marți, 26 octombrie 2010
Acumularea de bunuri vs acumularea de privilegii
S-au inmultit postarile pe blogurile “libertariene”in care se condamna cu elan socialismul. Oamenii se tem probabil ca actuala criza va pune in discutie insusi maria-sa Capitalismul si se comporta precum propagandistii comunisti care infierau lumea capitalului acum peste 20 de ani. In fond, la nivelul instinctului de supravietuire..sociala, ce mare diferenta intre capitalism si comunism?. Intr-un sistem se acumuleaza cu pasiune bunuri materiale, “active”, in celalalt sunt la mare pret privilegiile pe linie de partid, cireasa pe tort fiind dreptul de a-i comanda/controla pe altii. Pe unii sistemul ii invata sa se simta in siguranta acumuland posesiuni, pe altii sa adune functii. Miliardarul de top 300 si activistul de partid sunt simbolurile reusitei individuale in cele doua sisteme. Care va e mai simpatic? Comunismul a batut toba in jurul egalitarismului prin urmare oamenii au inceput sa vaneze functiile in partid in locul bunurilor materiale, pozitii care confereau privilegii si reprezentau reteta reusitei in viata. In schimb, capitalismul a scos in fata proprietatea privata iar rezultatul este celebrul procent 80-20 (20% din populatie detine 80% din avutia nationala). Eu am avut "sansa" sa simt pe pielea mea derapajele socialismului si am beneficiat in ultimii 20 de ani si de “realizarile” capitalismului, inclusiv actuala criza. Cred sincer ca proprietatea privata trebuie descurajata dincolo de anumite valori care depasesc strictul necesar pe mai multe generatii, ca sa nu mai ajungem la anomalii gen Patriciu, Vantu, Bill Gates, etc. Impozitare progresiva pe venituri deci, taxe nemiloase pe proprietate, mai ales cand lista proprietatilor se transforma in cearceaf. Nici egalitarism fortat, dar nici polarizare extrema sau bantustanizare. O societate cat mai apropiata de modelul nordic.
joi, 21 octombrie 2010
Imperial Capital, “marca inregistrata” pentru saracii cu duhul
Prin aprilie, scriam in Banii Nostri despre un ghiseft de ultim moment, creditul cu DAE de 6% in euro, solicitat prin… SMS iar procedura de aprobare derulata prin Posta (“Imperial Capital, o afacere cu credite “ieftine” care pute a Teapa”). Spuneam atunci: “cat de naiv sa fie oare cineva propunand imprumuturi cu DAE fixa, de 6% in euro, timp de 7 ani, in momentul in care Euribor se afla la minimul istoric si ar putea creste chiar peste acest nivel pana la scadenta, provocand pagube finantatorului? Si mai ales, dupa ce ca sunt naivi, oamenii mai sunt si buni crestini: nu percep penalitati pentru intarzierile la plata ratelor! Faceti cunostiinta cu Imperial Capital Ventures, parte a binecunoscutului grup austriac Imperial Capital de care Google n-a auzit insa in primele pagini (atat cat am avut rabdare si noi sa cautam! E drept, exista un Imperial Capital, numai ca respectivii sunt banca de investitii si sunt din America).”Si modalitatea de inmanare a banilor era interesanta: pe langa clasicul transfer bancar acestia puteau veni si prin Posta sau puteau fi inmanati personal!
Ma rog, nu mai insist, marea afacere a creditelor cu DAE de 6% a fost stopata (“Fair Play Credit” se numea produsul!), probabil ca cineva i-a tras de maneca pe cei in cauza. Exista insa un epilog. Vad la inceputul saptamanii ca articolul pe care il salvasem intre timp si pe blogul meu a facut brusc 1.000 de accesari. Ce sa fie, ce sa fie? Dau o cautare repede si ce vad?
“Megaescrocherie pe filieră româno-italo-austriacă/Mii de gălăţeni sunt ademeniţi cu premii fictive de 10.000 de euro, în schimbul unei taxe reale de 95 de euro” (Adevarul.ro)
E vorba de o relatare din Galati. “Sute de concitadini au găsit în cutiile poştale aşa numite „decizii oficiale de acordare a câştigului", garnisite cu ştampile şi semnături. Condiţia îmbogăţirii, o nimica toată: plata unei taxe de 95 de euro pentru „cheltuieli notarile şi prelucrarea dosarului". Hârtia respectivă poartă sigla cu titulatura „Maximilian La Croix", patronul acestui joc şi este semnată şi ştampilată. Pentru a mări încrederea potenţialelor victime, se menţionează că decizia de acordare a câştigului de 10.000 de euro este definitivă şi poate fi oricând revendicată în justiţie. „Extragerea se desfăşoară sub stricta supraveghere a notarului public, dr. Friederich Vielfalt, membru al Camerei Notariale din Austria. Dumneavoastră faceţi parte dintre fericiţii câştigători ai marii extrageri Maximilian La Croix de anul acesta. Valoarea câştigului dumneavoastră este de 10.000 de euro. Ne va face o deosebită plăcere să vă transferăm câştigul în contul bancar, sau să vi-l înmânăm personal la domiciliul dumneavoastră în intervalul 25 - 31 octombrie 2010", semnează pentru „autenticitate" vicepreşedintele societăţii Imperial Capital Ventures, Jean Mari Ferlinden”.
