Mulți își imaginează că Rusia poate fi învinsă în Ucraina, cum a fost învinsă și în Afganistan, doar a fost învinsă cu ani în urmă ditamai superputerea care era SUA în Corea, Vietnam și, din nou, Afganistan.
Sunt însă niște diferențe importante. În Ucraina Rusia are o minoritate însemnată care ar trebui abandonată în caz de retragere și mai are și o granița comună cu Ucraina care ușurează transportul trupelor și alimentarea lor, ceea ce SUA nu avea cu Vietnamul sau Corea, ca să nu mai pomenim de lipsa oricărei minorități acolo.
Iar Afganistanul avea un relief care o făcea practic de necucerit integral și de asta și-au dat seama pe pielea lor și rușii și americanii.
Speranța în acest conflict pare să fie că odată cu super-înarmarea Ucrainei rușii să poată fi depășiți nu doar numeric, ca până acum, ci și pe partea logistică și de înzestrare, ceea ce nu s-a întâmplat până acum.
Se pierde însă din vedere că Rusia tocmai ce a încheiat un ciclu de mobilizare iar acele forțe nu au intrat încă în luptă. Iar soldații Ucrainei nu sunt totuși nelimitați.
Mare parte din armata profesionistă a Ucrainei a fost deja demilitarizată iar noii recruți cer timp pentru pregătire, că să nu mai vorbim de faptul că primul val, cel al patrioților dispuși să moară în orice condiții s-a cam terminat, iar cei neîncorporati până acum încearcă să se ascundă cum pot de viitoarele convocări. Iar lipsa de entuziasm pentru a servi necondiționat moartea eroică pe front a început să se simtă în Ucraina, chiar și în prima linie.
Vor lupta polonezii, balticii și românii, cum se vehiculează în anumite cercuri, îmbrăcăți în uniforme ucrainiene sau sub forma unei coaliții independente de NATO pentru a salva războiul din primăvară? Numărul soldaților profesioniști care ar merge să moară pentru bani în Ucraina nu cred că este foarte mare iar primele transporturi de eroi în sicrie ar putea bulversa opinia publică suficient de mult pentru a dezechilibra clasa politică locală.
Care este însă miza Rusiei în acest conflict? În mod cert, nu vrea neapărat teritorii. O Ucraina distrusă de război și dezindustrializata nu e prea tentantă, ar trebui pompați prea mulți bani ulterior iar populația ostilă e un argument în plus. Rușii s-ar mulțumi probabil doar cu teritoriile locuite de rusofoni, care sunt și cele mai bogate în resurse și infrastructură industrială, și cu o Ucraina atât de slăbită încât să nu mai reprezinte o amenințare într-un alt război proxy întreținut de Vest.
De altfel, rușii și-au calibrat foarte economicos forțele până acum. Asediul Soledar și Artiomovsk e făcut de mercenarii Wagner în principal (mulți pușcăriași printre ei), în zona Donbasului sunt mai mult milițiile de rusofoni din Ucraina, armata rusă au fost destul de discretă ca prezență până acum. Iar când a fost surclasată numeric, precum în Harkov sau Herson, a preferat să cedeze teritorii economisind soldați, exact opusul strategiei Ucrainei în aceste zile, care alimentează abatorul din jurul Bakhmut doar pentru a nu pierde momentumul și a dezvălui fisurile din narativul propapandei oficiale „Ucraina câștigă războiul”.
Vor fi noile arme livrate de Vest ocazia pentru a schimba iar soarta războiului? Am mai auzit povestea asta când la mare modă erau dronele Bayraktar, Javeline-le, primele Himars-uri, etc. Rușii au tocat mărunt tot arsenalul venit din Vest până acum iar cele 200 de noi tancuri cu care e întreținută speranța acum în Ucraina nu par atât de încurajatoare prin raportare la livrările anterioare.
Rămâne de văzut dacă rușii chiar vor porni o contraofensivă masivă din primăvară sau vor prefera să mărunțească în continuare resursele Ucrainei pentru a nu forța o reacție emoțională contondentă din partea NATO dacă armata Ucrainei e măcelărită prea rapid.
Cum va arată însă sfârșitul războiului pentru Ucraina nu e greu de presupus, e suficient să privim spre Irak. Reconstrucția Irakului era mantra de comunicare după încheierea invaziei NATO de acolo dar țara arată acum dezolant, cucerită parțial la un moment dat de extremiștii Isis, cu lupte între clanuri, corupție înfiorătoare și multă depresie. Va fi altfel în Ucraina? Poate apropierea de Europa ar genera mai multă bunăvoință din partea Vestului dar să nu uităm că s-au pompat deja sume imense în Ucraina și ca țara e mult mai mare ca Irakul.
Va reveni Europa la relații mai bune cu Rusia ulterior? Gazele scumpe din SUA ar îndemna la așa ceva dar aici ar trebui ca și rușii să mai vrea asta. La un moment dat SUA era încântată că poate împinge Rusia spre Asia ținând departe resursele rusești de industria germană, alianță care a speriat mereu America. Vor merge europenii până la cap în neglijarea propriilor interese și apărarea celor americane? Probabil că da cu actualele clase politice dar n-ar fi exlus ca peste 1-2 cicluri electoale versiunea Orban de politică internă să se replice în Europa.
În Rusia, orice facțiune care se va declara de acum pro-occidentală va pierde cu brio orice alegeri iar asta e un avantaj pe termen lung pentru actuala orientare de la Kremlin pentru că în ciuda relevanței reduse a acestor facțiuni de partea lor se află mare parte din media locală și internațională.
Pare că ne pregătim de un nou război rece iar singura parte bună este că de acesta dată ideologiile joacă un rol mai puțîn pronunțat iar economiile Vestului sunt mult mai slabe decât în urmă cu jumătate de secol și nu pot susține prea mult propaganda cu realizări palpabile, asta dacă nu vom trece la un regim totalitar și în Vest care să facă separarea de Est mai ușoară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu