Incercati sa dati un anunt de inchiriere in calitate de proprietar: veti fi asaltat imediat de zeci de agentii care se ofera sa intermedieze oferta cu promisiunea ferma ca “nu veti fi taxat in plus, luam comisionul doar de la chirias”. Proprietarii cedeaza (“in definitiv, doar nu pierd nimic”), ofertele din ziarele de specialitate care sa aiba in spate particulari si nu agentii imobiliare pot fi numarate pe degete iar chiriasul se desparte oftand de cateva sute de euro pentru care a muncit poate si o luna. De ce nu se intalneste direct cererea cu oferta in aceste cazuri?
De ce ar dori un proprietar care nu gandeste mai departe de lungul nasului sa apeleze la o agentie? Au dat chiriasii teste psihologice la agent, au fost verificati cu detectorul de minciuni ca nu vor produce stricaciuni, exista vreo garantie reala ca persoanele furnizate pe post de chiriasi sunt mai serioase decat in cazul in care ar fi sunat singure in vederea anuntului? Tot ce face agentul imobiliar este sa dea anunturi la ziar si sa plimbe niste chriasi lipsiti de imaginatie (un om inventiv n-ar fi in stare sa selecteze singur ofertele din ziar megand pe cont propriu la vizionari?) pe la usa imobilului de inchiriat. Si pentru asta vrea sa bage in buzunar 250-350 de euro, in medie, in Bucuresti.
Una din cunostiintele mele si-a scos ieri apartamentul de doua camere la inchiriat. Au sunat 20 de agentii imobiliare si de nici un client persoana fizica. Le-a refuzat pe toate si si-a recunoscut greseala. Viitorul anunt va avea explicit cuvintele “Proprietar” si intentia ferma “fara intermediari”. Din nefericire nu toti proprietarii gandesc asa iar anunturile de vanzari si inchirieri au ajuns sa aiba in marea majoritate in spate agentii imobiliare. Spre deosebire de situatia de la inceputul anilor ’90 insa, eliberarea actelor dureaza mai putin, iar notarul poate fi la fel de bine consultat (doar ia un onorariu indecent de mare la o tranzactie) pentru verificarea actelor.
Eu n-am auzit de agent imobiliar care sa fie tras la raspundere pentru prejudicial provocat cumparatorului de vanzator, sau proprietarului de chirias. Intermediarii se spala repede pe maini daca apar probleme. De ce nu eliminam cand se poate (inchirierea si vanzarea unui banal apartament de bloc vechi de pilda) aceasta veriga inutila? Amintiti-va de banii pe care i-au facut unii dintre ei in bula imobiliara, cand supralicitau valoarea proprietatilor ca sa incaseze un comison cat mai gras, cand vedea ani lumina de cresteri sustinute. Ce nu vad proprietarii care apeleaza la agentii este ca acest lucru le micsoreaza de fapt chiria. Cine are banii dramuiti, sa zicem 300 euro pe luna, nu va accepta sa cedeze cu inima usoara 60 de euro agentului, comisionul dublu de care este scutit proprietarul care accepta sa-i fie preluata oferta de o agentie, ci va incerca sa negocieze mai strans cu proprietarul pentru a obtine o reducere. Sau daca nu, frustrarile chiriasului se vor reflecta in “grija” fata de bunurile din locuinta. Deci inca o pierdere pentru proprietar. Sfatul meu este sa ocoliti agentiile in cazul unor tranzactii simple, in orasul in care locuiti, cand nu aveti prea mult de selectat intre oferte si preturi.
PS: Poate ma lamureste cineva din bransa si de ce nu se practica niste comisioane diferentiate. De exemplu, am adus pentru prima oara un client la vizionare, s-a incheiat repede contractul de inchiriere, platesti un comision minim. Am venit cateva luni cu zeci de clienti pana unul s-a lasat convins de oferta, platesti comisionul maxim (cel cu jumatate din chirie).
marți, 30 martie 2010
joi, 25 martie 2010
15 produse si servicii care NU isi merita banii
Selectia poate fi subiectiva astfel incat lista ramane deschisa sugestiilor dumneavoastra. Ati cumparat ceva care v-a nemultumit profund, pentru a carui achizitie mama, nevasta, soacra, vecinii, colegii si copii, impreuna sau separat, v-au privit cu mila nedisimulata? Povestiti-ne pe indelete! Aveti mai jos lista mea.
1.Internetul mobil. "Beneficiez" de "serviciile" Orange de aproape 2 ani, timp in care internetul meu s-a miscat cu viteza melcului cuprins de melancolie in majoritatea cazurilor. Voi incerca sa migrez cand imi expira abonamentul la RDS, din simplul motiv ca este de cinci ori mai ieftin, 10 in loc de 50 de lei (cu conditia sa aiba la un moment dat si modemuri, pentru ca de cate ori am intrebat pana acum "tocmai se terminasera").
2.Plata facturilor de la multimatele ING. Am avut la un moment dat de achitat o factura de utilitati de 1,5 lei (era vorba de o regularizare) iar costul total al transferului a fost de...4 lei. Platile mici si dese, cheia marilor succese financiare pentru banca. De cat sa platiti comisioane de transfer de 2,5 lei mai bine platiti factura in cauza la ghiseul unei banci care are un contract cu furnizorul, fara comision. Si nu trebuie sa va temeti ca veti alerga mai mult, cum au rasarit banci precum ciupercile veti gasi la primul colt de strada ce cautati. Cosmarul meu este urmatorul: ma trezesc dimineata iar in sufragerie gasesc o sucursala bancara deschisa peste noapte, cu ofiteri de cont si paznicul din dotare, care imi iau comision de cate ori ma duc la baie trecand prin spatiul lor.
3.Sejururile prin agentiile de turism in locurile unde ajung si low-cost-urile. Cand ai la dispozitie Booking.com si Wizz Air-ul, ar fi o mare naivitate sa apelezi la o agentie pentru un sejur in orasele unde ajunge compania de transport aerian. Agentiile se lauda ca obtin discounturi pentru grupurile mari, dar reducerile in cauza trec rareori de marjele de profit cu care opereaza agentia.
4.Cartile de economie de la editura Publica. In general de la 40 lei in sus. Masochistii puteau achizitiona gandurile lui Greenspan cam la 100 lei, in biecunoscutul lui jargon pasaresco-financiar. Da bine sa-l ai la vedere in birou, nu? Ma intreb daca executatii silit din SUA au achizitionat respectiva lucrare. Oricum, Scribd.com sa traiasca. Daca as fi mare fan, as adauga aici si cartile cu Harry Potter. Cred ca jumatate din banii ceruti pentru un exemplar vin din butaforia abil organizata la lansarea unui nou volum. Bine ca Rawling nu a facut un serial gen Dallas din cartile cu ispravile manuitorului de bagheta, ca ii baga pe nefericitii parinti in faliment.
5.Majoritatea apartamentelor noi din ansamblurile rezidentiale din Bucuresti, fie indecent de scumpe, fie intr-o locatie imposibila (vezi blocurile fratilor Negoita din Glina). Sper ca rabdarea bancilor sa aibe limite in ceea ce ii priveste pe dezvoltatori iar licitatiile pentru vanzarea apartamentelor sa gaseasca repede pretul corect.
6.Masinile de firma, noi. Cand ai acces la o sumedenie de second-hand-uri onorabile, cand parcurile firmelor de leasing gem de masini abandonate, sa iti iei masina noua e o fita inutila. Chiar si banalul Logan mi se pare ca nu isi merita banii. Sigur, pare ieftin in comparatie cu concurenta, dar la 10.000 euro gasesti vreo 2000 mp la 30-60 km de Bucuresti plus o casuta relativ locuibila pentru sfarsit de saptamana. Decat sa investesti ca sa bati pasul pe loc cu Loganul prin trafic eu as alege o livada si o gradina de zarzavat in afara orasului, chiar daca pentru asta as suporta hopurile din transportul in comun interurban. Costa cam mult mormanele astea de fiare care ne plimba intre casa si job, nu credeti?
7.Plasmele. Stiu, au fost destui fraieri care le-au platit acum 1-2 ani cu bani si mai grei, chiar prin credit. De ce as vrea sa-i vad pe Mihaela Radulescu, Dan Diaconescu, Andreea Marin mai in detaliu? Pe Cristoiu si Boc in marime aproape naturala? Care a fost ultimul lucru destept pe care l-ati auzit la televizor?
8.Softurile Microsoft. Compania practica o pozitie monopolista care n-ar supara pe nimeni daca n-ar exista preturi aberante pentru Windows-ul lui Bill Gates. Eu i-as cere public baiatului asta lacom sa nu se mai dea mare cu actele lui filantropice cat timp jumuleste de cateva sute de dolari de caciula milioane de liceeni ochelaristi, care mai si fac acnee de furie. Pirateria lor devine astfel un fel de haiducie anti-monopol care corecteaza preturile aberante solicitate de companie. Cu Linux inainte, mars!
9.Comisioanele brokerilor romani. Brokerii autohtoni sunt printre cei mai scumpi intermediari la cazinoul asta stiintific care se numeste bursa, pe principiul "daca sunt putini jucatori activi, sa ii taxam ca si cum ar fi multi".
10.Comisioanele si penalitatile societatilor de asigurari de viata. Cum adica nu exista valoare de rascumparare in primii 5 ani? Ce, baietii astia isi plaseaza banii in depozite in afara sistemului solar astfel incat adusul banilor la cerere, chiar cu viteza luminii, presupune zeci de luni?
11.Bijuteriile de aur si argint. Daca faci imprudenta de a le cumpara de la magazinul Unirea, descoperi cum manopera este echivalenta cu pretul aurului si de cateva ori peste in cazul argintului. Incercati cu monede daca va fascineaza metalele pretioase sau la casele de amanet daca nu vi se pare de prost gust sa va afisati cu bijuteriile de gat.
12.Serviciile avocatilor care tergiverseaza procesele pana se impaca partile, ale hair-stilistilor a caror munca dispare la primul dus si cofetarilor cu "brand" (primul cataif pe care l-am mancat la "Gheorg" era sa fie si ultimul).
13.Creditele cu dobanda fixa de la BCR, pe care banca le propune "dezinteresat" debitorilor cu probleme taman cand dobanzile sa pregatesc sa dea pasi buni inapoi.
14.Casele de lemn. Doar putin mai ieftine decat cele din caramida, cu cele mai mari marje de profit pentru dezvoltatori. Casele pe structura metalica (idem)
15.Biletele vandute de companiile rutiere de transport de calatori mai scumpe decat cele ale companiilor aeriene low-cost; anumite companii aeriene low-cost cu tarife de companii nationale.
1.Internetul mobil. "Beneficiez" de "serviciile" Orange de aproape 2 ani, timp in care internetul meu s-a miscat cu viteza melcului cuprins de melancolie in majoritatea cazurilor. Voi incerca sa migrez cand imi expira abonamentul la RDS, din simplul motiv ca este de cinci ori mai ieftin, 10 in loc de 50 de lei (cu conditia sa aiba la un moment dat si modemuri, pentru ca de cate ori am intrebat pana acum "tocmai se terminasera").
2.Plata facturilor de la multimatele ING. Am avut la un moment dat de achitat o factura de utilitati de 1,5 lei (era vorba de o regularizare) iar costul total al transferului a fost de...4 lei. Platile mici si dese, cheia marilor succese financiare pentru banca. De cat sa platiti comisioane de transfer de 2,5 lei mai bine platiti factura in cauza la ghiseul unei banci care are un contract cu furnizorul, fara comision. Si nu trebuie sa va temeti ca veti alerga mai mult, cum au rasarit banci precum ciupercile veti gasi la primul colt de strada ce cautati. Cosmarul meu este urmatorul: ma trezesc dimineata iar in sufragerie gasesc o sucursala bancara deschisa peste noapte, cu ofiteri de cont si paznicul din dotare, care imi iau comision de cate ori ma duc la baie trecand prin spatiul lor.
3.Sejururile prin agentiile de turism in locurile unde ajung si low-cost-urile. Cand ai la dispozitie Booking.com si Wizz Air-ul, ar fi o mare naivitate sa apelezi la o agentie pentru un sejur in orasele unde ajunge compania de transport aerian. Agentiile se lauda ca obtin discounturi pentru grupurile mari, dar reducerile in cauza trec rareori de marjele de profit cu care opereaza agentia.
4.Cartile de economie de la editura Publica. In general de la 40 lei in sus. Masochistii puteau achizitiona gandurile lui Greenspan cam la 100 lei, in biecunoscutul lui jargon pasaresco-financiar. Da bine sa-l ai la vedere in birou, nu? Ma intreb daca executatii silit din SUA au achizitionat respectiva lucrare. Oricum, Scribd.com sa traiasca. Daca as fi mare fan, as adauga aici si cartile cu Harry Potter. Cred ca jumatate din banii ceruti pentru un exemplar vin din butaforia abil organizata la lansarea unui nou volum. Bine ca Rawling nu a facut un serial gen Dallas din cartile cu ispravile manuitorului de bagheta, ca ii baga pe nefericitii parinti in faliment.
5.Majoritatea apartamentelor noi din ansamblurile rezidentiale din Bucuresti, fie indecent de scumpe, fie intr-o locatie imposibila (vezi blocurile fratilor Negoita din Glina). Sper ca rabdarea bancilor sa aibe limite in ceea ce ii priveste pe dezvoltatori iar licitatiile pentru vanzarea apartamentelor sa gaseasca repede pretul corect.
6.Masinile de firma, noi. Cand ai acces la o sumedenie de second-hand-uri onorabile, cand parcurile firmelor de leasing gem de masini abandonate, sa iti iei masina noua e o fita inutila. Chiar si banalul Logan mi se pare ca nu isi merita banii. Sigur, pare ieftin in comparatie cu concurenta, dar la 10.000 euro gasesti vreo 2000 mp la 30-60 km de Bucuresti plus o casuta relativ locuibila pentru sfarsit de saptamana. Decat sa investesti ca sa bati pasul pe loc cu Loganul prin trafic eu as alege o livada si o gradina de zarzavat in afara orasului, chiar daca pentru asta as suporta hopurile din transportul in comun interurban. Costa cam mult mormanele astea de fiare care ne plimba intre casa si job, nu credeti?
7.Plasmele. Stiu, au fost destui fraieri care le-au platit acum 1-2 ani cu bani si mai grei, chiar prin credit. De ce as vrea sa-i vad pe Mihaela Radulescu, Dan Diaconescu, Andreea Marin mai in detaliu? Pe Cristoiu si Boc in marime aproape naturala? Care a fost ultimul lucru destept pe care l-ati auzit la televizor?
8.Softurile Microsoft. Compania practica o pozitie monopolista care n-ar supara pe nimeni daca n-ar exista preturi aberante pentru Windows-ul lui Bill Gates. Eu i-as cere public baiatului asta lacom sa nu se mai dea mare cu actele lui filantropice cat timp jumuleste de cateva sute de dolari de caciula milioane de liceeni ochelaristi, care mai si fac acnee de furie. Pirateria lor devine astfel un fel de haiducie anti-monopol care corecteaza preturile aberante solicitate de companie. Cu Linux inainte, mars!
9.Comisioanele brokerilor romani. Brokerii autohtoni sunt printre cei mai scumpi intermediari la cazinoul asta stiintific care se numeste bursa, pe principiul "daca sunt putini jucatori activi, sa ii taxam ca si cum ar fi multi".
10.Comisioanele si penalitatile societatilor de asigurari de viata. Cum adica nu exista valoare de rascumparare in primii 5 ani? Ce, baietii astia isi plaseaza banii in depozite in afara sistemului solar astfel incat adusul banilor la cerere, chiar cu viteza luminii, presupune zeci de luni?
11.Bijuteriile de aur si argint. Daca faci imprudenta de a le cumpara de la magazinul Unirea, descoperi cum manopera este echivalenta cu pretul aurului si de cateva ori peste in cazul argintului. Incercati cu monede daca va fascineaza metalele pretioase sau la casele de amanet daca nu vi se pare de prost gust sa va afisati cu bijuteriile de gat.
12.Serviciile avocatilor care tergiverseaza procesele pana se impaca partile, ale hair-stilistilor a caror munca dispare la primul dus si cofetarilor cu "brand" (primul cataif pe care l-am mancat la "Gheorg" era sa fie si ultimul).
13.Creditele cu dobanda fixa de la BCR, pe care banca le propune "dezinteresat" debitorilor cu probleme taman cand dobanzile sa pregatesc sa dea pasi buni inapoi.
