa turma..dar cine mai are rabdare pana la urma?
Pornind de la aceasta observatie, Meyer citeaza in acelasi context o carte legendara: “Value investing-Tools and Techniques for Inteligent Investment” de James Montier.
Una dintre ideile-forta ale sale este ca nu te poti astepta ca investitor sa performezi tot timpul. Mai mult chiar, cei mai mari investitori chiar sunt printre codasi pe perioade scurte de timp, cand inregistreaza pierderi consistente. Montier citeaza un studiu al Brandes Institute conform caruia, in orice perioada medie de 3 ani, cei mai buni investitori s-au aflat in aproximativ 40% din timp printre cei mai modesti participanti din piata la capitolul performante! Aici se impune un comentariu personal. Faptul ca acest lucru este posibil denota volatilitatea extrema (in care multi incepatori isi pot prinde urechile) si irationalitatea periodica a pietelor financiare. Una peste alta, cine urmareste idei-forta va iesi mai bine decat cel care vaneaza permanent oportunitatile momentului este inca o concluzie interesanta subliniata de Meyer.
De ce sa fie complicat cand poate fi simplu?
O alta idee interesant a lui Montier este ca in momentul in care investitorii au la dispozitie o paleta vasta de informatii vor lua decizii mult mai proaste decat in momentul in care vestile si interpretarile erau mai putine. Exista un studiu citat in carte in care participantilor la un focus-grup li s-a cerut sa alega cea mai buna masina din 4 marci diferite puse la dispozitie, pentru fiecare tip existand 4 informatii diferite pentru a le usura alegerea. In 75% din cazuri, pe baza acestora, oamenii au facut alegerea corecta. Apoi, numarul informatiilor despre fiecare marca a crescut la 12. Va imaginati ca s-a imbunatatit numarul alegerilor corecte? Gresit, a scazut de la 75% la 25%! Ce rezulta de aici? Prea multe detalii va dinamiteaza sansele unei alegeri corecte. Cine se gandeste ca beneficiind de mai multe pareri din piata, de informatii si analize din cat mai multe surse va lua deciziile ideale, se inseala!
Sa ne mai bucuram atunci de diversitatea surselor de informare din mass-media? Sau sa ne ingrijoram de posibilitatea ca zumzetul lor sa distorsioneze si deformeze perceptiile importante ale publicului? Cum va place, vorba lui Shakespeare.
Chris Mayer arata intr-un articol scris pentru Daily Reckoning cum investitorul mediu din cel mai performant fond mutual American din ultima decada, CGM Focus Fund (cu cresteri de 18% pe an, cu 3% peste urmatorul clasat, conform Morningstar), a inregistrat o… pierdere medie de 11% pe an in acelasi interval. Cum a fost posibil acest lucru? Foarte simplu, oamenii tind sa investeasca dupa cresteri mari si sa se retraga dupa scaderi pe masura. In acest fel, chiar avand la dispozitie gaina cu oura de aur a industriei fondurilor din SUA, multi investitori au iesit in pierdere. De altfel, veti remarca lansari de fonduri mutuale pe banda rulanta in momentele de exuberanta ale pietei de capital, cand corectiile sunt pe drum, si nu in cele cand preturile sunt la minimele istorice. Firesc de vreme ce fondurile mutuale sunt la urma urmei niste vehicole de marketing care speculeaza abil acest detaliu de comportament al investitorilor, scopul lor fiind sa genereze in primul rand comisioane de administrare si abia mai apoi, in masura posibilitatilor, cresteri ale activului net.
Urma scapa turma..dar cine mai are rabdare pana la urma?
Pornind de la aceasta observatie, Meyer citeaza in acelasi context o carte legendara: “Value investing-Tools and Techniques for Inteligent Investment” de James Montier.
Una dintre ideile-forta ale sale este ca nu te poti astepta ca investitor sa performezi tot timpul. Mai mult chiar, cei mai mari investitori chiar sunt printre codasi pe perioade scurte de timp, cand inregistreaza pierderi consistente. Montier citeaza un studiu al Brandes Institute conform caruia, in orice perioada medie de 3 ani, cei mai buni investitori s-au aflat in aproximativ 40% din timp printre cei mai modesti participanti din piata la capitolul performante! Aici se impune un comentariu personal. Faptul ca acest lucru este posibil denota volatilitatea extrema (in care multi incepatori isi pot prinde urechile) si irationalitatea periodica a pietelor financiare. Una peste alta, cine urmareste idei-forta va iesi mai bine decat cel care vaneaza permanent oportunitatile momentului este inca o concluzie interesanta subliniata de Meyer.
De ce sa fie complicat cand poate fi simplu?
O alta idee interesant a lui Montier este ca in momentul in care investitorii au la dispozitie o paleta vasta de informatii vor lua decizii mult mai proaste decat in momentul in care vestile si interpretarile erau mai putine. Exista un studiu citat in carte in care participantilor la un focus-grup li s-a cerut sa alega cea mai buna masina din 4 marci diferite puse la dispozitie, pentru fiecare tip existand 4 informatii diferite pentru a le usura alegerea. In 75% din cazuri, pe baza acestora, oamenii au facut alegerea corecta. Apoi, numarul informatiilor despre fiecare marca a crescut la 12. Va imaginati ca s-a imbunatatit numarul alegerilor corecte? Gresit, a scazut de la 75% la 25%! Ce rezulta de aici? Prea multe detalii va dinamiteaza sansele unei alegeri corecte. Cine se gandeste ca beneficiind de mai multe pareri din piata, de informatii si analize din cat mai multe surse va lua deciziile ideale, se inseala!
Sa ne mai bucuram atunci de diversitatea surselor de informare din mass-media? Sau sa ne ingrijoram de posibilitatea ca zumzetul lor sa distorsioneze si deformeze perceptiile importante ale publicului? Cum va place, vorba lui Shakespeare.
luni, 26 aprilie 2010
Stephen Hawking, bau-bau pentru extraterestri. Sa ascultam deci si cealalta parte!
Renumitul savant a declarat pentru Discovery Channel ca oamenii ar trebui sa evite cu orice pret contactul cu alte forme de viata, riscurile ca Pamantul sa fie jefuit de resurse odata descoperit fiind prea mare in opina sa. Asta dupa ce astronomul-sef al Vaticanului facuse o declaratie curajoasa pentru postura sa de consilier al Papei, afirmandu-si credinta in existenta altor forme de viata inteligenta. Trecem in revista contextul in care au aparut cele de mai sus si dam in final cuvantul …celeilalte parti. Daca n-ati auzit inca de channeling, fenomenul in cauza reprezinta comunicarea telepatica dintre pamanteni si alte forme de viata din Univers ori alte dimensiuni energetice si exista deja site-uri consecrate ale unor persoane cu abilitati paranormale care au intrat in legatura se pare cu semeni de-ai nostri mai avansati tehnologic si spiritual. Ce spun ei?
Potrivit Hotnews, intr-un serial realizat pentru Discovery Channel, una dintre cele mai stralucite minti ale planetei, fizicianul Stephen Hawking, afirma ca este "perfect rational" sa credem ca viata inteligenta exista in afara Terrei. In opinia sa, insa, daca ar descoperi Pamantul, extraterestrii nu ar face decat sa extraga resursele de aici pentru a se muta ulterior pe alta planeta. "Daca extraterestrii ne-ar vizita, rezultatul ar fi oarecum asemanator celui rezultat in urma descoperirii Americii de catre Columb” ne inspaimanta Hawking, care recomanda sa evitam contactul. "Este suficient sa ne privim pe noi insine pentru a vedea cum viata inteligenta se poate transforma in ceva ce nu am dori sa intalnim", explica el.
Sa aparam cu viata marile corporatii terestre!
Aici se impun cateva comentarii. Primul este ca minti stralucite se pot dovedi in anumite circumstante de un ridicol desavarsit si nu este obligatoriu ca personajele in cauza sa fie infailibile in orice context si abordare. Amintiti-va de savantii si oamenii de cultura germani care l-au sprijinit din convingere pe Hitler. Sa vedem acum argumentele lui Hawkins. Daca ne privim pe noi insine realizam ce amenintari poate aduce viata inteligenta spune savantul care se teme in alta ordine de idei de jefuirea planetei de catre lacomii extraterestri. Mai intai, daca Pamanul chiar ar urma sa fie jefuit, ma indoiesc ca specia inteligenta care ar face-o ar astepta mai intai o invitatie oficiala si permisiunea pagubasului. Apoi, de ce bogatii naturale ne vor jefui alte specii? De petrolul care ni se termina in 20 de ani? De gazul natural care mai tine 50 sau carbunele care ne ajunge pentru inca cel mult 200 de ani? Cam lenesi extraterestri astia, se puteau trezi mai devreme! In plus, daca se apucau de forat acum 50 de ani cand au fost semnalate pentru prima data OZN-uri, poate ca nu riscau sa ramana cu mana goala din cauza consumului din China.
Ma intreb apoi: pe cine vor jefui extraterestrii? Resursele sunt ale Oamenilor, in mod egal si echitabil? Ma tem ca cel mai mult au de jefuit de la marile corporatii care exploateaza oricum irrational ce au, de la baietii nostri cumsecade gen OMV, Shell, Gazprom, de la democraticul guvern chinez care a interzis exportul de metale rare, de la umanistul guvern din Arabia Saudita care ar taia repede mana sau capul celor care sufla o vorba despre volumul rezervelor existente. Asta la capitolul furt.
Cum arata oare teribilii invadatori?
La capitolul doi, al maleficei inteligente la care ne condamna evolutia, am de adaugat inca ceva. Nu e obligatoriu ca evolutia sa duca neparat in punctul in care a ajuns rasa umana. Universul da totusi o impresie de ordine, ceva majestos care iti taie respiratia cand se capteaza noi imagini de la telescoapele gigant cu care il spionam. Au ajuns si alte speciii la sclavia efectiva inlocuind-o apoi cu servitutea pe viata fata de emitentii de moneda? Au experimentat din nimic conflagratii globale, si-au extins capacitatea de distrugere in masa irational si-au distrus planeta pe altarul consumisului cum am facut noi? Poate nu suntem singurii din spatiu din acest punct de vedere, dar aparenta de ordine si nu de haos in Univers, frumusetea detaliilor care rasar la tot pasul ma indeamna sa cred ca noi suntem mai degraba exceptia, sau una dintre exceptii, mai degraba decat regula. Iar in ceea ce priveste reperul Hawking, faptul ca si marii oameni se pot insela spectaculos reiese si din modul revolutinar in care savantul si-a imaginat speciile de extraterestri. Vezi aici :
http://dsc.discovery.com/tv/stephen-hawking/aliens/pictures.html
Daca le comanda la Disney si tot ieseau mai bine!
Vaticanul a fost mai moderat
In urma cu un an, parintele Gabriel Funes, astronomul sef al Vaticanului, a declarat intr-un interviu ca intre religie si stiinta exista o stransa legatura.
„Este posibil ca viaţă să existe şi pe alte planete“, consideră reverendul Jose Gabriel Funes, preot iezuit în vârstă de 45 de ani, care se află în fruntea Observatorului Astronomic al Vaticanului si ii este consilier Papei Benedict al XVI-lea. Potrivit Reuters, într-un interviu publicat în ziarul Vaticanului, intitulat „Extraterestrul este fratele meu“, Funes a declarat că numărul mare de galaxii şi de planete din univers îi îndreptăţeşte pe oameni să-şi imagineze că viaţa s-a dezvoltat şi în alte locuri: „Într-un univers atât de mare nu poţi exclude această ipoteză“. El a subliniat însă că extratereştrii nu reprezintă o piedică în calea credinţei în Dumnezeu: „Tot aşa cum pe Pământ există o multitudine de creaturi, unele fiinţe create de Dumnezeu, poate chiar inteligente, ar putea popula alte planete.
Dacă şi alte forme inteligente de viaţă au luat-o pe căi greşite, la fel ca rasa umană, atunci întruparea (revenirea pe Pământ a lui Iisus, pentru a răscumpăra păcatele oamenilor) le va ajuta şi pe acestea, deoarece „întruparea este un eveniment total unic“, după cum a explicat Funes, potrivit unei stiri Mediafax.
Ce mai citim pe net despre OZN-uri?
Se pare că oamenii şi alte fiinţe din univers s-au intersectat deja, iar punctul de intersecţie este Terra, potrivit a opt rapoarte secrete privind fenomenul OZN, făcute publice de către Ministerul Apărării britanic. În următorii patru ani, Marea Britanie va desecretiza 160 de dosare care au ca subiect obiectele zburătoare neidentificate, dosare alcătuite între anii ’50 şi 2007.
Primele opt rapoarte scoase la lumină, datând din perioada 1978 – 1987, sunt disponibile pe site-ul Arhivei Naţionale Britanice, potrivit NewScientist. În ele se regăsesc atât poveşti greu de crezut cu omuleţi verzi, cât şi mărturii venite din partea unor poliţişti şi piloţi de avion.
Mai harnici decât britanicii, în desecretizarea informaţiilor despre OZN-uri au fost vecinii lor de peste Canalul Mânecii, francezii. În primăvara anului trecut, Agenţia spaţială franceză a scos la iveală 30 de ani de monitorizări ale obiectelor zburătoare, pe care le-a postat pe site-ul oficial.
Au rezultat peste 100.000 de pagini care ating înălţimea unui bloc de trei etaje. Documente îndosariate de francezi cuprind procese-verbale ale jandarmeriei, schiţe ale martorilor, dar şi secvenţe audio şi video care însumează în total 1.600 de observaţii. În SUA, desecretizarea se face mai anevoios, documentele fiind scoase la lumină pe rând, pe baza legii accesului la informaţii. Peste Ocean, studiile au început încă din anii ’40, fiind dirijate de guvern, în timp ce în Spania anchetele au fost iniţiate de armată. În fosta URSS, demersul a fost făcut de serviciile secrete, iar în Chile, curajul a aparţinut societăţii civile. Interesant, nu?
Sa dam cuvantul celeilalte parti!
Prin channeling o serie de persoane cu abilitati paranormale au intrat de-a lungul ultimilor ani in legatura cu entitati din alte zone ale Universului dar si din alte dimensiuni energetice. Sper sa considerati incitante urmatoarele link-uri, cu atat mai mult cu cat in majoritatea se pomeneste de o perioada de schimbari majore pentru Pamant si de o iminenta renastere spirituala. Ceea ce nu suna deloc rau, nu?:
http://www.cosmicparadigm.com/Marks_Corner/
http://tomkenyon.com/hathors-archives
http://www.thegentlewaybook.com/articles.htm
http://www.treeofthegoldenlight.com/First_Contact/Channeled_Messages_by_Mike_Quinsey.htm
http://www.infinitebeing.com/index.html#Articles
http://lightworker.com/beacons/
www.divinecosmos.com
www.ramtha.com
http://www.matthewbooks.com/mattsmessage.htm
Potrivit Hotnews, intr-un serial realizat pentru Discovery Channel, una dintre cele mai stralucite minti ale planetei, fizicianul Stephen Hawking, afirma ca este "perfect rational" sa credem ca viata inteligenta exista in afara Terrei. In opinia sa, insa, daca ar descoperi Pamantul, extraterestrii nu ar face decat sa extraga resursele de aici pentru a se muta ulterior pe alta planeta. "Daca extraterestrii ne-ar vizita, rezultatul ar fi oarecum asemanator celui rezultat in urma descoperirii Americii de catre Columb” ne inspaimanta Hawking, care recomanda sa evitam contactul. "Este suficient sa ne privim pe noi insine pentru a vedea cum viata inteligenta se poate transforma in ceva ce nu am dori sa intalnim", explica el.
Sa aparam cu viata marile corporatii terestre!
Aici se impun cateva comentarii. Primul este ca minti stralucite se pot dovedi in anumite circumstante de un ridicol desavarsit si nu este obligatoriu ca personajele in cauza sa fie infailibile in orice context si abordare. Amintiti-va de savantii si oamenii de cultura germani care l-au sprijinit din convingere pe Hitler. Sa vedem acum argumentele lui Hawkins. Daca ne privim pe noi insine realizam ce amenintari poate aduce viata inteligenta spune savantul care se teme in alta ordine de idei de jefuirea planetei de catre lacomii extraterestri. Mai intai, daca Pamanul chiar ar urma sa fie jefuit, ma indoiesc ca specia inteligenta care ar face-o ar astepta mai intai o invitatie oficiala si permisiunea pagubasului. Apoi, de ce bogatii naturale ne vor jefui alte specii? De petrolul care ni se termina in 20 de ani? De gazul natural care mai tine 50 sau carbunele care ne ajunge pentru inca cel mult 200 de ani? Cam lenesi extraterestri astia, se puteau trezi mai devreme! In plus, daca se apucau de forat acum 50 de ani cand au fost semnalate pentru prima data OZN-uri, poate ca nu riscau sa ramana cu mana goala din cauza consumului din China.
Ma intreb apoi: pe cine vor jefui extraterestrii? Resursele sunt ale Oamenilor, in mod egal si echitabil? Ma tem ca cel mai mult au de jefuit de la marile corporatii care exploateaza oricum irrational ce au, de la baietii nostri cumsecade gen OMV, Shell, Gazprom, de la democraticul guvern chinez care a interzis exportul de metale rare, de la umanistul guvern din Arabia Saudita care ar taia repede mana sau capul celor care sufla o vorba despre volumul rezervelor existente. Asta la capitolul furt.
Cum arata oare teribilii invadatori?
La capitolul doi, al maleficei inteligente la care ne condamna evolutia, am de adaugat inca ceva. Nu e obligatoriu ca evolutia sa duca neparat in punctul in care a ajuns rasa umana. Universul da totusi o impresie de ordine, ceva majestos care iti taie respiratia cand se capteaza noi imagini de la telescoapele gigant cu care il spionam. Au ajuns si alte speciii la sclavia efectiva inlocuind-o apoi cu servitutea pe viata fata de emitentii de moneda? Au experimentat din nimic conflagratii globale, si-au extins capacitatea de distrugere in masa irational si-au distrus planeta pe altarul consumisului cum am facut noi? Poate nu suntem singurii din spatiu din acest punct de vedere, dar aparenta de ordine si nu de haos in Univers, frumusetea detaliilor care rasar la tot pasul ma indeamna sa cred ca noi suntem mai degraba exceptia, sau una dintre exceptii, mai degraba decat regula. Iar in ceea ce priveste reperul Hawking, faptul ca si marii oameni se pot insela spectaculos reiese si din modul revolutinar in care savantul si-a imaginat speciile de extraterestri. Vezi aici :
http://dsc.discovery.com/tv/stephen-hawking/aliens/pictures.html
Daca le comanda la Disney si tot ieseau mai bine!
Vaticanul a fost mai moderat
In urma cu un an, parintele Gabriel Funes, astronomul sef al Vaticanului, a declarat intr-un interviu ca intre religie si stiinta exista o stransa legatura.
„Este posibil ca viaţă să existe şi pe alte planete“, consideră reverendul Jose Gabriel Funes, preot iezuit în vârstă de 45 de ani, care se află în fruntea Observatorului Astronomic al Vaticanului si ii este consilier Papei Benedict al XVI-lea. Potrivit Reuters, într-un interviu publicat în ziarul Vaticanului, intitulat „Extraterestrul este fratele meu“, Funes a declarat că numărul mare de galaxii şi de planete din univers îi îndreptăţeşte pe oameni să-şi imagineze că viaţa s-a dezvoltat şi în alte locuri: „Într-un univers atât de mare nu poţi exclude această ipoteză“. El a subliniat însă că extratereştrii nu reprezintă o piedică în calea credinţei în Dumnezeu: „Tot aşa cum pe Pământ există o multitudine de creaturi, unele fiinţe create de Dumnezeu, poate chiar inteligente, ar putea popula alte planete.
Dacă şi alte forme inteligente de viaţă au luat-o pe căi greşite, la fel ca rasa umană, atunci întruparea (revenirea pe Pământ a lui Iisus, pentru a răscumpăra păcatele oamenilor) le va ajuta şi pe acestea, deoarece „întruparea este un eveniment total unic“, după cum a explicat Funes, potrivit unei stiri Mediafax.
Ce mai citim pe net despre OZN-uri?
Se pare că oamenii şi alte fiinţe din univers s-au intersectat deja, iar punctul de intersecţie este Terra, potrivit a opt rapoarte secrete privind fenomenul OZN, făcute publice de către Ministerul Apărării britanic. În următorii patru ani, Marea Britanie va desecretiza 160 de dosare care au ca subiect obiectele zburătoare neidentificate, dosare alcătuite între anii ’50 şi 2007.
Primele opt rapoarte scoase la lumină, datând din perioada 1978 – 1987, sunt disponibile pe site-ul Arhivei Naţionale Britanice, potrivit NewScientist. În ele se regăsesc atât poveşti greu de crezut cu omuleţi verzi, cât şi mărturii venite din partea unor poliţişti şi piloţi de avion.
Mai harnici decât britanicii, în desecretizarea informaţiilor despre OZN-uri au fost vecinii lor de peste Canalul Mânecii, francezii. În primăvara anului trecut, Agenţia spaţială franceză a scos la iveală 30 de ani de monitorizări ale obiectelor zburătoare, pe care le-a postat pe site-ul oficial.
