Ce-i leaga pe Basisti de Rezisti?

Aparent, doar motive de separare. 

In plan politic, unii practicau neoliberalismul (retragerea statului, taxe minimale pentru ca oamenii „de valoare”, profesional sau pur si simplu doar prin afiliere politica, sa nu mai fie impovarati, vulgul urmand sa se descurce cum poate cu serviciile sociale) iar altii progresismul (eliminarea discriminarii intre sexe si rase, salvarea planetei transformate insa in discriminare pozitiva pentru minoritatile sexuale si politice si terorism ecologist-cine nu isi reduce amprenta de carbon are lacatul pus pe afacere).

In zona valorilor personale, primii mimau hotarat atasamentul fata de valorile nationale (eroii de manual, micii, berea, serbarile campenesti asezonate cu ceva manele) iar ceilalti erau mai internationalisti si elitisti, cu Netflix-ul, Untold, Uberul si lozincile de la Davos la zi. 

Unii practicau acumularea pe persoana fizica, altii mimau fericirea fara sa posede nimic, doar inchiriind cate ceva. Unii cu masinile nemtesti, altii cu trotinetele chinezesti. 

Si totusi, exista un fir de legatura si o trasatura comuna de caracter-narcisismul agresiv. Convingerea ca noi suntem oameni valorosi, deosebiti, care imping natiunea/umanitatea in fata iar ceilalti, cei care nu sunt de acord cu noi, saboteaza interesul general si merita sa fie facuti una cu pamantul (la figurat si, daca altfel nu se poate, la propriu). 

Cine erau cei mai mari avocati ai vaccinarii obligatorii? Fostii basisti si actualii rezisti. 

In plan extern, narcisistii nostri au o corespondenta de calibru in neoconii americani. Alti ultra-narcisisti, convinsi de exceptionalismul american, gata sa il impuna prin orice mijloace, inclusiv prin forta daca santajul si mita nu functioneaza. 

Neoconii au intrat in forta pe scena politica din SUA imediat dupa 9/11, cand frustrarea maselor a fost abil speculata pentru impunerea agendei acestora iar in prezent detin toate parghiile de putere din stat, media si lumea finantelor astfel incat o schimbare reala in SUA e posibila doar ca efect al schimbarilor externe, piata politica interna fiind extrem de controlata dupa accidentul Trump (vedeti si la noi cum am ajuns la partidul unic cu doua, trei factiuni-sa adaugam la PSD si PNL si one man show-ul AUR-dupa accidentul oarecum suveranist numit Dragnea).

Din pacate, in Romania ultimele doua ture la Cotroceni le-au acaparat doi narcisisti de callibru, Basescu care ne-a transformat tara in vaporul sau personal si Johanis al carui amor propriu absolut nu e filtrat nici de inteligenta nici de ramasite de bun simt. 

Basescu a fost votat desi se vedeau din avion obsesiile sale totalitare pentru ca promitea sa pedepseasca o categorie detestata, coruptii din administratie, pe timpul sau inflorind insa coruptia din servicii si multinationale (Bechtel?).

Johanis a fost votat prima data pentru mitul neamtului providential iar a doua oara a fost purtat pe valurile urii fata de Draganea, abil intretinuta de media sorosista. 

La viitoarele alegeri din 2024 fostii basisti si actualii rezistii vor avea un candidat redutabil, care le exprima foarte bine ideile fixe (anticoruptia, ecologia) si crezurile politice (euroatlantism si anticommunism pe paine, doar nu vreti sa se intoarca bolsevismul?). 

Ramane de vazut daca vor exista premise pentru construirea unui alt val emotional care sa o propulseze pe Kovesi la Cotroceni, in conditiile in care nici razboiul, nici economia nu merg in plan extern chiar cum au visat neoconii iar guvernarea in plan intern e mai greu de demonizat azi, puterea actuala practicand servilismul fara rezerve fata de partenerii externi din lumea “libera” si adoptand in linii mari valorile basisto-rezistente.