14.Casele de lemn. Doar putin mai ieftine decat cele din caramida, cu cele mai mari marje de profit pentru dezvoltatori. Casele pe structura metalica (idem)
15.Biletele vandute de companiile rutiere de transport de calatori mai scumpe decat cele ale companiilor aeriene low-cost; anumite companii aeriene low-cost cu tarife de companii nationale.
marți, 23 martie 2010
Banca Centrala a Germaniei admite: creditele sunt create "din nimic"
Un articol incitant despre geneza banilor si functionarea sistemului monetar actual poate fi citit pe blogul "Zerohedge". Gasiti mai jos o adaptare a sa. Nu ocoliti acest text, veti gasi explicata limpede iluzia intretinuta de banii generati prin credit si consecintele sale imediate.
Motto: Multi cred ca bancile ofera imprumuturi pornind de la depozitele stranse de la clienti. Altii au auzit de sistemul rezervelor fractionare, care permite bancilor sa ofere credite de cateva ori peste valoarea depozitelor. Dar foarte putina lume, exceptandu-i pe cei din industria bancara si expertii financiari, stie in mod explicit cum este generat creditul.
Banca Centrala a Germaniei-Deutsche Bundesbank-a admis in premiera intr-o lucrare publicata ("Banii si Politica Monetara"-pag 88-93) ca bancile inventeaza creditul din nimic. Iata capitolul cu pricina.
4.4. Modul in care bancile creaza bani
Atat bancile centrale cat si bancile comerciale pot crea bani. In sistemul monetar European, crearea banilor survine din acordarea de imprumuturi sau achizitia de active. Banii pot apare daca Banca Centrala ofera un imprumut unei banci comerciale si crediteaza suma respectiva in contul bancii in cauza. Bancile comerciale pot crea la randul lor bani acordand clientilor imprumuturi pe care si le vor trece in bilant drept active. In acelasi timp, sumele in cauza apar la categoria pasive, fiind utilizate pentru creditarea conturilor curente ale debitorilor, aparand deci la categoria depozite (in acest fel oferta de bani se majoreaza). Astfel, banii sunt creati sub forma de intrari din achizitii de active ori credite acordate, in partea stanga a bilantului bancii, iar in partea dreapta sunt trecuti sub forma de depozite.
Cu alte cuvinte, nu numai ca imprumuturile nu vin din depozite, ci mare parte din depozite sunt de fapt credite! In momentul in care sumele sunt returnate ele sunt sterse din contabilitatea bancilor; daca debitorii au probleme, sumele restante sunt transformate in pierderi pentru banca, inghitind halci din capitalul actionarilor (e nevoie de provizioane) si punand in pericol economiile deponentilor (n.n).
Obstacole in crearea de bani
Descrierea de mai jos ne poate duce cu gandul ca bancile comerciale sunt in masura sa dreneze o cantitate infinita de bani in conturi. Daca ar fi cu adevarat asa, fenomenul ar fi imediat inflationist. Bancile Centrale pot supraveghea insa crearea de bani prin parghia rezervelor minime obligatorii si a dobanzii de politica monetara. De unde obtin bancile banii pe care ii acorda drept imprumuturi? De la Bancile Centrale in principal. Pentru aceste imprumuturi, bancile comerciale vor trebui insa sa plateasca dobanda Bancii Centrale. Crescand aceasta dobanda ("prime rate"), Bancile Centrale vor determina o majorare a dobanzilor pretense clientilor de bancile comerciale, in consecinta o scadere a apetitului pentru noi imprumuturi. Am putea dauga noi, si o scadere a preturior pentru zonele influentate de costul creditului (vezi imobiliarele), pretul unui articol solicitat pe piata fiind cu atat mai mare cu cat costul creditului care finanteaza obtinerea lui este mai mic.
Bancile comerciale au nevoie de banii Bancilor Centrale nu doar pentru a-si acoperi nevoia de a completa rezervele minime obligatorii dar si pentru a acoperi cererile de retrageri mai mari de cash din depozite (doar Bancile Centrale au dreptul sa emita noi bancnote fizice) ori pentru transferurile interbancare mai consitente pentru care banca "expeditoare" nu are suficiente fonduri.
CONCLUZIILE autorului:
1.Bancile nu creaza imprumuturi pentru ca ar sta pe o gramada de depozite, procesul este exact opus. Fiecare banca genereaza credite "din nimic", acceptand obligatii de plata din partea clientilor si creand similar obligatii de plata in bilant pentru sine, in contul banilor varsati pe numele debitorilor intr-un cont curent. O parte din acesti bani trebuie varsati insa la Bancile Centrale sub forma rezervelor obligatorii
2.Daca o banca nu dispune de nivelul reglementat de rezerve obligatorii, le poate pur si simplu imprumuta ulterior de la Banca Centrala sau o alta banca.
3.Banca Centrala creaza la randul sau bani "din nimic" pe care ii imprumuta bancilor comerciale. Nu e vorba numai de Ben Bernanke deci...bancile centrale si proprietarii lor, bancile comerciale (in unele tari Bancile Centrale sunt private) au turat de secole tiparul. De altfel, saptamana trecuta, intr-un discurs, Ben Bernanke, seful Fed, a insistat pe necesitatea eliminarii rezervelor minime obligatorii in SUA. Daca se accepta acest lucru, bancile americane vor putea sa extinda creditul cum vor dori, atat cat de mult vor dori, nici nu vor mai trebui sa apeleze la Fed pentru a imprumuta banii pentru rezervele obligatorii.
4. Sistemul monetar actual nu se bazeaza deci pe "active" (ar fi imposibil ca marile banci sa devina din vreme in vreme insolvente ini acest caz). Acesta se sprijijna doar pe datorii si pe capacitatea de a le rula. Guvernele (cand Bancile Centrale sunt private) si populatia nu au aces la masina de tiparit bani, asa ca trebuie sa cotizeze industriei bancare, cea care detine monopolul generarii lor.
Cititi integral articolul aici:
http://www.zerohedge.com/article/german-central-bank-admits-credit-created-out-thin-air
Textul in germana al Bundesbank:
http://www.bundesbank.de/download/bildung/geld_sec2/geld2_gesamt.pdf
Alte linkuri utile:
http://www.washingtonsblog.com/2010/03/more-evidence-that-banks-create-credit.html
http://www.washingtonsblog.com/2010/03/m1-money-multiplier-still-crashing-each.html
http://globalresearch.ca/index.php?context=va&aid=18195
http://www.washingtonsblog.com/2010/03/7-questions-about-public-banking.html
Motto: Multi cred ca bancile ofera imprumuturi pornind de la depozitele stranse de la clienti. Altii au auzit de sistemul rezervelor fractionare, care permite bancilor sa ofere credite de cateva ori peste valoarea depozitelor. Dar foarte putina lume, exceptandu-i pe cei din industria bancara si expertii financiari, stie in mod explicit cum este generat creditul.
Banca Centrala a Germaniei-Deutsche Bundesbank-a admis in premiera intr-o lucrare publicata ("Banii si Politica Monetara"-pag 88-93) ca bancile inventeaza creditul din nimic. Iata capitolul cu pricina.
4.4. Modul in care bancile creaza bani
Atat bancile centrale cat si bancile comerciale pot crea bani. In sistemul monetar European, crearea banilor survine din acordarea de imprumuturi sau achizitia de active. Banii pot apare daca Banca Centrala ofera un imprumut unei banci comerciale si crediteaza suma respectiva in contul bancii in cauza. Bancile comerciale pot crea la randul lor bani acordand clientilor imprumuturi pe care si le vor trece in bilant drept active. In acelasi timp, sumele in cauza apar la categoria pasive, fiind utilizate pentru creditarea conturilor curente ale debitorilor, aparand deci la categoria depozite (in acest fel oferta de bani se majoreaza). Astfel, banii sunt creati sub forma de intrari din achizitii de active ori credite acordate, in partea stanga a bilantului bancii, iar in partea dreapta sunt trecuti sub forma de depozite.
Cu alte cuvinte, nu numai ca imprumuturile nu vin din depozite, ci mare parte din depozite sunt de fapt credite! In momentul in care sumele sunt returnate ele sunt sterse din contabilitatea bancilor; daca debitorii au probleme, sumele restante sunt transformate in pierderi pentru banca, inghitind halci din capitalul actionarilor (e nevoie de provizioane) si punand in pericol economiile deponentilor (n.n).
Obstacole in crearea de bani
Descrierea de mai jos ne poate duce cu gandul ca bancile comerciale sunt in masura sa dreneze o cantitate infinita de bani in conturi. Daca ar fi cu adevarat asa, fenomenul ar fi imediat inflationist. Bancile Centrale pot supraveghea insa crearea de bani prin parghia rezervelor minime obligatorii si a dobanzii de politica monetara. De unde obtin bancile banii pe care ii acorda drept imprumuturi? De la Bancile Centrale in principal. Pentru aceste imprumuturi, bancile comerciale vor trebui insa sa plateasca dobanda Bancii Centrale. Crescand aceasta dobanda ("prime rate"), Bancile Centrale vor determina o majorare a dobanzilor pretense clientilor de bancile comerciale, in consecinta o scadere a apetitului pentru noi imprumuturi. Am putea dauga noi, si o scadere a preturior pentru zonele influentate de costul creditului (vezi imobiliarele), pretul unui articol solicitat pe piata fiind cu atat mai mare cu cat costul creditului care finanteaza obtinerea lui este mai mic.
Bancile comerciale au nevoie de banii Bancilor Centrale nu doar pentru a-si acoperi nevoia de a completa rezervele minime obligatorii dar si pentru a acoperi cererile de retrageri mai mari de cash din depozite (doar Bancile Centrale au dreptul sa emita noi bancnote fizice) ori pentru transferurile interbancare mai consitente pentru care banca "expeditoare" nu are suficiente fonduri.
CONCLUZIILE autorului:
1.Bancile nu creaza imprumuturi pentru ca ar sta pe o gramada de depozite, procesul este exact opus. Fiecare banca genereaza credite "din nimic", acceptand obligatii de plata din partea clientilor si creand similar obligatii de plata in bilant pentru sine, in contul banilor varsati pe numele debitorilor intr-un cont curent. O parte din acesti bani trebuie varsati insa la Bancile Centrale sub forma rezervelor obligatorii
2.Daca o banca nu dispune de nivelul reglementat de rezerve obligatorii, le poate pur si simplu imprumuta ulterior de la Banca Centrala sau o alta banca.
3.Banca Centrala creaza la randul sau bani "din nimic" pe care ii imprumuta bancilor comerciale. Nu e vorba numai de Ben Bernanke deci...bancile centrale si proprietarii lor, bancile comerciale (in unele tari Bancile Centrale sunt private) au turat de secole tiparul. De altfel, saptamana trecuta, intr-un discurs, Ben Bernanke, seful Fed, a insistat pe necesitatea eliminarii rezervelor minime obligatorii in SUA. Daca se accepta acest lucru, bancile americane vor putea sa extinda creditul cum vor dori, atat cat de mult vor dori, nici nu vor mai trebui sa apeleze la Fed pentru a imprumuta banii pentru rezervele obligatorii.
4. Sistemul monetar actual nu se bazeaza deci pe "active" (ar fi imposibil ca marile banci sa devina din vreme in vreme insolvente ini acest caz). Acesta se sprijijna doar pe datorii si pe capacitatea de a le rula. Guvernele (cand Bancile Centrale sunt private) si populatia nu au aces la masina de tiparit bani, asa ca trebuie sa cotizeze industriei bancare, cea care detine monopolul generarii lor.
Cititi integral articolul aici:
http://www.zerohedge.com/article/german-central-bank-admits-credit-created-out-thin-air
Textul in germana al Bundesbank:
http://www.bundesbank.de/download/bildung/geld_sec2/geld2_gesamt.pdf
Alte linkuri utile:
http://www.washingtonsblog.com/2010/03/more-evidence-that-banks-create-credit.html
http://www.washingtonsblog.com/2010/03/m1-money-multiplier-still-crashing-each.html
http://globalresearch.ca/index.php?context=va&aid=18195
http://www.washingtonsblog.com/2010/03/7-questions-about-public-banking.html
vineri, 19 martie 2010
Dansam iar pe masa bancilor?
Am vazut primele spoturi TV consecutive ale bancilor dupa ceva vreme. Mi s-a intamplat ieri seara, cred ca la Antena 3, cand un calup de 3 reclame bancare mi-a atras atentia. "Dansez pentru mine", acel spot Unicredit-Tiriac pentru posesorii de IQ-uri microscopice in care se idealizeaza creditul auto (ce sa zic, era si timpul, de parca n-ar fi pline parcurile companiilor de leasing de vehicole returnate!), reclama Bancpost la un imprumut pentru mici companii ("ai profit returnezi cat vrei, nu ai profit platesti doar dobanda"-de parca ar fi cineva atat de masochist incat sa traga de un imprumut cand si-ar permite sa-l returneze, si asta doar de dragul fustei mai scurte a ofiterului de credit) si mostra de fatarnicie a Millennium Bank, ce face reclama...marjei aplicate peste Euribor la creditul ipotecar promovat cu portavocea consilierului Bitman, in timpul programului sau de lucru de la Ministerul Finantelor.
Doar acum o saptamana scriam in Banii Nostri despre un debitor al BCR-ului care s-a trezit varsat la o companie de recuperare pentru o restanta mai mica de 2 rate, Recuperatori ce s-au grabit sa ceara plata rapida a intregului imprumut. Sunt destule cazuri in care oameni care nu au mai putut sa-si plateasca imprumuturile de nevoi personale fara ipoteca au ramas totusi fara casa in lipsa unor venituri care sa le fie poprite, desi cesionarea imprumuturilor s-a facut in majoritatea cazurilor fara notificari iar obiectul de activitate al recuperatorilor difera radical de cel al bancii, fapt ce ar fi impus acordul debitorului.
De ce se grabesc bancile atunci sa revina cu oferte de creditare daca in spatele usilor inchise ii strang cat pot de tare pe datornici de partile sensibile, uneori constrangerile suportate de acestia incadrandu-se la categoria abuzuri? E foarte simplu, majoritatea imprumuturilor acordate intre 2003-2007 sunt de nevoi personale, pe 5 ani. Iar grosul scadentelor se apropie. Confruntate simultan cu spectrul provizioanelor marite dar si cu cel al somajului in perspectiva, bancile s-au gandit ca e momentul sa inlocuiasca o parte din imprumuturile de nevoi personale cu noi credite oferite fraierilor care se mai pot gasi prin parcare, plus ceva imprumuturi ipotecare din Prima Casa, unde creditele indoielnice pot fi bagate la nevoie sub presul bugetului de stat.
Aratam ieri ca agentia Moody´s avertizeaza asupra pericolului aparitiei tulburarilor sociale in marile economii ale Vestului, pe masura ce deficitele bugetare vor trebui acoperite prin cresterea fiscalitatii. Autorul raportului ne lasa in fata a doua alternative proaste: daca programele de stimulare sunt retrase din cauza dezechilibrelor bugetare economiile risca sa recada in recesiune; daca sunt mentinute prea mult, costurile cu datoria publica devin nesustenabile (neincrederea investitorilor duce la cresterea dobanzilor bondurilor) iar ajustarile dure ale cheltuielilor guvernamentale devin inevitabile. Cu alte cuvinte alegeti calm, fara sa va grabiti, intre streang si ghilotina.
Nu este un secret pentru nimeni ca avem o combinatie imposibila intre supraindatorarea statelor si cea a companiilor si persoanelor fizice, suprapusa peste imputinarea resurselor naturale si imbatranirea populatiei fapt ce pune presiune pe asigurarile sociale si fondurile de pensii. E cel mai bun moment acum sa te indatorezi? Crezi ca va mai curge pana la scadenta lapte si miere in economie ca in 2007? Cand ai in plus in fata nenumarate exemple de tratamente si practici abuzive sau doar incorecte din partea bancilor romanesti? Cand stii ca bancherii s-au opus vehement generalizarii reducerii comisionului de rambursare anticipata, legii falimentului personal, cand ai vazut cat de repede au crescut dobanzile la inceputul lui 2009 (au fost cazuri cand s-a majorat abuziv si marja "fixa" trecuta in contract), cand vezi cursul de schimb practicat pe la ghisee intepenit cu 1-2% peste cel oficial de la BNR? Cand ai remarcat cum dobanzile creditelor care nu erau legate de un indicator de referinta incremenisera la valorile istorice din 2003-2005 desi ultimele promotii din 2007-2008 se faceau aproape la jumatate?
Din punctul meu de vedere, avem mult prea mult sucursale si spatii comerciale ocupate de banci in marile noastre orase. Concedierile au rarit numarul functionarilor care le populau dar nu s-au tras definitiv obloanele decat in putine cazuri, din ratiuni de imagine ("daca bizonul crede ca banca are probleme cand inchidem o sucursala"?). Criza financiara pe care o traversam poate fi o oportunitate pentru micii comercianti sa revina intr-o parte a acestor spatii, sa apara alternative la dezumanizantele hypermarketuri. Ar fi pacat sa stam in calea acestui proces natural batand iar la usa bancilor pentru un credit de care in putine cazuri avem cu adevarat nevoie.
