Partea intunecata a creditarii

E rau sa vrei mai mult decat iti poti permite? E un pacat sa ai masina cat jumate din valoarea casei? Tu nu iti doresti sa te inconjoare tot soiul de gadgeturi la moda, sa prinzi macar o vacanta exotica pe an si sa iti renovezi casa ca sa-i schimbi "aerul"? Ce daca ai doar salariul mediu pe economie, la banca e intotdeauna cineva amabil, care iti intelege dorintele si vede pasul mic care te desparte de fericire. Cam asta era discursul in ultimii 2-3 ani, dupa care economia a cazut, bancile au intors foaia, povara ratelor a devenit insuportabila pentru multe familii.

Nu este bineinteles o situatie tipic romaneasca; si prin alte parti bula creditului a umflat multe alte mici baloane, in special in imobiliar, noi excelam poate prin inconstienta (in ultimii 45 de ani creditul si problemele asociate lui lipsisera din experienta cotidiana) si prin viteza cu care am ajuns supraindatorati. Alt fenomen vreau insa sa subliniez. Cine a ajuns sa gafaie sub povara ratelor, preseaza la randul lui angajatorul, consumatorul, beneficiarul serviciilor pe care le ofera pentru a accepta tarife mai mari, deci marje de profit mai consistente, care sa faca mai suportabila viata debitorului. Preturile cresc, salariile trebuie majorate. Guvernele pun la randul lor paie pe focul inflatiei avand (alaturi de banci care manuiesc parghia creditului) dreptul de a dilata masa monetara prin tiparire de titluri de stat purtatoare de dobanda. Cine are venituri insuficiente sau nu are deloc depinde de bunavointa autoritatilor (venit minim garantat, pensii sociale, etc) pentru a nu face foamea. Iata cum apare o excelenta masa de manevra si santaj in campanile electorale.

Mecanismul generarii imprumuturilor pune permanent presiune pe preturi, obligand cetateanul mediu sa se integreze cat mai bine in sistem pentru a tine pasul sau sa ramana aproape la mila publica. Cine vrea sa traiasca boem, din mici joburi sezoniere sau lucrand doar part-time are viata grea din cauza celor care si-au facut-o grea pe a lor acceptand sa munceasca mai mult pentru banci decat pentru ei si a unor Guverne iresponsabile care au vrut sa ia ochii electoratului cu investitii publice spectaculoase (nu e si cazul Romaniei, aici grosul banii publici se dreneaza profesionist spre buzunarele clientelei).

Ne punem a doua centura de siguranta?

Porumbelul i-a scapat lui Vasile Blaga, o dezmintire anemica a venit din partea lui Radu Berceanu, care s-a pronuntat ieri impotriva unui nou acord cu FMI. Dupa care Blaga a revenit, afirmand ca un acord cu Fondul este oricum necesar, fie el cu imprumut sau nu. Ce sa intelegem din babilonia asta?

1. In buna traditie a trombonirii bizonului autohton, cand se sugereaza doar masuri impopulare, raul e inevitabil.
2. Acum, in ajun de dezbatere a motiunii de cenzura in Parlament, ce era sa spuna si Berceanu?
3. Ce presupune inca un acord cu FMI? “Austeritate bugetara” episodul II. Mai blanda daca e doar acord, mai severa daca e acord+imprumut.
4. N-avem bani, nu mai sunt investitori care sa parieze pe tigrul din Carpati, a intarcat si Balaia capsunarilor, imobiliare ioc, e firesc sa avem deficite nesustrenabile de vreme ce sumele alocate pentru invartelile din contractele publice nu par sa fie atinse iar campania electorala din ultimii doi ani a excelat in pomeni..
5. Vor urma cresteri de taxe sau noi taieri de venituri? Probabil ca ambele amandoua, in aceasta ordine.
6. Exista si o parte buna a acestor vesti rele? Da, bucurati-va de calmul relativ din prezent. N-o sa tina mult.
7. Aveti o meserie cautata pe piata muncii din strainatate, stiti multumitor engleza, nu aveti obligatii majore in tara? Ce ziceti de Germania, Spania, Canada, chiar Cehia? Ce, astea nu sunt tari? Si nu disperati. Puneti la plecare in bocceluta un fluieras de soc, mult zice cu foc, CD-ul cu Miorita si un borcan cu muraturi de la mama.
8. Nu vreti sa plecati si pace? Ok, avem si strategii kamikaze. In momentul asta Boc, Basescu, tot ce tine de autoritati romane, reglementari, justitie, etc va fi bagat sub pres. Organizati-va viata independent energetic, alimentar, fiscal-in masura posibilitatilor. Nu asteptati nimic de la stat si dati cat mai putin posibil. Poate merge.