Dupa cum vedeti, lumea e mica. Imperial Capital Ventures, aceeasi firma care oferea credite cu DAE de 6% in euro prin primavara, revine in forta in toamna in Galati cu tombole unde toata lumea castiga cate 10.000 euro. Eu inteleg ca exista sarlatani in permanenta, dar marturisesc ca Imperial Capital e cel mai lipsit de imaginatie “brand”. Cum naiba sa incerci sa dai doua tepe de sub aceeasi basca? Ii durea mana sa schimbe sereleul fantoma sub care operau? Nu isi permiteau costurile infiintarii altuia? Ce ti-e si cu criza asta…
Ma rog, nu mai insist, marea afacere a creditelor cu DAE de 6% a fost stopata (“Fair Play Credit” se numea produsul!), probabil ca cineva i-a tras de maneca pe cei in cauza. Exista insa un epilog. Vad la inceputul saptamanii ca articolul pe care il salvasem intre timp si pe blogul meu a facut brusc 1.000 de accesari. Ce sa fie, ce sa fie? Dau o cautare repede si ce vad?
“Megaescrocherie pe filieră româno-italo-austriacă/Mii de gălăţeni sunt ademeniţi cu premii fictive de 10.000 de euro, în schimbul unei taxe reale de 95 de euro” (Adevarul.ro)
E vorba de o relatare din Galati. “Sute de concitadini au găsit în cutiile poştale aşa numite „decizii oficiale de acordare a câştigului", garnisite cu ştampile şi semnături. Condiţia îmbogăţirii, o nimica toată: plata unei taxe de 95 de euro pentru „cheltuieli notarile şi prelucrarea dosarului". Hârtia respectivă poartă sigla cu titulatura „Maximilian La Croix", patronul acestui joc şi este semnată şi ştampilată. Pentru a mări încrederea potenţialelor victime, se menţionează că decizia de acordare a câştigului de 10.000 de euro este definitivă şi poate fi oricând revendicată în justiţie. „Extragerea se desfăşoară sub stricta supraveghere a notarului public, dr. Friederich Vielfalt, membru al Camerei Notariale din Austria. Dumneavoastră faceţi parte dintre fericiţii câştigători ai marii extrageri Maximilian La Croix de anul acesta. Valoarea câştigului dumneavoastră este de 10.000 de euro. Ne va face o deosebită plăcere să vă transferăm câştigul în contul bancar, sau să vi-l înmânăm personal la domiciliul dumneavoastră în intervalul 25 - 31 octombrie 2010", semnează pentru „autenticitate" vicepreşedintele societăţii Imperial Capital Ventures, Jean Mari Ferlinden”.
Dupa cum vedeti, lumea e mica. Imperial Capital Ventures, aceeasi firma care oferea credite cu DAE de 6% in euro prin primavara, revine in forta in toamna in Galati cu tombole unde toata lumea castiga cate 10.000 euro. Eu inteleg ca exista sarlatani in permanenta, dar marturisesc ca Imperial Capital e cel mai lipsit de imaginatie “brand”. Cum naiba sa incerci sa dai doua tepe de sub aceeasi basca? Ii durea mana sa schimbe sereleul fantoma sub care operau? Nu isi permiteau costurile infiintarii altuia? Ce ti-e si cu criza asta…
marți, 19 octombrie 2010
Tara jumatatilor de adevar
Zile ploioase, stenograme savuroase. Ne impartim din nou in 2 tabere. Pro-basistii condamna modul in care mogulul Vantu intelege sa faca presa, sa-si transforme subordonatii in pres (si servilismul acestora) si sa-si impuna agenda proprie in jurnalele de stiri. Anti-basistii condamna modul in care convorbiri interceptate ajung in presa, lipsa de relevanta a discutiilor surprinse in stenograme in raport cu motivul pentru care este urmarit in justitie Vantu. Este imoral, scandalos, respingator modul in care se face presa in anumite trusturi? DA. Este immoral, scandalos, respingator modul in care serviciile secrete isi aduc obolul intr-o lupta politica ce ar trebui sa le ocoleasca? Este. Deci, ambele tabere au dreptate. Gresesc toti cei care au adoptat ieri o atitudine partizana, pro-Vantu sau pro-Basescu. Oamenii normali ar trebui sa condamne (desi eu zic ca atitudinea mai sanatoasa ar fi sa ignore) ambele tabere nu sa victimizeze una sau s-o acuze pe cealalta. Cu toate astea, astfel de atitudini le poti numara pe degete, in timp ce editorialele vituperante, degetele acuzatoare indreptate spre o tabara sau alta abunda. E mai putin grav traficul de influenta si transformarea organelor de presa din dotare in trompete fara constiinta decat folosirea serviciilor secrete, bine stimulate in prealabil prin majorari succesive de bugete, la decredibilizarea adversarilor politici si deturnarea atentiei de la teme majore (in cazul de ieri, motiunea de cenzura a palit in fata stenogramelor)?