Doar acum o saptamana scriam in Banii Nostri despre un debitor al BCR-ului care s-a trezit varsat la o companie de recuperare pentru o restanta mai mica de 2 rate, Recuperatori ce s-au grabit sa ceara plata rapida a intregului imprumut. Sunt destule cazuri in care oameni care nu au mai putut sa-si plateasca imprumuturile de nevoi personale fara ipoteca au ramas totusi fara casa in lipsa unor venituri care sa le fie poprite, desi cesionarea imprumuturilor s-a facut in majoritatea cazurilor fara notificari iar obiectul de activitate al recuperatorilor difera radical de cel al bancii, fapt ce ar fi impus acordul debitorului.
De ce se grabesc bancile atunci sa revina cu oferte de creditare daca in spatele usilor inchise ii strang cat pot de tare pe datornici de partile sensibile, uneori constrangerile suportate de acestia incadrandu-se la categoria abuzuri? E foarte simplu, majoritatea imprumuturilor acordate intre 2003-2007 sunt de nevoi personale, pe 5 ani. Iar grosul scadentelor se apropie. Confruntate simultan cu spectrul provizioanelor marite dar si cu cel al somajului in perspectiva, bancile s-au gandit ca e momentul sa inlocuiasca o parte din imprumuturile de nevoi personale cu noi credite oferite fraierilor care se mai pot gasi prin parcare, plus ceva imprumuturi ipotecare din Prima Casa, unde creditele indoielnice pot fi bagate la nevoie sub presul bugetului de stat.
Aratam ieri ca agentia Moody´s avertizeaza asupra pericolului aparitiei tulburarilor sociale in marile economii ale Vestului, pe masura ce deficitele bugetare vor trebui acoperite prin cresterea fiscalitatii. Autorul raportului ne lasa in fata a doua alternative proaste: daca programele de stimulare sunt retrase din cauza dezechilibrelor bugetare economiile risca sa recada in recesiune; daca sunt mentinute prea mult, costurile cu datoria publica devin nesustenabile (neincrederea investitorilor duce la cresterea dobanzilor bondurilor) iar ajustarile dure ale cheltuielilor guvernamentale devin inevitabile. Cu alte cuvinte alegeti calm, fara sa va grabiti, intre streang si ghilotina.
Nu este un secret pentru nimeni ca avem o combinatie imposibila intre supraindatorarea statelor si cea a companiilor si persoanelor fizice, suprapusa peste imputinarea resurselor naturale si imbatranirea populatiei fapt ce pune presiune pe asigurarile sociale si fondurile de pensii. E cel mai bun moment acum sa te indatorezi? Crezi ca va mai curge pana la scadenta lapte si miere in economie ca in 2007? Cand ai in plus in fata nenumarate exemple de tratamente si practici abuzive sau doar incorecte din partea bancilor romanesti? Cand stii ca bancherii s-au opus vehement generalizarii reducerii comisionului de rambursare anticipata, legii falimentului personal, cand ai vazut cat de repede au crescut dobanzile la inceputul lui 2009 (au fost cazuri cand s-a majorat abuziv si marja "fixa" trecuta in contract), cand vezi cursul de schimb practicat pe la ghisee intepenit cu 1-2% peste cel oficial de la BNR? Cand ai remarcat cum dobanzile creditelor care nu erau legate de un indicator de referinta incremenisera la valorile istorice din 2003-2005 desi ultimele promotii din 2007-2008 se faceau aproape la jumatate?
Din punctul meu de vedere, avem mult prea mult sucursale si spatii comerciale ocupate de banci in marile noastre orase. Concedierile au rarit numarul functionarilor care le populau dar nu s-au tras definitiv obloanele decat in putine cazuri, din ratiuni de imagine ("daca bizonul crede ca banca are probleme cand inchidem o sucursala"?). Criza financiara pe care o traversam poate fi o oportunitate pentru micii comercianti sa revina intr-o parte a acestor spatii, sa apara alternative la dezumanizantele hypermarketuri. Ar fi pacat sa stam in calea acestui proces natural batand iar la usa bancilor pentru un credit de care in putine cazuri avem cu adevarat nevoie.
Cand vine primul Mare Val de executari silite la "Prima Casa"?
Presedintele fondului-bancuta (ia vedeti, puteti pronunta FNGCIMM?) ce garanteaza programele Prima Casa 1 si 2, vorbea ieri de aparitia primelor executari silite. Oare cum s-o putea sa te execute banca dupa ce te-ai imprumutat cu avans de 5% si Euribor la minim istoric? Or fi ramas bietii oameni fara joburi, alta explicatie nu am. Ce credeti ca se va intampla insa in momentul in care Euribor va fi 5%?
De la o dobanda de 6% in euro (nu cred ca s-au inghesuit prea multi sa plateasca din start costurile duble aferente imprumuturilor in lei) veti ajunge la una de 10%. La un credit de 60.000 euro de pilda, inseamna o crestere a ratei de la 300 la 500 euro, sa vorbim in cifre rotunde. Ce inseamna asta in eventualitatea ca v-ati imprumutat la un raport rata-venituri de 60%?
Pai nimic important, o sa va urce gradul de indatorare la 100%. Adica o sa va achite angajatorul salariul direct in conturile bancii. Sigur, puteti trage nedejde ca BNR, la rugamintea autoritatilor, va trage in jos cursul euro-leu, ca sa dea o gura de oxigen debitorilor cu venituri in lei si rate in euro. Dar cat de mult va putea intinde coarda si domnul Guvernator?
Nu vreau insa sa va inspaimant, poate ca multi tineri vad in acest program o mare oportunitate. O "oportunitate" care va apasa din nou pe umerii bugetului, adica pe umerii tuturor, daca scenariul pe care l-am descries se confirma. Cresterea dobanzilor, pentru a tine pasul cu inflatia, mi se pare cel mai probabil scenariu pe termen lung, chiar daca ne vom confrunta inca o perioada cu o tendinta deflationista pe anumite segmente.
In definitiv, cum credeti ca se poate iesi din aceasta spirala a indatorarii, Guvernele apasand pana la refuz in ultimii 2 ani pedala deficitului bugetar, in conditiile in care datoriile publice si datoriile totale ale principalelor economii din Vest erau deja la cer? Mai devreme sau mai tarziu, datoriile imense acumulate de Guverne, companii si cetateni vor trebui recalibrate, serviciul datoriei (adica dobanzile aferente, plus costuri de reesalonare si penalitati unde e cazul) nemaifiind sustenabil (vezi Japonia cu datorie publica 200% din PIB). Mi-e clar ca nu se mai poate merge inainte in directia asta, caz in care apar doua posibilitati. Una deprimanta, diluarea datoriilor prin inflatie si alta ingrozitoare, un moratoriu global care sa le stearga pe scara larga.
De ce este deprimant primul scenariu? Pentru ca inflatia in galop loveste in primul rand in pretul bunurilor de stricta necesitate (cel mai mult se scumpesc alimentele, in Germania anilor 1920-1930 cheltuielile cu cosul zilnic aveau o pondere de 90% din venituri) iar datoriile pe care multi le-au acumulat (pe medie, in Romania 22% din venituri merg la banci pentru plata ratelor) i-ar face muritori de foame in acest scenariu. Asa ca o terapie de soc prin inflatie care sa subtieze datoriile ar duce la tulburari sociale si mutatii electorale, ceea ce nu prea convine clasei politice actuale si lobbyului forte din industriile militara, financiar-bancara si farmaceutica. Ramane varianta unei inflatii care sa ucida dupa modelul picaturii chinezesti si eu unul nu as fi prea incantat sa am datorii in contextul unei perspective de crestere graduala, pe termen lung, a dobanzilor.
De ce este ingrozitor al doilea scenariu? Nu ar fi bine sa fim iertati de datorii, sau macar de o parte din ele? Nu, n-ar fi deloc bine. Suntem la un pas de o criza energetica de proportii, planeta gafaie sub povara celor 7 miliarde de suflete, ce ar insemna sa eliberam iar dulaii consumului irational intr-o perioada in care reducerea resurselor naturale e un fapt incontestabil? E ca si cum am otravi fantanile si am parjoli recoltele pentru generatiile viitoare. (In paranteza fie spus, pentru falnicii exponenti ai gandirii occidentale, "dupa noi potopul" e o sintagma suportabila din perspectiva neingradirii dreptului la dezvoltarea personala. Pentru orientali insa, a face praf viitorul copiilor nostri echivaleaza cu a ne da singuri foc la valiza, data fiind credinta in reincarnare).
Ok, sa nu uitam de unde am plecat, avem deci doua varainte proaste de iesire pe termen mediu si lung din aceasta spirala a supra-indatorarii. Ce sa faca un amator de locuinta, fie si prin programul Prima Casa, cu toate riscurile de rigoare? Pai sa faca ce facea inainte de 2007 cand BNR a dat relaxat creditarea tocmai pe varful bulei imobiliare. Adica sa nu intinda coarda indatorarii mai mult de 25-30% din venituri. Nimeni nu cred ca este atat de rupt de realitate incat sa astepte lapte si miere de acum in colo. De ce sa te arunci atunci cu capul inainte si sa accepti sa versi cea mai mare parte din salariu in caseria bancii?
De la o dobanda de 6% in euro (nu cred ca s-au inghesuit prea multi sa plateasca din start costurile duble aferente imprumuturilor in lei) veti ajunge la una de 10%. La un credit de 60.000 euro de pilda, inseamna o crestere a ratei de la 300 la 500 euro, sa vorbim in cifre rotunde. Ce inseamna asta in eventualitatea ca v-ati imprumutat la un raport rata-venituri de 60%?
Pai nimic important, o sa va urce gradul de indatorare la 100%. Adica o sa va achite angajatorul salariul direct in conturile bancii. Sigur, puteti trage nedejde ca BNR, la rugamintea autoritatilor, va trage in jos cursul euro-leu, ca sa dea o gura de oxigen debitorilor cu venituri in lei si rate in euro. Dar cat de mult va putea intinde coarda si domnul Guvernator?
Nu vreau insa sa va inspaimant, poate ca multi tineri vad in acest program o mare oportunitate. O "oportunitate" care va apasa din nou pe umerii bugetului, adica pe umerii tuturor, daca scenariul pe care l-am descries se confirma. Cresterea dobanzilor, pentru a tine pasul cu inflatia, mi se pare cel mai probabil scenariu pe termen lung, chiar daca ne vom confrunta inca o perioada cu o tendinta deflationista pe anumite segmente.
In definitiv, cum credeti ca se poate iesi din aceasta spirala a indatorarii, Guvernele apasand pana la refuz in ultimii 2 ani pedala deficitului bugetar, in conditiile in care datoriile publice si datoriile totale ale principalelor economii din Vest erau deja la cer? Mai devreme sau mai tarziu, datoriile imense acumulate de Guverne, companii si cetateni vor trebui recalibrate, serviciul datoriei (adica dobanzile aferente, plus costuri de reesalonare si penalitati unde e cazul) nemaifiind sustenabil (vezi Japonia cu datorie publica 200% din PIB). Mi-e clar ca nu se mai poate merge inainte in directia asta, caz in care apar doua posibilitati. Una deprimanta, diluarea datoriilor prin inflatie si alta ingrozitoare, un moratoriu global care sa le stearga pe scara larga.
De ce este deprimant primul scenariu? Pentru ca inflatia in galop loveste in primul rand in pretul bunurilor de stricta necesitate (cel mai mult se scumpesc alimentele, in Germania anilor 1920-1930 cheltuielile cu cosul zilnic aveau o pondere de 90% din venituri) iar datoriile pe care multi le-au acumulat (pe medie, in Romania 22% din venituri merg la banci pentru plata ratelor) i-ar face muritori de foame in acest scenariu. Asa ca o terapie de soc prin inflatie care sa subtieze datoriile ar duce la tulburari sociale si mutatii electorale, ceea ce nu prea convine clasei politice actuale si lobbyului forte din industriile militara, financiar-bancara si farmaceutica. Ramane varianta unei inflatii care sa ucida dupa modelul picaturii chinezesti si eu unul nu as fi prea incantat sa am datorii in contextul unei perspective de crestere graduala, pe termen lung, a dobanzilor.
De ce este ingrozitor al doilea scenariu? Nu ar fi bine sa fim iertati de datorii, sau macar de o parte din ele? Nu, n-ar fi deloc bine. Suntem la un pas de o criza energetica de proportii, planeta gafaie sub povara celor 7 miliarde de suflete, ce ar insemna sa eliberam iar dulaii consumului irational intr-o perioada in care reducerea resurselor naturale e un fapt incontestabil? E ca si cum am otravi fantanile si am parjoli recoltele pentru generatiile viitoare. (In paranteza fie spus, pentru falnicii exponenti ai gandirii occidentale, "dupa noi potopul" e o sintagma suportabila din perspectiva neingradirii dreptului la dezvoltarea personala. Pentru orientali insa, a face praf viitorul copiilor nostri echivaleaza cu a ne da singuri foc la valiza, data fiind credinta in reincarnare).
Ok, sa nu uitam de unde am plecat, avem deci doua varainte proaste de iesire pe termen mediu si lung din aceasta spirala a supra-indatorarii. Ce sa faca un amator de locuinta, fie si prin programul Prima Casa, cu toate riscurile de rigoare? Pai sa faca ce facea inainte de 2007 cand BNR a dat relaxat creditarea tocmai pe varful bulei imobiliare. Adica sa nu intinda coarda indatorarii mai mult de 25-30% din venituri. Nimeni nu cred ca este atat de rupt de realitate incat sa astepte lapte si miere de acum in colo. De ce sa te arunci atunci cu capul inainte si sa accepti sa versi cea mai mare parte din salariu in caseria bancii?
Reduceti interactiunea cu bancile!
Am zambit amar citind astazi ca cei mai mari administratori de fonduri mutuale care apartin grupurilor Erste, Raiffeisen, BRD, OTP, EFG-Eurobank (Bancpost) obliga investitorii sa isi deschida un cont curent la banca-mama pentru a putea derula cumparari si rascumparari de unitati de fond. Si mai ales motivatia juriului e interesanta "deschiderea unui cont curent la Raiffeisen Bank ne permite sa ne cunoastem mai bine clientii si sa prevenim spalarea banilor sau alte incidente cu persoane care au primit sanctiuni internationale" declara senin reprezentantul Raiffeisen Asset Management.
Ei nu, zau? Adica grija pentru spalarea banilor si identificarea infractorilor prevaleaza aici sau oportunitatea de a incasa automat niste comisioane suplimentare? Ia uitati de pilda la BCR cum se comisioneaza contul curent: comision administrare=2,5 lei/luna (insa daca vorbim de un cont "inactiv"-precum cel al unui investitor in fonduri care plaseaza banii pe termen lung, comisionul este de 10 lei/luna); retrageri de numerar-0,4%, minim 6 lei (ca investitorii mai si scot bani din fond si era pacat sa o faca la valoarea unitatii in momentul rascumpararii, trebuia sa ciupeasca si banca ceva, nu?); depuneri numerar-1 leu (hm, aici se putea mai mult ce Dumnezeu!).
Si nu e vorba numai de BCR, jumulirea conturilor curente prin taxe mari de administrare se practica si la Bancpost iar comisoane de retragere de numerar au toate bancile. Iata cum un artificiu "nevinovat" baga la plata cateva zeci de mii de oameni in perspectiva. Din acest motiv pontul zilei de astazi suna chiar asa: taiati cat puteti de mult din produsele bancare pe care le utilizati. Iata de ce:
1. Aveti conturi curente la mai multe banci? Foarte frumos, inseamna ca sunteti dornic sa platiti aiurea niste comisioane de administrare si sa primiti contra-cost extrase de cont cu zero trecut in dreptul sumelor detinute. Pe banci nu le deranjeaza, mai ales ca au posibilitatea de a majora peste noapte taxele si comisioanele aferente.
2. Aveti mai multe carduri de debit pe care nu le utilizati. Foarte bine, ati consimtit in felul asta sa cotizati la bunastarea oamenilor din spatele ghiseelor. Cardurile costa, pe langa taxa de admitere datorati si una anuala de admnistrare. A, da, uitasem: plus plata pentru extrasele de cont, unde este cazul.
3. Carduri de credit? Hm, ce produse cumsecade, poti cumpara cu perioada de gratie, nu? Poate chiar uitati cand se implinesc cele 60 de zile (40,50, ma rog) si intrati la dobanzile penalizatoare, poate ca extrageti numerar de la ATM-uri si sunteti taxati cu 1%. Chiar daca n-o faceti tot platiti administrarea.