Cum camufleaza bancile reducerea comisionului de rambursare anticipata

Un amic a primit recent de la banca (BCR) unde s-a inhamat la un credit ipotecar de 50000 euro o oferta "de nerefuzat". O reducere a dobanzii cu 0,5%, de la 10 la 9,5%, plus trecerea la o dobanda fixa pe o anumita perioada (Euribor plus 7,5%, inghetat la nivelul de acum). Vorbim de un imprumut in euro, la o dobanda foarte piperata (cu o marja astronomica), cum rar mai gasim in piata, exceptand desigur imprumuturile de nevoi personale.

De ce oare au devenit brusc mai umani ofiterii de credit de la BCR? Aparent, banca avea numai de pierdut din asta. Scaderea dobanzii cu 0,5% ii aducea profit mai mic; trecerea la dobanda fixa in conditiile in care Euriborul e la minime istorice si nu prea mai are de unde sa scada-ba din contra, ar putea chiar sa creasca pe termen mediu-sunt acte nesteptate de filantropie. Sa aibe cineva de la BCR mustrari de constiinta pentru jumulirea clientilor in ultimii ani cu dobanzi de calibrul celei din exemplul nostru?

Eu n-as paria deloc pe asta. Scrisorile adresate clientilor, cu oferte aparent atragatoare, sunt de fapt mere otravite. Recent, bancile au fost obligate prin noi reglementari sa limiteze comisionul de rambursare anticipata la 1%. Va dati seama ca debitorul prins la o dobanda de 10% in euro, pentru o suma consistenta, era obligat de comisionul in cauza (cele mai multe banci cereau 4%) sa ramana iobag a la long gafaind la plata ratelor lunare. Cu un comison redus la 1% gasesti insa refinantari la dobanzi reduse aproape la jumatate. Or, BCR a vazut in fata ochilor tocmai posibilitatea asta, de "eliberare" a debitorilor prinsi in chingi la dobanzi istorice. Asa ca s-a gandit probabil sa-i mantina captivi cu o dobanda usor imbunatatita. Poate ca unii vor musca nada. Poate ca altii vor fi speriati de alergatura suplimentara si de costurile aferente (o noua evaluare a proprietati, o radiere de ipoteca si inscrierea alteia, etc). Eu zic insa ca pentru o castig de anual de 4% din soldul creditului, deloc neglijabil la sume de zeci de mii de euro, "discomfortul" respectiv merita asumat.

BP "cumpara" cuvinte cheie pe net

Compania British Petroleum, vinovata de catrastrofa ecologica din Golful Mexicului- in urma forajului necorespunzator eruptia de petrol neputand fi oprita cu toate eforturile nici pana azi-s-a gandit sa ascunda urmele cumparand linkuri sponsorizate pentru cautarile pe internet care contin "scurgere de petrol", "scurgerile de petrol din Golful Mexicului", etc. Cine da cautari dupa acesti termeni pe Google, Yahoo sau motorul de cautare Bing al Microsoft primeste in varful paginii cu rezultate linkuri spre pagini din web-site-ul BP care contin mesajul "Afla mai multe despre modul in care BP da o mana de ajutor" Linkurile sponsorizate vin la pachet cu reclame care se afiseaza in paginile de cautari. (citeste mai mult la http://www.france24.com/en/20100608-bp-buying-search-terms-point-web-surfers-own-site)

Acestea fiind zise, pontul de azi se adreseaza Guvenului Romaniei. Cum perceptia da realitatea, ii recomandam domnului Boc sa cumpere pe Google, Yahoo, etc linkuri sponsorizate pentru cautari de genul "Criza, faliment Romania", "Criza-taieri salarii si pensii", "criza, contracte publice", "Criza, Basescu, Boc". Utilizatorii vor fi directionati pe pagina de start a noului site guvernamental de 500.000 euro si vor intra direct la un chat cu dna Udrea, unde vor fi lamuriti instantaneu cat mai au de asteptat pana devine vizibila luminita de la capatul crizei.