In final, ca tot e weekend, va recomand doua texte exceptionale. O analiza a lui Andrei Raevski asupra clasei politice din SUA si pericolelor care pandesc umanitatea cand briciul ajunge pe mana maimutelor si o analiza a situatiei actuale de pe frontul din Ucraina de la la un specialist in razboaie moderne (Big Serge)

Is Andrei Martyanov right in his criticism of US ruling “elites”? | The Vineyard of the Saker (thesaker.is)

Russo-Ukrainian War: The World Blood Pump (substack.com)

PS: Cand au mai incercat exceptionalistii si narcisistii sa modeleze lumea? Germania nazista ne spune ceva?

Cum va arată sfârșitul războiului din Ucraina?

Mulți își imaginează că Rusia poate fi învinsă în Ucraina, cum a fost învinsă și în Afganistan, doar a fost învinsă cu ani în urmă ditamai superputerea care era SUA în Corea, Vietnam și, din nou, Afganistan.

Sunt însă niște diferențe importante. În Ucraina Rusia are o minoritate însemnată care ar trebui abandonată în caz de retragere și mai are și o granița comună cu Ucraina care ușurează transportul trupelor și alimentarea lor, ceea ce SUA nu avea cu Vietnamul sau Corea, ca să nu mai pomenim de lipsa oricărei minorități acolo.

Iar Afganistanul avea un relief care o făcea practic de necucerit integral și de asta și-au dat seama pe pielea lor și rușii și americanii.

Speranța în acest conflict pare să fie că odată cu super-înarmarea Ucrainei rușii să poată fi depășiți nu doar numeric, ca până acum, ci și pe partea logistică și de înzestrare, ceea ce nu s-a întâmplat până acum.

Se pierde însă din vedere că Rusia tocmai ce a încheiat un ciclu de mobilizare iar acele forțe nu au intrat încă în luptă. Iar soldații Ucrainei nu sunt totuși nelimitați.

Mare parte din armata profesionistă a Ucrainei a fost deja demilitarizată iar noii recruți cer timp pentru pregătire, că să nu mai vorbim de faptul că primul val, cel al patrioților dispuși să moară în orice condiții s-a cam terminat, iar cei neîncorporati până acum încearcă să se ascundă cum pot de viitoarele convocări. Iar lipsa de entuziasm pentru a servi necondiționat moartea eroică pe front a început să se simtă în Ucraina, chiar și în prima linie.  

Vor lupta polonezii, balticii și românii, cum se vehiculează în anumite cercuri, îmbrăcăți în uniforme ucrainiene sau sub forma unei coaliții independente de NATO pentru a salva războiul din primăvară? Numărul soldaților profesioniști care ar merge să moară pentru bani în Ucraina nu cred că este foarte mare iar primele transporturi de eroi în sicrie ar putea bulversa opinia publică suficient de mult pentru a dezechilibra clasa politică locală.

Care este însă miza Rusiei în acest conflict? În mod cert, nu vrea neapărat teritorii. O Ucraina distrusă de război și dezindustrializata nu e prea tentantă, ar trebui pompați prea mulți bani ulterior iar populația ostilă e un argument în plus. Rușii s-ar mulțumi probabil doar cu teritoriile locuite de rusofoni, care sunt și cele mai bogate în resurse și infrastructură industrială, și cu o Ucraina atât de slăbită încât să nu mai reprezinte o amenințare într-un alt război proxy întreținut de Vest.

De altfel, rușii și-au calibrat foarte economicos forțele până acum. Asediul Soledar și Artiomovsk e făcut de mercenarii Wagner în principal (mulți pușcăriași printre ei), în zona Donbasului sunt mai mult milițiile de rusofoni din Ucraina, armata rusă au fost destul de discretă ca prezență până acum. Iar când a fost surclasată numeric, precum în Harkov sau Herson, a preferat să cedeze teritorii economisind soldați, exact opusul strategiei Ucrainei în aceste zile, care alimentează abatorul din jurul Bakhmut doar pentru a nu pierde momentumul și a dezvălui fisurile din narativul propapandei oficiale „Ucraina câștigă războiul”.

Vor fi noile arme livrate de Vest ocazia pentru a schimba iar soarta războiului? Am mai auzit povestea asta când la mare modă erau dronele Bayraktar, Javeline-le, primele Himars-uri, etc. Rușii au tocat mărunt tot arsenalul venit din Vest până acum iar cele 200 de noi tancuri cu care e întreținută speranța acum în Ucraina nu par atât de încurajatoare prin raportare la livrările anterioare.

Rămâne de văzut dacă rușii chiar vor porni o contraofensivă masivă din primăvară sau vor prefera să mărunțească în continuare resursele Ucrainei pentru a nu forța o reacție emoțională contondentă din partea NATO dacă armata Ucrainei e măcelărită prea rapid.

Cum va arată însă sfârșitul războiului pentru Ucraina nu e greu de presupus, e suficient să privim spre Irak. Reconstrucția Irakului era mantra de comunicare după încheierea invaziei NATO de acolo dar țara arată acum dezolant, cucerită parțial la un moment dat de extremiștii Isis, cu lupte între clanuri, corupție înfiorătoare și multă depresie. Va fi altfel în Ucraina? Poate apropierea de Europa ar genera mai multă bunăvoință din partea Vestului dar să nu uităm că s-au pompat deja sume imense în Ucraina și ca țara e mult mai mare ca Irakul.

Va reveni Europa la relații mai bune cu Rusia ulterior? Gazele scumpe din SUA ar îndemna la așa ceva dar aici ar trebui ca și rușii să mai vrea asta. La un moment dat SUA era încântată că poate împinge Rusia spre Asia ținând departe resursele rusești de industria germană, alianță care a speriat mereu America. Vor merge europenii până la cap în neglijarea propriilor interese și apărarea celor americane? Probabil că da cu actualele clase politice dar n-ar fi exlus ca peste 1-2 cicluri electoale versiunea Orban de politică internă să se replice în Europa.

În Rusia, orice facțiune care se va declara de acum pro-occidentală va pierde cu brio orice alegeri iar asta e un avantaj pe termen lung pentru actuala orientare de la Kremlin pentru că în ciuda relevanței reduse a acestor facțiuni de partea lor se află mare parte din media locală și internațională.

Pare că ne pregătim de un nou război rece iar singura parte bună este că de acesta dată ideologiile joacă un rol mai puțîn pronunțat iar economiile Vestului sunt mult mai slabe decât în urmă cu jumătate de secol și nu pot susține prea mult propaganda cu realizări palpabile, asta dacă nu vom trece la un regim totalitar și în Vest care să facă separarea de Est mai ușoară.

 

Terapie pentru atitudinile belicoase pro-război

Recomand oricui care mestecă încântat propagandă militarista și analizele “tehnice” de pe linia frontului să vizioneze câteva minute pe zi clipuri cu secvențe reale ale confruntărilor din Ucraina.

Am văzut așa ceva pe canalele Telegram și de atunci mă uit cu alți ochi la cei care vor să mobilizeze opinia publică, să o pregătească în cazul vreunei încorporări parțiale astfel încât exodul în masă să nu mai fie o opțiune decât când acesta devine imposibil (vezi închiderea granițelor pentru bărbații încorporabili din Ucraina sau, mai recent, mobilizarea din Polonia).

Am văzut un astfel de clip săptămâna trecută în care rușii iau cu asalt o poziție ucrainiană într-o pădure. Rusul care poartă casca video dă peste un adăpost cu 2 ucrainieni pe care îi ia prin surprindere. Le strigă ceva, încearcă să ia arma unuia dintre ei. Moment în care acela, speriat, confuz, dă să tragă înapoi de armă. Celălalt se școală în picoare iar rusul, speriat probabil la rândul său, ii secera cu mitraliera din 2 metri.

Ți se face pielea de găină văzând așa ceva, cât de ușor se poate lua o viață în astfel de momente, una e să te hrănești cu rapoarte, analize și gargară propagandistică, alta să vezi cum războiul ne transformă și ne abrutizează

În mod cert niciunul dintre cei 3 nu era profesionist, de aici și ezitările și reacțiile dincolo de manual, și nu poți să nu te gândești că în urmă cu câteva luni fiecare era poate un om normal, cu idei, aspirații și proiecte și o viață până la urmă banală.

A fost însă nevoie de o campanie de spălat pe creiere, de pompat ura și demonizarea adversarului și de aici până la inrolarile obligatorii nu a fost decât un pas.

Ce ar fi făcut cei 3 dacă ar fi avut ocazia să vadă în urmă cu câteva luni episodul cu ei în rolurile principale? Ar fi rămas pe loc, cu un aer fatalist, ca ciobanul din Miorița, sau ar fi fugit cât de departe i-ar fi dus picioarele sau, dacă era deja prea târziu, ar fi acceptat să fie condamnați la închisoare pentru refuzul incorporării?

Pentru a avea nevoie de carne de tun sistemul ne îndoapă cu propagandă (și pandemia ne demonstreza cât de eficientă e propagandă concentrată chiar și în vremuri de pace) dar câți ar fi dispuși să-i înghită lozincile după prima săptămâna pe front? Dar e prea târziu atunci să mai dea înapoi, e luptă sau mori.

Cu ce ne încântă propaganda? Cu apărarea metrilor pătrați din țara noastră sfântă, acolo unde sunt îngropați moșii și strămoșii, cu apărarea familiei și copiilor care ne asigura viitorul, etc. Plus ceva lozinci cu dreptatea și libertatea și democrația.

Legat de teritorii, să ne uităm la un exemplu celebru în ultimii 150 de ani. De la Wikipedia citire, Alsacia-Lorena este un termen care desemnează teritoriul anexat de Imperiul German în urma războiului franco-prusac din 1870-71 și organizat ca teritoriu cu un statut special în cadrul imperiului, administrat direct de Kaiserul german. Teritoriul a fost atribuit Germaniei prin Tratatul de la Frankfurt și a fost reocupat de Franța la sfârșitul Primului război mondial în noiembrie 1918 în urmă armistițiului cu Germania. Prin Tratatul de la Versailles a fost consfințită încorporarea teritoriului în cadrul Franței. Teritoriul a fost reanexat de facto de către Germania Nazistă în 1940 dar a revenit sub control francez la sfârșitul războiului.

Câte zeci de mii de ostași francezi și germani au căzu pentru apărarea unui „pământ sfânt” plimbat de mai multe ori între cele două țări pentru că în final, oricine din Franța și Germania să se poată azi stabili acolo cu cățel și purcel în cadrul granițelor UE?

Iar în cazul dreptății, libertății și democrației, să ne uităm cum a tratat media occidentală ultimele invazii americane în Irak, Libia și Afganistan, plus bombardarea Serbiei, și cum tratează acum invazia Rusiei în Ucraina. Libertatea, dreptatea și democrația sunt așa cum le impun marile puteri, nu cum vor cățeii. Iar în ceea ce privește familia, poate e mai înțelept să fugi împreună cu ea înainte de declanșarea conflictului decât să aștepți să o aperi de bombe cu pușca.

Vreau să spun în final că viața este bunul nostru cel mai de preț și de aici ar trebui pornit când ne focalizăm pe ideea de a salva sau apăra ceva.

Teritoriile pleacă și pot reveni și, oricum, cum globalizarea avansează, lipsa granițelor va deveni în timp regula și nu excepția.

Iar în ceea ce privește libertatea, dreptatea și democrația, propagandiștii care le vântură non-stop ar trebui trimiși să le implementeze/apere cu arma în mână pe front și abia apoi să ne dea lecții, când au și experiența personală a ororilor de acolo.