4. Internet-banking? Da, poate fi util cand ai de platit facturi si lenea te impiedica sa umbli pe la ghiseele furnizorilor de utilitati (desi, lenea asta costa la Multimatele ING 2,5 lei/plata; nici la internet banking nu e gratis). Mai putin utila e grija ca vei fi jefuit candva de banii din cont, hotii fiind tot mai inventivi. Imi explica insa cineva de ce ar avea nevoie de mai multe servicii de internet-banking? Doar pentru ca unele banci il vand la pachet cu alte produse si n-ati avut taria sa spuneti nu?
Tot ce vreau sa spun este ca a poseda mai multe conturi curente, carduri de debit si credit si servicii bancare de la mai multe banci, produse de care nu aveti nevoie in mod curent, echivaleaza cu a umbla prin targ cu buzunarele gaurite. Plus ca riscati sa va treziti si raportat la Biroul de Credit pentru nu stiu ce cont curent la care n-ati achitat administrarea pentru ca ati uitat de produsul respectiv.
Inchideti deci toate produsele bancare care nu va sunt strict necesare, imi veti multumi mai tarziu. Spuneti adio conturilor curente suplimentare, cardurilor de debit cu sau fara overdraft, cardurilor de credit multiple, internet-bankingului, serviciilor de plata automata a facturilor "dublate", etc. Reduceti la minimum interactiunea cu bancile, veti inchide robinete potentiale prin care vi se vor scurge picaturi din veniturile viitoare. Picaturi, picaturi dar nu uitati ca "pic cu pic se face lac". Iar bancile stiu cel mai bine asta. Uitati-va la cearceafurile cu taxe si comisioane si o sa-mi dati dreptate.
Ei nu, zau? Adica grija pentru spalarea banilor si identificarea infractorilor prevaleaza aici sau oportunitatea de a incasa automat niste comisioane suplimentare? Ia uitati de pilda la BCR cum se comisioneaza contul curent: comision administrare=2,5 lei/luna (insa daca vorbim de un cont "inactiv"-precum cel al unui investitor in fonduri care plaseaza banii pe termen lung, comisionul este de 10 lei/luna); retrageri de numerar-0,4%, minim 6 lei (ca investitorii mai si scot bani din fond si era pacat sa o faca la valoarea unitatii in momentul rascumpararii, trebuia sa ciupeasca si banca ceva, nu?); depuneri numerar-1 leu (hm, aici se putea mai mult ce Dumnezeu!).
Si nu e vorba numai de BCR, jumulirea conturilor curente prin taxe mari de administrare se practica si la Bancpost iar comisoane de retragere de numerar au toate bancile. Iata cum un artificiu "nevinovat" baga la plata cateva zeci de mii de oameni in perspectiva. Din acest motiv pontul zilei de astazi suna chiar asa: taiati cat puteti de mult din produsele bancare pe care le utilizati. Iata de ce:
1. Aveti conturi curente la mai multe banci? Foarte frumos, inseamna ca sunteti dornic sa platiti aiurea niste comisioane de administrare si sa primiti contra-cost extrase de cont cu zero trecut in dreptul sumelor detinute. Pe banci nu le deranjeaza, mai ales ca au posibilitatea de a majora peste noapte taxele si comisioanele aferente.
2. Aveti mai multe carduri de debit pe care nu le utilizati. Foarte bine, ati consimtit in felul asta sa cotizati la bunastarea oamenilor din spatele ghiseelor. Cardurile costa, pe langa taxa de admitere datorati si una anuala de admnistrare. A, da, uitasem: plus plata pentru extrasele de cont, unde este cazul.
3. Carduri de credit? Hm, ce produse cumsecade, poti cumpara cu perioada de gratie, nu? Poate chiar uitati cand se implinesc cele 60 de zile (40,50, ma rog) si intrati la dobanzile penalizatoare, poate ca extrageti numerar de la ATM-uri si sunteti taxati cu 1%. Chiar daca n-o faceti tot platiti administrarea.
4. Internet-banking? Da, poate fi util cand ai de platit facturi si lenea te impiedica sa umbli pe la ghiseele furnizorilor de utilitati (desi, lenea asta costa la Multimatele ING 2,5 lei/plata; nici la internet banking nu e gratis). Mai putin utila e grija ca vei fi jefuit candva de banii din cont, hotii fiind tot mai inventivi. Imi explica insa cineva de ce ar avea nevoie de mai multe servicii de internet-banking? Doar pentru ca unele banci il vand la pachet cu alte produse si n-ati avut taria sa spuneti nu?
Tot ce vreau sa spun este ca a poseda mai multe conturi curente, carduri de debit si credit si servicii bancare de la mai multe banci, produse de care nu aveti nevoie in mod curent, echivaleaza cu a umbla prin targ cu buzunarele gaurite. Plus ca riscati sa va treziti si raportat la Biroul de Credit pentru nu stiu ce cont curent la care n-ati achitat administrarea pentru ca ati uitat de produsul respectiv.
Inchideti deci toate produsele bancare care nu va sunt strict necesare, imi veti multumi mai tarziu. Spuneti adio conturilor curente suplimentare, cardurilor de debit cu sau fara overdraft, cardurilor de credit multiple, internet-bankingului, serviciilor de plata automata a facturilor "dublate", etc. Reduceti la minimum interactiunea cu bancile, veti inchide robinete potentiale prin care vi se vor scurge picaturi din veniturile viitoare. Picaturi, picaturi dar nu uitati ca "pic cu pic se face lac". Iar bancile stiu cel mai bine asta. Uitati-va la cearceafurile cu taxe si comisioane si o sa-mi dati dreptate.
4,3 milioane de salariati. Cum am ajuns aici?
Trubadurii viitorului luminos ar trebui sa intoarca pe toate fetele aceasta cifra. Unul din 10 romani si-a pierdut locul de munca in ultimele 12 luni iar angajatii cu forme legale au ajuns dupa 20 de ani de capitalism la 4,3 milioane. Pe ei ii asteapta stocurile de autoturisme din import, casele nevandute din ansamblurile rezidentiale, mall-urile si hypermarketurile din marile orase, agentiile de turism cu destinatiile exotice pregatite. Vestea proasta este ca ii asteapta simultan si un sot/sotie fara job, un parinte bolnav cu o pensie mica, un copil care trebuie imbracat si scolit si nu in ultimul rand, niste rate de achitat la banca pentru imprumutul de nevoi personale cu care si-au facut cate ceva prin casa. Rezultatul celor doua decenii de economie nefunctionala de piata poate fi observat cu ochiul liber intr-o economie dezarticulata, o societate atomizata, o clasa politica incapabila sa urmareasca altceva decat interesul personal imediat.
Cel mai bine se vede asta in Bucuresti, eternul oras fara parcari, cu trafic sugrumat pe strazile prea inguste ("noroc" cu creditele auto, doar cine n-a vrut nu are parcata acum in fata blocului o masina noua), cu asfalt care se sparge in fiecare primavara, cu borduri schimbate in fiecare an, cu mereu batjocoritele sale planuri urbanistice, cu spatii verzi care dispar peste noapte, cu nelipsita frustrare pe care o simti plutind in aer.
Va ganditi deci sa va luati soarta in propriile maini si sa incepeti o afacere pe cont propriu? Si cui veti vinde? Celor putini care mai muncesc, care si-au pastrat veniturile nerontaite de banci si n-au in carca nici un "asistat" de dus? Daca stiti astfel de persoane chiar ati putea face bani pe seama lor fara sa le mai oferiti nimic, e suficient sa le vindeti doar datele personale, o baza de date care sa-i includa pe toti ar fi aur curat. Sa facem insa abstractie de consummator. Stiti cat CAS aveti de platit in postura de angajator? Si ce lista de taxe si impozite suplimentare se poate alcatui ? Ati observat cat de instabila e legislatia? Si intuiti dupa articolele din presa dimensiunea coruptiei. Da, sa tot incepi afaceri ca mic intreprinzator.
Sa presupunem insa ca treci cu entuziasm de aceste bariere birocratice si pshihologice. In ce domeniu te gandesti sa incepi o noua afacere? Servicii ori comert, nu? Pare cel mai usor sa importi ceva, poate din China ori Bangladesh cu adaos de minim 100%. Si sa-ti desfaci apoi produsele prin retelele de hypermarketuri, ca n-are nici un rost sa te complici cu o retea proprie de magazine, nici macar producatorii de alimente n-o mai fac. Oricum nu in productie. Cursul o sa te toace marunt, doar leul trebuie sa se aprecieze pentru ca avem o economie cu mari perspective, nu? Statul nu isi permite programe de stimulare a producatorilor autohtoni, asa ca o sa te inghita cu fulgi cu tot concurenta externa, bine inarmata cu subventii si o legislatie mai permisiva in care sa opereze. Si ne mai intrebam atunci cum se face ca avem doar 4,3 milioane de salariati?
Cel mai bine se vede asta in Bucuresti, eternul oras fara parcari, cu trafic sugrumat pe strazile prea inguste ("noroc" cu creditele auto, doar cine n-a vrut nu are parcata acum in fata blocului o masina noua), cu asfalt care se sparge in fiecare primavara, cu borduri schimbate in fiecare an, cu mereu batjocoritele sale planuri urbanistice, cu spatii verzi care dispar peste noapte, cu nelipsita frustrare pe care o simti plutind in aer.
Va ganditi deci sa va luati soarta in propriile maini si sa incepeti o afacere pe cont propriu? Si cui veti vinde? Celor putini care mai muncesc, care si-au pastrat veniturile nerontaite de banci si n-au in carca nici un "asistat" de dus? Daca stiti astfel de persoane chiar ati putea face bani pe seama lor fara sa le mai oferiti nimic, e suficient sa le vindeti doar datele personale, o baza de date care sa-i includa pe toti ar fi aur curat. Sa facem insa abstractie de consummator. Stiti cat CAS aveti de platit in postura de angajator? Si ce lista de taxe si impozite suplimentare se poate alcatui ? Ati observat cat de instabila e legislatia? Si intuiti dupa articolele din presa dimensiunea coruptiei. Da, sa tot incepi afaceri ca mic intreprinzator.
Sa presupunem insa ca treci cu entuziasm de aceste bariere birocratice si pshihologice. In ce domeniu te gandesti sa incepi o noua afacere? Servicii ori comert, nu? Pare cel mai usor sa importi ceva, poate din China ori Bangladesh cu adaos de minim 100%. Si sa-ti desfaci apoi produsele prin retelele de hypermarketuri, ca n-are nici un rost sa te complici cu o retea proprie de magazine, nici macar producatorii de alimente n-o mai fac. Oricum nu in productie. Cursul o sa te toace marunt, doar leul trebuie sa se aprecieze pentru ca avem o economie cu mari perspective, nu? Statul nu isi permite programe de stimulare a producatorilor autohtoni, asa ca o sa te inghita cu fulgi cu tot concurenta externa, bine inarmata cu subventii si o legislatie mai permisiva in care sa opereze. Si ne mai intrebam atunci cum se face ca avem doar 4,3 milioane de salariati?
Electrosocuri pentru economie (concurs cu public)
Am auzit pe diverse canale atatea variante de perfuzii pentru vlaguita economie romaneasca, incat nu ma pot abtine sa schitez si eu ceva, doar tot romanul e poet, microbist si oarecum economist. Daca as avea puterea de decizie as taxa sever consumul. Ce e aia consum fara productie, vorba domnului Ilie Serbanescu? Nu mai putem impune taxe vamale dar avem parghia TVA. As pastra nivelul actual la cateva produse de baza si as suprataxa restul cu 25%. O masura livrata la pachet cu scaderea semnificativa a fiscalitatii locului de munca. Nu as mai permite insa exceptii si favoritisme gen drepturi de autor, microintreprinderi, PFA-uri, etc. Cum vine aia cota unica si grade diferite de impozitare?
As forta devalorizarea leului pentru a mai salva ce se mai poate salva din afacerile exportatorilor. De peste 10 ani importatorii se ingrasa de la an la an iar exportatorii plang cu suspine. Exportatorii sunt cei care ofera cu adevarat locurile de munca, explozia importurilor a diluat numarul salariatilor din economie. Sigur, vor suferi cei cu imprumuturi in euro. N-au decat sa si le refinanteze in lei iar BNR sa scada dobanda de politica monetara cat se poate, sa spunem la 4%. Daca am pornit pe ideea leului slab, nu ar trebui sa ne punem problema diferentialului de dobanda. Vor fi tentati unii sa se supraindatoreze in lei, cu tot TVA-ul crescut si leul devalorizat? Domnul Guvernator nu are decat sa-si aminteasca de vremurile de glorie cand fixase gradul maxim de indatorare pentru un credit ipotecar la o treime din venituri si pentru toate imprumuturile contractate de debitor la 40%.
As modifica radical Programul Prima Casa. Vrei garantie de stat? Pune mana si strange minim 25% din suma intr-un sistem de economisire-creditare si nu adunand respectivii bani dintr-un imprumut de nevoi personale. Cei care primesc credite acum cu avans de 5% si platesc rate de 350 euro la venituri de 600 euro seamana cu debitorii aceia de culoare adusi cu arcanul de pe strada pentru a-si face bancile americane planul la subprime-ri. Noi toti o sa platim inconstienta unei parti a acestora, dupa modelul Fannie si Freddie (e drept, FNGCIMM se diminutivizeaza mai greu).
Ce as mai face? As impune taxe piperate pentru tranzactiile speculative din imobiliar si piata de capital (ii stiti pe baietii aia care vaneaza pipsii pe Forex?). In ultimii ani a aparut o patura semnificativa de experti in plimbatul banilor pe seama fraierilor care iau de bune "analizele" livrate in presa de specialitate. As construi o societate cu capital de stat care sa preia produsele agricole de la micii producatori si le desfaca in spatii special amenajate in piete, cu o marja decenta. Destul si-au batut joc de tarani tot soiul de angrosisti dubiosi care plimba zarzavaturile si fructele pana capata un adaos de 100%. I-as scuti de impozit pentru 10 ani pe toti cei care isi fac o ferma cu minim 10 hectare. As obliga autoritatile statului care fac achizitii publice sa devina absolut trasparente afisand licitatiile cu tot cu caietul de sarcini cu cateva saptamani inainte pentru a observa daca se incearca favorizarea cuiva si nu as permite actele aditionale si nici reevaluarea costurilor.
In sfarsit, as obliga Ministerul Invatamantului sa compuna criterii minimale privind numarul de profesori raportat la cel de elevi si programa de invatamant din facultatile autohtone. Dupa care as obliga institutiile publice sa nu angajeze decat absolventi din universitatile care le satisfac. Daca privatii vor sa isi dea foc la valiza cu absolventi de Spiru Haret, e treaba lor. Nu putem interzice toate scolile populare in arta de a fabrica intelectuali de la distanta, dar cel putin sa le limitam la hobby-uri pentru amatorii de largire a orizontului si nu de furnizori de specializari.
Fara legatura cu economia, as introduce pe listele electorale, o casuta speciala cu "nici un candidat nu ma reprezinta". Asta ar creste gradul de participare electorala pentru ca sunt destui votanti care-i considera pe toti candidatii solutii catastrofale asa incat nu se mai deranjeaza sa puna stampila. Ma gandesc si la un test obligatoriu de personalitate pentru potentialul Prim Ministru si unul psihologic destinat candidatilor pentru Cotroceni, dar nu sunt deloc convins ca nu vor trisa copios asa ca ma opresc aici. Mi-a luat o jumatate de ora din viata si va invit si pe dvs sa faceti un exercitiu similar. Cine stie, marile idei se pot naste si din joaca. Activitatea Guvernului Boc cum altfel s-ar caracteriza?
As forta devalorizarea leului pentru a mai salva ce se mai poate salva din afacerile exportatorilor. De peste 10 ani importatorii se ingrasa de la an la an iar exportatorii plang cu suspine. Exportatorii sunt cei care ofera cu adevarat locurile de munca, explozia importurilor a diluat numarul salariatilor din economie. Sigur, vor suferi cei cu imprumuturi in euro. N-au decat sa si le refinanteze in lei iar BNR sa scada dobanda de politica monetara cat se poate, sa spunem la 4%. Daca am pornit pe ideea leului slab, nu ar trebui sa ne punem problema diferentialului de dobanda. Vor fi tentati unii sa se supraindatoreze in lei, cu tot TVA-ul crescut si leul devalorizat? Domnul Guvernator nu are decat sa-si aminteasca de vremurile de glorie cand fixase gradul maxim de indatorare pentru un credit ipotecar la o treime din venituri si pentru toate imprumuturile contractate de debitor la 40%.
As modifica radical Programul Prima Casa. Vrei garantie de stat? Pune mana si strange minim 25% din suma intr-un sistem de economisire-creditare si nu adunand respectivii bani dintr-un imprumut de nevoi personale. Cei care primesc credite acum cu avans de 5% si platesc rate de 350 euro la venituri de 600 euro seamana cu debitorii aceia de culoare adusi cu arcanul de pe strada pentru a-si face bancile americane planul la subprime-ri. Noi toti o sa platim inconstienta unei parti a acestora, dupa modelul Fannie si Freddie (e drept, FNGCIMM se diminutivizeaza mai greu).