Inca o data. Cum e posibil ca o intreaga natiune sa ramana permanent polarizata, condamnand hotia, prostia, meschinaria, jocul murdar al ..celeilalte tabere, ignorand sau bagatelizand practici similare ale favoritilor? Politica, economia, societatea nu sunt un joc de fotbal! De ce nu inchidem televizorul, ca doar avem telecomanda...votului si a libertatii de asociere-in loc sa privim resemnati meciuri anoste doar cu speranta ca favoritii vor marca pana la urma celorlalti un gol amarat (deseori doar autogol)? Si pana cand o sa tot facem asta? Pe cand un "Tea Party" autohton?
Inca o data. Cum e posibil ca o intreaga natiune sa ramana permanent polarizata, condamnand hotia, prostia, meschinaria, jocul murdar al ..celeilalte tabere, ignorand sau bagatelizand practici similare ale favoritilor? Politica, economia, societatea nu sunt un joc de fotbal! De ce nu inchidem televizorul, ca doar avem telecomanda...votului si a libertatii de asociere-in loc sa privim resemnati meciuri anoste doar cu speranta ca favoritii vor marca pana la urma celorlalti un gol amarat (deseori doar autogol)? Si pana cand o sa tot facem asta? Pe cand un "Tea Party" autohton?
luni, 18 octombrie 2010
Sperietoarea inflatiei
Dupa ce au ramas cam fara gloante ducandu-si dobanzile de politica monetara aproape de zero, reprezentantii mai multor Banci Centrale incearca sa lupte impotriva deflatiei cu declaratii sforaitoare (aici exceleaza Bernanke), aratand pietelor pisica cumpararii de bonduri guvernamentale, altfel spus tiparind bani.
De ce ar trebui sa se duca acesti bani in preturi cata vreme sectorul privat nu prea mai vrea sa auda de credite iar persoanele fizice sunt deja supraindatorate? Cat timp banii proaspat emisi electronic nu circula prin economie, de ce am avea preturi mai mari? Sigur, scenarii se pot imagina oricum. De pilda, banii dati cu generozitate de bancile centrale la dobanzi insignifiante sau chiar fara dobanda vor ajunge sa umfle speculativ cotatiile unor active. Pana acum au facut-o cu bursele de actiuni, de ce nu s-ar repeta schema cu bursele de marfuri, ca in 2008 cand pentrolul ajunsese la 150 dolari/baril?
Eu nu cred ca asta se va intampla, eventual nu pe termen lung. In conditiile in care cererea se contracta, o crestere a pretului va duce la si mai putine achizitii din partea consumatorilor. Iar achizitii mai mici inseamna stocuri mai mari si inevitabil locuri de munca eliminate de companii. Si isi mai permite cineva un somaj mai mare decat cel deja existent? Sa nu uitam de componenta electorala a oricarei strategii economice. Si sa nu uitam nici deficitele in crestere. Cata vreme isi vor mai permite statele sa amane cresterea impozitarii? Or, cu impozite mai mari si cheltuieli publice taiate, parca nu privesti cu simpatie preturile mai mari de la piata, nu? Si poate te gandesti sa pui stampila pe altcineva la proximele alegeri…
Daca vor neaparat inflatie, autoritatile ar putea sa copieze modelul romanesc de la inceputul anilor ’90. Cresti pensiile si salariile si preturile nu au cum sa stea pe loc. Din pacate, multe din bondurile deja emise sunt legate de inflatie iar asta tempereaza zelul autoritatilor in a fabrica bani noi. In plus, daca in Romania schema a functionat si relativ repede inflatia a sarit de 100%, asta a fost posibil si datorita faptului ca economia nu era privatizata iar plata salariatilor si pensionarilor revenea in sarcina bugetului de stat. Or, in conditiile in care grosul salariatilor muncesc la privat iar pensiile sunt platite tot de fonduri private, e mai greu de imaginat o crestere conjugata a veniturilor in economiile dezvoltate.
