Sa facem un efort de imaginatie: cum ar arata binomul democratie+capitalism in Somalia sau Sudan? Dar comunismul implementat cu forta in cantoanele elvetiene sau Benelux? Pariez ca n-ar fi raiul pe pamant in primul caz si nici dracul n-ar fi atat de negru in cel de-al doilea. Jonglam printre sistemele posibile (ca tot a pus criza in discutie falimentul capitalismului) dar ignoram detaliile esentiale: gradul de educatie, maturitatea emotionala a liderilor care le impun si a populatiei care le adopta. Democratia fara educatie pica in populism, in capitalismul fara repere morale vor coexista opulenta si bantustanul iar comunismul nu poate fi experimentat decat in societati unde altruismul si empatia sunt dominante, altfel dorinta de posesie se deghizeaza in privilegii politice si rang social.
Se spune ca orice intamplare pe care o traim este in esenta neutra. Noi ii conferim atribute in functie de sistemul propriu de valori. Nicolae Steinhardt descrie in “Jurnalul fericirii” cum detentia din perioada comunista poate fi traita ca o experienta utila, de crestere interioara. Poti descoperi peste ani ca ai trait reusite care te-au imputinat si esecuri care te-au ridicat in proprii ochi. De ce n-am extinde ipoteza din start si asupra sistemelor pollitice? Dupa Revolutie am trait o etapa de demonizare a comunismului, acum descoperim ca si capitalismul are limitele sale. Putem condamna/ridica in slavi un sistem facand abstractie de societatea in care se aplica, de gradul de educatie, calitatea umana, sistemul de valori al celor pusi sa il implementeze si a celor care opereaza in interiorul sau?
Vorbim cu emfaza despre Grecia antica, leaganul democratiei, trecand repede peste caracteristicile societatii respective. Lasand la o parte inechitatea sociala niciodata pusa in discutie in orasul-stat (un grupuscul de 20-30.000 de cetateni, de doua ori mai multi meteci-“expatii”-si cateva sute de mii de sclavi fara drepturi) nu putem ignora gradul de educatie (desavarsita in scoli apoi in agora) al celor care o practicau. O populatie redusa numeric si relativ educata deci, cam ca in cantoanele elvetiene unde se practica cu succes democratia directa si institutia referendumului e foarte populara. Poate fi democratia un succes translatata in societati numeroase, lipsite de gradul de educatie necesar si cu un set dominant de valori care pune accent pe individualim si posesie? Obtinem, dupa caz, un amestec de populism si capitalism feroce, ori acelasi populism cu egalitarism de fatada, dar lupte interne pentru privilegii si putere de decizie.
Ciclic, capitalismul si comunismul isi organizeaza procese. Nu dam in judecata si natura umana?
Imi amintesc ce revolta a starnit cugetarea lui Ion Iliescu “comunismul, o idee generoasa aplicata prost”. Nu aplicarea a fost gresita, societatea in care s-a aplicat nu avea valorile necesare. Sunt comvins ca si despre capitalism, acum la 20 de ani de la Revolutie, sunt multi care pot gandi la fel, mai ales dintre cei cocosati de rate, sau locuitori ai oraselor monoindustriale in curs de desertificare. La ce v-ati fi asteptat dupa 45 de ani de egalitarism fortat? Complexele de inferioritate si dorinta de parvenire au dat repede nastere multor ocupanti de fotolii in Top 300, s-au facut in cativa ani averi care in societati asezate se fac in generatii. Nu eram pregatiti pentru capitalism asa cum nu eram pregatiti nici pentru comunism. Dovada ca oamenii sunt importanti si nu sistemul pe care il adopta o avem contempland socialismul decent din statele nordice, capitalismul digerabil din Europa de Vest ori variantele sale extreme, cu bantustanele rasarind printre palate prin Africa si America de Sud sau cultul eficientei si profitului corporatist amintind de inceputurile industrializarii prin Asia.
Ce sens are atunci condamnarea comunismului, dincolo de discutabilul capital politic al celor care o propun? Sa condamnam si capitalismul pentru excesele sale din secolul trecut, pentru derapajele corporatiste din lumea a treia (vezi Cochabamba in Bolivia) ori modul in care castanele azvarlite in foc de bancheri sunt scoase acum de contribuabilul de rand? Ce vina au bietele sisteme cand societatea care le aplica e bolnava? Avem cenzura si politie politica si in capitalism (vezi Pinochet), simbioza stat-corporatism (Mussolini), putem avea chiar si comunismul-capitalist daca ne place China. Unde va ajunge lumea araba cu un import de democratie si capitalism? La fundamentalism sau impartire feudala a resurselor. Circulatia libera a ideilor poate genera progres si bunastare ori purificare etnica si genocid cum au patit-o niste state africane. Atentie, mare atentie deci la modul in care manuim lozincile si la ce se afla in spatele lor. Prea repetam ca niste tonomate refrenul orwelian din “Ferma Animalelor”-patru picioare-bine, doua picioare-rau.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
cum era bancul.. care e diferenta intre comunism si capitalism?
RăspundețiȘtergereraspuns: comunismul consta in exploatarea omului de catre om. In capitalism e exact invers :)
un copil de la tara plecat la oras si ajuns strungar,cizmar,frezor...isi va dori intotdeauna comunism.acelasi copil daca devine doctor,isi deschide si un cabinet,eventual ,va dispretui iremediabil comunismul."amaratii sa puna mana pe munca,sa nu traiasca din taxele noastre."
RăspundețiȘtergereFelicitari - articolul este interesant.
RăspundețiȘtergereLa toata aceasta expunere ar mai trebui adaugat ca gradul de educatie al unei societati are la baza precepte morale, filosofia, religia.
Din nefericire, asistam la o disolutie a statului si a individului in vestul UE (si USA) datorita acestor lipsuri - vrem cat mai repede si mai usor dar ce? Liderii din vest sunt la baza liber-cugetatori, morala si etica NU exista in capitalismul feroce iar filosofia mai departe de sex nu a facut pasi.
capitalismul nu da acum faliment, pentru ca nu mai exista de mult timp.
RăspundețiȘtergerece da acum faliment, e socialismul de tip keynes.
[In acord si complementar cu comentariul lui Oreste:]
RăspundețiȘtergereSunt de acord cu argumentele primului comentariu.
Totusi, autorul are si argumente valide si nu cred ca trebuie judecat atat de abrupt. Cred ca trebuie sa nu mai fim asa de indignati la parerile altora si sa ne rezumam la a le demonta cu argumente :)
Idealizarea comunismului si confundarea lui cu o idee nobila de "altruism si empatie" formeaza o greseala pe care o fac multi. Intr-adevar, comunismul propune - din capul locului - altceva: lupta de clasa, fara nicio legatura cu altruismul si empatia.
Condamnarea nu este a comunismului ca idee, ci a CRIMELOR comunismului. Aceasta e o diferentiere fundamentala. Aceste crime au existat si sunt dovedite; s-au facut exact in numele luptei de clasa si a mentinerii unui sistem nelegitim (mai ales in Romania).
O a doua eroare pe care o face autorul (in opinia mea) este folosirea alternativa a cuvintelor "societate" si "natura umana" pentru a denumi acelasi lucru. Natura umana trebuie acceptata asa cum este, neputand fi schimbata de la o zi la alta. De aceea, nu stiu cata vina o poarta o societate anume. Cum se spune, "orice padure are si uscaturi". Problema unui sistem este daca incurajeaza uscaturile si lichelele si in ce masura prolifereaza viciile.
Un sistem prost permite uscaturilor sa fie in prim plan... si asta in orice societate! nu exista societate ideala, toate fiind victime ale partii proaste din natura umana.
Ca o concluzie: ideal ar fi sa gasim un sistem suficient de reglementat incat sa blocheze sau macar sa limiteze extremele rele ale naturii umane, dar care sa nu fie dictatorial.
Se poate? Merita o dezbatere, cu argumente si solutii concrete.
nici nazismul nu a fost aplicat gresit...societatea in care s-a aplicat nu avea valorile necesare...daca le avea alta era situatia.
RăspundețiȘtergerecred ca ce vrea sa sugereze autorul, este in esenta ca fiecare tara poate adopta orice sistem economic si politic doreste, atat timp cat serveste interesele propriului popor. Daca acest sistem aduce bunastare sociala, el va functiona indiferent de cum unii sau altii vor incerca sa-l incadreze ori sa-l defineasca. Daca acest sistem esueaza, el va conduce inevitabil la inechitate, revolta furie si intr-un final la implozie. Ca sa inchei in nota cu evenimentele actuale, capitalismul care a ingenuncheat comunismul a existat din simplul motiv ca oamenii acelui sistem au crezut in el. Au crezut in el pentru ca le-a adus bunastare, in timp ce comunismul a adus doar saracie, intuneric si frica. Intrebarea se pune acum, din punctul meu de vedere, daca capitalismul de tip american, in forma actuala este la fel de eficient ca si cel de acum doua decenii? Si daca nu, il lasam sa functioneze in continuare asa? (a se citi subordonat grupurilor de lobbyisti).
RăspundețiȘtergerePS. Felicitari lui Cristi. Unul dintre cele mai bune articole din ultima vreme, din intreg mediul online romanesc.
Ma amuza faptul ca de vro 2 3 articole incoace ai trecut la strategia "fight fire with fire", si mai nimeni nu s-a prins. :)
RăspundețiȘtergereCred si eu ca asta e singura solutie. Altele nu vad sa existe.
Mi-a plăcut articolul. E timpul să nu mai absolutizăm doctrinele politico-economice și să ne gândim în primul rând la valori.
RăspundețiȘtergereTot cred că implementarea cu succes a comunismului este mult mai puțin fezabilă decât a capitalismului, dar să nu credem că doar rețeta face mâncarea, mai trebuie și ingredientele corespunzătoare.
Da, hai sa nu mai absolutizam asa de mult. Hai sa relativizam..
RăspundețiȘtergere1+1=2? Doar 2?
:P
1+1 = 3 pentru valori mari ale lui 1 (glumă de matematicieni).
RăspundețiȘtergere1+1 = 10 (glumă de informaticieni)
1+1 = 0 (glumă de guvernanți)
...
Hi Team,
RăspundețiȘtergereWe are profitconfidential and we publish our Profit Confidential daily for our Lombardi Financial customers, we would like to place our link or ad on your website, kindly let us know as of how are can do so.
Awaiting for reply,
Thanks & Regards,
Mike