Ce as mai face? As impune taxe piperate pentru tranzactiile speculative din imobiliar si piata de capital (ii stiti pe baietii aia care vaneaza pipsii pe Forex?). In ultimii ani a aparut o patura semnificativa de experti in plimbatul banilor pe seama fraierilor care iau de bune "analizele" livrate in presa de specialitate. As construi o societate cu capital de stat care sa preia produsele agricole de la micii producatori si le desfaca in spatii special amenajate in piete, cu o marja decenta. Destul si-au batut joc de tarani tot soiul de angrosisti dubiosi care plimba zarzavaturile si fructele pana capata un adaos de 100%. I-as scuti de impozit pentru 10 ani pe toti cei care isi fac o ferma cu minim 10 hectare. As obliga autoritatile statului care fac achizitii publice sa devina absolut trasparente afisand licitatiile cu tot cu caietul de sarcini cu cateva saptamani inainte pentru a observa daca se incearca favorizarea cuiva si nu as permite actele aditionale si nici reevaluarea costurilor.
In sfarsit, as obliga Ministerul Invatamantului sa compuna criterii minimale privind numarul de profesori raportat la cel de elevi si programa de invatamant din facultatile autohtone. Dupa care as obliga institutiile publice sa nu angajeze decat absolventi din universitatile care le satisfac. Daca privatii vor sa isi dea foc la valiza cu absolventi de Spiru Haret, e treaba lor. Nu putem interzice toate scolile populare in arta de a fabrica intelectuali de la distanta, dar cel putin sa le limitam la hobby-uri pentru amatorii de largire a orizontului si nu de furnizori de specializari.
Fara legatura cu economia, as introduce pe listele electorale, o casuta speciala cu "nici un candidat nu ma reprezinta". Asta ar creste gradul de participare electorala pentru ca sunt destui votanti care-i considera pe toti candidatii solutii catastrofale asa incat nu se mai deranjeaza sa puna stampila. Ma gandesc si la un test obligatoriu de personalitate pentru potentialul Prim Ministru si unul psihologic destinat candidatilor pentru Cotroceni, dar nu sunt deloc convins ca nu vor trisa copios asa ca ma opresc aici. Mi-a luat o jumatate de ora din viata si va invit si pe dvs sa faceti un exercitiu similar. Cine stie, marile idei se pot naste si din joaca. Activitatea Guvernului Boc cum altfel s-ar caracteriza?
De ce ar trebui scazute pensiile
Aud in multe dezbateri pe seama valorii punctului de pensie si a sumelor pe care le primesc in prezent pensionarii un argument forte "sunt banii lor, au cotizat 30-40 de ani pentru asta, cum sa-i jefuim acum"? Ei bine, eu nu cred ca sunt banii lor, oricat de cinic ar parea. Sistemul la care au participat parintii si bunicii nostri era caracterizat prin sintagma "pay as you go". Cu alte cuvinte, generatiile aflate in campul muncii sustineau din contributiile lor generatiile pensionate iar sistemul functiona multumitor cat timp raportul dintre angajati si pensionari era decent.
Inainte de 1989 erau 3 salariati la un pensionar, acum mai putin de 1 salariat la un pensionar. Mi se pare clar ca lumina zilei ca in aceste conditii pensia medie ar trebui sa fie mult sub salariul mediu, din simplul motiv ca cei care cotizeaza pentru a intretine sistemul si sumele alocate in acest scop sunt mult mai subtiri decat in vremea comunismului.
Banii din cotizatiile seniorilor de acum nu au fost adunati in conturi individuale pentru a fi redistribuiti in momentul pensionarii, ci au fost varsati otova la bugetul de stat pentru a intretine un anumit mecanism. Acum, mecanismul in cauza nu mai poate functiona daca iesirile sunt consistente si intrarile anemice. Decat prin acoperirea deficitului cu bani proveniti din alte surse, fapt ce poate fi linistitor din perspectiva electorala dar ne conduce la subdezvoltare prin lipsa investitiilor. Cu alte cuvinte, mentinem iluzia Prezentului sacrificand Viitorul.
Un fapt revoltator in acest context, necomentat suficient, a fost tocarea banilor din Fondul National de Dezvoltare (aproape 3 miliarde euro, bani stransi din privatizari-in special a BCR-si care urmau sa fie destinati investitiilor) pentru acoperirea deficitelor de Trezorerie din perioada 2007-2008. Cu alte cuvinte pentru salarii si pensii, pentru ca investitii s-au facut de mai putin de 150 milioane euro, si alea cu destule nereguli dupa cum arata raportul Curtii de Conturi, am tocat in numai doi ani banii incasati din privatizarea celei mai mari banci romanesti, si asta in timpul unei guvernari...liberale?! Care guvernare liberala a umflat necontrolat si numarul de salariati bugetari.
Ce sperante sa mai ai in tara asta de vreme ce acum salariile si pensiile se platesc din imprumuturi? Sigur, stam "bine" la capitolul asta, doar 60% din PIB e datoria externa a Romaniei, din care ceva peste 30% o reprezinta datoria publica. Da, dar nu uitati de unde am plecat in 1989, de la zero! Si nu scapati din vedere viteza cu care cresc datoriile in cauza, am luat un impreumut de 20 de miliarde euro, care nu va putea fi niciodata platit la cat de grase sunt veniturile statului, ci doar rostogolit. Si deja a inceput sa se vorbeasca de un alt imprumut in 2011! Rezumand,am finantat in ultimii ani cheltuielile statului din privatizari, iar cand acestea s-au terminat, din imprumuturi. Cat poate sa tina schema asta?
Sigur, mai putem supravietui cativa ani cat mai avem cate ceva de vandut: Romgazul, CFR Marfa, teren agricol (tot mai pretios in contextul in care rezervele de petrolul se apropie de sfarsit), etc. Altfel, m-am amuzat copios ieri seara la interviul cu Patriciu, vazand unul dintre cei mai mari profitori pe seama statului vorbind de privatizarea integrala a activelor sale, pe motiv ca statul ar fi un prost administrator. Da-da, cea mai buna dovada sunt chiar miliardele lui Patriciu; vezi si arbitrariul cu care se poarta acum cu clientul furnizorii de utilitati privatizate ori bancile care si-au schimbat proprietarul, ca deh, ei nu sunt prosti administratori ca statul si vor cat mai mult profit.
Una peste alta, situatia Romaniei, tinde spre cea a Greciei, fara a avea insa castigurile din turism ale acesteia care sa asigure statului venituri stabile pe termen lung. Iar daca Grecia va fi poate salvata acum, cu maraielile de rigoare din partea Germaniei, fiind vorba de obrazul UE, cine va mai misca un deget pentru state de calibrul Romaniei peste cativa ani, date fiind problemele cu care se confrunta deja economiile mari din Europa si Uniunea insasi?
Inainte de 1989 erau 3 salariati la un pensionar, acum mai putin de 1 salariat la un pensionar. Mi se pare clar ca lumina zilei ca in aceste conditii pensia medie ar trebui sa fie mult sub salariul mediu, din simplul motiv ca cei care cotizeaza pentru a intretine sistemul si sumele alocate in acest scop sunt mult mai subtiri decat in vremea comunismului.
Banii din cotizatiile seniorilor de acum nu au fost adunati in conturi individuale pentru a fi redistribuiti in momentul pensionarii, ci au fost varsati otova la bugetul de stat pentru a intretine un anumit mecanism. Acum, mecanismul in cauza nu mai poate functiona daca iesirile sunt consistente si intrarile anemice. Decat prin acoperirea deficitului cu bani proveniti din alte surse, fapt ce poate fi linistitor din perspectiva electorala dar ne conduce la subdezvoltare prin lipsa investitiilor. Cu alte cuvinte, mentinem iluzia Prezentului sacrificand Viitorul.
Un fapt revoltator in acest context, necomentat suficient, a fost tocarea banilor din Fondul National de Dezvoltare (aproape 3 miliarde euro, bani stransi din privatizari-in special a BCR-si care urmau sa fie destinati investitiilor) pentru acoperirea deficitelor de Trezorerie din perioada 2007-2008. Cu alte cuvinte pentru salarii si pensii, pentru ca investitii s-au facut de mai putin de 150 milioane euro, si alea cu destule nereguli dupa cum arata raportul Curtii de Conturi, am tocat in numai doi ani banii incasati din privatizarea celei mai mari banci romanesti, si asta in timpul unei guvernari...liberale?! Care guvernare liberala a umflat necontrolat si numarul de salariati bugetari.
Ce sperante sa mai ai in tara asta de vreme ce acum salariile si pensiile se platesc din imprumuturi? Sigur, stam "bine" la capitolul asta, doar 60% din PIB e datoria externa a Romaniei, din care ceva peste 30% o reprezinta datoria publica. Da, dar nu uitati de unde am plecat in 1989, de la zero! Si nu scapati din vedere viteza cu care cresc datoriile in cauza, am luat un impreumut de 20 de miliarde euro, care nu va putea fi niciodata platit la cat de grase sunt veniturile statului, ci doar rostogolit. Si deja a inceput sa se vorbeasca de un alt imprumut in 2011! Rezumand,am finantat in ultimii ani cheltuielile statului din privatizari, iar cand acestea s-au terminat, din imprumuturi. Cat poate sa tina schema asta?
Sigur, mai putem supravietui cativa ani cat mai avem cate ceva de vandut: Romgazul, CFR Marfa, teren agricol (tot mai pretios in contextul in care rezervele de petrolul se apropie de sfarsit), etc. Altfel, m-am amuzat copios ieri seara la interviul cu Patriciu, vazand unul dintre cei mai mari profitori pe seama statului vorbind de privatizarea integrala a activelor sale, pe motiv ca statul ar fi un prost administrator. Da-da, cea mai buna dovada sunt chiar miliardele lui Patriciu; vezi si arbitrariul cu care se poarta acum cu clientul furnizorii de utilitati privatizate ori bancile care si-au schimbat proprietarul, ca deh, ei nu sunt prosti administratori ca statul si vor cat mai mult profit.
Una peste alta, situatia Romaniei, tinde spre cea a Greciei, fara a avea insa castigurile din turism ale acesteia care sa asigure statului venituri stabile pe termen lung. Iar daca Grecia va fi poate salvata acum, cu maraielile de rigoare din partea Germaniei, fiind vorba de obrazul UE, cine va mai misca un deget pentru state de calibrul Romaniei peste cativa ani, date fiind problemele cu care se confrunta deja economiile mari din Europa si Uniunea insasi?
miercuri, 10 martie 2010
Inapoi la agricultura
In jurul anului 1790, ponderea agriculturii si a sectorului extractiv in economia SUA era de peste 90%, sectorul manufacturier, comertul si industria adunau doar 2 procente in timp ce serviciile totalizau cam 5% (in principal era vorba de educatie). 100 de ani mai tarziu agricultura si extractia de minereuri aduceau 50%, sectorul manufacturier, comercial si industrial totalizau 36% iar serviciile 14%. In prezent serviciile ocupa 75% iar agricultura numai 2%, comertul, industria si mica manufactura aducand 23%.
Cum a fost posibil acest exod considerabil din ultima suta de ani de de la sat la oras si din agricultura spre servicii? Stiti deja raspunsul, descoperirea petrolului. Transporturile ne-au usurat viata, pesticidele au oferit hrana ieftina milioanelor de oameni. Forta ocupata din agricultura s-a redus numeric, avansul tehnologic a taiat din forta de munca din industrie, concentrarea comertului in jurul unor structuri mamut a subtiat si aici forta de munca.
Si unde au migrat acesti lucratori? Bineinteles ca in servicii, singura rezolvare in aglomeratiile urbane. Avem deci hair-stilisti pentru catei, instructori de aerobic, consultanti nutritionisti, pshihologi si analisti politici dar dai cu tunul pana gasesti un fermier autentic in Vest (in Romania avem o specie care a suferit mutatii, taranul cu 2 hectare de pamant, cu pensie sau ajutor social de la stat) ori un muncitor manufacturier.
Ne aflam oare intr-un perpetum mobile care nu se va opri decat in Paradis? Ia mai ganditi-va. Resursele energetice nu sunt nelimitate, ba dorinta chinezilor si indienior de a copia modelul societatii de consum occidentale ne apropie tot mai mult de momentul in care petrolul si gazul vor fi epuizate. Cum vom ara si semana atunci terenurile agricole, de unde vom lua pesticidele pentru a obtine cerealele cu care se hranesc animalele din fermele industriale de producere a hranei pentru oraseni? Vom avea tractoare cu baterii solare si ingrasaminte din alge marine?
Ma indoiesc ca se vor inventa solutii care sa fie eficace la scara larga. Populatia planetei va trebui sa faca un pas inapoi, de la orase cu infrastructura si servicii nesustenabile, spre mici asezari independente din punct de vedere alimentar. Nu ne vom intoarce probabil la plug, dar vom uita in mod sigur de mercedes si penthouse.
Lucrurile par sa se miste lent doar pentru ca suntem in interiorul fenomenului, dar consider ca sunt mari sanse ca urmasii nostri directi sa aiba un mod de viata radical schimbat. Asa ca m-as gandi de pe acum sa incep sa construiesc un mod alternativ de viata in afara arhetipului urban cu care ne-am obisnuit. Un petec de pamant ar fi un bun inceput, chiar daca nu va mutati imediat acolo si nu incepeti sa-l lucrati. Plantati o livada, familiarizati-va cu locul si oamenii, incepeti prin a fi taran "navetist" si construiti treptat un mod de viata in afara aglomeratiei orasului.
Stiu, asta nu va da automat un pasaport spre fericire. Schimbarea unei paradigme a civilizatiei poate genera si haos, tulburari si barbarie. Mai ales daca se face relativ brusc si nu treptat. Dar ce altceva mai bun aveti de facut? Sa stati cu bratele incrucisate observand desfasurarea evenimentelor in speranta unei minuni?
In final, o analogie interesanta de pe blogul www.marketskeptics.com
Daca economia ar fi un individ, atunci sectorul sau productiv (agricultura, manufactura, mineritul) ar reprezenta veniturile sale. Daca sectorul serviciilor este mai mic decat cel productiv (cum este in China acum sau in SUA acum 100 de ani), atunci economia in cauza traieste sub posibilitati, facand economii nete. Daca sectorul serviciilor este mult mai dezvoltat decat cel productiv, atunci tara traieste pe picior mare, isi toaca economiile si face datorii.
Daca economia ar fi de asemenea o persoana, atunci PIB-ul sau ar reprezenta cheltuielile. Dupa cum stie toata lumea, cheltuind din economii si apeland la imprumuturi, cineva poate trai confortabil o anumita perioada. Asa cum a facut si SUA in ultimele decenii. Pentru a va lamuri insa asupra riscului de faliment a unei asemenea persoane nu trebuie decat sa-i comparati datoriile cu cheltuielile si cu veniturile.
In 1875 SUA aveau datorii totale de 156% din PIB (adica cheltuieli). In 1933, in momentul Marii Depresii, datoriile erau deja de 299% din PIB. A urmat o ajustare severa pana la 120% din PIB in anii ´50 dupa care au inceput din nou sa urce. 300% din PIB in 2003, 360% din PIB in 2008 si cu ultimele programe de stimulare din 2009, se sare bine de 400%.
Toate aceste datorii ar trebui comparate insa si cu sectorul sau productiv, cel care genereaza veniturile. Iar ca procent din PIB, acesta este de 4 ori mai restrans ca in 1933. Ceea ce denota ca ajustarile care urmeaza le pot deplasi in amploare pe cele din marea Criza a secolului trecut sustine blogerul nostru.
Oricum ar fi, va imaginati ceva mai grav decat o criza a datoriilor suprapusa peste una energetica si una demografica? Eu unul nu. Sa speram macar ca vom fi sanatosi.
Cum a fost posibil acest exod considerabil din ultima suta de ani de de la sat la oras si din agricultura spre servicii? Stiti deja raspunsul, descoperirea petrolului. Transporturile ne-au usurat viata, pesticidele au oferit hrana ieftina milioanelor de oameni. Forta ocupata din agricultura s-a redus numeric, avansul tehnologic a taiat din forta de munca din industrie, concentrarea comertului in jurul unor structuri mamut a subtiat si aici forta de munca.
Si unde au migrat acesti lucratori? Bineinteles ca in servicii, singura rezolvare in aglomeratiile urbane. Avem deci hair-stilisti pentru catei, instructori de aerobic, consultanti nutritionisti, pshihologi si analisti politici dar dai cu tunul pana gasesti un fermier autentic in Vest (in Romania avem o specie care a suferit mutatii, taranul cu 2 hectare de pamant, cu pensie sau ajutor social de la stat) ori un muncitor manufacturier.