Au rezultat peste 100.000 de pagini care ating înălţimea unui bloc de trei etaje. Documente îndosariate de francezi cuprind procese-verbale ale jandarmeriei, schiţe ale martorilor, dar şi secvenţe audio şi video care însumează în total 1.600 de observaţii. În SUA, desecretizarea se face mai anevoios, documentele fiind scoase la lumină pe rând, pe baza legii accesului la informaţii. Peste Ocean, studiile au început încă din anii ’40, fiind dirijate de guvern, în timp ce în Spania anchetele au fost iniţiate de armată. În fosta URSS, demersul a fost făcut de serviciile secrete, iar în Chile, curajul a aparţinut societăţii civile. Interesant, nu?
Sa dam cuvantul celeilalte parti!
Prin channeling o serie de persoane cu abilitati paranormale au intrat de-a lungul ultimilor ani in legatura cu entitati din alte zone ale Universului dar si din alte dimensiuni energetice. Sper sa considerati incitante urmatoarele link-uri, cu atat mai mult cu cat in majoritatea se pomeneste de o perioada de schimbari majore pentru Pamant si de o iminenta renastere spirituala. Ceea ce nu suna deloc rau, nu?:
http://www.cosmicparadigm.com/Marks_Corner/
http://tomkenyon.com/hathors-archives
http://www.thegentlewaybook.com/articles.htm
http://www.treeofthegoldenlight.com/First_Contact/Channeled_Messages_by_Mike_Quinsey.htm
http://www.infinitebeing.com/index.html#Articles
http://lightworker.com/beacons/
www.divinecosmos.com
www.ramtha.com
http://www.matthewbooks.com/mattsmessage.htm
duminică, 25 aprilie 2010
Incepe cursa deprecierii monedelor?
Statele dezvoltate se confrunta cu fenomenul balonarii datoriilor iar Guvernele tiparesc copios bani. Spus pe sleau, marile natiuni industrializate sunt cu spatele la zid este de parere Puru Saxena, intr-un articol pentru Daily Reckoning (“A Rock and a Hard Place: Understanding the US Debt Crisis”). Solutia? Deprecierea propriilor monede.
Dupa ani de excese, lumea “dezvoltata” incepe sa isi dea seama treptat ca nu mai poate continua sa traiasca peste posibilitati si sa isi castige prosperitatea cheltuind furibund. Datoriile SUA au atins 12 trilioane iar deficitul fiscal pentru acest an este de 1,6 trilioane. Cererea pentru bondurile guvernamentale a inceput sa scada iar asta inseamna ca Fed nu va mai avea suport pentru tiparirea de bani in anii ce vin.
Saxena este de parere ca in cursul acestei decade dobanzile care trebuie platite in contul datoriei SUA vor deveni atat de greu de acoperit incat Trezorereia va trebui sa emita noi bonduri doar pentru a asigura respectarea obligatiilor asumate. Iar cand aceasta se va intampla, investitorii straini vor fi greu de convins sa isi mentina pozitiile de cumparatori. Autoritatile nu vor putea sa evite deprecierea accentuata a monedei, fiind tentate sa apeleze la “dolarul slab” pentru a-si usura plata datoriilor. De altfel, de-a lungul istoriei, deprecierea monedei a fost mai degraba regula decat exceptia spune Saxena. Pe scurt, SUA are in acest moment 3 optiuni:
-faliment suveran (de neimaginat)
-contractie economica severa (improbabila)
-depreciere a monedei (cele mai mari sanse)
Confruntata cu riscul de a primi un sut in spate de la alegatori, clasa politica nu va accepta in ruptul capului falimentul suveran. Similar, o crestere a fiscalitatii severa ar duce la pierderi masive de voturi. Le ramane asadar optiunea inflatiei, prin dilatarea ofertei de bani si iluzia prosperitatii data de cresterea pretului activelor. Din nefericire, inflatie si devalorizare a monedelor este foarte probabil sa apara in multe tari dezvoltate, nu numai in SUA. Irlanda, Italia, Spania, Grecia, Portugalia, UK vaslesc de asemenea in oceane de datorii. In plus, populatia lor este in imbatranire iar acest fapt pune o presiune suplimentara pe finantele publice.
Asa ca in aceasta “noua era”, cand multe economii avansate sunt pe marginea prapastiei falimentului, multe monede de hartie vor fi puse sub presiune si se vor deprecia fata de activele dure, precum metalele pretioase. Cu atat mai mult cu cat, multumita eforturilor multor Banci Centrale, dobanzile pe piata monetara sunt sub inflatie, iar stationarea pe cash aduce pierderi.
Dupa ani de excese, lumea “dezvoltata” incepe sa isi dea seama treptat ca nu mai poate continua sa traiasca peste posibilitati si sa isi castige prosperitatea cheltuind furibund. Datoriile SUA au atins 12 trilioane iar deficitul fiscal pentru acest an este de 1,6 trilioane. Cererea pentru bondurile guvernamentale a inceput sa scada iar asta inseamna ca Fed nu va mai avea suport pentru tiparirea de bani in anii ce vin.
Saxena este de parere ca in cursul acestei decade dobanzile care trebuie platite in contul datoriei SUA vor deveni atat de greu de acoperit incat Trezorereia va trebui sa emita noi bonduri doar pentru a asigura respectarea obligatiilor asumate. Iar cand aceasta se va intampla, investitorii straini vor fi greu de convins sa isi mentina pozitiile de cumparatori. Autoritatile nu vor putea sa evite deprecierea accentuata a monedei, fiind tentate sa apeleze la “dolarul slab” pentru a-si usura plata datoriilor. De altfel, de-a lungul istoriei, deprecierea monedei a fost mai degraba regula decat exceptia spune Saxena. Pe scurt, SUA are in acest moment 3 optiuni:
-faliment suveran (de neimaginat)
-contractie economica severa (improbabila)
-depreciere a monedei (cele mai mari sanse)
Confruntata cu riscul de a primi un sut in spate de la alegatori, clasa politica nu va accepta in ruptul capului falimentul suveran. Similar, o crestere a fiscalitatii severa ar duce la pierderi masive de voturi. Le ramane asadar optiunea inflatiei, prin dilatarea ofertei de bani si iluzia prosperitatii data de cresterea pretului activelor. Din nefericire, inflatie si devalorizare a monedelor este foarte probabil sa apara in multe tari dezvoltate, nu numai in SUA. Irlanda, Italia, Spania, Grecia, Portugalia, UK vaslesc de asemenea in oceane de datorii. In plus, populatia lor este in imbatranire iar acest fapt pune o presiune suplimentara pe finantele publice.
Asa ca in aceasta “noua era”, cand multe economii avansate sunt pe marginea prapastiei falimentului, multe monede de hartie vor fi puse sub presiune si se vor deprecia fata de activele dure, precum metalele pretioase. Cu atat mai mult cu cat, multumita eforturilor multor Banci Centrale, dobanzile pe piata monetara sunt sub inflatie, iar stationarea pe cash aduce pierderi.
miercuri, 21 aprilie 2010
Top 5 idei preconcepute despre investitiile la bursa
Cum resorturile care misca pietele financiare tin tot mai mult de psihologie si “timing” decat de avantajele certe ale pozitiei de actionar (cati mai pun dividendul pe prima pozitie cand se gandesc la o investitie la bursa?), trecem in revista cele mai importante erori de mentalitate ale “jucatorilor” activi.
1. “Bursa e un mod de viata”
Nu, bursa nu e un mod de viata. Cum veti privi bursa daca in urmatorii 10 de ani, bilantul pierderilor si castigurilor voastre nu va sari de dobanda unui banal depozit la termen (cine a investit de pilda in actiunile din compozitia indicelui S&P500 in anul 2000 este in pierdere acum raportat la inflatie, asa ca nu este chiar un scenariu SF)? A meritat efortul, stresul, transpiratia, noptile de nesomn in care s-au calculat indicatori (PER, P/BV) si perspectivele lor, alura graficelor, in care s-au tot masurat si comparat declaratiile analistilor, expertilor, bagatorilor de seama pentru a va contura propriul punct de vedere? Investiti in ceva la bursa doar cand credeti in respectiva afacere si potentialul ei (eventual lucrati intr-un domeniu conex si o cunoasteti indeaproape), sau cand avantajele pe care le ofera actionarilor (dividend, crestere de profitabilitate) au un istoric multumitor si perspective la fel.
2. “Pietele cad, dar isi revin mereu”
Spuneti-le asta prietenilor din Japonia care asteapta din 1990 Nikkeiul sa isi revina. Depinde foarte mult de fundamentele economiei pe care o reflecta bursa. Evident, cine pariaza pe ciclicitatea pietelor pariaza de fapt pe ciclicitatea psihologiei oamenilor. Daca ati luat pe maxime istorice, cand lipsa de ratiune era regula, de ce sa nu asteptati o noua inflamare a cotatiilor fara fundament? Sigur, teoria a functionat, cu cateva exceptii, pana acum. Va permiteti insa riscul de a va bloca banii o generatie? Majoritatea investitorilor au orizonturi de timp foarte scurte pentru plasamentul lor.
3. “Merg cu piata, restul nu conteaza”
Eu personal am auzit sintagma “the trend is your firend” de nenumarate ori in emisiunile Money Chanel din 2007 (va amintiti de “Ringul”?), cand indicii bursieri bateau noi maxime istorice. Dupa care trendul s-a inversat. Si am vazut aceeasi brokeri recomandand in momente diferite in 2008 cumpararea, pe motiv ca actiunile erau din ce in ce mai bune “fundamental”. Pai, cum ramasese cu “the trend is your friend”?. Adevarul este ca “the trend is your friend until it ends”. Si putini recunosc momentul in care trendul s-a sfarsit. Intotdeauna vor exista informatii si stiri contradictorii, declaratii care sa va deruteze, niciodata intoarcerea trendului nu apare clara ca lumina zilei astfel incat majoritatea sa apuce sa-si plaseze banii.
4. “Toti gresesc, eu am dreptate”
Este adevarat, pietele se pot dovedi irationale. Din pacate, pot fi irationale mai multa vreme decat putem ramane noi solvabili. Eroarea pe care o fac multi jucatori vine din dorinta de a demonstra lumii ca ei au avut dreptate si restul s-a inselat. Bursa devine astfel doar un accesoriu al orgoliului personal. Vrei sa castigi la bursa nu doar pentru bani, ci pentru a te lauda apoi prietenilor la o bere cu plasamentele si jucaria ta cea noua. Evident, cei care gandesc asa nu supravietuiesc pe termen lung la bursa, decat daca primesc o mostenire colosala intre timp.
5. “Ma pasioneaza bursa, vreau sa traiesc din speculatii”
Ce frumos, oare brokerilor cum de nu le-o fi dat asta prin cap? De ce nu sunt ei toti intr-o vacanta prelungita in Hawai, cu laptopul sub un brat si cateva accesorii blonde prinse de celalalt? Cumva pentru ca afacerea de a lua comison pe fiecare tranzactie e mai profitabila decat cea care s-ar baza doar pe tranzactii personale castigatoare? Exista doar 3 categorii de participanti care castiga permanent la bursa: cei care iau comision pe tranzactii, cei care iau dobanda pe actiunile imprumutate (operatiuni de vanzare in lipsa) si cei care furnizeaza “tools”-uri pentru toata lumea (analize, programe de tranzactionare, etc). Restul practica doar visele de imbogatire si cotizeaza la bunastarea primilor.
1. “Bursa e un mod de viata”
Nu, bursa nu e un mod de viata. Cum veti privi bursa daca in urmatorii 10 de ani, bilantul pierderilor si castigurilor voastre nu va sari de dobanda unui banal depozit la termen (cine a investit de pilda in actiunile din compozitia indicelui S&P500 in anul 2000 este in pierdere acum raportat la inflatie, asa ca nu este chiar un scenariu SF)? A meritat efortul, stresul, transpiratia, noptile de nesomn in care s-au calculat indicatori (PER, P/BV) si perspectivele lor, alura graficelor, in care s-au tot masurat si comparat declaratiile analistilor, expertilor, bagatorilor de seama pentru a va contura propriul punct de vedere? Investiti in ceva la bursa doar cand credeti in respectiva afacere si potentialul ei (eventual lucrati intr-un domeniu conex si o cunoasteti indeaproape), sau cand avantajele pe care le ofera actionarilor (dividend, crestere de profitabilitate) au un istoric multumitor si perspective la fel.
2. “Pietele cad, dar isi revin mereu”
Spuneti-le asta prietenilor din Japonia care asteapta din 1990 Nikkeiul sa isi revina. Depinde foarte mult de fundamentele economiei pe care o reflecta bursa. Evident, cine pariaza pe ciclicitatea pietelor pariaza de fapt pe ciclicitatea psihologiei oamenilor. Daca ati luat pe maxime istorice, cand lipsa de ratiune era regula, de ce sa nu asteptati o noua inflamare a cotatiilor fara fundament? Sigur, teoria a functionat, cu cateva exceptii, pana acum. Va permiteti insa riscul de a va bloca banii o generatie? Majoritatea investitorilor au orizonturi de timp foarte scurte pentru plasamentul lor.
3. “Merg cu piata, restul nu conteaza”
Eu personal am auzit sintagma “the trend is your firend” de nenumarate ori in emisiunile Money Chanel din 2007 (va amintiti de “Ringul”?), cand indicii bursieri bateau noi maxime istorice. Dupa care trendul s-a inversat. Si am vazut aceeasi brokeri recomandand in momente diferite in 2008 cumpararea, pe motiv ca actiunile erau din ce in ce mai bune “fundamental”. Pai, cum ramasese cu “the trend is your friend”?. Adevarul este ca “the trend is your friend until it ends”. Si putini recunosc momentul in care trendul s-a sfarsit. Intotdeauna vor exista informatii si stiri contradictorii, declaratii care sa va deruteze, niciodata intoarcerea trendului nu apare clara ca lumina zilei astfel incat majoritatea sa apuce sa-si plaseze banii.
4. “Toti gresesc, eu am dreptate”
Este adevarat, pietele se pot dovedi irationale. Din pacate, pot fi irationale mai multa vreme decat putem ramane noi solvabili. Eroarea pe care o fac multi jucatori vine din dorinta de a demonstra lumii ca ei au avut dreptate si restul s-a inselat. Bursa devine astfel doar un accesoriu al orgoliului personal. Vrei sa castigi la bursa nu doar pentru bani, ci pentru a te lauda apoi prietenilor la o bere cu plasamentele si jucaria ta cea noua. Evident, cei care gandesc asa nu supravietuiesc pe termen lung la bursa, decat daca primesc o mostenire colosala intre timp.
5. “Ma pasioneaza bursa, vreau sa traiesc din speculatii”
Ce frumos, oare brokerilor cum de nu le-o fi dat asta prin cap? De ce nu sunt ei toti intr-o vacanta prelungita in Hawai, cu laptopul sub un brat si cateva accesorii blonde prinse de celalalt? Cumva pentru ca afacerea de a lua comison pe fiecare tranzactie e mai profitabila decat cea care s-ar baza doar pe tranzactii personale castigatoare? Exista doar 3 categorii de participanti care castiga permanent la bursa: cei care iau comision pe tranzactii, cei care iau dobanda pe actiunile imprumutate (operatiuni de vanzare in lipsa) si cei care furnizeaza “tools”-uri pentru toata lumea (analize, programe de tranzactionare, etc). Restul practica doar visele de imbogatire si cotizeaza la bunastarea primilor.
marți, 20 aprilie 2010
Cui folosesc Bancile Centrale?
Cristian Paun, doctor in economie, conferentiar in cadrul ASE (Relatii Internationale), profesor asociat in cadrul Universitatii Romano-Americane si Universitatii Hyperion si director executiv al Societatii Romane de Economie a scris doua articole extraordinare pe blogul sau despre putregaiul din sistemul monetar actual. Este vorba de articolele "Cum si de ce au aparut Bancile Centrale" si "Unde se greseste in sectorul bancar actual". Cum articolele vin din partea unui cunoscator al fenomenului si sunt in plus foarte bine scrise, ocolind inteligent pasareasca financiar-bancara, le recomand cu caldura tuturor celor care vor sa inteleaga cate ceva din bucataria marilor manipulatori de bani. Mai jos aveti cele mai importante citate:
Cum si de ce au aparut Bancile Centrale?
Actuala criza, precum si cele de pana acum, ridica tot mai serios intrebarea daca nu cumva prezenta bancilor centrale in inima sistemelor economice capitaliste reprezinta problema reala a functionarii pietei libere. Politica monetara, adesea creditata cu mult prea multe virtuti, s-a dovedit insuficienta si inadecvata rezolvarilor problemelor din economia reala. Ideea de bani ieftini si nelimitati introdusi in sistemul economic a creat mai multe probleme pietei libere decat a rezolvat.
Oare de ce au aparut bancile centrale si ce rol le-a fost atribuit initial si ce rol au ele in prezent? Prima banca centrala a fost creata in 1668 in Suedia - Riksbank avand un rol fundamental in finantarea Marelui Razboi Nordic (1700 - 1721) dus de aceasta tara (condusa la acel moment de Charles al-XII-lea) impotriva unei coalitii formata din Rusia, Danemarca-Norvegia si Saxonia-Polonia-Lituania.
La scurt timp dupa crearea acestei banci, apare o noua banca centrala - Banca Angliei (1694), in mijlocul Razboiului de Noua Ani (1688-1697) cand, in urma Bataliei de la Beveziers din 1690, flota engleza condusa de amiralul Torrington este invinsa de flota franceza condusa de amiralul Tourville care a reusit sa scufunde si sa captureze 15 nave engleze. Ramas fara flota, regele Angliei William al-III-lea si Regina Maria a II-a au fost de acord cu crearea unei institutii "private" care in numai 12 zile a obtinut suma de 1,2 milioane lire sterline din care jumatate au fost cheltuiti pentru o noua flota engleza.
Istoria Rezervelor Federale din SUA e de data ceva mai recenta. Initial, crearea unei banci centrale in SUA a fost privita cu multa reticenta pentru ca exista suspiciunea ca se dorea ca Marea Britanie sa aiba un control asupra politicii monetare.
Bank of North America, First Bank of United States si Bank of New York au creat bursa New York Stock Exchange in 1792 (initial plecata de la o incapere inchiriata cu 200 de dolari pe luna a ajuns in 2008 la o capitalizare totala de 28,5 trilioane de dolari). First Bank of the United States a finantat o buna parte a cheltuielilor Razboiului de Independenta din SUA (1776 - 1783) si a fost inlocuita de o copie a sa cu filiale in toate statele - Second Bank of the United States (1816 - 1836), pentru a finanta urmarile Razboiului din 1812, dupa ce cinci ani SUA a functionat fara banca centrala. Incepand cu 1836 pana in 1862 in SUA a fost o perioada fara banca centrala (free banking). In aceasta perioada pretul aurului si argintului a fost foarte stabila. Perioada a inceput cu inregistrarea a 712 banci care trebuiau sa indeplineasca niste cerinte legale impuse de Michigan Act (1837). Jumatate din aceste banci au dat faliment pentru ca nu au mai fost capabile sa isi onoreze platile catre clienti. Este perioada caracterizata printr-o durata foarte mica de viata a unei banci (comparativ cu perioada moderna). Perioada a incetat in 1863 cand, pentru a finanta Razboiul Civil, politica monetara este din nou centralizata prin obligarea bancilor comerciale sa se transforme in banci nationale care sa accepte o singura bancnota emisa de Comptroller of the Currency si sa cumpere titluri de stat ale Trezoreriei Statului (pentru acoperirea cheltuielilor de razboi). In 1913 este creata Rezerva Federala in scopul temperarii panicii monetare generate de Primul Razboi Mondial si de finantarea cheltuielilor cu acesta.
Banca Regala a Prusiei a fost fondata intre 1765 si 1875, oferind un important sprijin financiar statului in timpul Razboiului de 7 ani (1755 - 1763). Banca Centrala a Frantei (Banque de France) a fost creata de Napoleon Bonaparte in 1800 pentru a finanta razboaiele napoleonice. Tot ca o consecinta directa a acestor razboaie duse de Napoleon in Europa intre 1792 si 1815 au aparut si alte banci centrale: Banca Finlandei (1811), Banca Olandei (1814), Banca Austriei (1816), Banca Norvegiei (1816), Banca Danemarcei (1818). Banca Portugaliei a aparut ca urmare a Razboiului Civil (1846 - 1847) pentru a oferi sprijin financiar statului pentru solutionarea conflictului.
Acum cred ca este mult mai clar de ce au aparut toate aceste institutii publice si ce rol au jucat ele in istorie. Bancile centrale trebuie asociate razboaielor duse de catre state si acoperirii inflationiste a cheltuielilor generate de acestea (unei familii careia ii mureau rude in razboi era destul de greu sa o convingi sa plateasca taxe mai mari sau sa doneze din veniturile sale si asa mici pentru acoperirea cheltuielilor de razboi). Bancile centrale au actionat intotdeauna ca un simplu agent fiscal in perioada de conflict sau criza, emitand suficienta moneda pentru a finanta razboaie. Inflatia, mult mai putin vizibila de catre contribuabili, a actionat ca un impozit mult mai usor de colectat si mai usor de justificat. Inflatia este taxa platita progresiv care are grad de colectare 100% de catre stat (nimeni nu poate scapa de aceasta taxa, nici macar economia subterana).
Din pacate, rolul prezent al acestor institutii nu este departe de cel pentru care au fost create initial. Puterea monetara cu care au fost inzestrate de stat le face responsabile de foarte multe lucruri care se intampla in momentul de fata in economia globala. Desi tindem sa credem ca statul nu este prezent in economie (si ca traim un capitalism autentic), prin inflatia, care actioneaza ca taxa, statul ne penalizeaza in cel mai cinic mod posibil. Mi-e greu sa cred ca mai putem corecta ceva si ca ne vom putea vreodata sa ne intoarcem la capitalismul autentic in care resursele sunt alocate strict pe baza unor criterii obiective. Piata libera este tot mai sufocata de interventii monetare cu titlu de "solutii salvatoare", dar care, in realitate, nu fac decat sa redistribuie arbitrar veniturile intre membrii societatii si sa genereze crize tot mai profunde.
Cititi articolul integral, cu o istorie pe scurt a BNR, la
http://cristianpaun.finantare.ro/2010/04/20/cum-si-de-ce-au-aparut-bancile-centrale
Unde se greseste in sectorul bancar actual
Atunci cand se discuta despre sistemul financiar-bancar modern se uita faptul ca odata cu renuntarea la orice etalon prin care sa se ancoreze emisiunea monetara (de facto acest lucru a incetat in 1971 prin caderea Sistemului de la Bretton-Woods, de iure acest lucru a incetat odata cu izbucnirea Primului Razboi Mondial cand marile imperii implicate in conflict au renuntat la acoperirea in aur a monedei lor) bancile centrale ale marilor puteri au primit liber la emisiunea monetara si la a-si pune in aplicare tot felul de fantezii cu titlu de politica monetara sau politica a cursului de schimb (tintirea inflatiei, tintirea cursului de schimb, tintirea agregatelor monetare).
Sistemul financiar-bancar este dominat in prezent de o cantitate impresionanta de "fiat money" care creste exponential, adica de moneda tiparita in nestire de catre marile puteri monetare si distribuita foarte eficient de institutiile financiare internationale prin bancile centrale ale tarilor mici la nivel global. Aceasta ar fi prima mare problema a sistemului financiar-bancar modern: faptul ca banii tipariti usor si fara a avea in spate un criteriu obiectiv de dimensionare a masei monetare de catre bancile centrale intervin pe piata si bulverseaza complet costul capitalului (reflectat de nivelul dobanzilor) si cursul de schimb.
Un efect direct al acestei expansiuni monetare practicata concurential de marile puteri monetare este bulversarea balantei de plati externe in tarile mici (nu poti fi competitiv pe pietele internationale dezvoltate in conditiile in care dobanda acolo tinde nenatural catre 0, nu poti sa exporti mai mult in conditiile in care deprecierea dolarului favorizeaza masiv exportatorii americani, nu poti acorda credite comerciale clientilor externi cu un sistem dependent de bancile mama din tarile dezvoltate).
Expansiunea monetara este justificata de bancile centrale de trei motive: furnizarea de lichiditate intr-un sistem bazat pe rezerve fractionare, furnizarea de lichiditate statului pentru a finanta proiectele sale publice (de multe ori invocate ca solutie de iesire din criza), furnizarea de lichiditate pentru a contracara efectele adverse ale cursului de schimb asupra balantei de plati externe.
O alta problema majora ce necesita o remediere rapida este deci cea a rezervelor fractionare cu care opereaza bancile din sistemul financiar-bancar modern. Bancile atrag doua tipuri de depozite: depozite la vedere si depozite la termen. In mod eronat, bancile considera depozitele la vedere surse de finantare pe termen lung (presupunand ca noi avem o tendinta naturala de a pastra niste bani in rezerva pentru clipe dificile).
In realitate aceste resurse la vedere nu pot fi considerate surse de finantare pentru ca ele apartin de drept deponentilor care pot sa le retraga fara nici o restrictie in orice moment. Bancile, considerand aceste depozite la vedere surse de finantare, pastreaza doar o mica parte din ele in rezerva, mergand de cele mai multe ori pe rezerva minima obligatorie impusa de banca centrala (daca nu ar impune-o probabil ca unele banci ar fi tentate de da toti banii din depozitele la vedere cu imprumut).
In conditiile in care o mare parte din aceste depozite la vedere sunt imprumutate pe termene mai lungi de banca altor persoane, in acelasi timp cu acesti bani pot participa la o licitatie de resurse si deponentul la vedere si cel creditat din banii la vedere. In mod artificial pretul acestor licitatii creste. De unde are banca bani sa onoreze ambele plati ulterior?
Foarte simplu: bancile centrale refac lichiditatea acestor banci prin emisiune monetara (exista facilitati de credit de la banca centrala care au dobanzi foarte reduse), daca nu cumva exista si alte cai de refacere a rezervelor (majorare de capital, imprumut de la o alta banca, atragerea de noi depozite la termen sau la vedere). In realitate, cea care permite expansiunea monetara este banca centrala - principalul vinovat de cantitatea de bani cu care, in mod generos, alimenteaza sistemul financiar.
Acesti bani (si nu capitaluri acumulate prin economisiri = sacrificiul unor consumuri prezente sau trecute) intervin in piata si produc inflatie (care in mod paradoxal duce apoi la cresterea dobanzilor). In plus de efectul inflationist, imprumuturile pe care bancile comerciale le fac din depozitele la vedere sunt, din punct de vedere legal si moral, frauda pentru ca incalca dreptul de proprietate al deponentului. Foarte mult din expansiunea monetara prin sistemul rezervelor fractionare s-a cantonat nu in bunurile de larg consum, ci in petrol sau in instrumente financiare (cotatii la bursa).
Asa se creeaza ciclurile de crestere puternica (pe fondul unor surse imense de bani care ajung pe bursa) si ciclurile de descrestere puternica (pe fondul retragerii in graba a acestor surse de bani pentru a licita pe piata reala a bunurilor si serviciilor). Cand aceste resurse exponential multiplicate de tiparnitele bancilor centrale se muta de pe piata petrolului pe piata imobiliara sau pe piata actiunilor apar crizele. Cu cat efectul psihologic (panica) muta mai rapid aceste resurse intre piete, cu atat volatilitatea creste si amplitudinea crizei creste.
Nu doar sistemul rezervelor fractionare a stat la baza expansiunii monetare. In foarte multe cazuri, guvernele au actionat pentru a iesi din criza tot prin expansiune monetara promovand proiecte publice ale statului pentru care erau emise titluri de stat cumparate de bancile comerciale cu refinantare de la banca centrala. Sub presiunea unor proiecte publice care invoca "interesul national" bancile centrale au fost nevoite sa accepte aceasta expansiune monetara.
Un efect interesant al expansiunii monetare este cel asupra dobanzilor. Desi aceasta expansiune monetara duce la o aparenta scadere a nivelului dobanzilor pe termen scurt (prin prezenta unei cantitati suplimentare de lichiditate in economie), caracterul sau inflationist face ca dobanda sa creasca (atunci cand inflatia asteptata creste dobanda creste). Desi foarte multi adepti ai politicilor monetare de tip keynesist considera expansiunea monetara ca avand un efect benefic pentru ca reduce dobanzile, stimuleaza investitiile si creste ocuparea fortei de munca, pe termen lung vedem ca efectul e invers fata de asteptarile lor: dobanda creste pentru ca inflatia creste (datorita prezentei unei cantitati mai mari de bani ce liciteaza aceleasi resurse limitate), investitile scad pentru ca dobanda creste si somajul creste pentru ca investitiile scad.
Pentru a diminua aceste crize trebuie actionat rapid in urmatoarele directii:
Gasirea unui etalon de ancorare a politicii de emisiune a masei monetare practicata de toate bancile centrale din lume;
Renuntarea la sistemul rezervelor fractionare si impunerea regulii ca depozitele la vedere sa fie pastrate 100% in conturile clientilor de catre banci, cu plata de catre acestia a unor comisionane de custodie;
Impunerea de restrictii asupra depozitelor la termen pentru ca ele sa nu mai poata fi retrase de catre deponenti inainte de scadenta lor (de exemplu utilizarea certificatelor de depozit sa devina singura forma de a depune bani la termen in bancile comerciale). Dezvoltarea unei piete secundare globale pentru aceste certificate de depozit.
Limitarea implicarii statelor in proiecte publice (inclusiv conflicte armate) finantate inflationist prin expansiune monetara). Bancile comerciale sa nu mai poata cumpara titluri de stat decat in limita unui procent din totalul activelor lor sau totalul capitalurilor lor (procent mult mai mic decat cel din prezent).
Scumpirea drastica a conditiilor de refinantare de la banca centrala astfel incat imprumutul de ultima instanta de la aceasta sa devina unul punitiv si nu unul favorizat si generator de hazard moral, asa cum este el in prezent.
Limitarea politicilor monetare strict la controlul activitatii bancare. Nu mai trebuie gasite solutii monetare la probleme economice (de competitivitate a exporturilor, de ocupare a fortei de munca). Exporturile nu trebuie stimulate prin cursul de schimb si somajul nu mai trebuie diminuat prin inflatie (curba Philips). Trebuie acceptat faptul ca politicile monetare nu sunt si nu trebuie sa fie solutie la problemele din economia reala.
Abia dupa ce aplicam aceste masuri radicale sistemului financiar - bancar actual putem incepe apoi sa ne gandim la greselile de guvernanta din banci, la ticalosia si lipsa lor de moralitate. Pana una alta, bancile comerciale sunt organizate si functioneaza ca afaceri private, dar vand un bun al statului: BANUL. Statul trebuie sa fie foarte atent, in acest caz, cata cantitate de bani emite in economie si pentru ce, adica cata putere lasa discretionar pe mana acestor banci aparent private. Cu cat bancile vor fi constiente ca statul le salveaza indiferent de ce se va intampla cu atat ele, vor continua sa fie mai "ticaloase" rafinandu-si metodele de a multiplica banul in economie si urmarind cu precadere maximizarea profitului lor si nu maximizarea profitului la care se gandeste statul sau societatea ca ar fi unul de "bun simt" sau "moral" pentru ele.
Acordurile BASEL 2, 3 si altele care vor urma nu ne vor proteja de criza pentru ca ele nu iau in calcul cauzele prezentate mai sus. Astfel de acorduri impuse de marile puteri sunt, de cele mai multe ori, incalcabile si insista prea mult pe ideea de efect (ticalosie, imoralitate) si prea putin pe cauza (banul ieftin, expansiune monetara, rezerve fractionare).
Articolul integral la
http://cristianpaun.finantare.ro/2010/04/18/unde-se-greseste-in-sectorul-bancar
Cum si de ce au aparut Bancile Centrale?
Actuala criza, precum si cele de pana acum, ridica tot mai serios intrebarea daca nu cumva prezenta bancilor centrale in inima sistemelor economice capitaliste reprezinta problema reala a functionarii pietei libere. Politica monetara, adesea creditata cu mult prea multe virtuti, s-a dovedit insuficienta si inadecvata rezolvarilor problemelor din economia reala. Ideea de bani ieftini si nelimitati introdusi in sistemul economic a creat mai multe probleme pietei libere decat a rezolvat.
Oare de ce au aparut bancile centrale si ce rol le-a fost atribuit initial si ce rol au ele in prezent? Prima banca centrala a fost creata in 1668 in Suedia - Riksbank avand un rol fundamental in finantarea Marelui Razboi Nordic (1700 - 1721) dus de aceasta tara (condusa la acel moment de Charles al-XII-lea) impotriva unei coalitii formata din Rusia, Danemarca-Norvegia si Saxonia-Polonia-Lituania.
La scurt timp dupa crearea acestei banci, apare o noua banca centrala - Banca Angliei (1694), in mijlocul Razboiului de Noua Ani (1688-1697) cand, in urma Bataliei de la Beveziers din 1690, flota engleza condusa de amiralul Torrington este invinsa de flota franceza condusa de amiralul Tourville care a reusit sa scufunde si sa captureze 15 nave engleze. Ramas fara flota, regele Angliei William al-III-lea si Regina Maria a II-a au fost de acord cu crearea unei institutii "private" care in numai 12 zile a obtinut suma de 1,2 milioane lire sterline din care jumatate au fost cheltuiti pentru o noua flota engleza.
Istoria Rezervelor Federale din SUA e de data ceva mai recenta. Initial, crearea unei banci centrale in SUA a fost privita cu multa reticenta pentru ca exista suspiciunea ca se dorea ca Marea Britanie sa aiba un control asupra politicii monetare.
Bank of North America, First Bank of United States si Bank of New York au creat bursa New York Stock Exchange in 1792 (initial plecata de la o incapere inchiriata cu 200 de dolari pe luna a ajuns in 2008 la o capitalizare totala de 28,5 trilioane de dolari). First Bank of the United States a finantat o buna parte a cheltuielilor Razboiului de Independenta din SUA (1776 - 1783) si a fost inlocuita de o copie a sa cu filiale in toate statele - Second Bank of the United States (1816 - 1836), pentru a finanta urmarile Razboiului din 1812, dupa ce cinci ani SUA a functionat fara banca centrala. Incepand cu 1836 pana in 1862 in SUA a fost o perioada fara banca centrala (free banking). In aceasta perioada pretul aurului si argintului a fost foarte stabila. Perioada a inceput cu inregistrarea a 712 banci care trebuiau sa indeplineasca niste cerinte legale impuse de Michigan Act (1837). Jumatate din aceste banci au dat faliment pentru ca nu au mai fost capabile sa isi onoreze platile catre clienti. Este perioada caracterizata printr-o durata foarte mica de viata a unei banci (comparativ cu perioada moderna). Perioada a incetat in 1863 cand, pentru a finanta Razboiul Civil, politica monetara este din nou centralizata prin obligarea bancilor comerciale sa se transforme in banci nationale care sa accepte o singura bancnota emisa de Comptroller of the Currency si sa cumpere titluri de stat ale Trezoreriei Statului (pentru acoperirea cheltuielilor de razboi). In 1913 este creata Rezerva Federala in scopul temperarii panicii monetare generate de Primul Razboi Mondial si de finantarea cheltuielilor cu acesta.
Banca Regala a Prusiei a fost fondata intre 1765 si 1875, oferind un important sprijin financiar statului in timpul Razboiului de 7 ani (1755 - 1763). Banca Centrala a Frantei (Banque de France) a fost creata de Napoleon Bonaparte in 1800 pentru a finanta razboaiele napoleonice. Tot ca o consecinta directa a acestor razboaie duse de Napoleon in Europa intre 1792 si 1815 au aparut si alte banci centrale: Banca Finlandei (1811), Banca Olandei (1814), Banca Austriei (1816), Banca Norvegiei (1816), Banca Danemarcei (1818). Banca Portugaliei a aparut ca urmare a Razboiului Civil (1846 - 1847) pentru a oferi sprijin financiar statului pentru solutionarea conflictului.
Acum cred ca este mult mai clar de ce au aparut toate aceste institutii publice si ce rol au jucat ele in istorie. Bancile centrale trebuie asociate razboaielor duse de catre state si acoperirii inflationiste a cheltuielilor generate de acestea (unei familii careia ii mureau rude in razboi era destul de greu sa o convingi sa plateasca taxe mai mari sau sa doneze din veniturile sale si asa mici pentru acoperirea cheltuielilor de razboi). Bancile centrale au actionat intotdeauna ca un simplu agent fiscal in perioada de conflict sau criza, emitand suficienta moneda pentru a finanta razboaie. Inflatia, mult mai putin vizibila de catre contribuabili, a actionat ca un impozit mult mai usor de colectat si mai usor de justificat. Inflatia este taxa platita progresiv care are grad de colectare 100% de catre stat (nimeni nu poate scapa de aceasta taxa, nici macar economia subterana).
Din pacate, rolul prezent al acestor institutii nu este departe de cel pentru care au fost create initial. Puterea monetara cu care au fost inzestrate de stat le face responsabile de foarte multe lucruri care se intampla in momentul de fata in economia globala. Desi tindem sa credem ca statul nu este prezent in economie (si ca traim un capitalism autentic), prin inflatia, care actioneaza ca taxa, statul ne penalizeaza in cel mai cinic mod posibil. Mi-e greu sa cred ca mai putem corecta ceva si ca ne vom putea vreodata sa ne intoarcem la capitalismul autentic in care resursele sunt alocate strict pe baza unor criterii obiective. Piata libera este tot mai sufocata de interventii monetare cu titlu de "solutii salvatoare", dar care, in realitate, nu fac decat sa redistribuie arbitrar veniturile intre membrii societatii si sa genereze crize tot mai profunde.
Cititi articolul integral, cu o istorie pe scurt a BNR, la
http://cristianpaun.finantare.ro/2010/04/20/cum-si-de-ce-au-aparut-bancile-centrale
Unde se greseste in sectorul bancar actual
Atunci cand se discuta despre sistemul financiar-bancar modern se uita faptul ca odata cu renuntarea la orice etalon prin care sa se ancoreze emisiunea monetara (de facto acest lucru a incetat in 1971 prin caderea Sistemului de la Bretton-Woods, de iure acest lucru a incetat odata cu izbucnirea Primului Razboi Mondial cand marile imperii implicate in conflict au renuntat la acoperirea in aur a monedei lor) bancile centrale ale marilor puteri au primit liber la emisiunea monetara si la a-si pune in aplicare tot felul de fantezii cu titlu de politica monetara sau politica a cursului de schimb (tintirea inflatiei, tintirea cursului de schimb, tintirea agregatelor monetare).
Sistemul financiar-bancar este dominat in prezent de o cantitate impresionanta de "fiat money" care creste exponential, adica de moneda tiparita in nestire de catre marile puteri monetare si distribuita foarte eficient de institutiile financiare internationale prin bancile centrale ale tarilor mici la nivel global. Aceasta ar fi prima mare problema a sistemului financiar-bancar modern: faptul ca banii tipariti usor si fara a avea in spate un criteriu obiectiv de dimensionare a masei monetare de catre bancile centrale intervin pe piata si bulverseaza complet costul capitalului (reflectat de nivelul dobanzilor) si cursul de schimb.
Un efect direct al acestei expansiuni monetare practicata concurential de marile puteri monetare este bulversarea balantei de plati externe in tarile mici (nu poti fi competitiv pe pietele internationale dezvoltate in conditiile in care dobanda acolo tinde nenatural catre 0, nu poti sa exporti mai mult in conditiile in care deprecierea dolarului favorizeaza masiv exportatorii americani, nu poti acorda credite comerciale clientilor externi cu un sistem dependent de bancile mama din tarile dezvoltate).
Expansiunea monetara este justificata de bancile centrale de trei motive: furnizarea de lichiditate intr-un sistem bazat pe rezerve fractionare, furnizarea de lichiditate statului pentru a finanta proiectele sale publice (de multe ori invocate ca solutie de iesire din criza), furnizarea de lichiditate pentru a contracara efectele adverse ale cursului de schimb asupra balantei de plati externe.
O alta problema majora ce necesita o remediere rapida este deci cea a rezervelor fractionare cu care opereaza bancile din sistemul financiar-bancar modern. Bancile atrag doua tipuri de depozite: depozite la vedere si depozite la termen. In mod eronat, bancile considera depozitele la vedere surse de finantare pe termen lung (presupunand ca noi avem o tendinta naturala de a pastra niste bani in rezerva pentru clipe dificile).
In realitate aceste resurse la vedere nu pot fi considerate surse de finantare pentru ca ele apartin de drept deponentilor care pot sa le retraga fara nici o restrictie in orice moment. Bancile, considerand aceste depozite la vedere surse de finantare, pastreaza doar o mica parte din ele in rezerva, mergand de cele mai multe ori pe rezerva minima obligatorie impusa de banca centrala (daca nu ar impune-o probabil ca unele banci ar fi tentate de da toti banii din depozitele la vedere cu imprumut).
In conditiile in care o mare parte din aceste depozite la vedere sunt imprumutate pe termene mai lungi de banca altor persoane, in acelasi timp cu acesti bani pot participa la o licitatie de resurse si deponentul la vedere si cel creditat din banii la vedere. In mod artificial pretul acestor licitatii creste. De unde are banca bani sa onoreze ambele plati ulterior?
Foarte simplu: bancile centrale refac lichiditatea acestor banci prin emisiune monetara (exista facilitati de credit de la banca centrala care au dobanzi foarte reduse), daca nu cumva exista si alte cai de refacere a rezervelor (majorare de capital, imprumut de la o alta banca, atragerea de noi depozite la termen sau la vedere). In realitate, cea care permite expansiunea monetara este banca centrala - principalul vinovat de cantitatea de bani cu care, in mod generos, alimenteaza sistemul financiar.
Acesti bani (si nu capitaluri acumulate prin economisiri = sacrificiul unor consumuri prezente sau trecute) intervin in piata si produc inflatie (care in mod paradoxal duce apoi la cresterea dobanzilor). In plus de efectul inflationist, imprumuturile pe care bancile comerciale le fac din depozitele la vedere sunt, din punct de vedere legal si moral, frauda pentru ca incalca dreptul de proprietate al deponentului. Foarte mult din expansiunea monetara prin sistemul rezervelor fractionare s-a cantonat nu in bunurile de larg consum, ci in petrol sau in instrumente financiare (cotatii la bursa).
Asa se creeaza ciclurile de crestere puternica (pe fondul unor surse imense de bani care ajung pe bursa) si ciclurile de descrestere puternica (pe fondul retragerii in graba a acestor surse de bani pentru a licita pe piata reala a bunurilor si serviciilor). Cand aceste resurse exponential multiplicate de tiparnitele bancilor centrale se muta de pe piata petrolului pe piata imobiliara sau pe piata actiunilor apar crizele. Cu cat efectul psihologic (panica) muta mai rapid aceste resurse intre piete, cu atat volatilitatea creste si amplitudinea crizei creste.
Nu doar sistemul rezervelor fractionare a stat la baza expansiunii monetare. In foarte multe cazuri, guvernele au actionat pentru a iesi din criza tot prin expansiune monetara promovand proiecte publice ale statului pentru care erau emise titluri de stat cumparate de bancile comerciale cu refinantare de la banca centrala. Sub presiunea unor proiecte publice care invoca "interesul national" bancile centrale au fost nevoite sa accepte aceasta expansiune monetara.
Un efect interesant al expansiunii monetare este cel asupra dobanzilor. Desi aceasta expansiune monetara duce la o aparenta scadere a nivelului dobanzilor pe termen scurt (prin prezenta unei cantitati suplimentare de lichiditate in economie), caracterul sau inflationist face ca dobanda sa creasca (atunci cand inflatia asteptata creste dobanda creste). Desi foarte multi adepti ai politicilor monetare de tip keynesist considera expansiunea monetara ca avand un efect benefic pentru ca reduce dobanzile, stimuleaza investitiile si creste ocuparea fortei de munca, pe termen lung vedem ca efectul e invers fata de asteptarile lor: dobanda creste pentru ca inflatia creste (datorita prezentei unei cantitati mai mari de bani ce liciteaza aceleasi resurse limitate), investitile scad pentru ca dobanda creste si somajul creste pentru ca investitiile scad.
Pentru a diminua aceste crize trebuie actionat rapid in urmatoarele directii:
Gasirea unui etalon de ancorare a politicii de emisiune a masei monetare practicata de toate bancile centrale din lume;
Renuntarea la sistemul rezervelor fractionare si impunerea regulii ca depozitele la vedere sa fie pastrate 100% in conturile clientilor de catre banci, cu plata de catre acestia a unor comisionane de custodie;
Impunerea de restrictii asupra depozitelor la termen pentru ca ele sa nu mai poata fi retrase de catre deponenti inainte de scadenta lor (de exemplu utilizarea certificatelor de depozit sa devina singura forma de a depune bani la termen in bancile comerciale). Dezvoltarea unei piete secundare globale pentru aceste certificate de depozit.
Limitarea implicarii statelor in proiecte publice (inclusiv conflicte armate) finantate inflationist prin expansiune monetara). Bancile comerciale sa nu mai poata cumpara titluri de stat decat in limita unui procent din totalul activelor lor sau totalul capitalurilor lor (procent mult mai mic decat cel din prezent).
Scumpirea drastica a conditiilor de refinantare de la banca centrala astfel incat imprumutul de ultima instanta de la aceasta sa devina unul punitiv si nu unul favorizat si generator de hazard moral, asa cum este el in prezent.
Limitarea politicilor monetare strict la controlul activitatii bancare. Nu mai trebuie gasite solutii monetare la probleme economice (de competitivitate a exporturilor, de ocupare a fortei de munca). Exporturile nu trebuie stimulate prin cursul de schimb si somajul nu mai trebuie diminuat prin inflatie (curba Philips). Trebuie acceptat faptul ca politicile monetare nu sunt si nu trebuie sa fie solutie la problemele din economia reala.
Abia dupa ce aplicam aceste masuri radicale sistemului financiar - bancar actual putem incepe apoi sa ne gandim la greselile de guvernanta din banci, la ticalosia si lipsa lor de moralitate. Pana una alta, bancile comerciale sunt organizate si functioneaza ca afaceri private, dar vand un bun al statului: BANUL. Statul trebuie sa fie foarte atent, in acest caz, cata cantitate de bani emite in economie si pentru ce, adica cata putere lasa discretionar pe mana acestor banci aparent private. Cu cat bancile vor fi constiente ca statul le salveaza indiferent de ce se va intampla cu atat ele, vor continua sa fie mai "ticaloase" rafinandu-si metodele de a multiplica banul in economie si urmarind cu precadere maximizarea profitului lor si nu maximizarea profitului la care se gandeste statul sau societatea ca ar fi unul de "bun simt" sau "moral" pentru ele.
Acordurile BASEL 2, 3 si altele care vor urma nu ne vor proteja de criza pentru ca ele nu iau in calcul cauzele prezentate mai sus. Astfel de acorduri impuse de marile puteri sunt, de cele mai multe ori, incalcabile si insista prea mult pe ideea de efect (ticalosie, imoralitate) si prea putin pe cauza (banul ieftin, expansiune monetara, rezerve fractionare).
Articolul integral la
http://cristianpaun.finantare.ro/2010/04/18/unde-se-greseste-in-sectorul-bancar
Cand nu investesti in fonduri mutuale? Cand lansarile vin pe banda rulanta
Raiffeisen isi lanseaza un nou fond mutual din 21 aprilie, cu capital "protejat". Intercapital si-a lansat la randul sau o familie de fonduri recent. Va amintiti desigur ce aglomeratie era in 2007 pe piata fondurilor mutuale, ce de noi lansari de produse se petreceau atunci, cat de entuziasti erau administratorii (apropos de Raiffeisen Asset Management, fondul sau de actiuni tot in vara lui 2007 a aparut in piata). Lansa cineva fonduri mutuale in primavara lui 2009? Eu unul nu imi amintesc. De ce? Nu erau oare actiunile la minimele istorice? Erau, dar entuziasmul investitorilor era la randul sau la minime istorice. Or, ce urmareste o societate de administrare a investitiilor? Sa bata piata? Bineinteles, dar nu in primul rand. Sa aduca profituri peste inflatie investitorilor? Da, daca este posibil. In primul si in primul rand SAI-ul doreste insa sa incaseze comisionul de administrare, perceput lunar. Mai nou, doreste sa incaseze si comisionul de subscriere, pentru a finanta reteaua de distributie si a baga din start un banut in buzunar pentru moral.
Pe intelesul tuturor, o societate de administrare a investitiilor este un vehicol de marketing care urmareste sa incaseze comisioane de administrare prevalandu-se de lipsa de experienta a investitorilor si scotand in fata experienta analistilor sai (de fapt, fondurile cresc si scad impreuna cu piata, administratorii prefera sa se insele in haita decat sa aibe dreptate individual, pentru a nu fi trasi apoi la raspundere). Asa ca pe varful bulelor bursiere va fi o aglomeratie de nedesris la lansarea de noi fonduri de actiuni, iar pe minime nu se va inghesui nimeni.
Suntem acum pe varful unei asemenea bule? Da, desi nu este o bula clasica. N-am depasit maxime istorice dar am crescut nefundamentat, ca toate pietele de actiuni, doar pe seama banilor ieftini pompati de bancile centrale, bani care au alimentat speculatiile. Asa ca, aparitia unor noi fonduri care tintesc spre actiuni in acest moment reprezinta un semn ca oamenii cu scaun la cap ar trebui sa manifeste prudenta. Ca si in cazul creditelor bancare acordate cu generozitate cand dobanzile sunt minime, fondurile mutuale rasarite la sfarsitul raliurilor bursiere nu reprezinta decat un banal moment de culegere a noii recolte de fraieri din piete.
Pe intelesul tuturor, o societate de administrare a investitiilor este un vehicol de marketing care urmareste sa incaseze comisioane de administrare prevalandu-se de lipsa de experienta a investitorilor si scotand in fata experienta analistilor sai (de fapt, fondurile cresc si scad impreuna cu piata, administratorii prefera sa se insele in haita decat sa aibe dreptate individual, pentru a nu fi trasi apoi la raspundere). Asa ca pe varful bulelor bursiere va fi o aglomeratie de nedesris la lansarea de noi fonduri de actiuni, iar pe minime nu se va inghesui nimeni.
Suntem acum pe varful unei asemenea bule? Da, desi nu este o bula clasica. N-am depasit maxime istorice dar am crescut nefundamentat, ca toate pietele de actiuni, doar pe seama banilor ieftini pompati de bancile centrale, bani care au alimentat speculatiile. Asa ca, aparitia unor noi fonduri care tintesc spre actiuni in acest moment reprezinta un semn ca oamenii cu scaun la cap ar trebui sa manifeste prudenta. Ca si in cazul creditelor bancare acordate cu generozitate cand dobanzile sunt minime, fondurile mutuale rasarite la sfarsitul raliurilor bursiere nu reprezinta decat un banal moment de culegere a noii recolte de fraieri din piete.
luni, 19 aprilie 2010
Teo Trandafir iese pe linia de centura a politicii
Cand te prostituezi pentru audienta, batandu-te pe burta cu manelistii, ce te impiedica s-o faci pentru un fotoliu de citit presa in Parlament, glumind tandru cu masina de vot PDL?
Am vazut-o pe Teo dand peste nas cu ratingul celor care ii contestau calitatea invitatilor in emisiunea de dupa-amaiza de la Pro Tv. Cu filozofia asta, doar amenzile CNA ar impiedica transmiterea unui viol in direct, la o ora de maxima audienta (fapt ce se petrece totusi sublimat la OTV, unde invitatii violeaza sistematic limba romana si bunul simt).
Daca acest amanunt nu e suficient pentru a contura caracterul si valorile personajului Teo, am urmarit-o facand apoi un balet disgratios pentru a smulge bani in plus patronului Sarbu. Nu i-a reusit santajul, asa ca i-a acceptat de la Vantu transferandu-se la Romantica TV, loc din care a continuat sa-i transmita bezele prin interviuri lui Sarbu, declamand ca dragostea dintai si audienta din urma nu se uita.
Teo in papuci de manager Romantica s-a dovedit un mare fas, a mai contabilizat o ratare cochetand cu Prima. Era nevoie deci de un come-back spectaculos, de o "Noua Teo". Avem iata sansa sa o admiram paruindu-se in direct in emisiunile electorale cu doamna 6/49, Liliana Minca, ce candideaza din partea PSD-PC in acelasi colegiu (19).
/> Ce cauta Teo in politica, unde e la fel de pregatita ca pentru o aselenizare? Ca banuiesc ca manechinele pe care le mai invita prin emisiuni nu i-au predat dreptul intensiv pentru a afla cu ce se mananca o initiativa legislativa. Dupa propria declaratie, "vrea sa schimbe ceva". Omul care a promovat kitsch-ul cu scuza audientei, nu mai suporta brusc prostul gust din politica. Bineinteles, Teo vrea sa lupte din interior cu lipsa principiilor si valorilor din politica romaneasca, pe un salariu gras de parlamentar si privilegiile aferente.
PDL-ul calca astfel pe urmele PRM-ului, schimband doar genurile: in locul rapsozilor populari, vedete de show-biz (il trec in categoria asta si pe juniorul Prigoana; sa nu uitam nici de inrolarea lui Bitman si Andrei Gheorghe in Ministerul Finantelor si Divertismentului Fiscal).
Ma intreb ce pozitie ar adopta intrasingentul Mircea Badea, dupa cateva luni de stat pe bara, daca i s-ar sugera "sa puna umarul". Faptul ca a avut numai cuvinte frumoase la adresa prietenei Teo comentand pe marginea deciziei sale de a intra in politica tocmai in partidul prezidential cu care se rafuieste seara de seara, ne poate scuti de viitoare surprize. Ma rog, pe cei care au considerat gestul Teodorei Trandafir o mare surpriza.
PS: Ati vazut afisele celor doua candidate? Teo: Mai mult SUFLET, mai putina politica! Madam Minca: Cu SUFLET, Liliana Minca lupta pentru tine! De atata suflet in politica romaneasca mie unul mi se apleaca!
Am vazut-o pe Teo dand peste nas cu ratingul celor care ii contestau calitatea invitatilor in emisiunea de dupa-amaiza de la Pro Tv. Cu filozofia asta, doar amenzile CNA ar impiedica transmiterea unui viol in direct, la o ora de maxima audienta (fapt ce se petrece totusi sublimat la OTV, unde invitatii violeaza sistematic limba romana si bunul simt).
Daca acest amanunt nu e suficient pentru a contura caracterul si valorile personajului Teo, am urmarit-o facand apoi un balet disgratios pentru a smulge bani in plus patronului Sarbu. Nu i-a reusit santajul, asa ca i-a acceptat de la Vantu transferandu-se la Romantica TV, loc din care a continuat sa-i transmita bezele prin interviuri lui Sarbu, declamand ca dragostea dintai si audienta din urma nu se uita.
Teo in papuci de manager Romantica s-a dovedit un mare fas, a mai contabilizat o ratare cochetand cu Prima. Era nevoie deci de un come-back spectaculos, de o "Noua Teo". Avem iata sansa sa o admiram paruindu-se in direct in emisiunile electorale cu doamna 6/49, Liliana Minca, ce candideaza din partea PSD-PC in acelasi colegiu (19).
/> Ce cauta Teo in politica, unde e la fel de pregatita ca pentru o aselenizare? Ca banuiesc ca manechinele pe care le mai invita prin emisiuni nu i-au predat dreptul intensiv pentru a afla cu ce se mananca o initiativa legislativa. Dupa propria declaratie, "vrea sa schimbe ceva". Omul care a promovat kitsch-ul cu scuza audientei, nu mai suporta brusc prostul gust din politica. Bineinteles, Teo vrea sa lupte din interior cu lipsa principiilor si valorilor din politica romaneasca, pe un salariu gras de parlamentar si privilegiile aferente.
PDL-ul calca astfel pe urmele PRM-ului, schimband doar genurile: in locul rapsozilor populari, vedete de show-biz (il trec in categoria asta si pe juniorul Prigoana; sa nu uitam nici de inrolarea lui Bitman si Andrei Gheorghe in Ministerul Finantelor si Divertismentului Fiscal).
Ma intreb ce pozitie ar adopta intrasingentul Mircea Badea, dupa cateva luni de stat pe bara, daca i s-ar sugera "sa puna umarul". Faptul ca a avut numai cuvinte frumoase la adresa prietenei Teo comentand pe marginea deciziei sale de a intra in politica tocmai in partidul prezidential cu care se rafuieste seara de seara, ne poate scuti de viitoare surprize. Ma rog, pe cei care au considerat gestul Teodorei Trandafir o mare surpriza.
PS: Ati vazut afisele celor doua candidate? Teo: Mai mult SUFLET, mai putina politica! Madam Minca: Cu SUFLET, Liliana Minca lupta pentru tine! De atata suflet in politica romaneasca mie unul mi se apleaca!
sâmbătă, 17 aprilie 2010
"Pipsarii"
M-am lovit zilele trecute de o reclama furnizata "la kilogram" de Google: "cumperi aur, vinzi aur, castigi". Era vorba evident de o firmulita de intermedieri pentru speculatiile pe Forex, iar faptul ca reclama in cauza era pentru redusi mintal (in ce circumstante mai se si pierdea jucand pe aur?), e un simplu detaliu. Ce se vinde in aceste cazuri e iluzia unor castiguri monumentale, facute prin intermediul marjei derizorii (cam 1-2% din sumele tranzactionate sunt blocate drept garantie), ceea ce amplifica pana in panzele albe efectul de levier. Putini incepatori se intreaba insa de ce ar decola ca o racheta pe grafic simbolul pe care pariaza ei, in loc sa faca obisnuita traiectorie "dinti de fierastrau". De fapt, putini sunt avertizati ca trebuie sa isi blocheze o marja consistenta pentru a fi scutiti de insomnii (probabil in jur de 30-50% din suma tranzactionata) iar majoritatea se curata relativ repede, la cateva oscilatii mai ample in sens contrar directiei anticipate de ei. Marii speculatori insa joaca disciplinat, cu marje foarte mari, asteptand pur si simplu ca piata sa revina in sensul dorit, suportand cu stoicism pierderile din sumele blocate in acest scop. De multe ori un ochi experimentat vede cum sunt masacrati pestii mici, pietele mergand in sens contrar unei stiri de impact pentru scurt timp, doar pentru a fi executate stop-loss-urile (ordine de protectie introduse de micii investitori care inchid automat pozitiile din piata in momentul in care pierderile depasesc un anumit nivel), dupa care directia "logica" este recuperata.
Toate aceste firmulite obscure au programe "demo" tocmai bune pentru a intretine speranta unor bani picati din cer, iar pentru pastrarea aparentelor de cazinou stiintific, exista si departamente de analiza care ofera rapoarte sofisticate de analiza tehnica si updateaza stirile financiare. Veti descoperi insa dupa o vreme ca marii investitori nu au nevoie de analiza tehnica, ei sunt pur si simplu analiza tehnica avand suficienti bani pentru a forta aparitia oricarei configuratii pe grafic (vezi si revenirea burselor din martie 2009 si pana acum).
Ce ma supara insa cel mai mult este ca aceste companii de buzunar, care nu sunt supravegheate de nimeni, fara umbrela unui Fond de garantare pentru investitori, au si cei mai agresivi agenti de vanzari din piata (filmul "Boiler Room" e un exemplu in acest sens; vezi si articolele publicate in presa despre varianta autohtona-compania Capital Group).
Ma intreb un singur lucru: de ce nu sunt descurajate printr-o impozitare severa aceste practici? De ce la loterie exista un impozit de 25% pe castig iar pipsarii nostri scapa cu impozitul aferent cotei unice? Sunt cumva "investitori", aduc valoare? La nivel global, s-a ajuns in situatia ca valoarea contractelor derivate sa acopere de peste 7 ori PIB-ul mondial. Realizati ce risc de contraparte exista in acest moment? Cum e posibil sa speculezi masiv pe aur si petrol fara sa ai in depozitele stocurile in cauza, sau macar o parte din activul pe care il speculezi? Cu aurul si petrolul "de hartie" se poate face orice in piata fizica de catre baietii destepti gen Goldman Sachs, asa cum si Enron a facut ce a vrut din piata de energie electrica din SUA pana la falimentul sau zgomotos.
Toate aceste firmulite obscure au programe "demo" tocmai bune pentru a intretine speranta unor bani picati din cer, iar pentru pastrarea aparentelor de cazinou stiintific, exista si departamente de analiza care ofera rapoarte sofisticate de analiza tehnica si updateaza stirile financiare. Veti descoperi insa dupa o vreme ca marii investitori nu au nevoie de analiza tehnica, ei sunt pur si simplu analiza tehnica avand suficienti bani pentru a forta aparitia oricarei configuratii pe grafic (vezi si revenirea burselor din martie 2009 si pana acum).
Ce ma supara insa cel mai mult este ca aceste companii de buzunar, care nu sunt supravegheate de nimeni, fara umbrela unui Fond de garantare pentru investitori, au si cei mai agresivi agenti de vanzari din piata (filmul "Boiler Room" e un exemplu in acest sens; vezi si articolele publicate in presa despre varianta autohtona-compania Capital Group).
Ma intreb un singur lucru: de ce nu sunt descurajate printr-o impozitare severa aceste practici? De ce la loterie exista un impozit de 25% pe castig iar pipsarii nostri scapa cu impozitul aferent cotei unice? Sunt cumva "investitori", aduc valoare? La nivel global, s-a ajuns in situatia ca valoarea contractelor derivate sa acopere de peste 7 ori PIB-ul mondial. Realizati ce risc de contraparte exista in acest moment? Cum e posibil sa speculezi masiv pe aur si petrol fara sa ai in depozitele stocurile in cauza, sau macar o parte din activul pe care il speculezi? Cu aurul si petrolul "de hartie" se poate face orice in piata fizica de catre baietii destepti gen Goldman Sachs, asa cum si Enron a facut ce a vrut din piata de energie electrica din SUA pana la falimentul sau zgomotos.
vineri, 16 aprilie 2010
Tabla inmultirii (cu calorii) la McDonald's
Exceptand noile reclame la credite ipotecare (simpatica cea vis-à-vis de fostul magazin Romarta, pe o cladire in ruina, care pune in evidenta brandul Bancpost “Casa Sigura”), prin Bucuresti te agreseaza la fel de hotarat afisele McDonald's din care afli cum poti face afacerea vietii platind numai 3,5 lei pe o chiftea sufocata intre 2 felii de paine (un cheeseburger, bre!). Sau numai 10 lei/meniul. Nu stiu cum sunteti voi, dar mie unul asta mi-a deschis apetitul pentru o frugala tabla inmultirii a caloriilor, sa vad daca imi permit sa ma desfat cu constiinta impacata la “Mac”. Mi-am procurat de pe site-ul reteteculinare.ro un calculator de calorii. Am 170 cm, 75 kg (cam mult,asa e), sunt semi-sedentar iar la varsta mea ar trebui sa ma limitez la 2.300 kcalorii/zi. Ok. Acum sa imi compun meniul de la McDonald’s (gasiti pe fundul tavitelor listele cu calorii).
Pentru dimineata m-am oprit la ceva usor: un cheeseburger de numai 300 kcal (sunt mare amator de branzeturi si lactate!), o placinta cu visine (230 kcal-absolut decent pentru ceva dulce) si un latte macchiato de 300 ml (115 kcal). Total 645 kcal.
La pranz n-am gasit nici o supa, asa ca m-am resemnat la felul I cu big Tasty si cartofi prajiti (portie medie) iar la urmatorul cu aripioare de pui si o salata mozarela. Am mai luat doar o briosa la desert si un pahar (mediu!) de Coca-Cola. Total calorii: 850+340+ 525+295+475+210=2650. Am fost cam deprimat pentru ca depasisem doar cu asta necesarul zilnic de calorii, dar senzatia de satietate banuiesc ca va compensa mustrarile de constiinta.
Seara am fost foarte rezervat: peste (Filet-o-Fish de 345 kcal), un mar si un suc de portocale de 250 ml (120 kcal). Total 565 kcal. Total general: 3860 kcal. Cu alte cuvinte, cu peste 60% mai mult decat necesarul zilnic.
Asta lamureste intr-o oarecare masura existenta generatiilor de adolescenti supraponderali. Nenorocul lor este ca ajung semi-obezi la o varsta la care colegii lor care se intalnesc rar cu fast-food-ul bat mingea, sar garduri, profita cat pot de miscarea pe care mai tarziu, cand vor fi ocupati pana peste cap cu un job, nu si-o vor mai putea permite. Or, ce se va alege de talia unui astfel de adolescent dependent de McDonald's, in momentul in care viata chiar il va obliga sa nu isi miste fundul de pe scaun (ma rog, scaune) 8 ore pe zi? Mai intreb in cat timp o balerina ar putea fi transformata in luptator de summo alimentata zilnic de la un fast-food?
Pentru cei care vor sa se documenteze asupra fenomenului, nu ratati documentarul “Super Size Me” (il gasiti pe google video; e vorba despre tipul care experimenteaza o luna de meniuri la McDonald’s iar trasformarile organismului sunt absolut surprinzatoare).
Si daca tot suntem la calcule, sa vedem ce s-ar putea cumpara din cei 3,5 lei/cheeseburger, oferta pe care compania de chiftele o considera imbatabila:
-1,5 kilograme de mere sau
-1 kg banane sau
-1/2 kilogram de rosii sau
-1 kg portocale sau
-700 g de kiwi, etc.
E drept, nu poti sa stai cu bananele in fata unui pahar de suc de rosii, pe muzica de Bregovici, nu s-a inventat fast food-ul asta, trebuie musai sa ai o bomba calorica asezonata cu o bautura carbogazoasa cu indulcitori artificiali cancerigeni, totul pe fundalul unei muzici deranjante, ca sa nu ocupi prea mult locul la masa.
Pentru dimineata m-am oprit la ceva usor: un cheeseburger de numai 300 kcal (sunt mare amator de branzeturi si lactate!), o placinta cu visine (230 kcal-absolut decent pentru ceva dulce) si un latte macchiato de 300 ml (115 kcal). Total 645 kcal.
La pranz n-am gasit nici o supa, asa ca m-am resemnat la felul I cu big Tasty si cartofi prajiti (portie medie) iar la urmatorul cu aripioare de pui si o salata mozarela. Am mai luat doar o briosa la desert si un pahar (mediu!) de Coca-Cola. Total calorii: 850+340+ 525+295+475+210=2650. Am fost cam deprimat pentru ca depasisem doar cu asta necesarul zilnic de calorii, dar senzatia de satietate banuiesc ca va compensa mustrarile de constiinta.
Seara am fost foarte rezervat: peste (Filet-o-Fish de 345 kcal), un mar si un suc de portocale de 250 ml (120 kcal). Total 565 kcal. Total general: 3860 kcal. Cu alte cuvinte, cu peste 60% mai mult decat necesarul zilnic.
Asta lamureste intr-o oarecare masura existenta generatiilor de adolescenti supraponderali. Nenorocul lor este ca ajung semi-obezi la o varsta la care colegii lor care se intalnesc rar cu fast-food-ul bat mingea, sar garduri, profita cat pot de miscarea pe care mai tarziu, cand vor fi ocupati pana peste cap cu un job, nu si-o vor mai putea permite. Or, ce se va alege de talia unui astfel de adolescent dependent de McDonald's, in momentul in care viata chiar il va obliga sa nu isi miste fundul de pe scaun (ma rog, scaune) 8 ore pe zi? Mai intreb in cat timp o balerina ar putea fi transformata in luptator de summo alimentata zilnic de la un fast-food?
Pentru cei care vor sa se documenteze asupra fenomenului, nu ratati documentarul “Super Size Me” (il gasiti pe google video; e vorba despre tipul care experimenteaza o luna de meniuri la McDonald’s iar trasformarile organismului sunt absolut surprinzatoare).
Si daca tot suntem la calcule, sa vedem ce s-ar putea cumpara din cei 3,5 lei/cheeseburger, oferta pe care compania de chiftele o considera imbatabila:
-1,5 kilograme de mere sau
-1 kg banane sau
-1/2 kilogram de rosii sau
-1 kg portocale sau
-700 g de kiwi, etc.
E drept, nu poti sa stai cu bananele in fata unui pahar de suc de rosii, pe muzica de Bregovici, nu s-a inventat fast food-ul asta, trebuie musai sa ai o bomba calorica asezonata cu o bautura carbogazoasa cu indulcitori artificiali cancerigeni, totul pe fundalul unei muzici deranjante, ca sa nu ocupi prea mult locul la masa.
Ce portofoliu de actiuni au maimutele?
“Daca vrei sa ai success la bursa trebuie sa apelezi neaparat la sfaturile unui specialist”. Aceasta axioma ni se serveste dezinvolt in momentul in care trecem pragul unei societati de brokeraj sau de administrare a investitiilor. Maimutele n-au auzit se pare de asta iar portofoliile de actiuni alese la intamplare de acestea bat destul de consecvent performantele specialistilor cu diploma din SAI-uri si SSIF-uri, asa cum o sa va povestim pe larg mai jos. Pacat ca rudele noastre mai indepartate nu se apuca si de macroeconomie, poate aveam pana acum solutia iesirii din criza.
Cand vine vorba de comportamentul social, oamenii se comporta similar maimutelor, sau ca sa fim mai exacti similar unei specii de macac, maimute care practica dezinvolt nepotismul si manipularea …politica, se arata intr-un studiu realizat in 2007 de Dario Maestripieri, expert in comportamentul primatelor si profesor asociat in comportament uman si biologia evolutiei la universitatea din Chicago. Si cum la bursa e vorba de multa psihologie, capitol la care asemanarile cu omul sunt izbitoare, n-a mai fost decat un pas pana cand maimutele sa ajunga si la portofolii de actiuni.
Pas pe care l-au facut cu ajutorul lui Burton Malkiel, professor de economie la Princeton University, autor al cartii mitice“A Random Walk Down Wall Street”(1973). Acesta a oferit pur si simplu ca tinta paginile cu tabele si cotatii bursiere din ziarele de specialitate unei maimute, urmand ca aceasta sa selecteze un portofoliu de actiuni prin aruncari succesive cu sagetile de darts.
Ei bine, portofoliile selectate in acest fel au fost la fel de performante precum cele alese de specialisti, fapt ce a ilustrat foarte bine teoria profesorului, privind “pietele eficiente”. Astfel, preturile actiunilor listate reflecta foarte bine toate informatiile disponibile despre ele, astfel incat nici un “profesionist” nu poate exploata diferentele dintre cotatii pentru a obtine constant profit. Pentru un investitor independent, va fi o munca aproape imposibila sa “bata” consecvent piata, deoarece acesta va trebui sa achite suplimentar costurile de tranzactionare sau de administrare a portofoliului, plus taxele aferente arata Malkiel. Din acest motiv, alegerea la intamplare a portofoliului se poate dovedi o alegere inspirata, solutia recomandata de Malkiel fiind adoptarea unei strategii de diversificare maxima si costuri minime, precum fondurile de investitii bazate pe indici.
Bursele ii dau cu tifla lui Darwin
Pornind de la cartea lui Malkiel, cateva experiente similare au subliniat performantele alegerilor…la intamplare la bursa. Un grup de jurnalisti de la Wall Street Journal a aruncat la tinta selectionand la intamplare un portofoliu format din mai multe actiuni tranzactionate la bursa. Pe parcursul a 52 de saptamani, acest portofoliu a fost urmarit fara a se interveni in nici un fel, fara a se efectua nici o operatiune. Apoi a fost analizat si comparat cu performantele celor mai importante fonduri de investitii, comparatie din care “specialistii” au iesit din nou sifonati.
Experimentul s-a facut si in 2009, cand bursele reveneau in forta, de aceasta data in Rusia. La inceputul anului trecut, revista de business „Finans“ a pus o maimuta de circ, pe nume Lukeria, sa aleaga dintre principalele companii listate la bursa din Moscova. Portofoliul selectat: GazpromNeft, Lukoil, Polyus Gold, Rosneft, Sberbank, AvtoVAZ, Surgutneftgaz si Uralsviazinform, conform „Russia Today“. Initial, alegerile maimutei nu pareau foarte inspirate, portofoliul continand majoritar companii petroliere, petrolul vanzandu-se la inceputul anului trecut cu 35 dolari/baril. După un an, Lukeria si-a luat revansa: petrolul a urcat peste 80 dolari (GazpromNeft, Rosneft, Surgutneftgaz si LUKoil-pariuri castigatoare), aurul a atins maxime istorice (Polyus Gold), iar Sberbank, cea mai mare banca din Rusia, a cunoscut o revenire in forta, pe masura corectiile anterioare. Portofoliul maimutei crescuse la sfarsitul anului 2009 cu 194%, aproape dublu fata de performanta medie a caselor de brokeraj si a fondurilor de investitii locale (“doar” 100%).
Ce rezulta de aici? Doua lucruri. Fie omul se trage din maimuta, dar in mod exceptional managerii de fonduri de investiii si brokerii de actiuni au un alt stramos comun. Fie maimuta se trage din om, fiind in ceea ce priveste piata de capital o varianta imbunatatita a acestuia. Cum va place. Eu ma intreb in final ce alegeri ar face o maimuta acum? Avand in vedere preturile actuale ale actiunilor si raliul bursier fara fundamente care tine de mai bine de un an, imi vine sa pariez ca maimuta noastra n-ar da banii pe prostii si ar lua banane la copii. Ca experiente cu maimute “shortiste” nu s-au incercat pana acum.
Cand vine vorba de comportamentul social, oamenii se comporta similar maimutelor, sau ca sa fim mai exacti similar unei specii de macac, maimute care practica dezinvolt nepotismul si manipularea …politica, se arata intr-un studiu realizat in 2007 de Dario Maestripieri, expert in comportamentul primatelor si profesor asociat in comportament uman si biologia evolutiei la universitatea din Chicago. Si cum la bursa e vorba de multa psihologie, capitol la care asemanarile cu omul sunt izbitoare, n-a mai fost decat un pas pana cand maimutele sa ajunga si la portofolii de actiuni.
Pas pe care l-au facut cu ajutorul lui Burton Malkiel, professor de economie la Princeton University, autor al cartii mitice“A Random Walk Down Wall Street”(1973). Acesta a oferit pur si simplu ca tinta paginile cu tabele si cotatii bursiere din ziarele de specialitate unei maimute, urmand ca aceasta sa selecteze un portofoliu de actiuni prin aruncari succesive cu sagetile de darts.
Ei bine, portofoliile selectate in acest fel au fost la fel de performante precum cele alese de specialisti, fapt ce a ilustrat foarte bine teoria profesorului, privind “pietele eficiente”. Astfel, preturile actiunilor listate reflecta foarte bine toate informatiile disponibile despre ele, astfel incat nici un “profesionist” nu poate exploata diferentele dintre cotatii pentru a obtine constant profit. Pentru un investitor independent, va fi o munca aproape imposibila sa “bata” consecvent piata, deoarece acesta va trebui sa achite suplimentar costurile de tranzactionare sau de administrare a portofoliului, plus taxele aferente arata Malkiel. Din acest motiv, alegerea la intamplare a portofoliului se poate dovedi o alegere inspirata, solutia recomandata de Malkiel fiind adoptarea unei strategii de diversificare maxima si costuri minime, precum fondurile de investitii bazate pe indici.
Bursele ii dau cu tifla lui Darwin
Pornind de la cartea lui Malkiel, cateva experiente similare au subliniat performantele alegerilor…la intamplare la bursa. Un grup de jurnalisti de la Wall Street Journal a aruncat la tinta selectionand la intamplare un portofoliu format din mai multe actiuni tranzactionate la bursa. Pe parcursul a 52 de saptamani, acest portofoliu a fost urmarit fara a se interveni in nici un fel, fara a se efectua nici o operatiune. Apoi a fost analizat si comparat cu performantele celor mai importante fonduri de investitii, comparatie din care “specialistii” au iesit din nou sifonati.
Experimentul s-a facut si in 2009, cand bursele reveneau in forta, de aceasta data in Rusia. La inceputul anului trecut, revista de business „Finans“ a pus o maimuta de circ, pe nume Lukeria, sa aleaga dintre principalele companii listate la bursa din Moscova. Portofoliul selectat: GazpromNeft, Lukoil, Polyus Gold, Rosneft, Sberbank, AvtoVAZ, Surgutneftgaz si Uralsviazinform, conform „Russia Today“. Initial, alegerile maimutei nu pareau foarte inspirate, portofoliul continand majoritar companii petroliere, petrolul vanzandu-se la inceputul anului trecut cu 35 dolari/baril. După un an, Lukeria si-a luat revansa: petrolul a urcat peste 80 dolari (GazpromNeft, Rosneft, Surgutneftgaz si LUKoil-pariuri castigatoare), aurul a atins maxime istorice (Polyus Gold), iar Sberbank, cea mai mare banca din Rusia, a cunoscut o revenire in forta, pe masura corectiile anterioare. Portofoliul maimutei crescuse la sfarsitul anului 2009 cu 194%, aproape dublu fata de performanta medie a caselor de brokeraj si a fondurilor de investitii locale (“doar” 100%).
Ce rezulta de aici? Doua lucruri. Fie omul se trage din maimuta, dar in mod exceptional managerii de fonduri de investiii si brokerii de actiuni au un alt stramos comun. Fie maimuta se trage din om, fiind in ceea ce priveste piata de capital o varianta imbunatatita a acestuia. Cum va place. Eu ma intreb in final ce alegeri ar face o maimuta acum? Avand in vedere preturile actuale ale actiunilor si raliul bursier fara fundamente care tine de mai bine de un an, imi vine sa pariez ca maimuta noastra n-ar da banii pe prostii si ar lua banane la copii. Ca experiente cu maimute “shortiste” nu s-au incercat pana acum.
joi, 15 aprilie 2010
Reteta "pay per click": mult "click", putin "pay"
ING e mare amator de inserturi de acest gen, reprezentantii bancii fiind dispusi sa plateasca doar pentru click-urile date pe reclama lor. Reclamele prin Google vin dupa acelasi principiu, pentru un click compania fiind gata sa plateasca...1-4 centi. Cum sub 1% din vizitatori vor da click-uri realizati ce usor este sa te imbogatesti din Google Ads.
Altceva vreau insa sa spun. Folosind acelasi principiu, ar trebui ca firmele pentru care se face panotaj stradal sa scoata banutul din buzunar doar pentru clientul oprit in trafic cu gura cascata la reclama lor? Sau in cazul spoturilor TV, se plateste doar pentru "prietenii care nu stiu de ce" cumpara apoi si berea de care se vorbeste in reclame? Daca nu da nimeni click inseamna ca furnizorul de produse si servicii n-a castigat nimic?
Notorietatea brandului respectiv are numai de castigat din expunerea sa la vedere. E ca un mesaj subliminal "ia uite, nu scapi de noi nici aici". Cine accepta pe blog, pe site-ul personal sau al angajatorului astfel de modalitati de reclama ar putea fi trecut lejer la categoria sponsor al companiei care se promoveaza astfel. In plus, mesajul din subsidiar este "sunt dispus sa ma vand mai pe nimic" si va fi un handicap serios in momentul negocierii unui banner adevarat. "Mai bine putin decat nimic" este insa o momeala irezistibila cand esti cu foamea in gat, tocmai buna ca sa-ti intretina iluzia ca ai o afacere sau furnizezi continut din care se poate castiga bani. Daca toata lumea ar refuza pay per click-urile probabil ca o parte din cei care se promoveaza astfel ar fi in final dispusi sa plateasca pentru simpla expunere a numelui, brandului, servicului pe care il ofera.
Altceva vreau insa sa spun. Folosind acelasi principiu, ar trebui ca firmele pentru care se face panotaj stradal sa scoata banutul din buzunar doar pentru clientul oprit in trafic cu gura cascata la reclama lor? Sau in cazul spoturilor TV, se plateste doar pentru "prietenii care nu stiu de ce" cumpara apoi si berea de care se vorbeste in reclame? Daca nu da nimeni click inseamna ca furnizorul de produse si servicii n-a castigat nimic?
Notorietatea brandului respectiv are numai de castigat din expunerea sa la vedere. E ca un mesaj subliminal "ia uite, nu scapi de noi nici aici". Cine accepta pe blog, pe site-ul personal sau al angajatorului astfel de modalitati de reclama ar putea fi trecut lejer la categoria sponsor al companiei care se promoveaza astfel. In plus, mesajul din subsidiar este "sunt dispus sa ma vand mai pe nimic" si va fi un handicap serios in momentul negocierii unui banner adevarat. "Mai bine putin decat nimic" este insa o momeala irezistibila cand esti cu foamea in gat, tocmai buna ca sa-ti intretina iluzia ca ai o afacere sau furnizezi continut din care se poate castiga bani. Daca toata lumea ar refuza pay per click-urile probabil ca o parte din cei care se promoveaza astfel ar fi in final dispusi sa plateasca pentru simpla expunere a numelui, brandului, servicului pe care il ofera.
Imperial Capital, o afacere cu credite “ieftine” care pute a Teapa
Cat de serioasa vi se pare o institutie care ofera credite in urma solicitarilor prin …SMS, procedura de aprobare desfasurandu-se exclusiv prin Posta? Si cat de naiva sa fie oare propunand imprumuturi cu DAE fixa, de 6% in euro, timp de 7 ani, in momentul in care Euribor se afla la minimul istoric si ar putea creste chiar peste acest nivel pana la scadenta, provocand pagube finantatorului? Si mai ales, dupa ce ca sunt naivi, oamenii mai sunt si buni crestini: nu percep penalitati pentru intarzierile la plata ratelor! Faceti cunostiinta cu Imperial Capital Ventures, parte a binecunoscutului grup austriac Imperial Capital de care Google n-a auzit insa in primele pagini (atat cat am avut rabdare si noi sa cautam! E drept, exista un Imperial Capital, numai ca respectivii sunt banca de investitii si sunt din America).
Va mai amintiti de MTS Leasing? Oferea finantari cu 5% dobanda, cand Euriborul era cam de 4%, astfel incat ar fi trebuit sa se refinanteze la costuri similare Guvernului german. Se pretindeau si ei firma serioasa, cu actionariat comun cu Volksbank, dar au fugit pana la urma cu banii de avans ai oamenilor si dusi au fost. Ca sa o spunem din capul locului, faptul ca firmulita de azi, care ofera credite ieftine in euro (”credite corecte pentru oameni simpli” cum suna sintagma gen Provident pe care o scot in fata), este obscura si isi deruleaza procedurile prin Posta si SMS-uri ma duce cu gandul la ceva similar. Oamenii nu mai depun avans (sau nu rezulta nicaieri de pe site-ul companiei-www.creditcorect.eu) dar isi cesioneaza veniturile prezente si viitoare (cuantumul cesiunii depaseste cu 20% imprumutul acordat dupa cum se afirma pe forumuri). Aici ma intreb si eu ca Primarul: ce se intampla daca cineva e anuntat ca este eligibil pentru un imprumut, trebuie sa semneze doar actele pentru a-si primi banii, iar in final nu se alege cu nimic in cont dar a ramas cu veniturile cesionate in favoarea Imperial Capital? Va dati seama, cum firma lucreaza prin Posta, nimeni n-o sa-i dea banii inainte de a semna actele viitorului debitor. Si modalitatea de inmanare a banilor este interesanta: pe langa clasicul transfer bancar acestia pot veni si prin Posta sau pot fi inmanati personal! Hm, daca tot exista oameni ce pot fi angajati pe post de curier, ce mare lucru era deschiderea si unui mini-birou pentru informatii, primire de documente, etc?
Creditele oferite sunt in valoare de 500, 1000, 3000, 5000, 7000, 10000 euro iar scadenta se poate intinde de la 1 la 7 ani. DAE este de 6,5%, dar in mod promotional a fost scazuta la 6%! A, nu exista nici comision de rambursare anticipate, pe principiul daca e pomana, sa fie pomana pana la capat.
Exista si un vehicol romanesc prin care se deruleaza aceste imprumuturi: Credit Offensive SRL. Exista si un numar de telefon -021.3111168-unde ni s-a raspuns textual de catre robot: “Bine ati venit la Credit Offensive. Programul nostru de lucru este de la 9 la 17. Pentru a fi preluati in lista solicitantilor pentru Fair-Play Credit dati un SMS la numarul 1744”. Deja o dovada a lipsei de fair-play: era ora 9,30 cand am sunat, astazi, deci in timpul programului, dar am fost preluati de robot si directionat spre o relatie prin SMS. Politia, BNR au ceva de spus? Sau ne vor furniza din nou teorii savante dupa ce se materializeaza primele tepe, precum in cazul MTS Leasing sau mergand si mai departe, FNI, Banca Populara, FMOA, Caritas, etc?
