Avem deja două site-uri care ne informează despre gazele de
şist iar cel mai optimist e făcut din bani europeni. Având în vedere experienţa
cu Bechtel şi permeabilitatea administraţiei autohtone la “cointeresare”,
întrebarea corectă nu este „cât de sigură e exploatarea gazelor de şist?” ci
„cât de sigură poate fi în Romania?”.
Agenţia Natională
pentru Resurse Minerale (ANRM), instituţia care se ocupă de coordonarea
activităţilor de explorare şi exploatare a resurselor naturale din România, a
primit recent o finanţare de la Comisia Europeană pentru un proiect de
informare a cetăţenilor privind gazele de şist. În decembrie anul trecut
avuseseră loc mai multe referendumuri locale în judeţul Constanţa, cei prezenţi
exprimându-se ultra-majoritar împotriva exploatării, deşi numai referendumul
din Costineşti a reuşit să îndeplinească cvorumul de 50% plus 1 (cam ce s-a
întâmplat şi la referendumul de suspendare a Preşedintelui). Poate
că cetăţenii din zonele vizate de exploatări nu erau bine informaţi când
au votat anul trecut şi e nevoie de actualizarea bazelor lor de date mai ales
că lucrurile s-au mai schimbat între timp. Reprezentanţii actualei puteri
încurajau atunci protestatarii din Bârlad, mărşăluiau împreună cu ei, erau
ecologişti. Ajunşi la putere lucrurile s-au nuanţat; nici premierul nu mai are
dubii acum privind gazele de şist.
Am cerut de la CE
detalii despre grantul ANRM şi am aflat că este vorba de 60.000 euro, valoarea
întregului proiect fiind de 120.000 (60.000 euro a pus ANRM, cofinanţare
50%). Din aceşti bani s-a construit un site (infogazedesist.eu), se
vor organiza două dezbateri publice pe final de an la în Bârlad şi undeva în
Dobrogea (poate la Costineşti, că va fi extra-sezon) iar potrivit directorului
de proiect, de aceşti bani se vor cumpără în plus sondaje de opinie, se vor
tipări cărţi şi pliante. Nu mi s-a răspuns când am întrebat cum se vor cheltui
aceşti bani defalcat (cât ar putea costa de pildă să faci un website?).
Foarte repede a
apărut însă un site “concurent” (gazedesist.ro), realizat de Grupul de
Iniţiativă a Societăţii Civile Bârlădene. Pe site-ul ANRM, ce ţine de gazul de
şist e roz. Nu sunt dileme, îndoieli, provocări de rezolvat. Chestia e sigură,
studiile aduse spre lămurire o demonstrează. Tot cu studii vine însă şi
gazedesist.ro, de data asta arătând contrariul, semnele de întrebare sunt la locul
lor, riscurile sunt bine evidenţiate. Pe cine credeţi? Nu aveţi decât să
comparaţi, să cântăriţi şi …să votaţi la următorul referendum local. Asta dacă
se va mai organiza unul. Spre deosebire de Statele Unite, unde proprietarul
decide cum utilizează terenul, în anumite coordonate fixate de stat, în România
gazul de şist e proprietatatea întregului popor. Şi când îi arăţi poporului
factura la gazele normale cu preţuri tot mai liberalizate, oare ce-o să voteze?
Ghici ghicitoarea mea, vorba cuiva.
Întrebarea de 100
de puncte este însă alta: va fi Chevron un fel de Bechtel? Vom lua teapă şi cu
mediul cum am luat cu autostrada? Bechtel nu e sinonim cu supraevaluarea, a
construit şi autostrăzi relativ decente prin vecini (vezi Albania, Croaţia),
marile companii sar peste cal doar când corupţia şi indolenţa autorităţilor
locale le invită. Iar asta e până la urmă principala îngrijorare privind
Chevron. Dacă cei care verifică respectarea standardelor de mediu ar fi oameni
decenţi, imuni la presiuni politice şi promisiunea unor comisioane, oamenii din
Bârlad, Costineşti, Mangalia ar putea să doarmă liniştiţi. Tot liniştit a
dormit însă bugetul de stat şi din el au zburat 1,4 miliarde de euro pentru mai
puţin de 60 de kilometri de autostradă Bechtel. Întrebarea nu este dacă
exploatarea gazelor de şist poate fi sigură, ci dacă va fi sigură în România? Iar
răspunsul onest este „da, exploatarea ar putea fi sigură prin alte părţi. În
România, poate”. Din păcate, funcţionarii permeabili la spăgi din ţara asta nu
trebuie să pună ştampila doar pe proiecte de exploatare a unor perimetre
izolate, slab populate, eventual doar de căprioare. E vorba însă de Litoral, o
zonă intens călcată de turişti în sezonul de vară, chiar dacă pare greu de
înţeles pentru bugetarii care petrec în Monaco.. Nu te poţi juca cu zona asta,
chiar dacă în curând vom auzi că şi „oamenii din Costineşti nu vor decât să
munceasca”.
Şi încă ceva.
Franţa respinge gazele de şist, Angela Merkel a promis după dezastrul de la
Fukushima să închidă mare parte din centralele nucleare din Germania. România,
în căutarea „independenţei energetice”, se pregăteşte să dea undă verde gazelor
de şist şi vrea două noi grupuri ale centralei de la Cernavodă. De ce să
produci riscant acasă, în inima Europei, când poţi cumpăra din România, mai
ales că proştii aia nici din redevenţe nu ştiu să profite? România a furnizat
până la debutul crizei mână de lucru ieftină în Europa, acum a venit poate
momentul să ofere şi energie ieftină. „Ieftin”e însă o noţiune relativa,
mai ales când o treci consecutiv prin filtrul puterii de cumpărare din Vestul
şi Estul Europei. Când poţi exporta gazele de şist în Vest, preţul lor ar putea
fi mai mic poate doar în comparaţie cu gazul rusesc, nu neapărat şi cu cel
românesc (a, dacă gazele de sist ar fi mai ietine decât cele extrase din Marea
Neagră, s-ar mai apuca OMV & Exxon de treabă? Că doar avem gaze de sist
pentru mai multe zeci de ani, cum arată nişte studii americane)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu