Recomand oricui care mestecă încântat propagandă militarista și analizele “tehnice” de pe linia frontului să vizioneze câteva minute pe zi clipuri cu secvențe reale ale confruntărilor din Ucraina.
Am văzut așa ceva pe canalele Telegram și de atunci mă uit cu alți ochi la cei care vor să mobilizeze opinia publică, să o pregătească în cazul vreunei încorporări parțiale astfel încât exodul în masă să nu mai fie o opțiune decât când acesta devine imposibil (vezi închiderea granițelor pentru bărbații încorporabili din Ucraina sau, mai recent, mobilizarea din Polonia).
Am văzut un astfel de clip săptămâna trecută în care rușii iau cu asalt o poziție ucrainiană într-o pădure. Rusul care poartă casca video dă peste un adăpost cu 2 ucrainieni pe care îi ia prin surprindere. Le strigă ceva, încearcă să ia arma unuia dintre ei. Moment în care acela, speriat, confuz, dă să tragă înapoi de armă. Celălalt se școală în picoare iar rusul, speriat probabil la rândul său, ii secera cu mitraliera din 2 metri.
Ți se face pielea de găină văzând așa ceva, cât de ușor se poate lua o viață în astfel de momente, una e să te hrănești cu rapoarte, analize și gargară propagandistică, alta să vezi cum războiul ne transformă și ne abrutizează
În mod cert niciunul dintre cei 3 nu era profesionist, de aici și ezitările și reacțiile dincolo de manual, și nu poți să nu te gândești că în urmă cu câteva luni fiecare era poate un om normal, cu idei, aspirații și proiecte și o viață până la urmă banală.
A fost însă nevoie de o campanie de spălat pe creiere, de pompat ura și demonizarea adversarului și de aici până la inrolarile obligatorii nu a fost decât un pas.
Ce ar fi făcut cei 3 dacă ar fi avut ocazia să vadă în urmă cu câteva luni episodul cu ei în rolurile principale? Ar fi rămas pe loc, cu un aer fatalist, ca ciobanul din Miorița, sau ar fi fugit cât de departe i-ar fi dus picioarele sau, dacă era deja prea târziu, ar fi acceptat să fie condamnați la închisoare pentru refuzul incorporării?
Pentru a avea nevoie de carne de tun sistemul ne îndoapă cu propagandă (și pandemia ne demonstreza cât de eficientă e propagandă concentrată chiar și în vremuri de pace) dar câți ar fi dispuși să-i înghită lozincile după prima săptămâna pe front? Dar e prea târziu atunci să mai dea înapoi, e luptă sau mori.
Cu ce ne încântă propaganda? Cu apărarea metrilor pătrați din țara noastră sfântă, acolo unde sunt îngropați moșii și strămoșii, cu apărarea familiei și copiilor care ne asigura viitorul, etc. Plus ceva lozinci cu dreptatea și libertatea și democrația.
Legat de teritorii, să ne uităm la un exemplu celebru în ultimii 150 de ani. De la Wikipedia citire, Alsacia-Lorena este un termen care desemnează teritoriul anexat de Imperiul German în urma războiului franco-prusac din 1870-71 și organizat ca teritoriu cu un statut special în cadrul imperiului, administrat direct de Kaiserul german. Teritoriul a fost atribuit Germaniei prin Tratatul de la Frankfurt și a fost reocupat de Franța la sfârșitul Primului război mondial în noiembrie 1918 în urmă armistițiului cu Germania. Prin Tratatul de la Versailles a fost consfințită încorporarea teritoriului în cadrul Franței. Teritoriul a fost reanexat de facto de către Germania Nazistă în 1940 dar a revenit sub control francez la sfârșitul războiului.
Câte zeci de mii de ostași francezi și germani au căzu pentru apărarea unui „pământ sfânt” plimbat de mai multe ori între cele două țări pentru că în final, oricine din Franța și Germania să se poată azi stabili acolo cu cățel și purcel în cadrul granițelor UE?
Iar în cazul dreptății, libertății și democrației, să ne uităm cum a tratat media occidentală ultimele invazii americane în Irak, Libia și Afganistan, plus bombardarea Serbiei, și cum tratează acum invazia Rusiei în Ucraina. Libertatea, dreptatea și democrația sunt așa cum le impun marile puteri, nu cum vor cățeii. Iar în ceea ce privește familia, poate e mai înțelept să fugi împreună cu ea înainte de declanșarea conflictului decât să aștepți să o aperi de bombe cu pușca.
Vreau să spun în final că viața este bunul nostru cel mai de preț și de aici ar trebui pornit când ne focalizăm pe ideea de a salva sau apăra ceva.
Teritoriile pleacă și pot reveni și, oricum, cum globalizarea avansează, lipsa granițelor va deveni în timp regula și nu excepția.
Iar în ceea ce privește libertatea, dreptatea și democrația, propagandiștii care le vântură non-stop ar trebui trimiși să le implementeze/apere cu arma în mână pe front și abia apoi să ne dea lecții, când au și experiența personală a ororilor de acolo.
De altfel slabe șanse, propaganda ne-a demonstrat că poate întoarce imediat armele când interesele materiale sau audiența o cer făra să riște nimic personal, vedeți ce se mai dau de ceasul morții televiziunile apocalipsei Covid să acuze azi autoritățile de minciună și manipularea pe care le-au propagat pe propriile ecrane.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu