Oficialii chinezi au descoperit brusc ca rezervele valutare ale tarii sunt excesiv de mari. Prin urmare vor sa renunte la …doua treimi. Nu s-a pomenit de o diversificare, de scaderea ponderii dolarului in favoarea altor “hartii” mai “sigure”. Semn ca detinatorii de bonduri ar putea sa aibe niste probleme pe termen lung dar si ca datoriile Vestului vor fi tot mai greu de finantat. Ne apropiem de un “restart” al actualui sistem monetar?
Cateva stiri foaaaarte interesante pe finalul saptamanii trecute. “China si-ar putea reduce rezervele sale excesiv de mari in devize straine, continuand politica de diversificare” a spus Tang Shuangning, presedintele China Everbright Group, care a afirmat sambata la un forum ca “volumul rezervelor detinute in prezent prea mare”, acesta trebuind sa se incadreze in opinia sa intre echivalentul a 800 miliarde si 1,3 trilioane dolari (3 trilioane in prezent). Declaratiile sale reprezinta ecoul parerii exprimate in termeni mai vagi de Zhou Xiaochuan, guvernatorul Bancii Centrale chineze care spunea cu cateva zile in urma ca “rezervele Chinei depasesc cerinte rezonabile” si ca Guvernul ar trebui sa isi upgradeze politica de management a acestora in sensul diversificarii. Tot saptamana trecuta, Xia Bin, membru in comitetul de politica monetara al Bancii Centrale, afirma ca 1 trilion dolari ar reprezenta o rezerva suficienta pentru China, restul putand fi utilizat pentru achizitia de resurse si tehnologie necesare pentru economia reala. El a sugerat cateva directii pentru utilizarea rezervei disponibilizate: injectii de capital in sectoare cheie, cumpararea de resurse strategice, investitii in strainatate, imbunatatirea serviciilor din sanatate si educatie.
Cand oficialii chinezi se refera la renuntarea la o parte a rezervelor valutare au in vedere in mod expres detinerile de bancnote verzi. Or, in absenta Chinei, cine va mai acoperi deficitele bugetului SUA? Declaratiile oficialilor chinezi vin cum nu se poate mai prost dupa decizia S&P de a pune sub supraveghere ratingul SUA acordandu-i perspectiva negativa. Desi pietele financiare erau mai degraba amortite luni, in contextul sarbatorilor pascale, argintul a urcat vijelios pana aproape de 50 dolari iar aurul a atins 1520 dolari/uncia; ulterior ambele metale s-au retras pana la 45 dolari argintul si 1500 dolari/uncia aurul.
Cum muta Fed?
Saptamana aceasta e asteptata o reuniune Fed iar dolarul are nevoie urgenta de o gura de oxigen. Probabil ca un angajament clar de renuntare la QE-uri este absolut necesar. Pe termen mediu, cresterea dobanzii de politica monetara mi se pare iminenta. Altfel, Fed va ramane singurul cumparator important pentru bondurile americane. Trebuie in plus ca institutia in cauza sa forteze un nou refugiu pe dolar aspirand banii fierbinti din piete (cei oferiti luni bune fara dobanda speculatorilor). Asteptati-va deci la un nou val de deflatie, cu scaderi ale burselor si corectii pentru marfuri, inclusiv pentru aur si argint. Mi-e teama insa ca ar putea fi ultimul pinten deflationist inainte de o inflatie agresiva pe dolar care sa-i schimbe “profilul”. Moment in care ni se va vorbi tot mai mult de rolul stabilizator al aurului, de necesitatea de a reveni la acoperirea in aur a valutelor (intamplator SUA are cea mai mare rezerva de aur). Sa vedem cat reusesc sa vanda chinezii inainte ca “noul” dolar sa il inlocuiasca pe cel “vechi”.
Se afișează postările cu eticheta argint. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta argint. Afișați toate postările
marți, 26 aprilie 2011
vineri, 22 aprilie 2011
Glontul de argint
Am urmarit in ultimele zile/saptamani disputa in jurul pretului argintului intre Horia (http://horea-m-analizatehnica.blogspot.com) si Flavian (http://dileme-existentiale.blogspot.com). Partea amuzanta este ca Horia este speculator dar fara pozitii in piata metalelor pretioase (deocamdata) iar Flavian corespunde prototipului investitorului, dar fara detineri importante de argint fizic (tot deocamdata). Asadar, argintul joaca rolul aici mai degraba de concept decat de instrument. Pretextul pentru o noua bula din perpectiva lui Horia, antidotul actualului sistem monetar corupt pentru Flavian. Horia mizeaza pe o corectie iminenta, Flavian pe o crestere sustinuta a la long (daca dolarul are potential infinit de scadere, pana la a deveni hartie igienica, argintul are in consecinta potential nelimitat de crestere). Culmea este ca amandoi pot avea dreptate, pe termen scurt Horia, pe termen lung Flavian. Pozitia mea este oarecum la mijloc. Am ceva argint monede din care am vandut o treime marcand o parte din profit. Am facut chiar un experiment anuntand intentia de a vinde pe blog. Anuntul a stat vreo 3 zile, timp in care am fost cautat de…2 cumparatori interesati (unul din ei fiind fratele lui Flavian). Asta in conditiile in care argintul creste…va dati seama ce succes as fi avut pe fondul unor corectii de pret…Ma rog, trebuie spus ca l-am vandut la pretul oficial al dealerilor de monede (minus costurile cu transferul bancar si taxele de expeditie)…poate cu un discount aplicat as fi gasit si alti musterii.
Cum am mai scris aici, nu mai cred in scenariul hiperinflationist. Presupune prea multe convulsii sociale (pe care nu stiu cine si le asuma) si are ca principali perdanti pe protejatii actuali ai crizei, bancile (cand hiperinflatia le-a lovit puternic fie erau banci de stat, fie la putere erau partide totalitare, actualii politicieni fiind extrem de sensibili la lobby-ul bancar). Nu exclud insa o reforma monetara prin care Vestului sa-i fie sterse o parte din datorii, renegocierea urmand sa se deruleze cu asiaticii si fondurile locale de pensii. In acest punct, pentru a recupera din credibilitate, sistemul va include aurul intr-un cos valutar, va lega cumva hartia bancnotelor de aur (poate si argint?). Vezi declaratiile lui Greenspan, fostul sef al Fed, Zoelick seful Bancii Mondiale, Soros cu seminarul sau despre alternativele la actualul sistem monetar, perspectiva negativa aplicata ratingului SUA de catre S&P,etc. Daca dolarul se duce in balarii pierd multi, daca se renegociaza datoriile pierd mai putini si nu tot ce au.
Ramane de vazut cand se va produce si care va fi factorul declansator (glontul de argint). Daca in loc de austeritate se merge mai departe cu varianta tiparului, QE-uri si dobanda zero, momentul poate fi destul de aproape. Oricum, daca scenariul acesta va intra in paine, vom trece prin inca o panica zdravana, care sa permita exitul celor slabi de inger si sa incarce cine trebuie. Nu imi imaginez ca metalele pretioase si activele forte vor urca liniar pana in punctul in care se anunta noul Bretton Woods, ar fi prea simplu.
Cum am mai scris aici, nu mai cred in scenariul hiperinflationist. Presupune prea multe convulsii sociale (pe care nu stiu cine si le asuma) si are ca principali perdanti pe protejatii actuali ai crizei, bancile (cand hiperinflatia le-a lovit puternic fie erau banci de stat, fie la putere erau partide totalitare, actualii politicieni fiind extrem de sensibili la lobby-ul bancar). Nu exclud insa o reforma monetara prin care Vestului sa-i fie sterse o parte din datorii, renegocierea urmand sa se deruleze cu asiaticii si fondurile locale de pensii. In acest punct, pentru a recupera din credibilitate, sistemul va include aurul intr-un cos valutar, va lega cumva hartia bancnotelor de aur (poate si argint?). Vezi declaratiile lui Greenspan, fostul sef al Fed, Zoelick seful Bancii Mondiale, Soros cu seminarul sau despre alternativele la actualul sistem monetar, perspectiva negativa aplicata ratingului SUA de catre S&P,etc. Daca dolarul se duce in balarii pierd multi, daca se renegociaza datoriile pierd mai putini si nu tot ce au.
Ramane de vazut cand se va produce si care va fi factorul declansator (glontul de argint). Daca in loc de austeritate se merge mai departe cu varianta tiparului, QE-uri si dobanda zero, momentul poate fi destul de aproape. Oricum, daca scenariul acesta va intra in paine, vom trece prin inca o panica zdravana, care sa permita exitul celor slabi de inger si sa incarce cine trebuie. Nu imi imaginez ca metalele pretioase si activele forte vor urca liniar pana in punctul in care se anunta noul Bretton Woods, ar fi prea simplu.
joi, 30 decembrie 2010
Este aurul o “bula”? Da si nu. Cum stam cu bulele in definitiv?
Dan Diaconu de la Trenduri Economice scria saptamana trecuta (vezi aici) un articol despre bula speculativa gata sa se sparga in cazul aurului. Argumentele sale: piata bijuteriilor din SUA si India e in scadere, se pregateste deschiderea unor noi mine, aurul a performat mai prost in 2010 decat indicii bursieri din SUA. Dan are si nu are dreptate. In primul rand, aurul a inceput anii 2005, 2006 si 2007 la 500-600 euro/uncia. Din 2008 saltul e brusc si il gasim in ianuarie deja la 900 dolari. Acum sa nu imi spuna mie Dan de la Trenduri ca indienii au pus bani la ciorap 3 ani, intre 2005-2007 pentru a cumpara in forta bijuterii din 2008, moment in care si Fed se pregatea de o taiere agresiva de dobanzi care vor ajunge pana aproape de 0%, pietele fiind invadate in acest fel de lichiditate (si in UE dobanzile au coborat la 1%, in definitiv unde n-au scazut dobanzile ca panaceu impotriva crizei?). E clar ca nu raportul cerere-oferta pe piata bijuteriilor a dus aurul unde e acum, ci intrarea la cumparare in forta a investitorilor manati din urma de teama de inflatie sau doar incercand sa profite de evolutia unui activ sensibil la politica monetara . Contributia pietei bijuteriilor poate fi gasita-aici sunt de acord cu Dan-in performantele mai slabe ale aurului fata de indicii bursieri din ultima vreme. Iar despre deschiderea de noi mine nu merita sa vorbim: asta nu se face peste noapte iar pana atunci politica monetara poate arata diferit astfel incat si cotatiile pot avea cu totul alta fata.
Aurul este deci o bula? Da, este. Este in pericol de spargere? Nu, nu este deocamdata, din simplul motiv ca nu exista semnale ca politica monetara este in pragul inaspririi. Tiparitul de bani tine loc acum de scadere a dobanzilor, pentru ca sub zero nu pot fi totusi duse. Va fi un moment bun de iesit din aur cand dobanzile vor incepe usor-usor sa urce iar Fed-ul nu va mai pomeni nimic de QE. Nu va ganditi ca la prima urcare a dobanzilor (probabil in 2012, cu 0,25%) aurul va plonja in bot pana la 600 dolari/uncia cat era in 2006. Banii vor incepe sa iasa gradual, vor exista tot soiul de destepti care vor sfatui prostii sa profite de corectii si de noul pret-chilipir la care a ajuns aurul iar scaderea se poate intinde pe mai multe luni/ani, deci va fi loc de shortat cat cuprinde.
“Cash is trash”. Asta e sintagma care functioneaza ca un magnet pentru amatorii de metale pretioase, un bun slogan de marketing in definitiv. Cat timp 70% din forta de munca e prinsa in servicii in lumea civilizata, va imaginati ca barterul e o alternativa reala? Sau trocul? Banii nu vor disparea, sunt sigur de asta, dar credibilitatea lor poate fi carpita prin introducerea aurului intr-un soi de cos valutar, strategie de care pomenea recent presedintele Bancii Mondiale (va imaginati ca baiatul asta a avut brusc o revelatie in timpul unei conferinte de presa? sau o fi mai degraba pregatirea opiniei publice pentru asa ceva?).Ipoteza in care aurul desi va scadea simtitor dupa iesirea banilor “fierbinti” nu se va intoarce unde era inainte de 2004.
Din acelasi motiv din care creste aurul, creste si argintul si cuprul. Cele din urma cu o rata mai mare, pentru ca au acoperirea utilizarii industriale (55% din productia anuala de vreo 20 tone de argint la nivel global e utilizata in scop industrial). Banii scosi din bancile centrale la dobanda insignifianta sunt plasati pe pietele de marfuri si pe bursele de actiuni (mai putin aici pentru ca domina componenta financiara-banci, asigurari-unde increderea e redusa) iar cat timp nu vom asista la ceva inflatie care sa determine bancile centrale sa isi schimbe politica, bulele vor creste in continuare. Sigur, chemarile de sirena pentru plasarea banilor in bunuri “tangibile” vor fi mai credibile decat oricand, usurand exitul marilor jucatori. De fapt very-smart money vor iesi inainte de a da semnalul Fed de crestere a dobanzilor, doar dumnezeii de la Goldman Sachs au insider-ii lor.
Stiu, experienta Japoniei. Cu dobanzi aproape de zero n-au reusit sa produca inflatie in mai multi ani. Acum insa toate bancile centrale sunt un fel de BOJ iar resursele planetei ceva mai limitate.
Ce vreau sa spun in concluzie: sa judeci din punct de vedere “fundamental” un activ facand abstractie de politica monetara din acel moment e prostia secolului. Asta a facut ca multi sa cumpere case infiorator de scumpe cand creditul era ieftin, multi vor ramane la un moment dat cu aurul luat ca asigurare impotriva inflatiei pentru multi ani nemaigasind amatori la un pret apropiat, etc. Majoritatea gandim pro-ciclic iar baietii destepti abia asteapta sa ne jumuleasca, vanzandu-ne un credit, o actiune SIF, ceva uncii de aur si argint, etc. In loc sa facem calcule cat ar merita un anumit activ, sa ne concentram mai bine pe potentialele fluxuri de lichiditate spre el. Marii investitori in acest moment sunt foarte speculativi asa ca multi dintre cei care gandesc pe termen lung si nu se sincronizeaza cu acestia risca sa ramana cu respectivul activ “valoros” in brate. Cu atat mai mult cu cat lichiditatea lui e mai mica.
Petrolul e o resursa limitata si la 35 si la 149 dolari/baril, extreme intre care a oscilat pretul in 2008. Si aurul tot o moneda alternativa e atat la 300 dolari/uncia cat era in 2000, cat si la 1400 cat e acum. Perceptia noastra modificata e cea care a generat oscilatiile ample, perceptie ajutata de tot soiul de binevoitori cu analize, stiri, rapoarte bine tintite si generos propagate prin media...cand dobanda de politica monetara era la 4% in spatiul euro, sunt vreo 3 ani de atunci, nu cumva "porcusorii" erau in acelasi rahat? brusc perceptia s-a schimbat si respectivele state trebuie sa se refinanteze la dobanzi mult mai mari acum, cand dobanda e de numai 1%...pietele isi vor schimba din nou perceptia asupra datoriilor publice mari dupa o perioada mai consistenta de austeritate, drum pe care a pornit Europa si spre care se va indrepta vrand-nevrand si SUA....perceptia se schimba repede, suntem o specie care nu poate focaliza o perioada mai mare un singur lucru si e ajutata sa fie asa de o sumedenie de agenti de marketing...
Ps: Sa aveti un 2011 interesant (dar nu traumatizant)!!
Aurul este deci o bula? Da, este. Este in pericol de spargere? Nu, nu este deocamdata, din simplul motiv ca nu exista semnale ca politica monetara este in pragul inaspririi. Tiparitul de bani tine loc acum de scadere a dobanzilor, pentru ca sub zero nu pot fi totusi duse. Va fi un moment bun de iesit din aur cand dobanzile vor incepe usor-usor sa urce iar Fed-ul nu va mai pomeni nimic de QE. Nu va ganditi ca la prima urcare a dobanzilor (probabil in 2012, cu 0,25%) aurul va plonja in bot pana la 600 dolari/uncia cat era in 2006. Banii vor incepe sa iasa gradual, vor exista tot soiul de destepti care vor sfatui prostii sa profite de corectii si de noul pret-chilipir la care a ajuns aurul iar scaderea se poate intinde pe mai multe luni/ani, deci va fi loc de shortat cat cuprinde.
“Cash is trash”. Asta e sintagma care functioneaza ca un magnet pentru amatorii de metale pretioase, un bun slogan de marketing in definitiv. Cat timp 70% din forta de munca e prinsa in servicii in lumea civilizata, va imaginati ca barterul e o alternativa reala? Sau trocul? Banii nu vor disparea, sunt sigur de asta, dar credibilitatea lor poate fi carpita prin introducerea aurului intr-un soi de cos valutar, strategie de care pomenea recent presedintele Bancii Mondiale (va imaginati ca baiatul asta a avut brusc o revelatie in timpul unei conferinte de presa? sau o fi mai degraba pregatirea opiniei publice pentru asa ceva?).Ipoteza in care aurul desi va scadea simtitor dupa iesirea banilor “fierbinti” nu se va intoarce unde era inainte de 2004.
Din acelasi motiv din care creste aurul, creste si argintul si cuprul. Cele din urma cu o rata mai mare, pentru ca au acoperirea utilizarii industriale (55% din productia anuala de vreo 20 tone de argint la nivel global e utilizata in scop industrial). Banii scosi din bancile centrale la dobanda insignifianta sunt plasati pe pietele de marfuri si pe bursele de actiuni (mai putin aici pentru ca domina componenta financiara-banci, asigurari-unde increderea e redusa) iar cat timp nu vom asista la ceva inflatie care sa determine bancile centrale sa isi schimbe politica, bulele vor creste in continuare. Sigur, chemarile de sirena pentru plasarea banilor in bunuri “tangibile” vor fi mai credibile decat oricand, usurand exitul marilor jucatori. De fapt very-smart money vor iesi inainte de a da semnalul Fed de crestere a dobanzilor, doar dumnezeii de la Goldman Sachs au insider-ii lor.
Stiu, experienta Japoniei. Cu dobanzi aproape de zero n-au reusit sa produca inflatie in mai multi ani. Acum insa toate bancile centrale sunt un fel de BOJ iar resursele planetei ceva mai limitate.
Ce vreau sa spun in concluzie: sa judeci din punct de vedere “fundamental” un activ facand abstractie de politica monetara din acel moment e prostia secolului. Asta a facut ca multi sa cumpere case infiorator de scumpe cand creditul era ieftin, multi vor ramane la un moment dat cu aurul luat ca asigurare impotriva inflatiei pentru multi ani nemaigasind amatori la un pret apropiat, etc. Majoritatea gandim pro-ciclic iar baietii destepti abia asteapta sa ne jumuleasca, vanzandu-ne un credit, o actiune SIF, ceva uncii de aur si argint, etc. In loc sa facem calcule cat ar merita un anumit activ, sa ne concentram mai bine pe potentialele fluxuri de lichiditate spre el. Marii investitori in acest moment sunt foarte speculativi asa ca multi dintre cei care gandesc pe termen lung si nu se sincronizeaza cu acestia risca sa ramana cu respectivul activ “valoros” in brate. Cu atat mai mult cu cat lichiditatea lui e mai mica.
Petrolul e o resursa limitata si la 35 si la 149 dolari/baril, extreme intre care a oscilat pretul in 2008. Si aurul tot o moneda alternativa e atat la 300 dolari/uncia cat era in 2000, cat si la 1400 cat e acum. Perceptia noastra modificata e cea care a generat oscilatiile ample, perceptie ajutata de tot soiul de binevoitori cu analize, stiri, rapoarte bine tintite si generos propagate prin media...cand dobanda de politica monetara era la 4% in spatiul euro, sunt vreo 3 ani de atunci, nu cumva "porcusorii" erau in acelasi rahat? brusc perceptia s-a schimbat si respectivele state trebuie sa se refinanteze la dobanzi mult mai mari acum, cand dobanda e de numai 1%...pietele isi vor schimba din nou perceptia asupra datoriilor publice mari dupa o perioada mai consistenta de austeritate, drum pe care a pornit Europa si spre care se va indrepta vrand-nevrand si SUA....perceptia se schimba repede, suntem o specie care nu poate focaliza o perioada mai mare un singur lucru si e ajutata sa fie asa de o sumedenie de agenti de marketing...
Ps: Sa aveti un 2011 interesant (dar nu traumatizant)!!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