Ne aflam oare intr-un perpetum mobile care nu se va opri decat in Paradis? Ia mai ganditi-va. Resursele energetice nu sunt nelimitate, ba dorinta chinezilor si indienior de a copia modelul societatii de consum occidentale ne apropie tot mai mult de momentul in care petrolul si gazul vor fi epuizate. Cum vom ara si semana atunci terenurile agricole, de unde vom lua pesticidele pentru a obtine cerealele cu care se hranesc animalele din fermele industriale de producere a hranei pentru oraseni? Vom avea tractoare cu baterii solare si ingrasaminte din alge marine?
Ma indoiesc ca se vor inventa solutii care sa fie eficace la scara larga. Populatia planetei va trebui sa faca un pas inapoi, de la orase cu infrastructura si servicii nesustenabile, spre mici asezari independente din punct de vedere alimentar. Nu ne vom intoarce probabil la plug, dar vom uita in mod sigur de mercedes si penthouse.
Lucrurile par sa se miste lent doar pentru ca suntem in interiorul fenomenului, dar consider ca sunt mari sanse ca urmasii nostri directi sa aiba un mod de viata radical schimbat. Asa ca m-as gandi de pe acum sa incep sa construiesc un mod alternativ de viata in afara arhetipului urban cu care ne-am obisnuit. Un petec de pamant ar fi un bun inceput, chiar daca nu va mutati imediat acolo si nu incepeti sa-l lucrati. Plantati o livada, familiarizati-va cu locul si oamenii, incepeti prin a fi taran "navetist" si construiti treptat un mod de viata in afara aglomeratiei orasului.
Stiu, asta nu va da automat un pasaport spre fericire. Schimbarea unei paradigme a civilizatiei poate genera si haos, tulburari si barbarie. Mai ales daca se face relativ brusc si nu treptat. Dar ce altceva mai bun aveti de facut? Sa stati cu bratele incrucisate observand desfasurarea evenimentelor in speranta unei minuni?
In final, o analogie interesanta de pe blogul www.marketskeptics.com
Daca economia ar fi un individ, atunci sectorul sau productiv (agricultura, manufactura, mineritul) ar reprezenta veniturile sale. Daca sectorul serviciilor este mai mic decat cel productiv (cum este in China acum sau in SUA acum 100 de ani), atunci economia in cauza traieste sub posibilitati, facand economii nete. Daca sectorul serviciilor este mult mai dezvoltat decat cel productiv, atunci tara traieste pe picior mare, isi toaca economiile si face datorii.
Daca economia ar fi de asemenea o persoana, atunci PIB-ul sau ar reprezenta cheltuielile. Dupa cum stie toata lumea, cheltuind din economii si apeland la imprumuturi, cineva poate trai confortabil o anumita perioada. Asa cum a facut si SUA in ultimele decenii. Pentru a va lamuri insa asupra riscului de faliment a unei asemenea persoane nu trebuie decat sa-i comparati datoriile cu cheltuielile si cu veniturile.
In 1875 SUA aveau datorii totale de 156% din PIB (adica cheltuieli). In 1933, in momentul Marii Depresii, datoriile erau deja de 299% din PIB. A urmat o ajustare severa pana la 120% din PIB in anii ´50 dupa care au inceput din nou sa urce. 300% din PIB in 2003, 360% din PIB in 2008 si cu ultimele programe de stimulare din 2009, se sare bine de 400%.
Toate aceste datorii ar trebui comparate insa si cu sectorul sau productiv, cel care genereaza veniturile. Iar ca procent din PIB, acesta este de 4 ori mai restrans ca in 1933. Ceea ce denota ca ajustarile care urmeaza le pot deplasi in amploare pe cele din marea Criza a secolului trecut sustine blogerul nostru.
Oricum ar fi, va imaginati ceva mai grav decat o criza a datoriilor suprapusa peste una energetica si una demografica? Eu unul nu. Sa speram macar ca vom fi sanatosi.
luni, 8 martie 2010
Cum sa pici de prost la un test de inteligenta
"Buna Cristian! Am descoperit un site foarte interesant.
Poti sa iti verifici IQ-ul si chiar poti face si bani!
Eu am obtinut 110. E chiar foarte usor. Da click pe linkul de mai jos, fa testul, si spune-mi si mie ce punctaj ai obtinut".
Ce vedeti mai sus reprezinta continutul unui mail primit sambata seara. Nu sunt mare fan al testelor de inteligenta care imi intra in casuta postala ca spam, mai ales ca parerea buna pe care o am despre mine nu este de nezdruncinat. Dar cum era sfarsit de saptamana si chiar n-aveam altceva mai bun de facut, mi-am zis sa imi incerc totusi puterile cu cele 30 de intrebari ale testului. Zis si facut, pierd vreo 30 de minute cu respectivele intrebari (destul de usurele zic eu) si astept incordat sa vad rezultatul: sunt foarte destept sau doar destept?
Nu mai ca, surpriza! "Pentru a afla IQ-ul dvs, trimiteti un simplu SMS si introduceti codul pe care il primiţi ca si raspuns in casuta de mai jos. In afara de IQ, veti afla si semnificatia valorii sale precum si pozitia dvs. raportat la populatia umana".
Adica sunt luat de prost inainte de a primi scorul inteligentei mele! Derulez pagina si vad confirmarea in partea de jos, in zona invizibila initial: "Pret: 3 EUR + TVA! ". Misto schema, nu? Cine mai era dispus sa piarda 30 de minute din viata daca stia din start ca scorul testului vine dupa achitarea a 3,5 euro net? Miscarea e destul de inteligenta insa, obositi dupa flotari logice, poate sunt naivi care nu observa costul aferent (cum spuneam, tariful e bine ascuns, te poate lua valul credulitatii dand respectivul SMS convins fiind ca scorul iti va parveni gratis-desi, in acest caz, rezultatul de la testul de inteligenta ar trebui corectat cu un anumit coeficient zic eu) si pica in plasa baietilor de la iq-test.ro.
Fluierand a paguba dupa timpul pierdut, mai rasforiesc repede site-ul capcana. Si ce vad la categoria Istorie: "aproximativ 50% din populatie au (nu cumva "are"? ori gramatica e pentru prosti?) o valoare medie a IQ (deci 90-110). In jur de 13% din populatie intra in categoria intre 110 si 139 si 1,5% din locuitorii planetei ating scorul nivelului de geniu. Inteligenta redusa este definita de scoruri intre 80 si 89. Scoruri sub 70 desemneaza, in ordine descrescatoare, stupizi, idiotie şi imbecilitate. Stupizii sunt educabili si pot fi antrenabili; idiotii sunt antrenabili in timp ce imbecilii nu sunt nici educabili nici antrenabili".
Ii invit pe organizatori sa ne comunice ce scoruri au inregistrat cei care au trimis pana acum SMS-uri de 3,5 euro. Sunt "antrenabili"? Pe site, in momentul in care completezi testul ai si optiunea "sari peste intrebare" in situatia in care nu ai un raspuns iar intrebarea in cauza pare o piedica insurmontabila pentru inteligenta ta. Sarind peste 29 de intrebari in mod experimental si raspunzand doar la ultima am obtinut o concesie din partea sistemului: avertizarea privind costul de 3 euro plus TVA a fost plasata in partea vizibila a paginii, fara sa mai trebuiasca sa derulez pentru a observa tariful. Bine ca exista intelegere macar pentru utilizatorii saraci cu duhul!
Si inca ceva: cei care au gandit afacerea s-au gandit la un efect in lant, propunand comisioane celor care le furnizeaza click-uri pentru site-ul cu teste de inteligenta. Ia uite, asta e chiar o initiativa buna, nu mi-ar strica si mie un ban in plus in situatia de fata. Stie cineva adresele de mail la care raspund domnii Boc, Videanu, Vladescu?
Poti sa iti verifici IQ-ul si chiar poti face si bani!
Eu am obtinut 110. E chiar foarte usor. Da click pe linkul de mai jos, fa testul, si spune-mi si mie ce punctaj ai obtinut".
Ce vedeti mai sus reprezinta continutul unui mail primit sambata seara. Nu sunt mare fan al testelor de inteligenta care imi intra in casuta postala ca spam, mai ales ca parerea buna pe care o am despre mine nu este de nezdruncinat. Dar cum era sfarsit de saptamana si chiar n-aveam altceva mai bun de facut, mi-am zis sa imi incerc totusi puterile cu cele 30 de intrebari ale testului. Zis si facut, pierd vreo 30 de minute cu respectivele intrebari (destul de usurele zic eu) si astept incordat sa vad rezultatul: sunt foarte destept sau doar destept?
Nu mai ca, surpriza! "Pentru a afla IQ-ul dvs, trimiteti un simplu SMS si introduceti codul pe care il primiţi ca si raspuns in casuta de mai jos. In afara de IQ, veti afla si semnificatia valorii sale precum si pozitia dvs. raportat la populatia umana".
Adica sunt luat de prost inainte de a primi scorul inteligentei mele! Derulez pagina si vad confirmarea in partea de jos, in zona invizibila initial: "Pret: 3 EUR + TVA! ". Misto schema, nu? Cine mai era dispus sa piarda 30 de minute din viata daca stia din start ca scorul testului vine dupa achitarea a 3,5 euro net? Miscarea e destul de inteligenta insa, obositi dupa flotari logice, poate sunt naivi care nu observa costul aferent (cum spuneam, tariful e bine ascuns, te poate lua valul credulitatii dand respectivul SMS convins fiind ca scorul iti va parveni gratis-desi, in acest caz, rezultatul de la testul de inteligenta ar trebui corectat cu un anumit coeficient zic eu) si pica in plasa baietilor de la iq-test.ro.
Fluierand a paguba dupa timpul pierdut, mai rasforiesc repede site-ul capcana. Si ce vad la categoria Istorie: "aproximativ 50% din populatie au (nu cumva "are"? ori gramatica e pentru prosti?) o valoare medie a IQ (deci 90-110). In jur de 13% din populatie intra in categoria intre 110 si 139 si 1,5% din locuitorii planetei ating scorul nivelului de geniu. Inteligenta redusa este definita de scoruri intre 80 si 89. Scoruri sub 70 desemneaza, in ordine descrescatoare, stupizi, idiotie şi imbecilitate. Stupizii sunt educabili si pot fi antrenabili; idiotii sunt antrenabili in timp ce imbecilii nu sunt nici educabili nici antrenabili".
Ii invit pe organizatori sa ne comunice ce scoruri au inregistrat cei care au trimis pana acum SMS-uri de 3,5 euro. Sunt "antrenabili"? Pe site, in momentul in care completezi testul ai si optiunea "sari peste intrebare" in situatia in care nu ai un raspuns iar intrebarea in cauza pare o piedica insurmontabila pentru inteligenta ta. Sarind peste 29 de intrebari in mod experimental si raspunzand doar la ultima am obtinut o concesie din partea sistemului: avertizarea privind costul de 3 euro plus TVA a fost plasata in partea vizibila a paginii, fara sa mai trebuiasca sa derulez pentru a observa tariful. Bine ca exista intelegere macar pentru utilizatorii saraci cu duhul!
Si inca ceva: cei care au gandit afacerea s-au gandit la un efect in lant, propunand comisioane celor care le furnizeaza click-uri pentru site-ul cu teste de inteligenta. Ia uite, asta e chiar o initiativa buna, nu mi-ar strica si mie un ban in plus in situatia de fata. Stie cineva adresele de mail la care raspund domnii Boc, Videanu, Vladescu?
MEATRIX: realitatea din spatele reclamelor la mancare, pe intelesul copiilor
Pentru mine, precuparea pentru ingredientele care ne compun mancarea e de data relativ recenta. Primul semnal de alarma l-am auzit in momentul in care s-a descoperit Dioxina in iaurturile Danone, prin 2007. Povestea a murit dupa niste amenzi iar Teo Trandafir a fost angajata sa spele imaginea companiei, populand prime-time-ul cu spoturi dulcege despre ce curat, proaspat si frumos mirositor este in fabricile Danone. Putini au mai dat apoi cautari dupa numele companiei, eu am dat intamplator si am aflat ca Danone a mai platit anul trecut 35 milioane dolari pentru ca mai multe persoane sa renunte in SUA la procese prin care acuzau reclama falsa la iaurturile-miraculoase. Vezi Link 1 la sfarsitul articolului.
In tot cazul, din acel moment am inceput sa privesc mult mai atent etichetele, influentat probabil si de un film-soc pe care vi-l recomand daca nu sunteti slabi de inger. Vorbesc de Earthlings (il gasiti cu subtirare la Link 2)
Filmul arata in imagini dure modul in care sunt tratate animalele pe Planeta, o sectiune importanta fiind dedicata modului industrial in care sunt fabricate alimentele aratand si cu lux de amanunte cum sunt chinuite animalele in fabricile mortii si cruzimii. Din acel moment am puternice retineri cand mai vad copane de pui in farfurie, lasand la o parte alimentatia inaripatelor suspecta in multe cazuri. Cineva se intreba pe buna dreptate daca modul in care sunt chinuite animale nu se transmite prin carnea ingerata si omului, daca nu este posibil ca stress-ul si suferinta sa fie ingerata odata cu acea carne vinetie care ajunge prin intermediul supermarketului in farfurie. Daca aveti o doza de masochism va recomand sa va umpleti seara cu documentarele despre Monsanto, acea minunata companie americana care s-a apucat sa breveteze mai nou organisme vii (in speta un porc, vezi Link 3) cerand drepturi de autor celor care ii inmultesc creatia. E mult mai tragic insa cazul fermierilor indieni care s-au crezut salvati de Monsanto cand compania le-a facut cadou niste seminte modificate genetic, care natural n-au mai iesit anul urmator astfel incat a trebuit reinoit stocul sistematic.Cum in anii secetosi multi fermieri au ramas fara bani pentru seminte, multi s-au simucis din disperare (Link 4).
Un documentar legat de asemenea de alimentatia din prezent-Future of the Food- il gasiti aici (Link 5).
Ei, si dupa aceasta introducere kilometrica pentru care imi cer scuze, ajungem la subiectul pontului de azi: Meatrix. E vorba de trei filmulete simpatice de cateva minute fiecare, o parodie la celebrul MATRIX. Veti vedea cum animalele se lupta impotriva unei lumi bolnave care sub faldurile marketingului ascunde ororile din industria alimentelor "de plastic" ce ne ajung pe masa. Le-am gasit gazduite pe blogul...."Iesirea din Matrix", evident, si le puteti viziona pe rand,accesand linkurile 6-7-8:
Meritul filmuletelor este ca descriu cu mult umor niste realitati incomode si ca poti fi urmarite si de copii fiind scurte si bine gandite. In fond, de ce n-am oferi si copiilor nostri o perspectiva corecta asupra industriei alimentare din timp, de vreme ce sunt asaltati din cealalta tabara inca de mici cu spoturi inteligent pitite in filmele de desene animate, reclame cu tot soiul de dulciuri minune pline de E-uri, spatii de joaca amenajate pervers in fast-food-uri unde li se construieste metodic obezitatea?
Link1: (http://www.romanialibera.ro/a166272/procesele-cauzate-de-iaurturile-activia-au-obligat-danone-sa-plateasca-35-000-000-dolari.html).
Link 2: http://video.google.com/videoplay?docid=-4867469000009495453&ei
=q4l9S9mGCo-62wLd8ZDPBw&q=earthlings%2C+romana#).
Link 3: http://fymaaa.blogspot.com/2009/10/monsanto-si-marea-afacere-geneticii.html
Link 4: http://www.youtube.com/watch?v=Av6dx9yNiCA
Link 5:http://video.google.com/videoplay?docid=-5655623976453909570&ei
=WI19S43lGo6M2ALgu7jRBw&q=future+of+the+Food%2C+romana#).
Linkurile 6-7-8:
http://www.youtube.com/watch?v=Fnl1U32cPrk&feature=player_embedded
http://www.youtube.com/watch?v=Lw_KLabVCA0&feature=player_embedded
http://www.youtube.com/watch?v=nBPZfG9N6j4&feature=player_embedded
In tot cazul, din acel moment am inceput sa privesc mult mai atent etichetele, influentat probabil si de un film-soc pe care vi-l recomand daca nu sunteti slabi de inger. Vorbesc de Earthlings (il gasiti cu subtirare la Link 2)
Filmul arata in imagini dure modul in care sunt tratate animalele pe Planeta, o sectiune importanta fiind dedicata modului industrial in care sunt fabricate alimentele aratand si cu lux de amanunte cum sunt chinuite animalele in fabricile mortii si cruzimii. Din acel moment am puternice retineri cand mai vad copane de pui in farfurie, lasand la o parte alimentatia inaripatelor suspecta in multe cazuri. Cineva se intreba pe buna dreptate daca modul in care sunt chinuite animale nu se transmite prin carnea ingerata si omului, daca nu este posibil ca stress-ul si suferinta sa fie ingerata odata cu acea carne vinetie care ajunge prin intermediul supermarketului in farfurie. Daca aveti o doza de masochism va recomand sa va umpleti seara cu documentarele despre Monsanto, acea minunata companie americana care s-a apucat sa breveteze mai nou organisme vii (in speta un porc, vezi Link 3) cerand drepturi de autor celor care ii inmultesc creatia. E mult mai tragic insa cazul fermierilor indieni care s-au crezut salvati de Monsanto cand compania le-a facut cadou niste seminte modificate genetic, care natural n-au mai iesit anul urmator astfel incat a trebuit reinoit stocul sistematic.Cum in anii secetosi multi fermieri au ramas fara bani pentru seminte, multi s-au simucis din disperare (Link 4).
Un documentar legat de asemenea de alimentatia din prezent-Future of the Food- il gasiti aici (Link 5).
Ei, si dupa aceasta introducere kilometrica pentru care imi cer scuze, ajungem la subiectul pontului de azi: Meatrix. E vorba de trei filmulete simpatice de cateva minute fiecare, o parodie la celebrul MATRIX. Veti vedea cum animalele se lupta impotriva unei lumi bolnave care sub faldurile marketingului ascunde ororile din industria alimentelor "de plastic" ce ne ajung pe masa. Le-am gasit gazduite pe blogul...."Iesirea din Matrix", evident, si le puteti viziona pe rand,accesand linkurile 6-7-8:
Meritul filmuletelor este ca descriu cu mult umor niste realitati incomode si ca poti fi urmarite si de copii fiind scurte si bine gandite. In fond, de ce n-am oferi si copiilor nostri o perspectiva corecta asupra industriei alimentare din timp, de vreme ce sunt asaltati din cealalta tabara inca de mici cu spoturi inteligent pitite in filmele de desene animate, reclame cu tot soiul de dulciuri minune pline de E-uri, spatii de joaca amenajate pervers in fast-food-uri unde li se construieste metodic obezitatea?
Link1: (http://www.romanialibera.ro/a166272/procesele-cauzate-de-iaurturile-activia-au-obligat-danone-sa-plateasca-35-000-000-dolari.html).
Link 2: http://video.google.com/videoplay?docid=-4867469000009495453&ei
=q4l9S9mGCo-62wLd8ZDPBw&q=earthlings%2C+romana#).
Link 3: http://fymaaa.blogspot.com/2009/10/monsanto-si-marea-afacere-geneticii.html
Link 4: http://www.youtube.com/watch?v=Av6dx9yNiCA
Link 5:http://video.google.com/videoplay?docid=-5655623976453909570&ei
=WI19S43lGo6M2ALgu7jRBw&q=future+of+the+Food%2C+romana#).
Linkurile 6-7-8:
http://www.youtube.com/watch?v=Fnl1U32cPrk&feature=player_embedded
http://www.youtube.com/watch?v=Lw_KLabVCA0&feature=player_embedded
http://www.youtube.com/watch?v=nBPZfG9N6j4&feature=player_embedded
Bugetul afacerii AH1N1. Industria pharma mai da o lovitura. Cum s-a construit manipularea?
Banci si farmacii. Asta predomina in peisajul comercial romanesc, nu? Daca ne-am lamurit cum e cu bancile, industria farmaceutica a scapat focalizarii pana acum. Putini s-au intrebat cum de pot vinde atat de mult farmaciile pentru a se inghesui la 20-30 metri distanta una de alta precum in Bucuresti. Cum de acceptam sa ingeram in continuare chimicale sub forma de pilule stiind bine ca luam antibiotice la greu indirect, consumand carne produsa in sistem "industrial" (gainile, porcii, vacile crescute la gramada sunt indopate cu antibiotice pentru a se evita decesele in masa), cumparand fructe si legume mari si frumoase si doldora de ingrasaminte, dupa ce ne facem plinul in copilarie cu indulcitorii artificiali, etc, etc? Ei bine, dupa toata aceasta cura de otravuri legale, ne repezim sa ne indopam cu vitamine, siropuri, vacinuri, pilule miraculoase vazute aseara in reaclama la meci, facandu-ne cu seninatate praf sistemul imunitar.
Gripa AH1N1 a scos din recesiune fara doar si poate industria farmaceutica, cu vanzari in scadere la un moment dat pe fondul somajului in crestere si al puterii de cumparare in scadere din societate. Cei care au orchestrat pandemia AH1N1 au scos zeci de miliarde de dolari din piatra seaca si nu numai din vaccinurile aplicate benevol sau sub amenintari pacientilor, ci si din accesorii: masti, pilule pentru "cresterea imunitatii" chiar consultanta cum veti vedea mai jos.
Inainte de a privi si niste cifre de afaceri, sa vedem cum a fost posibila declararea unei pandemii, desi vedem acum ca numarul deceselor la 9 luni de la declararea pandemiei n-a depasit 20.000, comparabil cu cel al mortilor intr-o epidemie de gripa normala la nivel global? Daca va amintiti, prin modificarea reglementarilor care defineau pandemia, adica prin fortarea declararii unei asemenea calamitati si in cazul unui numar mai redus de victime. Reprezentantii organizatiei, chestionati in Consiliul Europei, s-au aparat invocand ca nu au existat presiuni din partea industriei farmaceutice pentru a declara pandemia.
Nu? Mai mult de jumatate din expertii care au sfatuit OMS sa declare gripa porcina pandemie sunt in conexiune cu producatorii de medicamente care au facut profituri uriase in urma vanzarii vaccinurilor netestate sufficient. 11 din cei 20 de membri ai Grupului Strategic de Experti OMS au profitat de pe urma colaborarii cu industria farmaceutica sau sunt legati de aceasta prin universitatile lor. O parte si-au declarat interesele in GlaxoSmithKline, producatorul de vaccine care a profitat cel mai mult in urma pandemiei. Vezi
http://www.i-sis.org.uk/swineFluaFakedPandemic.php?printing=yes).
Si nu erau numai din OMS: anul trecul, Daily Mail a dezvaluit ca Sir Roy Anderson, un om de stiinta care sfatuieste Guvernul britanic cu privire la probleme legate de sanatate, primeste anual 116.000 lire pe an de pe urma postului pe care il detine in consiliul de conducere al GlaxoSmithKline (GSK), o companie care fabrica medicamente si vaccin antigripal.
A "lucrat" OMS singura? O, bineinteles ca nu. Iata ce pozitie avea ONU in septembrie 2009, la cateva luni de la declararea pandemiei. "Epidemia de gripa noua poate provoca milioane de morti si anarhie in ţările sarace, avertizeaza un raport al Organizaţiei Natiunilor Unite. Este vorba de state din America Latina, zona Asia-Pacific şi Africa. Se va ajunge in această situatie daca statele bogate nu vor aloca aproape un miliard de euro pentru a cumpăra vaccinuri şi ativirale pentru aceste zone.Oficiali din cadrul Organizaţiei Mondiale a Sanatatii se tem ca, din cauza crizei economice mondiale, nu vor putea obtine nici macar jumătate din suma necesara" relata RFI.
Ingredientele panicii erau deja create iar mass-media obedienta sau doar senzationalista a pus repede paie pe foc, citand cu voiosie "expertii" de serviciu. Vi-l amintiti pe excelenta sa, Strainu-Cercel, nu? Ne-am ocupat de domnia-sa in cateva ponturi si nu mai insistam. Cand populatia nu percuta suficient de bine, s-a folosit artileria grea: moartea lui Toni Tecuceanu, in urma unui virus contractat in spital, ambalata insa in deces cauzat de AH1N1, a dus instantaneu la pelerinaje pentru vaccinare si dechiderea unor puncte de lucru in statiile de metrou. Cand autoritatea lui Streinu Cercel a suferit unele erodari, au fost gasiti repede lideri de opinie, cu ceva trecut medical, sa preia stafeta. Vi-l amintiti pe Val Valcu, redactorul-sef de la Gardianul?. Invitat la Realiatea, Valcu s-a ambalat impotriva grupusculelor religioase si extremiste care se opun vacinarii si deruteaza populatia si care in opinia sa trebuia sa fie sanctionate penal. El amintea de fostul imperiu Britanic ce-si vaccina obligatoriu soldatii, a considerat ca prea multa democratie strica si ca nu-i normal "sa ne rugam de lucratorii ministerelor sanatatii, apararii sau internelor sa se vaccineze" .
Si totusi, cum de s-a oprit nebunia?
Au aparut pe fir voci critice chiar in randul autoritatilor europene care au razbatut in presa."Un expert european in domeniul sanatatii a declarat ca pandemia de gripă porcină este una falsa, menita sa creasca vanzarile companiilor farmaceutice. Wolfgang Wodarg, directorul departamentului de sanatate din cadrul Consiliului Europei, sustine ca toate companiile farmaceutice au avut profituri de milioane de dolari de pe urma virusului AH1N1" relata Antena 3. Oficialul european spune ca directorii companiilor farmaceutice au initiat o "campanie de panică" care a determinat Organizaţia Mondiala a Sanatatii să declare pandemie. Acesta a demarat deja o ancheta pe aceasta tema si sustine ca avem de a face cu "unul dintre cele mai mari scandaluri din industria farmaceutică ale secolului". Pana la finalul acestei luni, Consiliul Europei va susţine o sedinta pe aceasta tema, cum informa The Sun.
Mult inainte de asta insa, internetul si-a facut datoria iar tentativele abile de manipulare din presa centrala au fost demontate minutios de o puzderie de site-uri inpendente, bloguri, etc. Niste fanatici cum i-ar numi Val Valcu, fanatici ai adevarului spunem noi. La capitolul fanatici, sa-l trecem si pe specialistul de la Institutul de Boli Infecţioase Victor Babes, prof. dr. Petre Calistru care declara in toiul isterei generale pentru Romania Libera: "Acum nu se mai cuceresc tarile cu sabia, ci economic, fortandu-le sa achizitioneze si ceea ce nu trebuie. Tot sistemul sanitar mondial nu mai este pus in slujba individului, ci a producatorilor de medicamente si echipamente medicale. Nu mai exista grija fata de individ, ci doar de stimulare a consumului. Este suficient sa ne uităm si sa vedem ca presedintele Obama este cel mai inversunat agent de vanzari din lume pentru vaccinul impotriva gripei porcine, iar preşedinta OMS era chiar fericita cand a anuntat ca exista pandemie. Aceasta gripa nu a aparut acum, unele studii japoneze arata ca virusul gripal A/H1N1 este de cel putin 30 de ani, poate chiar 100".
Si acum niste cifre. La inceputul "sperieturii" porcesti, ziarul Canadian The Globe and Mail estima castigurile totale ale companiiilor farmaceutice intre 7 si pana la 18 miliarde USD-in functie de cate victime va lasa in urma virusul AH1N1 si de succesul campaniilor de imunizare in masa.S-a facut o socoteala si pentru Romaia: se pare ca cel mai mult am platit pentru pentru masti si dezinfectant (8 milioane de euro), abia apoi pentru producerea vaccinului (5 milioane de euro). O buna parte din bani s-a dus pe achizitionarea de medicamente antivirale, adica aproape 6 milioane de euro. In total, 13 milioane de euro pentru prevenirea si controlul infectiei cu noul virus de tip AH1N1 conform incont.ro.
In SUA, la inceputul lunii mai 2009 vanzarile de sirop de tuse si medicamente pentru raceala crescusera deja cu 8% iar cele de dezinfectant pentru maini cu 19%. Vanzarile companiei 3M Corporation U.S. urcasera agresiv doar pe seama unui singur articol: mastile chirurgicale (+40%-doar in luna respectiva se vandusera 100 milioane de astfel de masti). Nici doctorii nu s-au putut sustrage in unele zone goanei dupa profit pe seama dorintei avide de informare a publicului: in Canada, medicilor li s-a solicitat de catre ministerul de resort sa raspunda la toate apelurile cetatenilor in care se solicitau detalii si informatii, un apael sub 10 minute fiind taxat cu 11 dolari canadieni iar cele peste 10 minute, cu 27 CAD. In sfarsit, si in Romania industria asigurarilor a simtit ca este vorba de un os de ros. De pilda EuroIns a lansat prima asigurare impotriva virusului AH1N1 de pe piata locala, suma asigurata in caz de deces fiind de 5.000 euro, ca supliment la polita de baza, respectiv asigurarea de accident.
Gripa AH1N1 a scos din recesiune fara doar si poate industria farmaceutica, cu vanzari in scadere la un moment dat pe fondul somajului in crestere si al puterii de cumparare in scadere din societate. Cei care au orchestrat pandemia AH1N1 au scos zeci de miliarde de dolari din piatra seaca si nu numai din vaccinurile aplicate benevol sau sub amenintari pacientilor, ci si din accesorii: masti, pilule pentru "cresterea imunitatii" chiar consultanta cum veti vedea mai jos.
Inainte de a privi si niste cifre de afaceri, sa vedem cum a fost posibila declararea unei pandemii, desi vedem acum ca numarul deceselor la 9 luni de la declararea pandemiei n-a depasit 20.000, comparabil cu cel al mortilor intr-o epidemie de gripa normala la nivel global? Daca va amintiti, prin modificarea reglementarilor care defineau pandemia, adica prin fortarea declararii unei asemenea calamitati si in cazul unui numar mai redus de victime. Reprezentantii organizatiei, chestionati in Consiliul Europei, s-au aparat invocand ca nu au existat presiuni din partea industriei farmaceutice pentru a declara pandemia.
Nu? Mai mult de jumatate din expertii care au sfatuit OMS sa declare gripa porcina pandemie sunt in conexiune cu producatorii de medicamente care au facut profituri uriase in urma vanzarii vaccinurilor netestate sufficient. 11 din cei 20 de membri ai Grupului Strategic de Experti OMS au profitat de pe urma colaborarii cu industria farmaceutica sau sunt legati de aceasta prin universitatile lor. O parte si-au declarat interesele in GlaxoSmithKline, producatorul de vaccine care a profitat cel mai mult in urma pandemiei. Vezi
http://www.i-sis.org.uk/swineFluaFakedPandemic.php?printing=yes).
Si nu erau numai din OMS: anul trecul, Daily Mail a dezvaluit ca Sir Roy Anderson, un om de stiinta care sfatuieste Guvernul britanic cu privire la probleme legate de sanatate, primeste anual 116.000 lire pe an de pe urma postului pe care il detine in consiliul de conducere al GlaxoSmithKline (GSK), o companie care fabrica medicamente si vaccin antigripal.
A "lucrat" OMS singura? O, bineinteles ca nu. Iata ce pozitie avea ONU in septembrie 2009, la cateva luni de la declararea pandemiei. "Epidemia de gripa noua poate provoca milioane de morti si anarhie in ţările sarace, avertizeaza un raport al Organizaţiei Natiunilor Unite. Este vorba de state din America Latina, zona Asia-Pacific şi Africa. Se va ajunge in această situatie daca statele bogate nu vor aloca aproape un miliard de euro pentru a cumpăra vaccinuri şi ativirale pentru aceste zone.Oficiali din cadrul Organizaţiei Mondiale a Sanatatii se tem ca, din cauza crizei economice mondiale, nu vor putea obtine nici macar jumătate din suma necesara" relata RFI.
Ingredientele panicii erau deja create iar mass-media obedienta sau doar senzationalista a pus repede paie pe foc, citand cu voiosie "expertii" de serviciu. Vi-l amintiti pe excelenta sa, Strainu-Cercel, nu? Ne-am ocupat de domnia-sa in cateva ponturi si nu mai insistam. Cand populatia nu percuta suficient de bine, s-a folosit artileria grea: moartea lui Toni Tecuceanu, in urma unui virus contractat in spital, ambalata insa in deces cauzat de AH1N1, a dus instantaneu la pelerinaje pentru vaccinare si dechiderea unor puncte de lucru in statiile de metrou. Cand autoritatea lui Streinu Cercel a suferit unele erodari, au fost gasiti repede lideri de opinie, cu ceva trecut medical, sa preia stafeta. Vi-l amintiti pe Val Valcu, redactorul-sef de la Gardianul?. Invitat la Realiatea, Valcu s-a ambalat impotriva grupusculelor religioase si extremiste care se opun vacinarii si deruteaza populatia si care in opinia sa trebuia sa fie sanctionate penal. El amintea de fostul imperiu Britanic ce-si vaccina obligatoriu soldatii, a considerat ca prea multa democratie strica si ca nu-i normal "sa ne rugam de lucratorii ministerelor sanatatii, apararii sau internelor sa se vaccineze" .
Si totusi, cum de s-a oprit nebunia?