Poate fi citit in stele cursul actiunilor?

Soarele, Luna, pozitionarile celorlalte planete au, se pare, o anumita influenta asupra burselor. Explicatia e simpla: pietele financiare sunt un amestec intre reflectarea datelor fundamentale ale emitentilor si emotivitatea investitorilor iar diferitele configuratii astrologice au corespondente subliniate de secole asupra psihicului uman. Cititi mai jos o serie de corelatii intre astre si pietele financiare.

Cum sunt nascut in zodiac Racului, voi incepe cu…Luna. In 2001, doi profesori de la University of Michigan Business School, Ilia Dichev si Troy Janes au realizat un studiu care avea ca obiectiv analiza corelatiilor dintre ciclul lunar si evolutia bursei. Concluzia lor? Exista corespondente surprinzatoare intre ciclurile lunii si castigurile obtinute la bursa. Astfel, aprecierea cotatiilor intr-un interval de 15 zile care include perioadele cu luna noua este dubla raportata la un interval similar centrat in jurul perioadelor cu luna plina. Cu alte cuvinte, nu e de bun augur sa investesti la bursa cand satelitul nostru se apropie de faza “Luna plina”. Cei doi cercetatori au studiat principalii indici americani in ultima suta de ani si principalii indici bursieri din alte 24 de mari economii, in ultimii 30 de ani. Nu au remarcat insa vreo corelatie intre fazele Lunii si volumele de tranzactionare ori volatilitatea pietelor.

Un alt analist al ciclurilor bursiere, Steve Puetz, a remarcat o corelatie interesanta inte eclipse si prabusirea burselor. Puetz a studiat 8 crash-uri majore, de la Tulip-mania din 1637 pana la caderea indicelui Nikkei in 1990 si a ajuns la o concluzie interesanta: prabusirea pietelor tinde sa se intample in apropierea perioadei cu Luna plina, un numar mare de corectii majore ale burselor survenind la prima Luna plina care a urmat unei eclipse solare. Puetz a descoperit ca toate cele 8 crash-uri analizate de el s-au petrecut intr-un interval cuprins intre 6 zile inainte si 3 saptamani dupa o Luna Plina ce a urmat unei eclipse de Soare. Probabilitatea ca acest lucru sa reprezinte o coincidenta fiind, tot dupa calculele sale, de 1 la 127.000.

“Cardinal Climax”
Arch Crawford, fondatorul Crawford Perspectives este, poate, cel mai in voga astrolog financiar, imbinand analiza tehnica cu studiul miscarii astrelor. Omul a prezis destul de exact spargerea bulelor dotcom si subprime, Cernobil, atentatele de la 11 septembrie 2011 iar despre 2010 vorbeste ca despre anul unui crash spectaculos. In jurul datei de 1 august vom avea un aliniament a 5 planete ale sistemului solar, cea mai provocatoare combinatie din ultimele sute de ani din punct de vedere astrologic, postura cunoscuta drept “Cardinal Climax”. Crawford recomanda din acest punct de vedere inchiderea tuturor pozitiilor la bursa (exceptandu-le desigur pe cele short) desi recunoaste ca pietele financiare sunt printre ultimele lucruri care sa ne preocupe in acest caz. Dand o cautare pe Google dupa “Cardinal Climax” am obtinut 418.000 de rezultate, o cifra greu de ignorat. Un interviu mai amplu cu Crawford il gasiti la
http://seekingalpha.com/author/hewitt-heiserman/instablog
Cum despre soare si burse n-am spus inca nimic, va invit sa studiati un articol care trateaza corespondenta dintre eruptiile solare si burse/economii la http://bursier.ro/traian/2007/05/27/ciclicitatea-eruptiilor-solare-si-influenta-lor-asupra-bursei/.

Cati bani salvezi ocolind cu low-cost-ul

Ma batea gandul sa vad Florenta, prea imi vorbeau elogios niste amici despre perla Toscanei. Caut niste oferte prin Booking.com pentru octombrie (desi ideal ar fi sa vedeti orasul in septembrie spun cunoscatorii, cand ploile sunt rare) pentru a profita de tarifele accesibile. O camera cu mic dejun, 4 nopti de cazare, hotel 2 stele, in jur de 250 de euro pentru 2 persoane. Buun. Acum sa vadem cum ne descurcam cu transportul. La curse directe am ramas dezamagit. Taromul nu zboara la Florenta, Carpatair-ul o face, cu escala la Timisoara. Costul biletului este insa piperat pentru mine: 160 euro la inceputul lui octombrie, deci 320 euro pentru doua persoane, mai mult decat costul cazarii cu mic dejun in sejurul pe care mi l-am ales. Nt, nt, nt. Nu imi permit. Brusc imi vine o idee. Daca zbor la Pisa si ma duc apoi cu autobuzul la Florenta (80 km)? In octombrie (5-9 octombrie), pretul unei curse dus intors cu Wizz Air este de 120 de lei! Doua persoane 250 de lei. Autobuzul Pisa-Venetia costa 8 euro, 16 dus-intors, iar durata calatoriei este de o ora. Fac o comparatie. Transportul cu low-cost-ul si autobuzul m-ar costa mai putin de 100 de euro pentru 2 persoane si peste 300 daca aleg cursa de linie a Carpatair-ului, care ma plimba in plus si pe la Timisoara. Motiv din care va sfatuiesc sa cautati mereu alternative cu low-cost-ul spre orasele din vecinatatea destinatiei dvs, daca nu exista zbor direct cu respectiva companie aviatica.

Cum sa-ti faci insolventa suportabila

Mi s-a povestit un caz care poate fi interesant din perspectiva debitorilor care rasufla tot mai greu. Persoana in cauza avea 3 credite de consum, fara ipoteca, 2 dintre ele in valuta. Cum leul a slabit in ultimii 2 ani iar veniturile salariale au inceput sa se subtieze, datornicul nostru a inceput sa inregistreze intarzieri tot mai mari iar una dintre banci i-a cesionat creditul unei societati specializate. Ok, lucrurile aratau cat se poate de sumbru pana in acest punct dar pana la urma n-a fost chiar asa. Debitorul nostru nu avea bunuri pe numele sau iar poprirea veniturilor nu putea depasi un anumit cuantum (de regula 30%). Cele 30% de procente care s-ar fi obtinut in acest fel erau cam la nivelul ultimei rate in plus, daca si alti creditori ar fi incercat aceeasi schema, fiecare s-ar fi ales doar cu cativa firfirei. “Recuperatorul” i-a propus o negociere constient de subtirimea sumelor care s-ar fi obtinut din poprirea pe salariu si au cazut de acord asupra unei rate fixe timp de 3 ani (fata de 5 ani durata initiala a creditului) care in final a fost mai mica decat la banca, cand isi platea rata la timp. Ce vreau sa spun cu asta?

1. Firmele carora li se cesioneaza creditele cu probleme dau rareori mai mult de 30% din valoarea imprumutului restant. Fac deci o afacere extraordinara si daca recupereaza numai 60% din suma restanta in acest fel Negociati la sange deci cu recuperatorii daca nu aveti bunuri imobile care sa poate fi executate in caz de neplata. Poprirea pe salariu s-ar putea sa nu-i satisfaca (nu se stie daca nu ramaneti somer peste 1-2 ani) si pot accepta si marje mai reduse de profit. Cu alte cuvinte, rascumparati-va creditele mai ieftin decat la banca. Inca o data, este un joc pentru cei care nu au bunuri executabile, in special imobile.
2. Bancile au tot interesul sa scape de creditele cu probleme care trebuie provizionate, recuperatorii vor sa isi lichidizeze cat mai repede investitia iar debitorii sa scape cat mai ieftin. Cu alte cuvinte, o combinatie de factori din care pentru prima data puteti avea de castigat.
3. Aveti imprumuturi in lei cu dobanzi fixe, inrobitoare? Faceti cat mai greu fata ratelor lunar? Sfatul meu sincer este sa nu va infometati familia ci sa va asumati o poprire asupra veniturilor (de multe ori ratele insumate depasesc 30%). Ganditi si din alt unghi:pe termen mediu, ajustarile pe curs sau o inflatie in crestere par iminente. Daca amanati cat mai mult plata ratelor s-ar putea ca sumele in lei aferente acestora sa fie mai suportabile (in ipoteza unui imprumut cu dobanda fixa, nelegata de vreun indice)

