De ce nu intru în fan-clubul Mugur Isărescu

"Clauzele abuzive sau neabuzive sunt contracte pe care le-au semnat oamenii care au luat credite. Într-un stat de drept, când semnezi ceva îţi asumi”. Personajul care gândește așa nu e șeful ARB, nici vreun conțopist de la FMI, e însuși Mugur Isărescu ce inspiră atâta încredere românilor. Utilizând o filosofie asemănătoare și contractul cu Bechtel trebuia dus până la capăt pentru că avea toate semnăturile. Forțând un pic nota, pentru nici un produs n-ar trebui sa existe posibilitatea returnării la magazin pentru diverse probleme de conformitate, doar s-a semnat la perfectarea tranzacției. Hotărârea cu care Guvernatorul apăra clauzele abuzive din contractele de credit ne determină să privim un pic mai în profunzime subiectul. În primul rând, existența lor e o palmă pe obrazul BNR. Cum de s-a tolerat existența unor contracte-tip bagate pe gât tutturor clienților? BNR nu știa că nimeni nu negociază în sucursale detaliile creditelor de retail? În al doilea rând, modul în care în multe astfel de contracte se preciza ca dobânda fluctuează “în funcție de politica băncii”, e tot o palmă pe obrazul BNR. Cum poți tolera ca reglementator vânzarea pe scară largă a unui produs care lasă costurile împrumutului la mâna creditorului, fără să ia în calcul nici o referință? Au fost zeci de mii de astfel de contracte, cele mai multe în valută, destul de multe cu ipotecă.

De fapt, domnul Isărescu a tolerat multe având în vedere că este în funcție din 1991 și a văzut dezvoltându-se și căzând Caritasul, droaia de bănci devalizate de acționari și debitori înțeleși cu managementul, mega-escrocheria FNI, băncile populare. Pe cine a averizat Guvernatorul că n-ar fi cazul să doarmă liniștit? A dormit liniștit și BNR-ul când CEC-ul intra în afacerea SOV Invest. Când bula creditului era la apogeu, cerberul pieței bancare a făcut o minunăție de mișcare pro-ciclică și a relaxat creditarea. Când garsonierele din Militari ajunseseră la 70.000 euro s-a dat verde celor vroiau să le cumpere plătind rate până la 70% din venituri.

Recunosc că domnul Isărescu m-a făcut anul trecut să-i iert o parte din cele enumerate mai sus. A avut mai multe ieșiri publice în care se pronunța împotriva unui nou acord cu FMI, pe motiv că ne face să părem etern neajutorați. Între timp Guvernatorul i-a reevaluat pe colegii din FMI, e partizannul necondiționat al colaborării cu instituția financiară în următorii 2 ani. Vi-l imaginați pe Guvernator dând papucii FMI, cerând să-și facă bocceluța și să plece din țară cum a făcut omologul său ungur?

Mugur Isărescu și-a câștigat o parte din încrederea publicului după lupta sa homerică cu speculatorii cei răi din 2008, când i-a biruit, i-a stigmatizat, pe unuii i-a obligat să părăsească sistemul bancar. Însă în mai 2013, după ce bondurile românești  fuseseră incluse în niște indici JP Morgan, când leul se aprecia pentru că se paria masiv pe el, Guvernatorul ieșea la rampă să încurajeze speculatorii “buni” cu noi ținte optimiste pentru curs. Atunci era o speculație bună, în 2008 fusese una rea. Oare pe cea de la referedumul pentru demiterea Președintelui din vara trecută  cum s-o catalogăm? Euro ajunsese atunci la 4,64 lei și nimeni nu i-a sărit în apărare semn că flotarea controlată nu e apolitică.

În sfârșit, obiectivul unei bănic centrale în România a fost mereu stabilitatea prețurilor, lupta cu inflația. De când e Mugur Isărescu la BNR moneda naționala a pierdut 99,95% din valoare. Știm, a fost mai mult o inflație “politică”, funcționarii de la BNR nu s-au putut opune comenzilor transmise de policieni direct tiparului, totuși nu îmi amintesc de avertizări transmise de Banca Centrală  celor care dormitau cu banii la CEC , pe livrete de economii cu dobânzi modeste, când inflația sărea de 100% .

În aceeași ieșire publică în care sărea în apărarea clauzelor abuzive, Guvernatorul ne învața și cum funcționează băncile. "Băncile dau cu împrumut nu banii lor, ci banii deponenţilor. Băncile nu depun banii din depozite într-un seif de unde să îi scoată şi cu dobândă, ci împrumută cu mai multă sau mai puţină abilitate clienţilor. Aşa funcţionează băncile". Eu n-am pretenția ca Guvernatorul să explice limpede prin conferințe de presă cum dilată băncile masa monetară, cum se foloseșe efectul de levier pentru a multiplica depozitele sub formă de credit, cum orice credit se transformă intantaneu în depozit când e virat în contul beneficiarului, etc, etc. Când ești patriarhul sistemului nu fluieri în biserică. Totuși, parcă au mai învățat și clienții băncilor cum funcționează sistemul în toți anii aștia de criză, de ce le spunem basme în continuare? Asta cu atât mai mult cu cât BNR are un departament educațional în dotare (apărut, evident, după criză).

Sunt situații în care domnul Guvernator îmi e chiar simpatic. Asta în comparație cu posibilii săi succesori. Când văd de pildă fuleul domnului Lucian Croitoru, convingerea cu care apără piețele după criza finaciară pe care au generat-o și cum combate nevoia de reglementare din sectorul financiar cu citate din Platon, aproape că îl reevaluez pe domnul Isarescu. Pus să aleg între Lucian Croitoru-combinația perfectă dintre Goldman Sachs și HR Patapievici-și bonomia domnului Isarescu, îl prefer pe cel din urmă. Altfel, rămâne cum am stabilit.