De altfel slabe șanse, propaganda ne-a demonstrat că poate întoarce imediat armele când interesele materiale sau audiența o cer făra să riște nimic personal, vedeți ce se mai dau de ceasul morții televiziunile apocalipsei Covid să acuze azi autoritățile de minciună și manipularea pe care le-au propagat pe propriile ecrane. 

Articol liber de nevaccinați

Mi-a sărit în ochi ieri o captura de ecran cu burtiera “Cum ne-au mințit autoritățile în campania de vaccinare” distribuită pe Facebook, stop cadrul fiind dintr-o emisiune Realitatea Plus a cărei realizatoare afișa cu câteva luni în urmă o altă burtieră spectaculoasă „Emisiune liberă de nevaccinați” (unde erau invitate doar persoane vaccinate de altfel, pentru a da un exemplu pozitiv întregii societăți).

Povestea mă duce cu gândul la diagnosticul „am fost un dobitoc” cu care se gratula Postelnicu, judecat imediat după Revoluție, numai că în acest caz recent propaganda bine plătită în pandemie dă mult mai ușor vina pe sponsor decât să își asume ceva.

De altfel, mai multe emisiuni au fost luni pe TV legate de efectele negative ale vaccinurilor, după o statistică apărută convenabil după eșecul campaniei de vaccinare și nu în timpul acesteia, cum ar fi fost normal, că să ia și vaccinaţii o decizie cât mai informată.

Am aflat ieri că 41.486 de reacţii adverse au fost raportate oficialităţilor în perioada 27 decembrie 2020-31 decembrie 2021, potrivit unei statistici a comitetului de coordonare a activităților privind vaccinarea (CNCAV) și aici nu sunt prinse datele pe 2022 ca să nu mai vorbim că statistica se referă la reacțiile din primele zile după vaccinare, și nu după o perioadă mai lungă.

Mai mult, fostul purtător de cuvânt al Ministerului Sănătății acuză „mușamalizări în raportările de efecte adverse ale vaccinării Covid”, potrivit unui cotidian central. „Femeia avusese paralizie temporară facială, iar colonelul Gheorghiță ne-a spus să dezmințim” suna declarația lui Bogdan Oprea, acum profesor la facultatea de jurnalism.

Ca tabloul intern să fie complet, circulă pe rețelele sociale o adresă a Casei Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) care reprezintă o informare despre măsurile întreprinse de Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale din România (ANMDMR) și compania Astra Zeneca pentru informarea profesioniștilor din domeniul sănătății cu privire la riscul de trombocitopenie și de tulburări de coagulare asociate cu vaccinul Astra Zeneca.

Lăsând la o parte efectele imediat post-vaccin, există și date care ridică semne de întrebare privind evoluția altor indicatori de sănătate publică.

De pildă, morțile în exces, în creștere cu 9% în Marea Britanie (că tot am pomenint mai sus de Astra Zeneca). De altfel, titlul unui articolul BBC este sugestiv aici „Morțile în exces în 2022, printre cele mai rele date din ultimii 50 de ani”.

Există și informații deloc liniștitoare în acest context și la nivelul UE-conform unei statistici Eurostat, mortalitatea în exces a avut un vârf de +17% în Iulie 2022, pentru a scădea la +10% în Octombrie, raportat la mediile 2016-2019. Eurostat vine și cu o harta pentru octombrie 2022, colorată în diferite culori pentru a scoate în evidență vârfurile naționale iar cel mai prost stau Germania, cu roșu (+23%), Austria și Olanda (+18%), Irlanda (+15%), Finlanda (+17%), Elveția (+16%), Franța (+10%), etc.

Cumva, statele care stau cel mai prost la mortalitatea în exces sunt și printre cele mai vaccinate din Europa (Austria a încercat chiar să impună vaccinarea obligatorie).

Va întrebați poate cum apar în statistici România și Bulgaria, statele problema, unde antivaccinistii au dat mari bătăi de cap autorităților? România e la minus 7% iar Bulgaria la minus 1,5%, adică nu există mortalitate în exces, ba chiar s-a murit mai puțin aici în octombrie 2022 decât în perioada 2016-2019. Coincidență?

Iar dacă ne referim doar la sportivi, creșterea numărului celor care mor subit pe teren e chiar mai abruptă. Au apărut date care arată că între ianuarie 2021 și decembrie 2022, în 2 ani, aproape 1.600 de sportivi au avut probleme cu inima, pentru 1.100 acestea fiiind fatale. Tot 1.100 sportivi au murit de diverse probleme cardiace în intervalul 1966-2004, deci în 38 de ani. Să fie trombocitopeniile de care pomenea mai sus ANMDMR?

Sunt tare curios să văd și niște statistici legate de cancere în perioada următoare. Să stăm însă liniștiți-la începutul acestui an aflam că BioNTech (unul dintre greii industriei vaccinurilor anti-Covid) a început testele în Marea Britanie pentru un vaccin anticancer folosind aceeași tehnologie mRNA ca în cazul vaccinurilor anti-Covid.

Morala? Stați liniștiți la locurile voastre, ascultați autoritățile și consumați doar știri verificate, din surse sigure, că doar nu suntem medievali.

Altfel, cum remarca un amic la un moment dat, 2 specii sunt greu de găsit în aceste vremuri-antivacciniștii antiputiniști și vaciniștii putiniști. Tot teoria conspirației să fie de vină sau e suficient să ne uităm din nou la refrenul din media oficială pentru a vedea unde (nu) se află adevărul? 

Ce crede inteligența artificială despre conflictul din Ucraina?

Ați auzit, bănuiesc, despre noua jucărie pentru mase în materie de inteligență artificială. E vorba despre openai.com sau chatGBT, un site unde oricine poate obține nu doar răspunsuri la întrebări simple ci și referate, articole cu teme date, rezumate contextualizate și, dacă are chef, poate primi pe loc o poezie sau un cântec care să conțină toate reperele indicate (toamna, frig, tristețe, speranța, etc).

Rezolvările sunt sensibil peste nivelul de liceu și mă tem că de acum profesorii vor trebui să fie mai inventivi când dau temele pentru acasă pentru că inteligența artificială oferă pe loc soluții la proiecte destul de complexe.

După primele interacțiuni cu roboțelul din spatele programului am vrut să testez cum interpretează inteligența aritficială poziția mediei occidentale pe seama conflictului din Ucraina. Poate aprecia obiectivitatea relatărilor jurnalistice sau absența acesteia?

Așa că i-am dat următorul test.

“Cumpune o analiză a modului în care conflictul din Ucraina este reflectat în media occidentală. Este o abordare obiectivă?”

Răspunsul a sunat așa.

„Conflictul din Ucraina este un subiect complex care a primit o acoperire amplă în media occidentală. În general, media occidentală a acordat o atenție mare conflictului și a relatat despre acesta într-un mod obiectiv, oferind un amestec de rapoarte despre evenimentele care au avut loc și analize ale cauzelor și consecințelor acestora. Totuși, este important de menționat că orice raportare media poate fi influențată de perspectivele și opiniile jurnalistului sau ale publicației respective, deci este posibil să existe o anumită subiectivitate în abordarea anumitor aspecte ale conflictului. Este întotdeauna important să citiți mai multe surse și să luați în considerare diferite puncte de vedere pentru a avea o înțelegere cât mai completă a situației”.

Deci inteligența artificială apreciază că media occidentală este în general obiectivă. M-am decis să merg însă mai departe și să solicit regenerarea răspunsului. De regulă este o opțiune care îți permite să adaugi la sarcina inițială și alte variabile dar eu am lăsat intactă prima solicitare și doar am bifat regenerare răspuns.

Iată răspunsul numărul 2.