Va mai amintiti de MTS Leasing? Oferea finantari cu 5% dobanda, cand Euriborul era cam de 4%, astfel incat ar fi trebuit sa se refinanteze la costuri similare Guvernului german. Se pretindeau si ei firma serioasa, cu actionariat comun cu Volksbank, dar au fugit pana la urma cu banii de avans ai oamenilor si dusi au fost. Ca sa o spunem din capul locului, faptul ca firmulita de azi, care ofera credite ieftine in euro (”credite corecte pentru oameni simpli” cum suna sintagma gen Provident pe care o scot in fata), este obscura si isi deruleaza procedurile prin Posta si SMS-uri ma duce cu gandul la ceva similar. Oamenii nu mai depun avans (sau nu rezulta nicaieri de pe site-ul companiei-www.creditcorect.eu) dar isi cesioneaza veniturile prezente si viitoare (cuantumul cesiunii depaseste cu 20% imprumutul acordat dupa cum se afirma pe forumuri). Aici ma intreb si eu ca Primarul: ce se intampla daca cineva e anuntat ca este eligibil pentru un imprumut, trebuie sa semneze doar actele pentru a-si primi banii, iar in final nu se alege cu nimic in cont dar a ramas cu veniturile cesionate in favoarea Imperial Capital? Va dati seama, cum firma lucreaza prin Posta, nimeni n-o sa-i dea banii inainte de a semna actele viitorului debitor. Si modalitatea de inmanare a banilor este interesanta: pe langa clasicul transfer bancar acestia pot veni si prin Posta sau pot fi inmanati personal! Hm, daca tot exista oameni ce pot fi angajati pe post de curier, ce mare lucru era deschiderea si unui mini-birou pentru informatii, primire de documente, etc?
Creditele oferite sunt in valoare de 500, 1000, 3000, 5000, 7000, 10000 euro iar scadenta se poate intinde de la 1 la 7 ani. DAE este de 6,5%, dar in mod promotional a fost scazuta la 6%! A, nu exista nici comision de rambursare anticipate, pe principiul daca e pomana, sa fie pomana pana la capat.
Exista si un vehicol romanesc prin care se deruleaza aceste imprumuturi: Credit Offensive SRL. Exista si un numar de telefon -021.3111168-unde ni s-a raspuns textual de catre robot: “Bine ati venit la Credit Offensive. Programul nostru de lucru este de la 9 la 17. Pentru a fi preluati in lista solicitantilor pentru Fair-Play Credit dati un SMS la numarul 1744”. Deja o dovada a lipsei de fair-play: era ora 9,30 cand am sunat, astazi, deci in timpul programului, dar am fost preluati de robot si directionat spre o relatie prin SMS. Politia, BNR au ceva de spus? Sau ne vor furniza din nou teorii savante dupa ce se materializeaza primele tepe, precum in cazul MTS Leasing sau mergand si mai departe, FNI, Banca Populara, FMOA, Caritas, etc?
miercuri, 14 aprilie 2010
Plasamente financiare...impotriva vantului
"Capitalismului nu-i place cand idiotilor le raman prea multi bani. Asa ca inventeaza mecanisme prin care acestia sa le fie luati inapoi. Avem deci institutii gen Goldman Sachs, obligatiuni subprime, ipoteci pe mai mult de 30 de ani, produse derivate, administratori de investitii, etc".
Mai crede cineva in acest moment ca achizitia unei case reprezinta o investitie? Ca este o buna idee sa-ti plasezi banii in actiuni in vederea asigurarii unei batraneti linistite? Ca ar trebui sa consumi linistit asteptand cresterea iminenta a veniturilor in perspectiva convergentei? Probabil nu foarte multi, desi enunturile de mai sus pareau locuri comune in urma cu 2 ani. Ce s-a schimbat intre timp?
S-a schimbat economia, pe aici, pe acolo, prin punctele esentiale. Dar, mai important decat asta, s-a schimbat perspectiva. O schimbare de perceptie care nu vine pur si simplu din observarea ciclurilor economice, altfel am avea deja o mica armata tropaitoare in asteptarea minimelor. Oamenii incep sa constientizeze ce inseamna amanetarea veniturilor viitoare pentru satisfactii trecatoare din prezent. Sigur, e mare lucru sa ai o casa, mai ales cand esti pe punctul sa iti intemeiezi o familie si nu vezi prea multe in neregula in jur, nici la partener, nici la imprumutul pe 30 de ani pe care te pregatesti sa-l iei. Criza ne-a aratat acum care poate fi impactul majorarii ratelor, a pierderii jobului, a deprecierii monedei nationale in fata valutei in care rambursezi imprumutul. Ne-a mai aratat si perspectivele unei economii in care se iau credite externe pentru a se plati salarii si pensii.
In 30 de ani se pot intampla foarte multe: divort, parasirea localitatii in vederea specularii unor oportunitati de cariera la sute de kilometri, recesiune economica in care ratele devin impovaratoare, etc. Daca pretul locuintei scade in urmatorii 10 ani, si nu vei mai putea plati ratele, te trezesti executat silit si poti ramane in continuare dator la banca. Iar in ceea ce priveste speranta unei achizitii din perspectiva investitorului...priviti atent dinamica demografica ca sa intelegeti ce consistenta mai are ideea asta. Deocamdata, in Bucuresti, in conditiile in care dobanzile la euro sunt la minime istorice, este in continuare mai ieftin sa fii chirias (chiriile au scazut pana la 250 euro/luna pentru 2 camere, in multe zone).
Iar despre investitiile pentru pensie, ce sa mai spunem. Fondurile de pensii si-au plasat banii in principal in bonduri guvernamentale, emise de cele mai indatorate state. In eventualitatea ca sumele vor fi rambursate, pariaza cineva ca inflatia nu le va toca marunt? Iar despre burse, in contextul somajului si perspectivelor de crestere a fiscalitatii, trebuie sa fii cu adevarat optimist incat sa periezi pe actiuni pe termen lung (ajustat cu inflatia, performantele indicelui S&P500 sunt negative in intarvalul 2000-2007, desi nominal pare ca investitorii au castigat ceva).
Va reproduc in final o vorba de duh marca Bill Bonner, un tip citat des pe-aici: "Capitalismului nu-i place cand idiotilor le raman prea multi bani. Asa ca inventeaza mecanisme prin care acestia sa le fie luati inapoi. Avem deci institutii gen Goldman Sachs, obligatiuni subprime, ipoteci pe mai mult de 30 de ani, produse derivate, administratori de investitii, etc".
Mai crede cineva in acest moment ca achizitia unei case reprezinta o investitie? Ca este o buna idee sa-ti plasezi banii in actiuni in vederea asigurarii unei batraneti linistite? Ca ar trebui sa consumi linistit asteptand cresterea iminenta a veniturilor in perspectiva convergentei? Probabil nu foarte multi, desi enunturile de mai sus pareau locuri comune in urma cu 2 ani. Ce s-a schimbat intre timp?
S-a schimbat economia, pe aici, pe acolo, prin punctele esentiale. Dar, mai important decat asta, s-a schimbat perspectiva. O schimbare de perceptie care nu vine pur si simplu din observarea ciclurilor economice, altfel am avea deja o mica armata tropaitoare in asteptarea minimelor. Oamenii incep sa constientizeze ce inseamna amanetarea veniturilor viitoare pentru satisfactii trecatoare din prezent. Sigur, e mare lucru sa ai o casa, mai ales cand esti pe punctul sa iti intemeiezi o familie si nu vezi prea multe in neregula in jur, nici la partener, nici la imprumutul pe 30 de ani pe care te pregatesti sa-l iei. Criza ne-a aratat acum care poate fi impactul majorarii ratelor, a pierderii jobului, a deprecierii monedei nationale in fata valutei in care rambursezi imprumutul. Ne-a mai aratat si perspectivele unei economii in care se iau credite externe pentru a se plati salarii si pensii.
In 30 de ani se pot intampla foarte multe: divort, parasirea localitatii in vederea specularii unor oportunitati de cariera la sute de kilometri, recesiune economica in care ratele devin impovaratoare, etc. Daca pretul locuintei scade in urmatorii 10 ani, si nu vei mai putea plati ratele, te trezesti executat silit si poti ramane in continuare dator la banca. Iar in ceea ce priveste speranta unei achizitii din perspectiva investitorului...priviti atent dinamica demografica ca sa intelegeti ce consistenta mai are ideea asta. Deocamdata, in Bucuresti, in conditiile in care dobanzile la euro sunt la minime istorice, este in continuare mai ieftin sa fii chirias (chiriile au scazut pana la 250 euro/luna pentru 2 camere, in multe zone).
Iar despre investitiile pentru pensie, ce sa mai spunem. Fondurile de pensii si-au plasat banii in principal in bonduri guvernamentale, emise de cele mai indatorate state. In eventualitatea ca sumele vor fi rambursate, pariaza cineva ca inflatia nu le va toca marunt? Iar despre burse, in contextul somajului si perspectivelor de crestere a fiscalitatii, trebuie sa fii cu adevarat optimist incat sa periezi pe actiuni pe termen lung (ajustat cu inflatia, performantele indicelui S&P500 sunt negative in intarvalul 2000-2007, desi nominal pare ca investitorii au castigat ceva).
Va reproduc in final o vorba de duh marca Bill Bonner, un tip citat des pe-aici: "Capitalismului nu-i place cand idiotilor le raman prea multi bani. Asa ca inventeaza mecanisme prin care acestia sa le fie luati inapoi. Avem deci institutii gen Goldman Sachs, obligatiuni subprime, ipoteci pe mai mult de 30 de ani, produse derivate, administratori de investitii, etc".
marți, 13 aprilie 2010
Meciul Brokeri-Investitori vazut din balconul Carcotasilor Muppets
Perioada medie de detinere a actiunilor de catre investitori la New York Stock Exchange a coborat in prezent sub 6 luni, de la 10 ani in 1940. Nu avem astfel de statici la BVB, dar estimarile brokerilor descriu de asemenea caracterul foarte speculativ al celor care tranzactioneaza la bursa. Avand in vedere ca tranzactiile dese sunt cheia marilor succese financiare pentru intermediari ,va prezentam mai jos filmul posibil al meciului brokeri-investitori. Iar la pauza aflam de ce femeile sunt investitori mai buni decat barbatii.
Inainte de a ajunge insa la firul ierbii din zona de tranzactionare, sa facem incalzirea necesara cu un usor joc de glezne. Perioada medie de detinere a actiunilor la NYSE este sub 6 luni, tineti cont insa ca media este data de toti participantii din piata, inclusiv fondurile de pensii care nu au acolo o prezenta decorativa precum in Romania. Or, fondurile de pensii “incremenesc”de regula pe actiuni ani buni inainte de a la scoate la vanzare, asa ca viteza de rotatie a portofolilor de actiuni din partea micilor investitori e mult mai mare, poate sub 3 luni. De altfel, cam 2-3 luni mi-au indicat si brokerii din piata romaneasca un interval orientativ de detinere a actiunilor de cei mai activi investitori autohtoni. Sa mai spunem doar ca intre 1955-1965 investitorii americani mai tineau inca actiunile 7-8 ani, in medie. Din 1975 incepe un declin lent dar sigur astfel incat in 2008 avem deja o perioada de detinere mai redusa decat cea consemnata inainte de Marea Depresie din 1929, cand speculatiile furibunde cu actiuni si tranzactiile in marja devenisera sport national in SUA. Si acum luati loc in tribune, incepe meciul.
Investitorul incepe partida usor timorat, piata e relativ ostila, economia indecisa. Face primul dribling scurt, plateste comisionul (0,75%) si ramane cu un mic profit de 1%. Asta ii da ceva curaj, cu un joc inteligent de pase si analiza tehnica avanseaza spre mijlocul terenului, ia un 5% marcand profitul pe stire, da si brokerului partea sa, urmeaza o miscare de invaluire, adversarul intra prin alunecare la oschimbare legislativa iar investitorul isi inchide pozitiile cu o pierdere de 3%, fara partea brokerului. Meciul e tot mai disputat, din tribune se arunca cu fumigene si analize bune de convins fraierii sa cumpere cand desteptii vand, arbitrul face fata cu greu situatiei, avantajul se muta dintr-o tabara in alta, la fel profiturile, comisioanele raman de fiecare data brokerilor. Minutul 90: dupa 12 tranzactii tensionate in meciul bursier al ultimului an, investitorul nostru se trezeste singur in fata portii, isi potriveste balonul, apoi ceasul, apoi freza si suteaza cu sete….Fantastic! Bara! A dat-o in bara! Dupa un an de tranzactii, stres si sudoare echipa sa retrogradeaza in divizia “Sub inflatie”. Ce meci!
Cum s-a descurcat in timpul asta echipa brokerului? Calculati un 1,5% la o tranzactie dubla, de vanzare cumparare, si multiplicati cu 20 ( am presupus ca avem de a face cu un speculator care face cel putin 20 de tranzactii de acest fel pe an, cam una la aproape 3 saptamani). V-a dat 30% ? Si mie. La 12 tranzactii duble, un ape luna, avem insa “numai” 18%. Va dati seama cat de inteligent ar trebui sa fie investitorul nostru pentru a ramane in final cu un castig net comparabil cu dobanda bancara sau macar cu inflatia dup ace scape pierderile din comisioane? Eu m-am speriat in urma cu cativa ani cand am privit mai atent un extras de cont si am remarcat ca brokerul ma batuse net la capitolul castiguri. Si eu care imi imaginam ca am un meci cu ceilalti participanti din piata!
Asa se explica de ce femeile sunt investitori mai buni decat barbatii, conform unui studiu realizat tot in Statele Unite. In principal, pentru ca tranzactioneaza mai rar! In plus, nu au aceesi senzatie de infailibilitate ca barbatii si asta le prinde bine la portofel, chiar daca nu au aceleasi abilitati analitice! Va explicati acum de ce dividendul a devenit mai putin important la bursa? Pentru ca putini ajung sa il si incaseze, un an e deja prea mult pentru majoritatea participantilor la tranzactionare.
Inainte de a ajunge insa la firul ierbii din zona de tranzactionare, sa facem incalzirea necesara cu un usor joc de glezne. Perioada medie de detinere a actiunilor la NYSE este sub 6 luni, tineti cont insa ca media este data de toti participantii din piata, inclusiv fondurile de pensii care nu au acolo o prezenta decorativa precum in Romania. Or, fondurile de pensii “incremenesc”de regula pe actiuni ani buni inainte de a la scoate la vanzare, asa ca viteza de rotatie a portofolilor de actiuni din partea micilor investitori e mult mai mare, poate sub 3 luni. De altfel, cam 2-3 luni mi-au indicat si brokerii din piata romaneasca un interval orientativ de detinere a actiunilor de cei mai activi investitori autohtoni. Sa mai spunem doar ca intre 1955-1965 investitorii americani mai tineau inca actiunile 7-8 ani, in medie. Din 1975 incepe un declin lent dar sigur astfel incat in 2008 avem deja o perioada de detinere mai redusa decat cea consemnata inainte de Marea Depresie din 1929, cand speculatiile furibunde cu actiuni si tranzactiile in marja devenisera sport national in SUA. Si acum luati loc in tribune, incepe meciul.
Investitorul incepe partida usor timorat, piata e relativ ostila, economia indecisa. Face primul dribling scurt, plateste comisionul (0,75%) si ramane cu un mic profit de 1%. Asta ii da ceva curaj, cu un joc inteligent de pase si analiza tehnica avanseaza spre mijlocul terenului, ia un 5% marcand profitul pe stire, da si brokerului partea sa, urmeaza o miscare de invaluire, adversarul intra prin alunecare la oschimbare legislativa iar investitorul isi inchide pozitiile cu o pierdere de 3%, fara partea brokerului. Meciul e tot mai disputat, din tribune se arunca cu fumigene si analize bune de convins fraierii sa cumpere cand desteptii vand, arbitrul face fata cu greu situatiei, avantajul se muta dintr-o tabara in alta, la fel profiturile, comisioanele raman de fiecare data brokerilor. Minutul 90: dupa 12 tranzactii tensionate in meciul bursier al ultimului an, investitorul nostru se trezeste singur in fata portii, isi potriveste balonul, apoi ceasul, apoi freza si suteaza cu sete….Fantastic! Bara! A dat-o in bara! Dupa un an de tranzactii, stres si sudoare echipa sa retrogradeaza in divizia “Sub inflatie”. Ce meci!
Cum s-a descurcat in timpul asta echipa brokerului? Calculati un 1,5% la o tranzactie dubla, de vanzare cumparare, si multiplicati cu 20 ( am presupus ca avem de a face cu un speculator care face cel putin 20 de tranzactii de acest fel pe an, cam una la aproape 3 saptamani). V-a dat 30% ? Si mie. La 12 tranzactii duble, un ape luna, avem insa “numai” 18%. Va dati seama cat de inteligent ar trebui sa fie investitorul nostru pentru a ramane in final cu un castig net comparabil cu dobanda bancara sau macar cu inflatia dup ace scape pierderile din comisioane? Eu m-am speriat in urma cu cativa ani cand am privit mai atent un extras de cont si am remarcat ca brokerul ma batuse net la capitolul castiguri. Si eu care imi imaginam ca am un meci cu ceilalti participanti din piata!
Asa se explica de ce femeile sunt investitori mai buni decat barbatii, conform unui studiu realizat tot in Statele Unite. In principal, pentru ca tranzactioneaza mai rar! In plus, nu au aceesi senzatie de infailibilitate ca barbatii si asta le prinde bine la portofel, chiar daca nu au aceleasi abilitati analitice! Va explicati acum de ce dividendul a devenit mai putin important la bursa? Pentru ca putini ajung sa il si incaseze, un an e deja prea mult pentru majoritatea participantilor la tranzactionare.
Hiperinflatie sau faliment suveran?
Am citat din Bill Bonner de cateva ori pana acum. Fondatorul "Daily Reckoning", pesimist de calibru, e recomandat inainte de orice prin rezultatele predictiilor sale. Acum 10 ani, Bonner recomanda "vanzare" pe actiuni si "cumparare" pentru aur. Cine i-a urmat sfatul se felicita si acum. La inceputul lui 2010, Bonner propunea inca un pariu pe 10 ani: "vanzare" pe bonduri si "cumparare" pentru actiunile japoneze, pe rationamentul "sunt singurele lucruri pe care pare sa nu le doreasca nimeni acum". Va propun azi un pasaj din Bonner in care acesta se refera la datoriile guvernamentale si la falimentul statelor. Suna interesant, chiar daca, aparent, Grecia pare din nou salvata.
"Chiar si Guvernele care au datorii denominate in propria moneda pot falimenta. Chiar si daca au puterea sa tipareasca moneda. Cum se poate intampla acest lucru? Sa spunem din capul locului: Guvernele vor alege de regula sa se declare in faliment decat sa riste hiperinflatia. Nu pot alege ca alternativa sa taie prea mult cheltuielile publice. Asta va duce la venituri mai mici din taxe si deci la un deficit mai mare. Parintii Fondatori ai Americii au observat inca de acum multi ani ca in momentul in care poporul va realiza ca isi poate vota singur banii de care are nevoie democratia va fi condamnata. Multi presupun ca daca politicienii le ofera beneficii, "altcineva" va plati pentru ele, cumva, intr-o zi. In practica, acesti bani nu vin din taxe aditionale. Majorarea taxelor produce o incetinire a activitatii economice, fapt ce scade veniturile Guvernului. Asa ca, in loc sa majoreze taxele, Guvernul isi imprumuta fondurile. Datoria publica devine din ce in ce mai mare pana cand, precum in cazul Greciei, aceasta devine imposibil de sustinut.
SUA are probleme cu datoriile sectorului public, comparabile cu cele din Europa, si are in acelasi timp probleme mai mari din sfera datoriilor din sfera privata. Momentan, cerul deasupra pietelor financiare americane pare senin. Dar valul urias de falimente si executari silite care se pregatesc din sfera privata, plus sumele record imprumutate de Guvern in ultima perioada vor impinge in sus randamentul bondurilor, facand refinantarile din ce in ce mai anevoioase. Situatia Guvernului SUA este mai complicata decat cea a debitorilor privati, or cea a statului California sau a Greciei. Guvernul Federal poate tipari bani dar este in acelasi timp la mana investitorilor in bonduri. Anul trecut unchiul Sam s-a imprumutat cu 2,1 trilioane dolari. Anul acesta va trebui sa obtina 2,4 trilioane. Fara acest bani, cheltuielile Guvernului vor trebui taiate la jumatate.
Daca apetitul investitorilor in bonduri se reduce, acesta trebuie stimulat prin dobanzi mai mari. Iar o rata mai mare a dobanzilor se adauga la costurile debitorului, crescandu-i deficitul bugetar si obligandu-l sa imprumute si mai multi bani pentru a-l acoperi intr-o spirala a indatorarii care are la capat falimentul. Ati putea spune ca Guvernul poate alege sa iasa din corzi tiparindu-si proprii bani; dar ce se va intampla daca Guvernul SUA va tipari 2 trilioane in acest an? Asta va duce la hiperinflatie. Pagubele pentru economie vor fi uriase, doar Guvernele sub presiune precum Germania inainte de al doilea razboi mondial sau cel din Zimbabwe alegand sa riste asta. Asa ca vor incerca sa promita, cum face acum Grecia, taieri de cheltuieli guvernamentale, deal-uri speciale de finantare, vor impinge putin mai sus rata dobanzii pentru a o face tentanta, dar nu suficient de sus pentru a starni panica in piata bondurilor.
Asa ca, atata timp cat piata bondurilor o permite, datoriile vor continua sa creasca. Dar intr-un anumit punct, punctul in care intoarcerea nu mai este posibila, autoritatile nu se vor mai putea salva de la dezastru. Cand deficitul bugetar ajunge prea mare, ajustarile pentru a-l rebalansa-cresteri de taxe si reduceri de cheltuieli-ar sugruma economia. Guvernul in cauza va trebui sa aleaga atunci intre doua rele: fie se declara falit, fie tipareste bani pentru a-si plati datoriile. De cele mai multe ori va alege cea mai putin dureroasa solutie, declarandu-se in faliment si sacrificand astfel investitorii in bonduri in locul propriei populatii (vezi Argentina, n.n.)".
"Chiar si Guvernele care au datorii denominate in propria moneda pot falimenta. Chiar si daca au puterea sa tipareasca moneda. Cum se poate intampla acest lucru? Sa spunem din capul locului: Guvernele vor alege de regula sa se declare in faliment decat sa riste hiperinflatia. Nu pot alege ca alternativa sa taie prea mult cheltuielile publice. Asta va duce la venituri mai mici din taxe si deci la un deficit mai mare. Parintii Fondatori ai Americii au observat inca de acum multi ani ca in momentul in care poporul va realiza ca isi poate vota singur banii de care are nevoie democratia va fi condamnata. Multi presupun ca daca politicienii le ofera beneficii, "altcineva" va plati pentru ele, cumva, intr-o zi. In practica, acesti bani nu vin din taxe aditionale. Majorarea taxelor produce o incetinire a activitatii economice, fapt ce scade veniturile Guvernului. Asa ca, in loc sa majoreze taxele, Guvernul isi imprumuta fondurile. Datoria publica devine din ce in ce mai mare pana cand, precum in cazul Greciei, aceasta devine imposibil de sustinut.
SUA are probleme cu datoriile sectorului public, comparabile cu cele din Europa, si are in acelasi timp probleme mai mari din sfera datoriilor din sfera privata. Momentan, cerul deasupra pietelor financiare americane pare senin. Dar valul urias de falimente si executari silite care se pregatesc din sfera privata, plus sumele record imprumutate de Guvern in ultima perioada vor impinge in sus randamentul bondurilor, facand refinantarile din ce in ce mai anevoioase. Situatia Guvernului SUA este mai complicata decat cea a debitorilor privati, or cea a statului California sau a Greciei. Guvernul Federal poate tipari bani dar este in acelasi timp la mana investitorilor in bonduri. Anul trecut unchiul Sam s-a imprumutat cu 2,1 trilioane dolari. Anul acesta va trebui sa obtina 2,4 trilioane. Fara acest bani, cheltuielile Guvernului vor trebui taiate la jumatate.
Daca apetitul investitorilor in bonduri se reduce, acesta trebuie stimulat prin dobanzi mai mari. Iar o rata mai mare a dobanzilor se adauga la costurile debitorului, crescandu-i deficitul bugetar si obligandu-l sa imprumute si mai multi bani pentru a-l acoperi intr-o spirala a indatorarii care are la capat falimentul. Ati putea spune ca Guvernul poate alege sa iasa din corzi tiparindu-si proprii bani; dar ce se va intampla daca Guvernul SUA va tipari 2 trilioane in acest an? Asta va duce la hiperinflatie. Pagubele pentru economie vor fi uriase, doar Guvernele sub presiune precum Germania inainte de al doilea razboi mondial sau cel din Zimbabwe alegand sa riste asta. Asa ca vor incerca sa promita, cum face acum Grecia, taieri de cheltuieli guvernamentale, deal-uri speciale de finantare, vor impinge putin mai sus rata dobanzii pentru a o face tentanta, dar nu suficient de sus pentru a starni panica in piata bondurilor.
Asa ca, atata timp cat piata bondurilor o permite, datoriile vor continua sa creasca. Dar intr-un anumit punct, punctul in care intoarcerea nu mai este posibila, autoritatile nu se vor mai putea salva de la dezastru. Cand deficitul bugetar ajunge prea mare, ajustarile pentru a-l rebalansa-cresteri de taxe si reduceri de cheltuieli-ar sugruma economia. Guvernul in cauza va trebui sa aleaga atunci intre doua rele: fie se declara falit, fie tipareste bani pentru a-si plati datoriile. De cele mai multe ori va alege cea mai putin dureroasa solutie, declarandu-se in faliment si sacrificand astfel investitorii in bonduri in locul propriei populatii (vezi Argentina, n.n.)".
luni, 12 aprilie 2010
Ce discount merita Fondul Proprietatea?
Actiunile FP par o vaca buna de muls pentru brokeri, o adevarata baltata romaneasca a pietelor de capital. “Are active bune” vine ecoul dinspre SSIF-uri, desi si SIF-urile aveau active bune in 2007 si peste un an si ceva nu le mai dorea nimeni. Cat de bune sunt insa activele bune ale Fondului? Si ce disconturi ar trebui aplicate in cazul FP pentru a nu pati ca in cazul SIF-urilor? Nu va bateti capul, o fac eu mai jos. Retineti doar ca e vorba de un discount legat de diminuarea dividendelor de la companiile din portofoliu prin impozitare, de unul aplicat pentru pozitiile minoritare ale Fondului si un discount care penalizeaza pozitia de actionar in companiile nelistate.
In perioada urmatoare, veti fi bombardati de brokeri cu analize privind raportul dintre valuarea activelor FP si cea a actiunilor care se tranzactioneaza, rapoarte din care voi va trebui sa deduceti ca Fondul e subevaluat. Cu cat se va apropia mai mult momentul listarii la bursa, cu atat freceventa acestor rapoarte va fi mai mare. Eu nu va propun alt calcul pentru active, ci un mod conservator de a aplica discounturi fata de valoarea activelor in cauza. Ce vrea, sau ar trebui sa vrea investitorul autentic la bursa (ca speculatorii stim ce vor-alti fraieri care sa le ia mai scump actiunile)? Pai e simplu, un dividend cat mai consistent, daca se poate comparabil sau peste dobanda bancara. Ei, in contextul asta detinerile intr-un fond de investitii care are la randul sau un portofoliu de actiuni ar trebui sa primeasca din start un discount de 16%. De ce? Pai este simplu, atat este impozitul pe dividende. Ne referim aici la dividendele pe care Fondul in cauza le primeste de la companiile din portofoliu care au profit de distribuit. Cand FP va vira propriilor investitori la randul sau dividende, acestea vor purta un ipozit dublu: o data aplicat in momentul in care compania-mama le-a virat Fondului, a doua oara cand Fondul le-a dat mai departe investitorilor proprii. Asa ca n-are sens daca ne raportam la dividende sa presupunem ca valoarea actiunilor unui Fond de Investitii ar trebui sa fie egala ca valoare cu activul net unitar al fondului (VUAN, activul net impartit la numarul de actiuni). Numai ca, mai exista un detaliu. Daca dividendele primite de companiile din portofoliu ar fi distribuite in procent de 100% actionarilor Fondului, atunci ar trebui sa aplicam un discount de numai 16% asupra VUAN-ului. Nu uitati insa ca Fondul are si el cheltuieli de functionare, ca administrarea lui nenea Templeton costa ceva (peste 13 milioane euro anual), ca depozitarul nu e gratis, etc. Deci dividendele primite de la companiile din portofoliu nu se distribuite integral actionarilor Fondului. Sa rotunjim deci discontul legat de diminuarea dividendelor prin impozitare la 20% si sa nu ne mai batem capul cu el.
In lumea reala, David e la cheremul lui Goliat
Daca FP ar fi majoritar in aceste companii de unde primeste dividende ne-am opri cu discounturile aici. Dar nu e. E un amarat de minoritar care depinde de umorile si interesele majoritarului. Exemplu: credeti ca daca statul roman ar fi fost majoritar la Petrom s-ar mai fi cumparat benzinariiile OMV ca investitie, or s-ar fi renuntat la dividendele din ultimii 2 ani? Eu zic ca nu, iar cea mai importanta detinere a FP este la SNP, practic in ultima vreme, cand Petrom a dat dividende, a dat si Fondul (are 10% din Petrom, cea mai mare detinere a FP), daca nu, nu sau in cel mai bun caz acestea vor un fel de praf in ochii actionarilor. Nu e nici macar monoritar intr-o companie cu actionar ultra-majoritar, ca la Alro, unde rusii dau an de an cea mai mare parte din profit sub forma de dividende, pentru ca si le dau in principal lor, nemaitrebuind sa mascheze scoaterea banilor din companie sub palaria “investitiilor”. Esti minoritar, esti ciuca batailor in companiile unde ai participatii, asta e tristul adevar, urmariti saga proceselor de acest fel din justitie. Discountul la care ma gandesc pentru detineri minoritare e tot de 20%.
Fondus captivus
Dincolo de disconfortul de a fi minoritar cu plasele care se pot lua din aceasta pozitie de la majoritar, ganditi-va si la imposibilitatea de a valorifica detinerile la un pret apropiat de cel al valorii contabile, in cazul actiunilor din portofoliul Fondului nelistate la bursa (aeroporturile, Romgaz, Nucrearelectrica, distributiile de gaze si electricitate, etc). Aici dau dau un discount suplimentar de 10%, adica un 5% aplicat intregului portofoliu al fondului, unde ponderea actiunilor nelistate e de aproximativ 50%. Tragem acum linie si adunam discounturile: 20% +20% +5% = 45% Daca veti cumpara actiuni FP cu un discount de 45% fata de VUAN aveti siguranta ca nu veti repeta experienta SIF-urilor in 2008-2009 (martie) care de promitatoare ce erau pierdusera peste 80% din valoarea indicelui BET-FI din 2007. Si uite cum de la un VUAN de 0,9 lei calculat de Intercapital la inceputul anului, ajungem la un pret tinta de aproximativ 0,5 lei vazut de noi drept corect pentru actiunile FP. Sigur, ele pot merge mult mai sus la o eventuala listare, pietele pot fi irationale in multe cazuri- vezi “BET-FI la 100.000”, moment in care o actiune SIF Oltenia aducea doar un dividend anemic de 1% din pretul actiunii.
In perioada urmatoare, veti fi bombardati de brokeri cu analize privind raportul dintre valuarea activelor FP si cea a actiunilor care se tranzactioneaza, rapoarte din care voi va trebui sa deduceti ca Fondul e subevaluat. Cu cat se va apropia mai mult momentul listarii la bursa, cu atat freceventa acestor rapoarte va fi mai mare. Eu nu va propun alt calcul pentru active, ci un mod conservator de a aplica discounturi fata de valoarea activelor in cauza. Ce vrea, sau ar trebui sa vrea investitorul autentic la bursa (ca speculatorii stim ce vor-alti fraieri care sa le ia mai scump actiunile)? Pai e simplu, un dividend cat mai consistent, daca se poate comparabil sau peste dobanda bancara. Ei, in contextul asta detinerile intr-un fond de investitii care are la randul sau un portofoliu de actiuni ar trebui sa primeasca din start un discount de 16%. De ce? Pai este simplu, atat este impozitul pe dividende. Ne referim aici la dividendele pe care Fondul in cauza le primeste de la companiile din portofoliu care au profit de distribuit. Cand FP va vira propriilor investitori la randul sau dividende, acestea vor purta un ipozit dublu: o data aplicat in momentul in care compania-mama le-a virat Fondului, a doua oara cand Fondul le-a dat mai departe investitorilor proprii. Asa ca n-are sens daca ne raportam la dividende sa presupunem ca valoarea actiunilor unui Fond de Investitii ar trebui sa fie egala ca valoare cu activul net unitar al fondului (VUAN, activul net impartit la numarul de actiuni). Numai ca, mai exista un detaliu. Daca dividendele primite de companiile din portofoliu ar fi distribuite in procent de 100% actionarilor Fondului, atunci ar trebui sa aplicam un discount de numai 16% asupra VUAN-ului. Nu uitati insa ca Fondul are si el cheltuieli de functionare, ca administrarea lui nenea Templeton costa ceva (peste 13 milioane euro anual), ca depozitarul nu e gratis, etc. Deci dividendele primite de la companiile din portofoliu nu se distribuite integral actionarilor Fondului. Sa rotunjim deci discontul legat de diminuarea dividendelor prin impozitare la 20% si sa nu ne mai batem capul cu el.
In lumea reala, David e la cheremul lui Goliat
Daca FP ar fi majoritar in aceste companii de unde primeste dividende ne-am opri cu discounturile aici. Dar nu e. E un amarat de minoritar care depinde de umorile si interesele majoritarului. Exemplu: credeti ca daca statul roman ar fi fost majoritar la Petrom s-ar mai fi cumparat benzinariiile OMV ca investitie, or s-ar fi renuntat la dividendele din ultimii 2 ani? Eu zic ca nu, iar cea mai importanta detinere a FP este la SNP, practic in ultima vreme, cand Petrom a dat dividende, a dat si Fondul (are 10% din Petrom, cea mai mare detinere a FP), daca nu, nu sau in cel mai bun caz acestea vor un fel de praf in ochii actionarilor. Nu e nici macar monoritar intr-o companie cu actionar ultra-majoritar, ca la Alro, unde rusii dau an de an cea mai mare parte din profit sub forma de dividende, pentru ca si le dau in principal lor, nemaitrebuind sa mascheze scoaterea banilor din companie sub palaria “investitiilor”. Esti minoritar, esti ciuca batailor in companiile unde ai participatii, asta e tristul adevar, urmariti saga proceselor de acest fel din justitie. Discountul la care ma gandesc pentru detineri minoritare e tot de 20%.
Fondus captivus
Dincolo de disconfortul de a fi minoritar cu plasele care se pot lua din aceasta pozitie de la majoritar, ganditi-va si la imposibilitatea de a valorifica detinerile la un pret apropiat de cel al valorii contabile, in cazul actiunilor din portofoliul Fondului nelistate la bursa (aeroporturile, Romgaz, Nucrearelectrica, distributiile de gaze si electricitate, etc). Aici dau dau un discount suplimentar de 10%, adica un 5% aplicat intregului portofoliu al fondului, unde ponderea actiunilor nelistate e de aproximativ 50%. Tragem acum linie si adunam discounturile: 20% +20% +5% = 45% Daca veti cumpara actiuni FP cu un discount de 45% fata de VUAN aveti siguranta ca nu veti repeta experienta SIF-urilor in 2008-2009 (martie) care de promitatoare ce erau pierdusera peste 80% din valoarea indicelui BET-FI din 2007. Si uite cum de la un VUAN de 0,9 lei calculat de Intercapital la inceputul anului, ajungem la un pret tinta de aproximativ 0,5 lei vazut de noi drept corect pentru actiunile FP. Sigur, ele pot merge mult mai sus la o eventuala listare, pietele pot fi irationale in multe cazuri- vezi “BET-FI la 100.000”, moment in care o actiune SIF Oltenia aducea doar un dividend anemic de 1% din pretul actiunii.
sâmbătă, 10 aprilie 2010
Cat mai tin focurile de artificii la bursa?
Din martie 2009 bursele din toata lumea au intrat pe sens unic iar verdele e culoarea la moda. Cand se termina petrecerea? Nu stiu cu precizie, altfel m-as afla pe plaja la Rio cu laptopul sub cap. Pot insa sa va invat cateva reguli dupa care sa identificati o schimbare de trend.
Inainte de orice, sa vedem unde ne aflam in acest moment. In ciuda unor aprecieri de zile mari intr-un singur an, date de severitatea corectiilor anterioare (nu uitati ca BET-FI a pornit de la 7000 de puncte primavara trecuta iar S&P 500 de la…666 puncte) suntem totusi in “bear market rally”. Adica intr-o miscare ascendenta, destul de violenta, intr-un trend major care a ramas totusi de scadere.
Ceva analiza tehnica
Putem vorbi de o miscare solida de crestere, deci de o inversare de la trendul de scadere pe termen lung la unul linistitor pentru investitori, in momentul in care maximele anterioare sunt depasite. Pentru Dow Jones ar fi loc de urcat inca vreo 3.000 de puncte, pana la 14.000 (vrem-nu vrem, busele americane dau ora exacta), pentru B(i)ET-FI calea e mult mai lunga, ar trebui ca indicele sa atinga 100.000 puncte. Inca un “hop” de 30% pentru principalul indice American si “doar” 300% pentru SIF-uri. Ne-am putea apropia de maximele istorice in 2010 inainte de a incepe corectia? Sigur, orice este posibil la bursa (va amintiti de Dafora cu PER-ul ei de 100 la un moment dat?) numai ca pe masura ce indicii isi continua cresterea devine tot mai putin atractiv sa pariezi pe crestere si tot mai tentant s-o faci pentru scadere. Orice scadere viguroasa inainte ca bursele sa atinga, depaseasca si sa stationeze o vreme peste maxime istorice reprezinta o confirmare a trendului major descendent. Nu uitati un detaliu: bursele au crescut in conditiile in care somajul a urcat agresiv la randul sau, iar profiturile companiilor vor fi subtiri daca dorinta de a cheltui a publicului nu e sustinuta de venituri. In plus, statele au pompat miliarde in programe de stimulare care vor trebui recuperate prin cresteri de taxe si impozite (ceea ce nu incurajeaza …retailul) iar Bancile Centrale au aruncat la randul lor miliarde in sistemele bancare, bani care vor trebui aspirati la un moment dat cu dobanzi mai mari (ati ghicit, ceea ce nu incurajeaza retailul, deci profiturile companiilor).
In scena intra Frizerul
Orice “bear market rally” trebuie sa fie convingator inainte ca bursele sa isi reia traseul de scadere. Adica trebuie atrasa suficienta carne de tun. Cand acest lucru s-a produs, apare discret schimbarea de trend. Adica la primele corectii trebuie sa existe destui saraci cu duhul care sa vada in asta oportunitati. Amintiti-va ca in 2008, cand bursele scadeau constiincios, apareau mereu brokeri care erau de parere ca actiunile sunt tot mai bune din punct de vedere fundamental la noile preturi, si au devenit din ce in ce mai bune pana n-a mai vrut nimeni sa le cumpere, moment in care pietele s-au intors. A fost destul de convingator trendul declansat din martie 2009? Daca ne uitam la recomandarile brokerilor din acest moment, la declaratiile autoritatilor si oficialitatilor, asa s-ar vrea. Se lucreaza intens la o perceptie pozitiva din partea publicului, pentru ca-nu uitati-perceptia creaza realitatea. Am un coleg de breasla care s-a apucat constiincios de bursa vazand evolutia din ultimele luni. Nu isi aminteste prea bine ce a fost in 2008, dar ar vrea sa prinda macar o parte din petrecerea din 2009. Este frizerul ideal si aparitia unui numar cat mai mare de asemenea personaje ne apropie de momentul intoarcerii pietelor.
Texte si pretexte
E nevoie de un “stimulent”pentru ca bursele sa vina din nou in cap. De o stire sau eveniment de care sa se agate pietele pregatindu-le pentru a-si relua scaderea. Cum majoritatea participantilor sunt speculatori, miscarea va fi una de turma (“mergi cu trendul, chiar si in prapastie”). Ca va fi vorba de o crestere a dobanzilor, sau numai de declaratii in acest sens, de o crestere a fiscalitatii (reprezentanti ai FMI avertizau recent ca marile economii ale lumii ar trebui sa isi pregateasca contribuabilii pentru cresterea impozitelor si taxelor in 2011, deficitele publice ajungand la valori ingrijoratoare), sau doar de zvonuri in aceasta directie, ramane de vazut.
In final, nu uitati ca investitori si analisti celebri precum Peter Schiff, Mark Faber, Gerald Celente, Robert Kiyosaki au averizat asupra pericolului supraindatorarii statelor, dupa cel al persoanelor fizice si companiilor, si efectele pe care le-ar avea spargerea acestui bubble…public asupra burselor. Asa ca, daca pietele se intorc in lunile urmatoare, nu uitati ca v-am spus-o si eu in acest articol. Daca nu, puteti sa cereti direct explicatii personajelor de mai sus.
Inainte de orice, sa vedem unde ne aflam in acest moment. In ciuda unor aprecieri de zile mari intr-un singur an, date de severitatea corectiilor anterioare (nu uitati ca BET-FI a pornit de la 7000 de puncte primavara trecuta iar S&P 500 de la…666 puncte) suntem totusi in “bear market rally”. Adica intr-o miscare ascendenta, destul de violenta, intr-un trend major care a ramas totusi de scadere.
Ceva analiza tehnica
Putem vorbi de o miscare solida de crestere, deci de o inversare de la trendul de scadere pe termen lung la unul linistitor pentru investitori, in momentul in care maximele anterioare sunt depasite. Pentru Dow Jones ar fi loc de urcat inca vreo 3.000 de puncte, pana la 14.000 (vrem-nu vrem, busele americane dau ora exacta), pentru B(i)ET-FI calea e mult mai lunga, ar trebui ca indicele sa atinga 100.000 puncte. Inca un “hop” de 30% pentru principalul indice American si “doar” 300% pentru SIF-uri. Ne-am putea apropia de maximele istorice in 2010 inainte de a incepe corectia? Sigur, orice este posibil la bursa (va amintiti de Dafora cu PER-ul ei de 100 la un moment dat?) numai ca pe masura ce indicii isi continua cresterea devine tot mai putin atractiv sa pariezi pe crestere si tot mai tentant s-o faci pentru scadere. Orice scadere viguroasa inainte ca bursele sa atinga, depaseasca si sa stationeze o vreme peste maxime istorice reprezinta o confirmare a trendului major descendent. Nu uitati un detaliu: bursele au crescut in conditiile in care somajul a urcat agresiv la randul sau, iar profiturile companiilor vor fi subtiri daca dorinta de a cheltui a publicului nu e sustinuta de venituri. In plus, statele au pompat miliarde in programe de stimulare care vor trebui recuperate prin cresteri de taxe si impozite (ceea ce nu incurajeaza …retailul) iar Bancile Centrale au aruncat la randul lor miliarde in sistemele bancare, bani care vor trebui aspirati la un moment dat cu dobanzi mai mari (ati ghicit, ceea ce nu incurajeaza retailul, deci profiturile companiilor).
In scena intra Frizerul
Orice “bear market rally” trebuie sa fie convingator inainte ca bursele sa isi reia traseul de scadere. Adica trebuie atrasa suficienta carne de tun. Cand acest lucru s-a produs, apare discret schimbarea de trend. Adica la primele corectii trebuie sa existe destui saraci cu duhul care sa vada in asta oportunitati. Amintiti-va ca in 2008, cand bursele scadeau constiincios, apareau mereu brokeri care erau de parere ca actiunile sunt tot mai bune din punct de vedere fundamental la noile preturi, si au devenit din ce in ce mai bune pana n-a mai vrut nimeni sa le cumpere, moment in care pietele s-au intors. A fost destul de convingator trendul declansat din martie 2009? Daca ne uitam la recomandarile brokerilor din acest moment, la declaratiile autoritatilor si oficialitatilor, asa s-ar vrea. Se lucreaza intens la o perceptie pozitiva din partea publicului, pentru ca-nu uitati-perceptia creaza realitatea. Am un coleg de breasla care s-a apucat constiincios de bursa vazand evolutia din ultimele luni. Nu isi aminteste prea bine ce a fost in 2008, dar ar vrea sa prinda macar o parte din petrecerea din 2009. Este frizerul ideal si aparitia unui numar cat mai mare de asemenea personaje ne apropie de momentul intoarcerii pietelor.
Texte si pretexte
E nevoie de un “stimulent”pentru ca bursele sa vina din nou in cap. De o stire sau eveniment de care sa se agate pietele pregatindu-le pentru a-si relua scaderea. Cum majoritatea participantilor sunt speculatori, miscarea va fi una de turma (“mergi cu trendul, chiar si in prapastie”). Ca va fi vorba de o crestere a dobanzilor, sau numai de declaratii in acest sens, de o crestere a fiscalitatii (reprezentanti ai FMI avertizau recent ca marile economii ale lumii ar trebui sa isi pregateasca contribuabilii pentru cresterea impozitelor si taxelor in 2011, deficitele publice ajungand la valori ingrijoratoare), sau doar de zvonuri in aceasta directie, ramane de vazut.
In final, nu uitati ca investitori si analisti celebri precum Peter Schiff, Mark Faber, Gerald Celente, Robert Kiyosaki au averizat asupra pericolului supraindatorarii statelor, dupa cel al persoanelor fizice si companiilor, si efectele pe care le-ar avea spargerea acestui bubble…public asupra burselor. Asa ca, daca pietele se intorc in lunile urmatoare, nu uitati ca v-am spus-o si eu in acest articol. Daca nu, puteti sa cereti direct explicatii personajelor de mai sus.
joi, 8 aprilie 2010
Multi level marketing pentru saraci cu duhul
Schemele Ponzi supravietuiesc bine-mersi desi consumatorul autohton parea relativ mai calit in lupta de gherila cu cei care incearca cu orice pret sa-i vanda ceva. O cunostiinta imi povestea cum a decurs un "interviu" de angajare intr-o astfel de schema piramidala. Timp de 3 luni trebuia sa isi demonstreze abilitatile de a vinde niste cosmetice; urma apoi "angajarea" efectiva, care se reducea la plata unui comision mai mare din vanzari. Inainte de orice altceva trebuia insa sa devina client, cumparand produse de minimum 75 de euro. Evident, in cele 3 luni de proba urma sa isi epuizeze lista de cunoscuti care, de sila, de mila, ar fi acceptat sa cumpere cate ceva. In caz ca ati privit doar superficial fenomenul, sa recapitulam pe ce se bazeaza miscarea MLM (multi level marketing):
-potentialul vanzator e transformat obligatoriu in client
-comisioanele cresc pe masura ce avansezi in schema, urmand sa incasezi un comision si din vanzarile celor pe care i-ai introdus in sistem
-castigurile se concentreaza in varful piramidei, daca intri aproape de baza nu vei mai castiga mare lucru, dar vei cumpara tu insuti ceva
-produsele comercializate prin astfel de scheme sunt greu vandabile (din acest motiv nici nu le gasiti in supermarket), excesiv de scumpe (poarta comisoane la mai multe maini) si de multe ori de calitate indoielnica (va mai amintiti de detergentul concentrat, cum isi imagineaza cineva cu capul pe umeri ca excesul de chimicale nu dauneaza?).
Din pacate ideea castigului fara mare efort face inca victime, vezi si inmultirea halucinanta a celor care vand bilete de bingo prin Bucuresti. Si trebuie sa recunoastem ca "disperatii" reprezinta doar o minoritate (cei care spera sa se redereseze fiananciar miraculos cu o slujba platita regeste sau cu un bilet castigator). Cei mai multi dintre participanti intuiesc ca sunt luati de fraieri dar se consoleaza cu ideea ca isi cumpara ceva speranta, precum jucatorii la loterie care se simt mai confortabil dupa ce si-au luat un bilet care sa le intretina iluzia castigului. Nimeni nu isi mai bate capul cu probabilitati, altfel cum sa participi la un joc in care sansa de a umfla marele pot este de 1 la 14 milioane ca la 6/49 ? Din pacate iluzia castigului providential nu este atat de inofensiva pe cat pare: cand te amagesti cu milioanele picate din cer, parca nu mai are nici un farmec sa pui osul la treaba pentru cativa firfirei, nu?
PS1:Atasez comentariul unui cititor referitor la fenomenul MLM, cititor (pseudonim MiniMe) care pune un deget mic pe o rana mare.
"Spalatul creierului este motivatia principala in urma careia agentul de la baza piramidei continua sa promoveze produsele. Pacalitul este convins ca produsele sunt foarte bune, foarte ieftine pentru calitatea oferita, ca nu exista intermediar pe lant (cand de fapt exista zeci), ca toti ceilalti sunt rau intentionati si invidiaza norocul care il asteapta dupa colt, ca nu l-a obligat nimeni sa cumpere ci a facut-o din convingere, etc. Asa supravietuieste schema, prin evanghelisti ferm convinsi de dreptatea lor absoluta. Pentru orice companie ar fi mai SIMPLU sa isi vanda produsele prin supermarket, mai ales daca ar fi de o calitate nemaivazuta. Firmele care recurg la MLM sunt cele carora raportul pret/calitate nu la ofera insa o sansa onesta, concurentiala si au nevoie sa apeleze la inselatorii. Scamway e deja un termen intrat in vocabularul comun".
PS2: Cum am fost bombardat cu pareri indignate de catre oameni ai muncii MLM-iste, situati bineinteles aproape de varful piramidei, invit pe aceasta cale cititorii care au avut experiente nefericite cu acest MATRIX al marketingului sa ne scrie la randul lor pe adresa redactiei sau sa posteze comentarii mai jos. Si sunt dispus sa sparg eu gheata. Mi-amintesc ca in urma cu 9-10 ani am fost si eu martor la un asemena seminar de evanghelizare in vanzari. Fusesem incadrat de doi apostoli vechi ai produselor sanitare concentrate, care se manifestau cu un entuziasm suspect la fiecare concluzie a prezentatorului, asa incat am zis pas afacerii care imi devenise brusc antipatica datorita lor. M-am reintalnit cu sistemul in urma cu un an si ceva. Ma plimbam pe Magheru reusind din cauza neatentiei performanta de a ma impiedica in fata librariei de la Scala. M-am proptit disperat de usa de la intrare si geamul a cedat. Jenat de intamplare, m-am oferit ostatec angajatelor-speriate ca ar putea plati ele paguba, cu buletinul la vedere pentru a-mi fi luate datele. Moment in care am fost abordat de un domn, care asistase din librarie la incident. Asa simt civic mai rar in ziua de azi mi-a spus domnul, care m-a asigurat ca putini si-ar recunoste vina acceptand sa suporte consecintele. Ba chiar mi-a cerut un numar de telefon oferindu-mi o carte de vizita, vroia sa aibe neaparat de unde sa ia ulterior o persoana asa speciala ca mine. Sub imperiul socului, cum insista, i-am dat totusi un numar de telefon, nici acum nu stiu de ce, poate gandindu-ma ca este singurul martor al intamplarii. La cateva zile distanta omul m-a sunat si mi-a propus o afacere de milioane , pe care o persoana cu asemenea calitati ca mine nu trebuia s-o rateze. Era vorba bineinteles de sistemul MLM.
-potentialul vanzator e transformat obligatoriu in client
-comisioanele cresc pe masura ce avansezi in schema, urmand sa incasezi un comision si din vanzarile celor pe care i-ai introdus in sistem
-castigurile se concentreaza in varful piramidei, daca intri aproape de baza nu vei mai castiga mare lucru, dar vei cumpara tu insuti ceva
-produsele comercializate prin astfel de scheme sunt greu vandabile (din acest motiv nici nu le gasiti in supermarket), excesiv de scumpe (poarta comisoane la mai multe maini) si de multe ori de calitate indoielnica (va mai amintiti de detergentul concentrat, cum isi imagineaza cineva cu capul pe umeri ca excesul de chimicale nu dauneaza?).
Din pacate ideea castigului fara mare efort face inca victime, vezi si inmultirea halucinanta a celor care vand bilete de bingo prin Bucuresti. Si trebuie sa recunoastem ca "disperatii" reprezinta doar o minoritate (cei care spera sa se redereseze fiananciar miraculos cu o slujba platita regeste sau cu un bilet castigator). Cei mai multi dintre participanti intuiesc ca sunt luati de fraieri dar se consoleaza cu ideea ca isi cumpara ceva speranta, precum jucatorii la loterie care se simt mai confortabil dupa ce si-au luat un bilet care sa le intretina iluzia castigului. Nimeni nu isi mai bate capul cu probabilitati, altfel cum sa participi la un joc in care sansa de a umfla marele pot este de 1 la 14 milioane ca la 6/49 ? Din pacate iluzia castigului providential nu este atat de inofensiva pe cat pare: cand te amagesti cu milioanele picate din cer, parca nu mai are nici un farmec sa pui osul la treaba pentru cativa firfirei, nu?
PS1:Atasez comentariul unui cititor referitor la fenomenul MLM, cititor (pseudonim MiniMe) care pune un deget mic pe o rana mare.
"Spalatul creierului este motivatia principala in urma careia agentul de la baza piramidei continua sa promoveze produsele. Pacalitul este convins ca produsele sunt foarte bune, foarte ieftine pentru calitatea oferita, ca nu exista intermediar pe lant (cand de fapt exista zeci), ca toti ceilalti sunt rau intentionati si invidiaza norocul care il asteapta dupa colt, ca nu l-a obligat nimeni sa cumpere ci a facut-o din convingere, etc. Asa supravietuieste schema, prin evanghelisti ferm convinsi de dreptatea lor absoluta. Pentru orice companie ar fi mai SIMPLU sa isi vanda produsele prin supermarket, mai ales daca ar fi de o calitate nemaivazuta. Firmele care recurg la MLM sunt cele carora raportul pret/calitate nu la ofera insa o sansa onesta, concurentiala si au nevoie sa apeleze la inselatorii. Scamway e deja un termen intrat in vocabularul comun".
PS2: Cum am fost bombardat cu pareri indignate de catre oameni ai muncii MLM-iste, situati bineinteles aproape de varful piramidei, invit pe aceasta cale cititorii care au avut experiente nefericite cu acest MATRIX al marketingului sa ne scrie la randul lor pe adresa redactiei sau sa posteze comentarii mai jos. Si sunt dispus sa sparg eu gheata. Mi-amintesc ca in urma cu 9-10 ani am fost si eu martor la un asemena seminar de evanghelizare in vanzari. Fusesem incadrat de doi apostoli vechi ai produselor sanitare concentrate, care se manifestau cu un entuziasm suspect la fiecare concluzie a prezentatorului, asa incat am zis pas afacerii care imi devenise brusc antipatica datorita lor. M-am reintalnit cu sistemul in urma cu un an si ceva. Ma plimbam pe Magheru reusind din cauza neatentiei performanta de a ma impiedica in fata librariei de la Scala. M-am proptit disperat de usa de la intrare si geamul a cedat. Jenat de intamplare, m-am oferit ostatec angajatelor-speriate ca ar putea plati ele paguba, cu buletinul la vedere pentru a-mi fi luate datele. Moment in care am fost abordat de un domn, care asistase din librarie la incident. Asa simt civic mai rar in ziua de azi mi-a spus domnul, care m-a asigurat ca putini si-ar recunoste vina acceptand sa suporte consecintele. Ba chiar mi-a cerut un numar de telefon oferindu-mi o carte de vizita, vroia sa aibe neaparat de unde sa ia ulterior o persoana asa speciala ca mine. Sub imperiul socului, cum insista, i-am dat totusi un numar de telefon, nici acum nu stiu de ce, poate gandindu-ma ca este singurul martor al intamplarii. La cateva zile distanta omul m-a sunat si mi-a propus o afacere de milioane , pe care o persoana cu asemenea calitati ca mine nu trebuia s-o rateze. Era vorba bineinteles de sistemul MLM.
vineri, 2 aprilie 2010
Copiii si banii de buzunar. Ghid practic
Poate va vine greu sa credeti, dar acest subiect printre altele, a stat la baza redactarii unei carti: "Tu si banii", autori Emmanuelle Daviet si Marc Levy-Davila. Ce ne spun acestia despre modul in care ar trebui educati micutii in legatura cu banii de buzunar?
In primul rand, obiectivul este a-i face sa devina constienti de valoarea lucrurilor, de a-i invata de-a lungul anilor sa administreze un buget, ceea ce presupune traversarea obligatorie a catorva experiente: frustrare (cand cheltuie tot si nu isi mai pot permite nimic), a punerii banilor de-o parte in vederea unei achizitii importante, a responsabilitatii alegerilor proprii, etc.
Autorii recomanda parintilor sa le spuna cate ceva micutilor despre bugetul familiei, cheltuielile curente ale casei, ipoteci, asigurari si impozite, vacante, etc. Fara sa-i plictisiti, va trebui sa le dati sentimentul ca li se fac confidente, ca sunt considerati persoane responsabile, apte sa va ajute in deciziile care trebuie luate. Educatia financiara va preveni in acest fel tot soiul de crize de personalitate prin raioanele magazinelor si ii va invata pe copii ca n-au parinti pe post de vaci de muls.
Greseli de evitat in legatura cu banii de buzunar:
1. Nu hotarati in locul copilului ce poate cumpara si ce nu cu banii de buzunar pe care i-ati dat. Altfel, e doar un mod ocolit de a-l deposeda de sumele primite.
2. Banii de buzunar nu trebuie sa fie obiectul santajului. Nu se recomanda de exemplu recompensarea copilului cu bani de buzunar pentru rezultate scolare bune, se va transforma in vanator de note. Eventual puteti sa-i acodati mici bonusuri pentru asa ceva, separate de sumele oferite periodic ca bani de buzunar.Nici plata activitatilor menajere care i-ar reveni in mod normal precum aranjatul camerei, asezarea mesei nu se recomanda sub forma banilor de buzunar. Se pot acorda de asemenea mici bonusuri pentru activitati precum spalarea masinii, tunderea gazonului.
3. Nu-i oferiti exemple proaste. Daca nu va puteti abtine sa dati iama in cardul de credit sau imprumuturile de consum, cum ati vrea ca progeniturile sa se comporte responsabil cu banii?
Cand, ce sume, cu ce periodicitate?
Cei doi autori recomanda plasarea banilor in pusculita copiilor in momentul in care acestia incep sa numere si sa manipuleze monedele si bancnotele. Sumele variaza in functie de posibilitatile parintilor dar este preferabil ca banii de buzunar oferiti cand acestia vor creste sa fie o suma fixa, pentru a determina copii sa se obisnuiasca sa se incadreze intr-un anumit buget. Pentru un copil de 7 ani, o suma fixa oferita lunar este un interval prea mare, e mai bine sa primeasca saptamanal un sfert din aceasta. De la 10 ani in sus se poate da o suma fixa in fiecare luna.Bineinteles, deciziile parintilor se iau si in functie de maturitatea pe care o arata copiii. La adolescenta, e bine sa se stabileasca ce cheltuieli ii revin copilului si care parintilor. De exemplu, cine plateste factura telefonului mobil? Cand copii sunt mici, banii de buzunar sunt investiti in gadgeturile specifice, dulciuri, etc. Spre adolescenta, incep sa apara preocuparile legate de aspectul exterior si statut: haine, DVD-uri, etc.
Conform unui sondaj Conso junior-Secodip din anul 2000, citat in carte:
-29% dintre copiii intre 5-7 ani primeau in medie 4 euro/luna bani de buzunar
-57% dintre copiii intre 8-10 ani aveau 11 euro pe luna
-67% dintre copii intre 11-14 ani primeau in medie 16 euro/luna
-73% dintre adolescentii intre 15-17 ani aveau alocati in medie 30 euro/luna
-64% dintre adolescentii intre 18-19 ani primeau de la parinti 51 euro/luna
Sigur, veniturile medii ale parintilor sunt de cateva ori mai mari in Franta decat in Romania si de la aceasta realitate ar trebui sa inceapa extrapolarea.
In primul rand, obiectivul este a-i face sa devina constienti de valoarea lucrurilor, de a-i invata de-a lungul anilor sa administreze un buget, ceea ce presupune traversarea obligatorie a catorva experiente: frustrare (cand cheltuie tot si nu isi mai pot permite nimic), a punerii banilor de-o parte in vederea unei achizitii importante, a responsabilitatii alegerilor proprii, etc.
Autorii recomanda parintilor sa le spuna cate ceva micutilor despre bugetul familiei, cheltuielile curente ale casei, ipoteci, asigurari si impozite, vacante, etc. Fara sa-i plictisiti, va trebui sa le dati sentimentul ca li se fac confidente, ca sunt considerati persoane responsabile, apte sa va ajute in deciziile care trebuie luate. Educatia financiara va preveni in acest fel tot soiul de crize de personalitate prin raioanele magazinelor si ii va invata pe copii ca n-au parinti pe post de vaci de muls.
Greseli de evitat in legatura cu banii de buzunar:
1. Nu hotarati in locul copilului ce poate cumpara si ce nu cu banii de buzunar pe care i-ati dat. Altfel, e doar un mod ocolit de a-l deposeda de sumele primite.
2. Banii de buzunar nu trebuie sa fie obiectul santajului. Nu se recomanda de exemplu recompensarea copilului cu bani de buzunar pentru rezultate scolare bune, se va transforma in vanator de note. Eventual puteti sa-i acodati mici bonusuri pentru asa ceva, separate de sumele oferite periodic ca bani de buzunar.Nici plata activitatilor menajere care i-ar reveni in mod normal precum aranjatul camerei, asezarea mesei nu se recomanda sub forma banilor de buzunar. Se pot acorda de asemenea mici bonusuri pentru activitati precum spalarea masinii, tunderea gazonului.
3. Nu-i oferiti exemple proaste. Daca nu va puteti abtine sa dati iama in cardul de credit sau imprumuturile de consum, cum ati vrea ca progeniturile sa se comporte responsabil cu banii?
Cand, ce sume, cu ce periodicitate?
Cei doi autori recomanda plasarea banilor in pusculita copiilor in momentul in care acestia incep sa numere si sa manipuleze monedele si bancnotele. Sumele variaza in functie de posibilitatile parintilor dar este preferabil ca banii de buzunar oferiti cand acestia vor creste sa fie o suma fixa, pentru a determina copii sa se obisnuiasca sa se incadreze intr-un anumit buget. Pentru un copil de 7 ani, o suma fixa oferita lunar este un interval prea mare, e mai bine sa primeasca saptamanal un sfert din aceasta. De la 10 ani in sus se poate da o suma fixa in fiecare luna.Bineinteles, deciziile parintilor se iau si in functie de maturitatea pe care o arata copiii. La adolescenta, e bine sa se stabileasca ce cheltuieli ii revin copilului si care parintilor. De exemplu, cine plateste factura telefonului mobil? Cand copii sunt mici, banii de buzunar sunt investiti in gadgeturile specifice, dulciuri, etc. Spre adolescenta, incep sa apara preocuparile legate de aspectul exterior si statut: haine, DVD-uri, etc.
Conform unui sondaj Conso junior-Secodip din anul 2000, citat in carte:
-29% dintre copiii intre 5-7 ani primeau in medie 4 euro/luna bani de buzunar
-57% dintre copiii intre 8-10 ani aveau 11 euro pe luna
-67% dintre copii intre 11-14 ani primeau in medie 16 euro/luna
-73% dintre adolescentii intre 15-17 ani aveau alocati in medie 30 euro/luna
-64% dintre adolescentii intre 18-19 ani primeau de la parinti 51 euro/luna
Sigur, veniturile medii ale parintilor sunt de cateva ori mai mari in Franta decat in Romania si de la aceasta realitate ar trebui sa inceapa extrapolarea.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