A, ca tot am vorbit de inflatia de 100-200% din acele vremuri de trista amintire din Romania. Cine oare patrona tiparitul de bani din fruntea BNR in acele vremuri? Element ajutator: respectivul este unul dintre cei doi reprezentanti ai Romaniei in Comisia Trilaterala care s-a reunit recent la Bucuresti. Celelalt este viitorul Prim Ministru al Romaniei, in cazul in care Guvernul Boc pica inainte de alegerile din 2012 sau o majoritate cu PSD in frunte construieste Guvernul dupa (pe ce pariem?).A, sa nu uit, am observat ca din lista membrilor comisiei prezenti la Bucuresti la sf saptamanii trecute facea parte si Marek Belka, guvernatorul Bancii Centrale din Polonia. Oare precedentul guvernator, cel care se opunea unui imprumut de la FMI (luat intre timp), cel care a murit in accidentul de avion din Rusia impreuna cu presedintele Poloniei, o fi facut si el parte din Comisia Trilaterala? Tare sunt curios...
De ce ar trebui sa se duca acesti bani in preturi cata vreme sectorul privat nu prea mai vrea sa auda de credite iar persoanele fizice sunt deja supraindatorate? Cat timp banii proaspat emisi electronic nu circula prin economie, de ce am avea preturi mai mari? Sigur, scenarii se pot imagina oricum. De pilda, banii dati cu generozitate de bancile centrale la dobanzi insignifiante sau chiar fara dobanda vor ajunge sa umfle speculativ cotatiile unor active. Pana acum au facut-o cu bursele de actiuni, de ce nu s-ar repeta schema cu bursele de marfuri, ca in 2008 cand pentrolul ajunsese la 150 dolari/baril?
Eu nu cred ca asta se va intampla, eventual nu pe termen lung. In conditiile in care cererea se contracta, o crestere a pretului va duce la si mai putine achizitii din partea consumatorilor. Iar achizitii mai mici inseamna stocuri mai mari si inevitabil locuri de munca eliminate de companii. Si isi mai permite cineva un somaj mai mare decat cel deja existent? Sa nu uitam de componenta electorala a oricarei strategii economice. Si sa nu uitam nici deficitele in crestere. Cata vreme isi vor mai permite statele sa amane cresterea impozitarii? Or, cu impozite mai mari si cheltuieli publice taiate, parca nu privesti cu simpatie preturile mai mari de la piata, nu? Si poate te gandesti sa pui stampila pe altcineva la proximele alegeri…
Daca vor neaparat inflatie, autoritatile ar putea sa copieze modelul romanesc de la inceputul anilor ’90. Cresti pensiile si salariile si preturile nu au cum sa stea pe loc. Din pacate, multe din bondurile deja emise sunt legate de inflatie iar asta tempereaza zelul autoritatilor in a fabrica bani noi. In plus, daca in Romania schema a functionat si relativ repede inflatia a sarit de 100%, asta a fost posibil si datorita faptului ca economia nu era privatizata iar plata salariatilor si pensionarilor revenea in sarcina bugetului de stat. Or, in conditiile in care grosul salariatilor muncesc la privat iar pensiile sunt platite tot de fonduri private, e mai greu de imaginat o crestere conjugata a veniturilor in economiile dezvoltate.
A, ca tot am vorbit de inflatia de 100-200% din acele vremuri de trista amintire din Romania. Cine oare patrona tiparitul de bani din fruntea BNR in acele vremuri? Element ajutator: respectivul este unul dintre cei doi reprezentanti ai Romaniei in Comisia Trilaterala care s-a reunit recent la Bucuresti. Celelalt este viitorul Prim Ministru al Romaniei, in cazul in care Guvernul Boc pica inainte de alegerile din 2012 sau o majoritate cu PSD in frunte construieste Guvernul dupa (pe ce pariem?).A, sa nu uit, am observat ca din lista membrilor comisiei prezenti la Bucuresti la sf saptamanii trecute facea parte si Marek Belka, guvernatorul Bancii Centrale din Polonia. Oare precedentul guvernator, cel care se opunea unui imprumut de la FMI (luat intre timp), cel care a murit in accidentul de avion din Rusia impreuna cu presedintele Poloniei, o fi facut si el parte din Comisia Trilaterala? Tare sunt curios...
sâmbătă, 16 octombrie 2010
Wall Street Journal: Cantarea capitalismului
Extrase dintr-un text dezgustator din Wall Street Journal, troneaza astazi (vineri) pe Hotnews.
”Capitalismul i-a salvat pe minerii chilieni” zice Daniel Henninger de la Wall Street Journal, acest Ion Brad in proza al capitalismului triumfator. Pe ce se bazeaza? Burghiul care a asigurat eliberarea minerilor prinsi la 700 m adancime venea de la o firma minuscula din Berlin, Pennsylvania. Cablul de rezistenta provenea din Germania, cablul de comunicatii era din Japonia, etc. Adica daca nu dezvoltau capitalistii sistemele astea minunate, se duceau pe apa sambetei bietii mineri chilieni.