„Conflictul din Ucraina a fost un subiect intens dezbătut în media occidentală, iar modul în care este prezentat poate varia în funcție de sursă de media și de orientarea editorială a acesteia. În general, media occidentală a acordat o atenție considerabilă conflictului din Ucraina, iar rapoartele au fost adesea bazate pe surse de încredere și au încercat să ofere o imagine obiectivă a evenimentelor. Cu toate acestea, în unele cazuri, rapoartele media au putut să fie influențate de perspectivele și opiniile editoriale ale sursei respective, ceea ce poate duce la o anumită distorsiune a modului în care este prezentat conflictul.

De exemplu, unii au argumentat că anumite media occidentale au prezentat conflictul din Ucraina într-un mod mai favorabil guvernului ucrainean și au criticat acțiunile Rusiei în conflict. Alții au susținut că anumite media occidentale au acordat o atenție excesivă acțiunilor Rusiei și au minimizat responsabilitatea guvernului ucrainean în conflict.

În general, este important să luați în considerare diverse surse media și să citiți cu atenție rapoartele pentru a obține o imagine cât mai completă și obiectivă a conflictului din Ucraina. Este de asemenea important să luați în considerare contextul și să înțelegeți că conflictul din Ucraina este unul complex și nu poate fi redus la o simplă poveste bună sau rea”.

Surpriză, apar mai mutle nuanțe. Da, este obiectivă media occidentală dar apar și situații în care nu este foarte obiectivă, deci lucrurile sunt împărțite, nu prea există buni și răi în astfel de conflicte.

Cred că sunteți deja interesați de răspunsul numărul 3, la aceeași solicitare.

„Conflictul din Ucraina este un subiect complex care a atras atenția presei din întreaga lume. În general, mass-media occidentală a prezentat conflictul dintre Ucraina și Rusia că unul în care Ucraina este prezentată ca victimă și Rusia ca agresor. În unele cazuri, acest lucru poate fi justificat de faptele care au condus la declanșarea conflictului, cum ar fi anexarea Crimeei de către Rusia și implicarea sa ulterioară în conflictul din estul Ucrainei. Cu toate acestea, este important să reținem că orice conflict are mai multe perspective și că adevărul este adesea mai complex decât ceea ce este prezentat în media. Prin urmare, este posibil ca media occidentală să nu ofere o imagine complet obiectivă a conflictului din Ucraina”.

În concluzie, nu doar că nu este foarte obiectivă media occidentală dar se cam trage spuza pe o singură turtă. Am încercat și varianta 4 de răspuns dar s-a revenit la o formulare aproape similară cu prima, obiectivitate fără nuanțe, așa că nu mai reiau și acest pasaj.

Ce avem deci aici? Aparent, doar un motoraș nevinovat care face interpretări alternative, în funcție de cheful utilizatorului de a testa toate versiunile posibile. De ce însă nu mi s-a oferit în primul rând versiunea lipsei de obiectivitate pentru a ajunge în final la cea a obiectivității incontestabile a mediei occidentale? Pariez că nu toți utilizatorii merg mai departe cu regenerarea răspunsurilor.

Morala? Sărim de la stadiul în care Google ne oferea o selecție ierarhizată a informațiilor, în funcție în principal de interesale sale comerciale, la stadiul în care inteligența artificială ne oferă o ierarhie a interpretării informațiilor, cu diferența că în cazul Google măcar ne erau prezentate toate opțiunile, unele sub altele, pe când acum trebuie să săpăm după alternative.

Iar viitorul nu sună deloc bine. Având în vedere că ni se va forma treptat apetitul pentru astfel de interpretări, pe măsură ce ne deprindem de mici să folosim inteligența artificială în tot soiul de proiecte (referate, mici rezumate, poezii sau mici programe, etc), lăsând-o tot mai mult să gândească în locul nostru, încercările de manipulare a opiniei publice vor fi tot mai greu de contracarat.

Ca să nu mai pomenesc că inteligență artificială e mai ieftină și nu mai trebuie cumpărată cu pomeni guvernamentale și sinecuri pentru șefii jurnaliștilor când vremurile cer o abordare „unitară”, precum am experimentat în pandemie sau conflictul din Ucraina.