Legea falimentului personal în Cehia, Polonia, Germania

În principiu, legea dă ocazia debitorului să-și plătească datoriile față de creditori prin vânzarea bunurilor mobile sau imobile. Când suma nu acoperă toată datoria, se poate stabilli un plan de plăți suplimentare întins pe maxim 5-6 ani iar restul datoriei se șterge.România, la presiunile băncilor și FMI, amână adoptarea unei legi a falimentului personal deși a rămas printre puținele țări europene (singura exceptând Ungaria) unde nu există o asemenea lege. In caz că autoritățile se vor răzgândi la un moment dat, iată câteva asemenea legi, prezentate într-un amplu raport London Economics din 2012.

În Cehia, există două proceduri judiciare pentru supra-îndatorare: falimentul și anularea datoriilor. Legea falimentului poate fi utilizată atât de persoanele fizice cât și de cele juridice. Declararea falimentului se poate face când debitorul este în imposibilitatea de a-și plăti creditorii iar suma obligațiilor sale o depășește valoarea activelor. Procedura poate fi deschisă atât de creditor cât și de datornic și presupune conversia activelor în bani de către administratorul falimentului (nu de către creditor deci). După ce aprobă raportul administratorului, instanța va da o rezoluție care deschide calea satisfacerii diverșilor creditori din suma rezultată. Anularea datoriilor poate fi solicitată doar de debitor, după ce acesta își asumă cu bună credință plata a cel puțin 30% din obligațiile sale în următorii 5 ani, in conditiile in care nu s-a mai aflat in ultimii 5 ani in insolvență sau nu a fost condamnat pentru infracțiuni economice. Anularea datoriei se poate face prin vânzarea activelor datornicului, fie prin asumarea unui calendar de plăți petnru următorii 5 ani. Creditorii sunt forțați să aleagă modalitatea de plată, fie îndreptându-se împotriva activelor debitorului (caz în care veniturile sale sunt protejate), fie împotriva veniturilor (caz în care proprietățile datornicului sunt protejate).  După îndeplinirea acestui plan de plăți eșalonate datoriile rămase sunt șterse prin decizia instanței.

În Polonia, o lege a falimentului personal a fost adoptată în 2009. Doar debitorul poate solicita falimentul, nu și creditorii acestuia, și nu cu o frecvență mai mare de zece ani. Pentru ca cererea să fie primită de instanță, debitorul trebuie să demonstreze ca supra-îndatorarea s-a produs ca urmare a unor condiții ce nu țin de voința sa (motiv de respingere a multor cereri între 2009-2010). În cadrul procedurilor este permisă vânzarea bunurilor mobile și imobile, inclusiv a bunurilor de valoare sentimentală. Se întocmește apoi un plan al plăților ce urmează să fie făcute creditorilor pentru ca aceștia să își recupereze sumele datorate, plan care nu se poate întinde însă pe mai mult de 5 ani și care sabilește inclusiv ce parte a datoriilor va fi anulată după efectuarea rambursării. La cererea creditorilor, pe parcursul celor 5 ani sumele plătite de datornic pot fi majorate dacă veniturile acestuia cresc. Legea protejează debitorii care ar risca să ajungă în stradă. După ce își vând bunurile mobile sau imobile vor primi o sumă care să le acopere valoarea chiriei pentru un an (suma variază în funcție de venitul debitorului, persoanele aflate în întreținerea sa, etc).

Legea din Germania este, previzibil, mult mai metodică. În prima etapă debitorul trebuie să încerce să negocieze o soluție cu creditorii în afara tribunalului. Dacă nu ajung la o înțelegere, debitorul va formula o cerere pentru a deschide insolvența, cerere care trebuie să includă o ofertă nouă pentru creditori, de eșalonare a plăților. Dacă majoritatea acestora o aceptă, soluția va fi adoptată și de instanță iar procesul se oprește. Dacă o resping, se intră în etapa 3: lichidarea bunurilor, cu sumele obținute astfel debitorul urmând să-și îmbunătățească oferta pentru creditori. Dacă tot nu e suficient, etapa 4: debitorul intră într-un plan de 6 ani în care trebuie să facă eforturi pentru a-și menține sau câștiga un job din care va plăti o parte din salariu creditorilor, ca și o parte a veniturilor din alte surse (se poate reține 50% din moștenirile primite în această perioadă). Datoriile care rămân neplătite după lichidarea bunurilor și plățile eșalonate timp de 6 ani se anulează.