Insa nu consumismul exagerat promovat de acelasi capitalism glorificat de foaia cu “Wall Street” in titulatura (iata cum Wall Street devine sinonim cu activitatile de binefacere, ca tot i-a acuzat Buffet saptamana trecuta ca sunt ca o biserica ce joaca la loterie banii enoriasilor) i-a dus pe mineri in subteran? Ca doar pentru export lucrau ei, si nu pentru exportul in Coreea de Nord presupun…E ca si cum Pravda ar fi condamnat capitalismul pentru accident in urma cu ceva ani, numai ca acum nimeni nu indrazneste sa ironize drept propagandanda ieftina creatia lui Henninger de la WSJ. Eu inteleg de unde vine silogismul jurnalistului American. Dupa ce bancile au provocat dezastrul in care ne aflam iar statele le-au salvat cu bani publici in loc sa le lase sa falimenteze (ca doar asa-i in capitalism, piata libera regleaza dezechiibrele, nu?), tot mai multe voci critice arata cu degetul spre capitalismul occidental, cel care ne poate duce la groapa pe toti daca modelul sau consumist va fi preluat, cu ajutorul mediei obediente, de state suprapopulate precum India si China (oare cum s-o respira pe planeta daca fiecare chinez si indian o sa vrea cate o masina proprie si pungi doldora cu nimicuri de la supermarket)? Era nevoie asadar de o spalare a imaginii sistemului, iar propaganda s-a pus in miscare. Pe acelasi rationament, oprirea scurgerii de petrol din golful Mexic poate fi considerata de asemenea o victorie capitalista, doar tehnologia era tot o creatie a sistemului , nu?
PS: Ce ziceti, compania care a donat celebrul burghiu, si care s-a trezit cu o promovare la nivel planetar, a iesit in pierdere sau in profit?...oricum, PR-ul e tot o inventie capitalista, nu?
”Capitalismul i-a salvat pe minerii chilieni” zice Daniel Henninger de la Wall Street Journal, acest Ion Brad in proza al capitalismului triumfator. Pe ce se bazeaza? Burghiul care a asigurat eliberarea minerilor prinsi la 700 m adancime venea de la o firma minuscula din Berlin, Pennsylvania. Cablul de rezistenta provenea din Germania, cablul de comunicatii era din Japonia, etc. Adica daca nu dezvoltau capitalistii sistemele astea minunate, se duceau pe apa sambetei bietii mineri chilieni.
Insa nu consumismul exagerat promovat de acelasi capitalism glorificat de foaia cu “Wall Street” in titulatura (iata cum Wall Street devine sinonim cu activitatile de binefacere, ca tot i-a acuzat Buffet saptamana trecuta ca sunt ca o biserica ce joaca la loterie banii enoriasilor) i-a dus pe mineri in subteran? Ca doar pentru export lucrau ei, si nu pentru exportul in Coreea de Nord presupun…E ca si cum Pravda ar fi condamnat capitalismul pentru accident in urma cu ceva ani, numai ca acum nimeni nu indrazneste sa ironize drept propagandanda ieftina creatia lui Henninger de la WSJ. Eu inteleg de unde vine silogismul jurnalistului American. Dupa ce bancile au provocat dezastrul in care ne aflam iar statele le-au salvat cu bani publici in loc sa le lase sa falimenteze (ca doar asa-i in capitalism, piata libera regleaza dezechiibrele, nu?), tot mai multe voci critice arata cu degetul spre capitalismul occidental, cel care ne poate duce la groapa pe toti daca modelul sau consumist va fi preluat, cu ajutorul mediei obediente, de state suprapopulate precum India si China (oare cum s-o respira pe planeta daca fiecare chinez si indian o sa vrea cate o masina proprie si pungi doldora cu nimicuri de la supermarket)? Era nevoie asadar de o spalare a imaginii sistemului, iar propaganda s-a pus in miscare. Pe acelasi rationament, oprirea scurgerii de petrol din golful Mexic poate fi considerata de asemenea o victorie capitalista, doar tehnologia era tot o creatie a sistemului , nu?
PS: Ce ziceti, compania care a donat celebrul burghiu, si care s-a trezit cu o promovare la nivel planetar, a iesit in pierdere sau in profit?...oricum, PR-ul e tot o inventie capitalista, nu?
miercuri, 13 octombrie 2010
Ha, ha, ha, hanalistii Raiffeisen au norma: nici un an fara 100% pe SIF-uri!
Prin 2008, cand piata de capital se pregatea de un picaj pe cinste, baieteii de la Raiffeisen Capital & Investment spargeau gura lumii cu un raport de analiza care demonstra ca actiunile SIF se pot aprecia cu peste 100% in urmatoarele 12 luni. Cotatiile s-au facut praf atunci, dar pentru RCI n-a contat, anul urmator au comis ceva similar, avertizand ca urmeaza, dupa calculele lor, cresteri similare. Azi, un nou raport, preluat cuminte de trompeta ZF : “Raiffeisen: SIF-urile sunt de cumpărat, indiferent cum ar fi evaluat BCR”. Subtitlul zice asa :”Acţiunile celor cinci SIF-uri au potenţiale de creştere cuprinse între 35% şi 110%, potrivit unui raport de analiză realizat de firma de brokeraj Raiffeisen Capital&Investment, care recomandă cumpărare pentru toate cele cinci titluri”.