Viitoarea generatie irosita

Un articol interesant, sub semnatura lui Jaime Levy Moreno (“Dropout Generation”), a aparut pe site-ul Mises.org la inceputul lunii, preluat apoi de site-ul Daily Reckoning. Vorbeste despre Spania dar trasaturile sociale surprinse acolo se potrivesc de minune cu realitatea din multe tari europene.

“In ultimele doua decenii, in tarile Europei Mediteraneene si in special in Spania, un nou grup social a aparut (asa-numitii “jovenes”). Membri sai au cateva caracteristici. E vorba in primul rand de barbati, cu varsta cuprinsa intre 25-35 de ani, desi exista si persoane la 40. In al doilea rand, se afla intr-un stadiu permanent intre absolvirea studiilor si primul job. In al treilea rand, traiesc de regula cu parintii pentru a economisi bani, fapt ce le permite sa iasa in oras cu prietenii de cel putin trei ori pe saptamana. In al patrulea rand, cand cedeaza la presiunile parintilor si isi iau un job, e vorba de unul part-time, ocazional, prost platit. In sfarsit, si cel mai important, primesc de regula ajutor de somaj si revin periodic pe listele oficiilor de munca dupa cate o activitate pasagera.

Nu vreau sa-i acuz doar pe ei pentru lipsa de initiativa a generatiei din care fac parte. Sunt doar o piesa in puzzle-ul pe care l-au creat generatiile mai varstnice. In carca lor va fi pusa de altfel plata pentru pacatele economice ale parintilor. Este important de analizat motivele care au dus la aparitia acestui grup, care este starea sa in prezent si care vor fi consecintele acestui fenomen pentru viitor.

In ultimii 10 ani si in mod special de la debutul actualei crize financiare, somajul din Spania a crescut pana la 20% (asta desigur nu tine cont de imigrantii ilegali care nu apar in statisticile oficiale). Exceptand acest mare numar de someri, un alt grup social important este prins in slujbe part-time prost platite. Membri acestui grup sunt numiti “mileuristas” (cei care castiga doar 1.000 euro pe luna). Acesta (mileuristas) este plasat peste “jovenes” la baza piramidei sociale. Si ei traiesc impreuna cu parintii de regula, visand sa devina independenti economic, sau au inchiriat cate un apartament social, beneficiind de suventiile din banii publici

In sfarsit, exista un grup redus la varful piramidei generatiei tinere. Ei sunt “norocosii”, cu joburi decente (cu salarii incepand de la 2000 euro/luna), de regula fii si fice ale familiilor bogate fapt ce le-a oferit ocazia unei educatii de calitate, cei “realizati”. Ei sfarsesc prin a fi angajati in afacerile familiei sau in companiile unde parintii au contacte si relatii de afaceri.

In afara acestei piramide gasim de asemenea un grup de tineri care au decis sa studieze pentru o diploma care sa le permita sa se angajeze in administratie. In functie de complexitatea studiilor si a rapiditatii cu care promoveaza examenele, vor incepe sa lucreze in jurul varstei de 26-35 de ani si vor fi platiti decent sau chiar foarte bine pana la pensionare.

Este important sa ne focalizam atentia si asupra anilor de studiu pe care un student in Spania trebuie sa-i bifeze. Calitatea diplomelor s-a depreciat in ultima vreme asa ca nici un angajator nu mai este impresionat de un astfel de certificat (suna cunoscut?) trecut in CV. In mod obligatoriu, e nevoie suplimentar de cel putin un master sau o specializare postuniversitara si fluenta in cel putin 3 limbi straine. Asta inseamna desigur un numar mai mare de ani petrecuti in studentie si, pentru cei mai privilegiati, 1-2 ani de deprindere a limbilor straine la fata locului.

Nu cu mult timp in urma in Spania, era o onoare sa fii absolvent de studii superioare, doar un numar limitat de persoane putandu-se lauda cu o astfel de diploma obtinuta cu costuri mari si studiu “incordat” si serios.Acum, este aproape gratis sa urmezi cursurile unei univesitati spaniole (hm, hm, nu ma pot opri sa nu ma gandesc din nou la Spiru) iar acest fapt este vazut ca o sansa pentru cei din paturile mai sarace pentru a avansa, in speranta ca vor face parte la un moment dat din clasa tinerilor “realizati”. Dar, ca sa fim sinceri, acest grup este destul de redus numeric. Iar usurinta de a deveni student ajuta in definitiv Guvernul care poate raporta astfel un numar mai mic de someri.

Pentru a explica de ce este asa de greu pentru un absolvent sa capete o slujba va trebui sa privi costurile cu forta de munca si beneficiile angajatului. Prin lege, se acorda concedii de minim 4 saptamani pe an. Un salariu minim destul de consistent pune bariere intalnirii cererii cu oferta pe piata fortei de munca. In momentul concedierii angajatul primeste prin lege echivalentul prestatiei pentru 45 de zile lucrate pentru fiecare an in care a fost angajat in compania care l-a dat afara. Taxele suportate de angajator reprezinta minim 50% din salariul oferit anual angajatului ia taxele pe veniturile angajatilor sunt de asemenea consistente, fapt ce incurajeaza munca la negru. In acest fel, firmele cauta cu disperare solutii tehnologice care sa le reduca costurile. Mc Donalds a introdus recent automate care preiau ordinele clientilor, reducand numarul angajatilor, scopul final fiind acela de avea doar 2 angajati (cel de la bucatarie si cel ce duce mancarea la ghiseu).
.
Situatia Spaniei s-a complicat de cand a aderat la zona euro. Posibilitatea de a obtine bani cu dobanda joasa-precum in cazul unor economii puternice ca Germania-a functionat ca un stimulent pentru credite orientate spre infrastructura si constructia de locuinte. Aproximativ 800.000 de locuinte s-au construit anual in Spania, mai mult decat in Franta, Germania si Marea Britanie luate impreuna. Asta a dus la o crestere exponentiala a cererii de noi joburi in constructii, cerere satisfacuta in principal cu imigranti care se vad acum someri fara prea multe alternative. Imprumuturile uriase angajate pentru aceste proiecte in special de bancile de economii n-au putut fi platite fapt ce a dus la un program de salvare a bancilor cu bani publici. In consecinta, Guverul s-a trezit inglodat in datorii, ratingurile au scazut, iar sansele de a gasi usor noi investitori in bondurile sale au scazut la randul lor. Contractarea economiei a dus la scaderea veniturilor din taxe, in special din TVA, iar Guvernul a trebuit sa urce nivelul acestora pentru a face rost de bani, miscare care ar putea sa se dovedeasca una gresita in curand, ducand la si mai mult somaj.

Revenind la generatiile tinere, exista inca incredere ca Guvernul va controla toate aceste probleme si ca va avea grija de ei.Tinerii aleg deci sa stea acasa pana tarziu si sa amane intemeierea unei familii mult dupa 30 de ani. Pe umerii lor apasa insa povara unei datorii uriase care va trebui cumva gestionata. Daca aceste tendinte demografice continua, in curand fiecare angajat va trebui sa sustina un pensionar (he, he, aici i-am surclasat!). In urma cu 40 de ani insa, 10 angajati sustineau din contributiile lor sociale un pensionar. Generatiile actuale, amanand casatoria si copii, au inrautatit echilibrul de forte. Fertilitatea este in Spania de 1,2 (1,2 copii pentru o femeie fertila), una dintre cele mai reduse din lume, si are tendinta de scadere in continuare.

Singurul mod de a atenua acest lucru este reducerea dramatica a taxelor, in special pe forta de munca, incurajand angajatii sa ofere mai multe joburi si angajatii sa-si intemeieze mai repede familii. Dar isi poate permite Guvernul sa faca asta?”

"Perlele" imobiliarilor

Blogul Romania Nuda are o colectie bogata de perle din sfera imobiliara, mai vechi, din vremea boom-ului, ori mai noi, din cea a recesiunii greu de digerat. Citindu-le te intrebi daca e vorba de o tentativa bolovanoasa de manipulare sau doar de saracie cu duhul a emitentului. Sau de amandoua? Iata un top inedit:

1. Titlu din Ziare.Com, pe 5 februarie 2009: Preturile la case vor exploda in 2010! Urmeaza un rezumat mai moderat: Preturile la case si terenuri ar putea incepe sa creasca din nou incepand de anul viitor. Dupa care autorul-Vlad Voiculescu-continua: Pana atunci insa, preturile de vanzare pentru locuintele noi vor fi cele care vor suferi modificari, in sensul ca acele "scoruri" nejustificat de mari ar putea incepe sa scada. Locatiile exclusiviste vor deveni in curand inabordabile datorita pretului si vor viza un segment de piata mult mai restrans. Acestea sunt cateva dintre concluziile unui studiu realizat de compania CBRE Eurisko. "Un scenariu optimist estimeaza ca piata rezidentiala va incepe procesul de revitalizare pe la sfarsitul anului 2009-inceputul anului 2010. Este putin probabil ca in acest interval sa se mai lanseze vreun proiect rezidential important. Va urma o perioada de asezare a pietei si de finalizare a proiectelor aflate intr-un stadiu avansat al constructiei". Cum se vede, intre titlu si continut exista un dezacord flagrant. In analiza citata se vorbeste de revitalizare, autorul (sau redactorul-sef, nu stim cine a dat titlul) o tine langa cu "explozia preturilor". De mentionat contextul in care apare articolul: in plina panica pe pietele financiare, inaintea demararii iluziilor Primei Case.

2. Daca tot am vorbit de analistii CBRE Eurisko mai sus, merita mentionata una dintre concluziile lor din iulie 2008, emisa pentru The Money Channel: "Piata imobiliara din Romania nu traverseaza o criza si nici nu a ajuns la saturatie. Aceasta este parerea consultanţilor cu expertiza internatională CB Richard Ellis Eurisko. Ei considera că piata imobiliara de la noi este abia la inceput si mai are nevoie de 20 de ani pentru a ajunge la maturitate. Specialistii mai spun ca asteptările cumparatorilor de locuinte noi in ceea ce priveste scaderea preturilor sunt nerealiste, deoarece costurile de constructie sunt mari si in crestere". Hm, asta da potriveala!

3. In mai 2007, Ciprian Lopata, CEO-ul Arco Real Estate Consulting, dadea un interviu pentru Bloombiz, in care explica "ce inseamna sa fii unul dintre principalii jucatori pe piata de real estate din Romania". Selectiuni din interviu. Intrebare reporter: Se vorbeste mult ca preturile vechilor apartamente este exagerat. Ce se va intampla cu pretul acestora in 2 ani, vor scadea, se vor mentine la acelasi nivel? Raspuns: Preturile apartamentelor vechi vor creste inca 10-15 ani de acum inainte, dupa care cresterea va fi mai lenta. Dupa vreo 50 de ani se vor stabiliza. Suntem deci in plin proces de crestere...negativa, in drumul spre stabilizare. Imi place si una dintre ideile forta, reteta succesului in viziunea d-lui Lopata: "Chiar daca mi-a fost greu sau am pierdut, am preferat sa spun adevarul. Am construit o credibilitate pe termen lung. Asta este cea mai de pret realizare in viata unui om".

Dupa cum stiti, economia si-a revenit intre timp, am atins varful V-ului d-lui Isarescu si suntem in plin fuleu spre stadiul de duduiala cu care ne-am confruntat in 2004-2008. Sau nu? Lasand gluma la o parte, cei care au luat de bune "informatii" precum cele de mai sus, inglodandu-se in datorii pe viata pentru un apartament ceausist, au toate motivele sa fie deprimati. Cum romanii nu se mai confruntasera pana atunci cu deliciile vietii pe datorie, si-au bagat de buna voie gatul in lat convinsi ca va curge numai lapte si miere a la long. Dorinta occidentalilor de a locui mai mult in chirie a trecut neobservata, executarile silite erau de domeniul fantasticului iar o scadere de salarii suna ca ideea de a zbura cu un aparat mai greu decat aerul la inceputul secolului trecut. O, tempora!