Cu alte cuvinte, analistii RCI isi respecta norma: nici un an fara crestere de 100% pe SIF-uri. Ma rog, exista si variatii, potentialul de crestere intre cele 5 societati variaza an de an, banuim in functie de…interesele clientilor RCI. Care este rationamentul care sta de regula la baza acestor estimari optimiste? VUAN-ul domne’. E mult peste valoarea actiunilor. Deci, au active valoroase SIF-urile. Faptul ca zona financiara e ocolita din ce in ce mai mult, provizioanele bancilor din portofoliul SIF tot cresc iar dividendele acordate acestora tot scad, nu are prea mare importanta pentru RCI. De la nasu mare, catre baietii destepti care mai au de maritat ceva actiuni, procente fara numar, fara numar, ca doar nu dau de la ei baietii si fetele RCI zerourile din rapoartele de analiza cu estimari de crestere. Up, up, up! Pump and dump, ca la BVB nimeni nu mai tine minte azi ce pronosticuri s-au dat ieri.
A, sa nu uit de prietenii de la Erste. Prin februarie, departamentul lor de analiza comitea urmatoarea capodopera. "Romania are cel mai ridicat potenţial de creştere dintre pieţele de acţiuni din Europa Centrală si de Est, cu un avans estimat la 77% al indicelui BET in acest an, un factor determinant fiind scăderea aversiunii faţă de risc, se arata intr-un raport al Erste Bank. " Pana acum, indicele BET a urcat cu 11%. Mai are un mizilic de peste 60% de parcurs in urmatoarele doua luni jumatate pentru a-l felicita pe d-l Ekuchen, strategul Erste. Articolul integral la:
http://cristiandogaru.blogspot.com/2010/02/raport-actiunile-erste-vor-creste-cu-un.html
Cu alte cuvinte, analistii RCI isi respecta norma: nici un an fara crestere de 100% pe SIF-uri. Ma rog, exista si variatii, potentialul de crestere intre cele 5 societati variaza an de an, banuim in functie de…interesele clientilor RCI. Care este rationamentul care sta de regula la baza acestor estimari optimiste? VUAN-ul domne’. E mult peste valoarea actiunilor. Deci, au active valoroase SIF-urile. Faptul ca zona financiara e ocolita din ce in ce mai mult, provizioanele bancilor din portofoliul SIF tot cresc iar dividendele acordate acestora tot scad, nu are prea mare importanta pentru RCI. De la nasu mare, catre baietii destepti care mai au de maritat ceva actiuni, procente fara numar, fara numar, ca doar nu dau de la ei baietii si fetele RCI zerourile din rapoartele de analiza cu estimari de crestere. Up, up, up! Pump and dump, ca la BVB nimeni nu mai tine minte azi ce pronosticuri s-au dat ieri.
A, sa nu uit de prietenii de la Erste. Prin februarie, departamentul lor de analiza comitea urmatoarea capodopera. "Romania are cel mai ridicat potenţial de creştere dintre pieţele de acţiuni din Europa Centrală si de Est, cu un avans estimat la 77% al indicelui BET in acest an, un factor determinant fiind scăderea aversiunii faţă de risc, se arata intr-un raport al Erste Bank. " Pana acum, indicele BET a urcat cu 11%. Mai are un mizilic de peste 60% de parcurs in urmatoarele doua luni jumatate pentru a-l felicita pe d-l Ekuchen, strategul Erste. Articolul integral la:
http://cristiandogaru.blogspot.com/2010/02/raport-actiunile-erste-vor-creste-cu-un.html
marți, 12 octombrie 2010
Tuning In
Un documentar incitant despre mai multe personaje denumite generic “Medium”, fenomen pe care nu m-as grabi sa-l etichetez ca marginal datorita audientei in crestere. Gasiti aici prima parte pe You Tube, apoi va descurcati singuri pentru restul (desi il puteti repede descarca integral si de pe torenti).
http://www.youtube.com/watch?v=0DYUxLkfMJo&feature=related
Marturisesc ca eu insumi la inceput am fost sceptic in privinta sursei comunicarilor, ideile vehiculate sunt insa revolutionare si n-ar trebui ignorate din acest motiv.
Doua filmulete cu Bashar, unul dintre protagonisti, le gasiti si aici (urmariti mai ales partea de intrebari si raspunsuri):
http://fymaaa.blogspot.com/2010/09/bashar-download-28092010.html
http://fymaaa.blogspot.com/2010/08/bashar-prezent-la-evenimentul.html
http://www.youtube.com/watch?v=0DYUxLkfMJo&feature=related
Marturisesc ca eu insumi la inceput am fost sceptic in privinta sursei comunicarilor, ideile vehiculate sunt insa revolutionare si n-ar trebui ignorate din acest motiv.
Doua filmulete cu Bashar, unul dintre protagonisti, le gasiti si aici (urmariti mai ales partea de intrebari si raspunsuri):
http://fymaaa.blogspot.com/2010/09/bashar-download-28092010.html
http://fymaaa.blogspot.com/2010/08/bashar-prezent-la-evenimentul.html
sâmbătă, 9 octombrie 2010
Bafta de a trai in Romania. Fara ghilimele
Mi-au cazut ochii pe un blog al unui roman care a predat un an la universitatea din New Delhi. Omul isi povesteste plastic aventura iar lumea pe care o descrie pare greu de inteles pentru noi (vezi http://ovidiuivancu.wordpress.com/jurnalul-meu-indian). Zeci de milioane de oameni care dorm pe strada in miezul iernii si care mai si mor acolo, oameni care nici nu viseaza sa aiba macar o locuinta modesta de o camera in care sa se inghesuie mai mult suflete cum poseda acum majoritatea indienilor. Si asta vis-à-vis de zgarie nori si mall-uri ultramoderne. Praf, miros de urina si vaci care se plimba intr-un trafic infernal, vase cu apa umplute manual pe acoperisul blocurilor pentru a asigura apa curenta, apartamente fara incalzire, ashramuri si IT-isti, un sistem anacronic (pentru noi) de caste.
Faceti acum un calcul simplu: cati se bucura de stilul de viata din lumea dezvoltata? 300 de milioane prin SUA, inca pe atat in UE, mai puneti Japonia, Rusia, Canada, Australia, etc. Cam 1 miliard de oameni. Iar restul de 5,5 miliarde se zbat in saracie in India si China, mor de foame si boli prin Africa, se tem sa nu incalce Sharia in lumea musulmana, etc. Noi suntem deci chiar relativ bine plasati, mai feriti de lipsuri decat majoritatea locuitorilor Planetei, traind o viata cu un grad mai mare de siguranta decat a lor.
In definitiv, care era sansa sa cadem din nastere in perimetrul culturii occidentale? Cam 15% nu? Am avut deci bafta, cine viseaza noaptea la Elvetia sa se gandeasca ca sansele de a face ochi intr-o societate stratificata din India erau incomparabil mai mari. Inseamna asta automat ca cei 5,5 miliarde care nu impartasesc standardul de viata si valorile Occidentului sunt nefericiti? Ei bine, nu! Toate sondajele care vor sa determine gradul de fericire scot in fata tarile lumii a treia.
De ce sunt fericiti saracii din tarile sarace si nefericiti saracii (si uneori si bogatii) din tarile bogate? Probabil asta tine de perceptie si raportare. Cand perspectiva e ingusta si optiunile limitate esti oarecum mai bine centrat, mai aproape de propriul centru de greutate al sinelui. O multime de posibilitati egal anxietate, egoul fortat sa se confrunte cu o concurenta puternica ajunge de multe ori la nefericire. Ce vreau sa spun?.Saracii nu se percep ca nefericiti decat cand au ocazia sa se compare cu altii plasati mai sus, eventual cu cei care au pornit de la acceasi linie de start si au ajuns cu multe zerouri in cont (de asta in Romania frustrarea e maxima). Si uneori nici atunci. In India, unde contrastele sunt chiar mai evidente intre bogatie si saracie extrema, exista sistemul de caste si credinta in “karma”. Cei din castele de jos sunt convinsi ca asta e karma lor, traseul lor prin viata in aceasta incarnare si nu ca bogatia care li se cuvenea a fost uzurpata de cei din castele de sus. Apropo de partile bune ale limitarii. Cred ca una dintre cele mai fericite vacante petrecute de mine a fost la Sinaia, cateva zile in care m-am limitat la citirea ziarelor pe bancuta din fata Postei si plimbari pentru siesta la Peles. Anost si repetitiv? Senzatia de tihna pe care am simtit-o atunci n-am mai regasit-o ulterior oricat de sofisticat a fost sejurul si inedita destinatia aleasa.
Si mai este ceva. Fiecare dintre noi cred ca am venit aici pentru o experienta sau o serie de EXPERIENTE si nu cu scopul declarat de a dobandi un bun material sau o serie de bunuri bifate de-a lungul vietii. IAR ADEVARATELE EXPERIENTE SUNT BUCURIA, ENTUZIASMUL, IUBIREA, SENZATIA DE LIBERTATE, COMPASIUNEA, EROTISMUL etc (DAR SI FURIA, URA, TEAMA, IUBIREA DE SINE s.a) SI NU EXENIMENTELE EXTERIOARE CARE LE DECLANSEAZA. In fond, experientele de acest fel pe care le acumulezi in timpul vietii nu ti le poate fura nimeni, ceea ce nu s-ar spune despre avere. Ce spuneti, o fi fost cumva superioara bucuria lui Abramovici cand si-a scos pe apa iahtul de sute de milioane de dolari bucuriei unui amarat din India care pedaleaza la o riscsa si duce acasa seara un bacsis triplu? Saracii si bogatii or iubi diferit, or simti altfel teama in fata mortii? Lista experientelor sunt limitate oricat de inventivi am fi, in vreme ce lista bunurilor pe care le-am putea dobandi pare mai consistenta. In acest context, bogatii n-au nimic in plus fata de saraci, si pot fi chiar mai “saraci” decat acestia in experiente umane. Iar fericirea poate domicilia si in Bangladesh la fel de bine ca in Monaco.
Faceti acum un calcul simplu: cati se bucura de stilul de viata din lumea dezvoltata? 300 de milioane prin SUA, inca pe atat in UE, mai puneti Japonia, Rusia, Canada, Australia, etc. Cam 1 miliard de oameni. Iar restul de 5,5 miliarde se zbat in saracie in India si China, mor de foame si boli prin Africa, se tem sa nu incalce Sharia in lumea musulmana, etc. Noi suntem deci chiar relativ bine plasati, mai feriti de lipsuri decat majoritatea locuitorilor Planetei, traind o viata cu un grad mai mare de siguranta decat a lor.
In definitiv, care era sansa sa cadem din nastere in perimetrul culturii occidentale? Cam 15% nu? Am avut deci bafta, cine viseaza noaptea la Elvetia sa se gandeasca ca sansele de a face ochi intr-o societate stratificata din India erau incomparabil mai mari. Inseamna asta automat ca cei 5,5 miliarde care nu impartasesc standardul de viata si valorile Occidentului sunt nefericiti? Ei bine, nu! Toate sondajele care vor sa determine gradul de fericire scot in fata tarile lumii a treia.
De ce sunt fericiti saracii din tarile sarace si nefericiti saracii (si uneori si bogatii) din tarile bogate? Probabil asta tine de perceptie si raportare. Cand perspectiva e ingusta si optiunile limitate esti oarecum mai bine centrat, mai aproape de propriul centru de greutate al sinelui. O multime de posibilitati egal anxietate, egoul fortat sa se confrunte cu o concurenta puternica ajunge de multe ori la nefericire. Ce vreau sa spun?.Saracii nu se percep ca nefericiti decat cand au ocazia sa se compare cu altii plasati mai sus, eventual cu cei care au pornit de la acceasi linie de start si au ajuns cu multe zerouri in cont (de asta in Romania frustrarea e maxima). Si uneori nici atunci. In India, unde contrastele sunt chiar mai evidente intre bogatie si saracie extrema, exista sistemul de caste si credinta in “karma”. Cei din castele de jos sunt convinsi ca asta e karma lor, traseul lor prin viata in aceasta incarnare si nu ca bogatia care li se cuvenea a fost uzurpata de cei din castele de sus. Apropo de partile bune ale limitarii. Cred ca una dintre cele mai fericite vacante petrecute de mine a fost la Sinaia, cateva zile in care m-am limitat la citirea ziarelor pe bancuta din fata Postei si plimbari pentru siesta la Peles. Anost si repetitiv? Senzatia de tihna pe care am simtit-o atunci n-am mai regasit-o ulterior oricat de sofisticat a fost sejurul si inedita destinatia aleasa.
Si mai este ceva. Fiecare dintre noi cred ca am venit aici pentru o experienta sau o serie de EXPERIENTE si nu cu scopul declarat de a dobandi un bun material sau o serie de bunuri bifate de-a lungul vietii. IAR ADEVARATELE EXPERIENTE SUNT BUCURIA, ENTUZIASMUL, IUBIREA, SENZATIA DE LIBERTATE, COMPASIUNEA, EROTISMUL etc (DAR SI FURIA, URA, TEAMA, IUBIREA DE SINE s.a) SI NU EXENIMENTELE EXTERIOARE CARE LE DECLANSEAZA. In fond, experientele de acest fel pe care le acumulezi in timpul vietii nu ti le poate fura nimeni, ceea ce nu s-ar spune despre avere. Ce spuneti, o fi fost cumva superioara bucuria lui Abramovici cand si-a scos pe apa iahtul de sute de milioane de dolari bucuriei unui amarat din India care pedaleaza la o riscsa si duce acasa seara un bacsis triplu? Saracii si bogatii or iubi diferit, or simti altfel teama in fata mortii? Lista experientelor sunt limitate oricat de inventivi am fi, in vreme ce lista bunurilor pe care le-am putea dobandi pare mai consistenta. In acest context, bogatii n-au nimic in plus fata de saraci, si pot fi chiar mai “saraci” decat acestia in experiente umane. Iar fericirea poate domicilia si in Bangladesh la fel de bine ca in Monaco.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