Au aparut pe fir voci critice chiar in randul autoritatilor europene care au razbatut in presa."Un expert european in domeniul sanatatii a declarat ca pandemia de gripă porcină este una falsa, menita sa creasca vanzarile companiilor farmaceutice. Wolfgang Wodarg, directorul departamentului de sanatate din cadrul Consiliului Europei, sustine ca toate companiile farmaceutice au avut profituri de milioane de dolari de pe urma virusului AH1N1" relata Antena 3. Oficialul european spune ca directorii companiilor farmaceutice au initiat o "campanie de panică" care a determinat Organizaţia Mondiala a Sanatatii să declare pandemie. Acesta a demarat deja o ancheta pe aceasta tema si sustine ca avem de a face cu "unul dintre cele mai mari scandaluri din industria farmaceutică ale secolului". Pana la finalul acestei luni, Consiliul Europei va susţine o sedinta pe aceasta tema, cum informa The Sun.
Mult inainte de asta insa, internetul si-a facut datoria iar tentativele abile de manipulare din presa centrala au fost demontate minutios de o puzderie de site-uri inpendente, bloguri, etc. Niste fanatici cum i-ar numi Val Valcu, fanatici ai adevarului spunem noi. La capitolul fanatici, sa-l trecem si pe specialistul de la Institutul de Boli Infecţioase Victor Babes, prof. dr. Petre Calistru care declara in toiul isterei generale pentru Romania Libera: "Acum nu se mai cuceresc tarile cu sabia, ci economic, fortandu-le sa achizitioneze si ceea ce nu trebuie. Tot sistemul sanitar mondial nu mai este pus in slujba individului, ci a producatorilor de medicamente si echipamente medicale. Nu mai exista grija fata de individ, ci doar de stimulare a consumului. Este suficient sa ne uităm si sa vedem ca presedintele Obama este cel mai inversunat agent de vanzari din lume pentru vaccinul impotriva gripei porcine, iar preşedinta OMS era chiar fericita cand a anuntat ca exista pandemie. Aceasta gripa nu a aparut acum, unele studii japoneze arata ca virusul gripal A/H1N1 este de cel putin 30 de ani, poate chiar 100".
Si acum niste cifre. La inceputul "sperieturii" porcesti, ziarul Canadian The Globe and Mail estima castigurile totale ale companiiilor farmaceutice intre 7 si pana la 18 miliarde USD-in functie de cate victime va lasa in urma virusul AH1N1 si de succesul campaniilor de imunizare in masa.S-a facut o socoteala si pentru Romaia: se pare ca cel mai mult am platit pentru pentru masti si dezinfectant (8 milioane de euro), abia apoi pentru producerea vaccinului (5 milioane de euro). O buna parte din bani s-a dus pe achizitionarea de medicamente antivirale, adica aproape 6 milioane de euro. In total, 13 milioane de euro pentru prevenirea si controlul infectiei cu noul virus de tip AH1N1 conform incont.ro.
In SUA, la inceputul lunii mai 2009 vanzarile de sirop de tuse si medicamente pentru raceala crescusera deja cu 8% iar cele de dezinfectant pentru maini cu 19%. Vanzarile companiei 3M Corporation U.S. urcasera agresiv doar pe seama unui singur articol: mastile chirurgicale (+40%-doar in luna respectiva se vandusera 100 milioane de astfel de masti). Nici doctorii nu s-au putut sustrage in unele zone goanei dupa profit pe seama dorintei avide de informare a publicului: in Canada, medicilor li s-a solicitat de catre ministerul de resort sa raspunda la toate apelurile cetatenilor in care se solicitau detalii si informatii, un apael sub 10 minute fiind taxat cu 11 dolari canadieni iar cele peste 10 minute, cu 27 CAD. In sfarsit, si in Romania industria asigurarilor a simtit ca este vorba de un os de ros. De pilda EuroIns a lansat prima asigurare impotriva virusului AH1N1 de pe piata locala, suma asigurata in caz de deces fiind de 5.000 euro, ca supliment la polita de baza, respectiv asigurarea de accident.
Bancile si-au facut bine treaba: de 2 ori mai indatorati decat media europeana
Potrivit datelor BNR, in septembrie 2009, ratele lunare la banci reprezentau aproape un sfert din venitul disponibil al populatiei, fata de numai 11% media europeana (in 2004 ponderea era de 5%). Ganditi-va insa la persoanele care au pensii de subzistenta in mediul urban si venituri de mizerie in cel rural si veti realiza ca gradul de indatorare al anemicei clase medii autohtone e semnificativ mai mare, probabil ca intre 30-50% din venituri merg direct la banca. De altfel, in ce tara europeana ati mai vazut banci la fiecare colt de strada ca la noi, de parca vanzarea si cumpararea de bani este singurul sport de masa? Cum potentialul de crestere al activitatii de creditare e cat se poate de lesinat in acest moment, la ponderea inrobitoare a ratelor in venituri, bancile isi mentin lantul impresionant de sucursale din doua motive: au de colectat rate iar debitorul tot mai vlaguit nu trebuie derutat suplimentar la aflarea vestii ca trebuie sa se deplaseze in alta parte pentru a plati rata (plus ca o coada sacaitoare e un bun stimulent pentru rau-platnici) iar o inchidere de sucursale cade greu la imaginea nu foarte buna a industriei, este perceputa ca o recunoastere a problemelor interne, etc. Realizam acum cat de dusi cu pluta erau analistii care vorbeau despre potentialul extraordinar al sectorului bancar romanesc, pornind de la ponderea creditului total in PIB, uitand de jumatatea de Romanie care balteste in zona auto-consumului din mediul rural si care numai la imprumuturi nu viseaza. De altfel, cine s-a napustit sa dea credite in Romania? Bancile grecesti si cele austriece-primele venind dintr-o economie a exceselor cu lectia invatata, cele din urma practicand ele insele cu voiosie expansiunea prin supraindatorare. Si acum? Creditele populatiei sunt in special cu scadenta scurta, de consum, si nadajduim ca s-a invatat ceva din cresterile arbitrare de dobanzi de la inceputul anului 2009, comisoanele nesimtite si inghetarea costurilor pentru clientii "istorici". Cine va dori sa repete experienta, isi merita soarta. Din fericire pentru bancheri, comportamentul irational al populatiei a fost preluat de stat in ultimul an, Ministerul Finantelor aspirand harnic imprumuturi cu 10% dobanda la lei pentru acoperirea pensiilor si salariilor din sectorul public.
Cu ce lectie ramanem de aici? Cu una amara, evident. Creditarea populatiei in perioada 2004-2008 a fost mai degraba fenomen de masa, care s-a extins prin contagiune in toate colturile tarii. Era de bon ton sa ai un credit, nu mai era loc pe sticla si in presa de specialitate de experti care sa explice cum urmau sa creasca veniturile in Romania si ce moment bun de facut achizitii traversam, proaspat intrati in UE (in special la imobiliare, care urmau sa tot creasca ani buni de aici inainte). S-a sfarsit prost, ca orice betie a maselor. Inainte de "89 era simplu, orice vedeam pe sticla ori in presa era tratat cu suspiciune, "ne minteau". Acum e mult mai dificil de identificat taberele, sunt mult mai multe nuante de gri. Dupa dusul rece al recesiunii, n-ar strica sa insa sa privim cu scepticism pe viitor orice agent de marketing costumat in analist independent.
Cu ce lectie ramanem de aici? Cu una amara, evident. Creditarea populatiei in perioada 2004-2008 a fost mai degraba fenomen de masa, care s-a extins prin contagiune in toate colturile tarii. Era de bon ton sa ai un credit, nu mai era loc pe sticla si in presa de specialitate de experti care sa explice cum urmau sa creasca veniturile in Romania si ce moment bun de facut achizitii traversam, proaspat intrati in UE (in special la imobiliare, care urmau sa tot creasca ani buni de aici inainte). S-a sfarsit prost, ca orice betie a maselor. Inainte de "89 era simplu, orice vedeam pe sticla ori in presa era tratat cu suspiciune, "ne minteau". Acum e mult mai dificil de identificat taberele, sunt mult mai multe nuante de gri. Dupa dusul rece al recesiunii, n-ar strica sa insa sa privim cu scepticism pe viitor orice agent de marketing costumat in analist independent.
Anatomia bunastarii Vestului sau cum a ajuns tiparul Rege
Egon von Greyerz. E autorul unei analize de o precizie...chirurgicala despre capitalismul bunastarii pe datorie (The Sovereign Debt Disaster). Ce spune acest temperament germanic?
Oriunde te uiti in economia globala azi vezi un val de risc si o potentiala catastrofa financiara. Vedem un numar mare de state suverane virtual falite incercand cu disperare sa mentina in viata un sistem uzat, prin evaluari fanteziste si tiparire nelimitata de bani pentru a-si finanta deficitele (modelul american). Consecinta acestei miscari "intelepte" va fi depresia economica si hyperinflatia in multe tari, fenomen prin care majoritatea monedelor isi vor pierde valuarea. Lista tarilor cu probleme creste aproape zilnic. Acronimul utilizat era la un moment PIIGS, acum a devenit PIIGSJUKUS, printre competitori intrand SUA, UK, Japonia, Italia, Spania, Grecia, Irlanda, Franta, Portugalia, statele baltice, Europa de Est si lista poate continua. Conform unor reguli oneste de contabilitate, toate aceste state ar fi declarate falite; ele pot din fericire sa tipareasca inca bani-precum SUA sau UK, or sa se imprumute si mai mult-precum Grecia si statele baltice-si sa evite din punct de vedere tehnic falimentul.
Problema nu o reprezinta atat nivelul datoriilor acumulate, pentru ca deficitele in mai toate statele cresc in aceste momente. Veniturile din taxe scad insa peste tot, timp in care cheltuielile pentru protectia sociala au tendinta sa creasca (in principal ca urmare a somajului ridicat, n.n).
In SUA de pilda, deficitul bugetar in 2009 a fost de 1,5 trilioane (10,7% din PIB) si este preconizat sa stea mai multi ani in jurul acestui nivel. I-a luat aproape 200 de ani Americii sa ajunga la datorii de 1 trilion (nivel atins in 1981). In 2009 datoriile urcasera deja la 12,4 trilioane, cu un aport de 1,9 trilioane numai in anul respectiv. In urmatorii 3 ani, conform previziunilor, SUA va datora 25 trilioane dolari. Si aceasta dublare a datoriei nu include noi fonduri pentru a sustine sistemul bancar putred. In acest moment, datoria SUA este de sase ori mai mare decat veniturile anuale din taxe. Cu valoarea datoriilor in continua crestere si cea a taxelor in contractare, nu sunt sanse ca aceasta datorie sa fie vreodata platita. Asta daca luam in calcul valoarea actuala a banilor. Iar cu o datorie scapata de sub control, ratele dobanzii o pot lua razna. Aplicati o rata a dobanzii de 15% (nu e chiar imposibil, s-a mai intamplat prin anii �80, n.n) si veti obtine o suma anuala pentru plata dobanzilor la datoria contractata de SUA de 3,75 trilioane , ceea ce conincide cu valoarea intregului buget federal. In ultimii 10 ani, datoria SUA per capita a crescut de la 20.000 dolari la 40.000. Adaugati la asta obligatiile ce revin din sistemele de asiguri sociale si medicale ("Social Security and Medicare") iar datoria pe persoana va ajunge la 250.000 dolari. De unde vor fi luati acesti bani?
Din aceste motive, Guvernele supraindatorate au doua optiuni: fie sa continue sa se imprumute si s a tipareasca bani, fie sa reduca cheltuielile publice. Este o situatie fara iesire (lose-lose situation). Tari din UE precum Grecia si Spania au introdus programe de austeriate pentru a reduce deficitul bugetar la 3% din PIB, care este valoarea maxima admisa in UE. Sunt obiective absolute nerealiste care se bazeaza exclusiv pe speranta ca economia isi va reveni in forta. In mod ironic, nici o tara din UE nu se afla cu deficitul sub 3%, nici macar Germania. E posibil ca aceste programe de austeritate sa duca la o contractie spectaculoasa a economiilor si implicit a veniturilor din taxe, care sa adanceasca marasmul acestor state. Asa ca alternativa este sa se imprumute sau sa tipareasca mai mult. Tiparitul nu este insa un lux pe care sa-l aiba membri individuali ai UE. Iar refinantarea a devenit mai scumpa sau...imposibila pentru tarile cu probleme. Dar BCE poate tipari bani si asta poate fi calea salvarii Greciei si probabil a Spaniei.
Tari precum SUA sau Marea Britanie pot inca sa se imprumute si sa tipareasca bani. Si asta vor continua sa faca. Cu deficite in crestere, somaj in crestere si problemele din sistemele financiare revenind nici n-au incotro. Vom vedea deci trilioane de dolari si lire sterline tiparite in urmatorii cativa ani. Numai ca exista o mica problema: cumparatorii acestor bonduri vor deveni foarte mofturosi. Restul lumii ar putea sa-si lichideze detinerile de datorii americane si britanice (sub forma de obligatiuni guvernamentale-bonduri), ceea ce va conduce la cresterea dobanzilor si scaderea cotatiilor valutare a celor doua valute.
Evolutii viitoare
Tarile din care provin majoritatea valutelor importante din lume-dolarul, euro, lira, yenul au probleme economice majore care nu pot fi rezolvate decat prin tiparire de bani. Din acest motiv e vanare de vant sa incerci sa prevezi care valuta din cele 4 se va subrezi prima. Toate vor deveni mai slabe, dar nu in acelasi timp. Din acest motiv vom vedea o volatilitate extrema pe pietele valutare iar speculatorii isi vor slei fortele incercand sa sara de pe o valuta pe alta. Vor fi foarte putini castigatori in acest joc.
In concluzie, ultimii 100 de ani am traversat o perioada in care Guvernele au crezut ca au inventat un miracol economic bazat pe credit nelimitat si tiparire de bani. Din nefericire, acest miracol va fi vazut de istoricii in formare ca inca o iluzie a teoriei economice alimentata de politicieni. Pe masura ce principalele valute isi vor pierde din valoare treptat in anii ce vin, aurul va face la randul sau ce stie mai bine de 6000 de ani: isi va conserva puterea de cumparare apreciindu-se in fata banilor de hartie. Guvernele au temperat pretul aurului in ultimii 30 de ani prin operatii la vedere (vanzare de aur din rezervele bancilor centrale) sau din spatele usilor inchise (manipulari in piata derivatelor cu aur si tranzactii neoficiale). Cu fundamentele proaste din economie in acest moment, le va fi greu s-o faca in continuare.
Oriunde te uiti in economia globala azi vezi un val de risc si o potentiala catastrofa financiara. Vedem un numar mare de state suverane virtual falite incercand cu disperare sa mentina in viata un sistem uzat, prin evaluari fanteziste si tiparire nelimitata de bani pentru a-si finanta deficitele (modelul american). Consecinta acestei miscari "intelepte" va fi depresia economica si hyperinflatia in multe tari, fenomen prin care majoritatea monedelor isi vor pierde valuarea. Lista tarilor cu probleme creste aproape zilnic. Acronimul utilizat era la un moment PIIGS, acum a devenit PIIGSJUKUS, printre competitori intrand SUA, UK, Japonia, Italia, Spania, Grecia, Irlanda, Franta, Portugalia, statele baltice, Europa de Est si lista poate continua. Conform unor reguli oneste de contabilitate, toate aceste state ar fi declarate falite; ele pot din fericire sa tipareasca inca bani-precum SUA sau UK, or sa se imprumute si mai mult-precum Grecia si statele baltice-si sa evite din punct de vedere tehnic falimentul.
Problema nu o reprezinta atat nivelul datoriilor acumulate, pentru ca deficitele in mai toate statele cresc in aceste momente. Veniturile din taxe scad insa peste tot, timp in care cheltuielile pentru protectia sociala au tendinta sa creasca (in principal ca urmare a somajului ridicat, n.n).
In SUA de pilda, deficitul bugetar in 2009 a fost de 1,5 trilioane (10,7% din PIB) si este preconizat sa stea mai multi ani in jurul acestui nivel. I-a luat aproape 200 de ani Americii sa ajunga la datorii de 1 trilion (nivel atins in 1981). In 2009 datoriile urcasera deja la 12,4 trilioane, cu un aport de 1,9 trilioane numai in anul respectiv. In urmatorii 3 ani, conform previziunilor, SUA va datora 25 trilioane dolari. Si aceasta dublare a datoriei nu include noi fonduri pentru a sustine sistemul bancar putred. In acest moment, datoria SUA este de sase ori mai mare decat veniturile anuale din taxe. Cu valoarea datoriilor in continua crestere si cea a taxelor in contractare, nu sunt sanse ca aceasta datorie sa fie vreodata platita. Asta daca luam in calcul valoarea actuala a banilor. Iar cu o datorie scapata de sub control, ratele dobanzii o pot lua razna. Aplicati o rata a dobanzii de 15% (nu e chiar imposibil, s-a mai intamplat prin anii �80, n.n) si veti obtine o suma anuala pentru plata dobanzilor la datoria contractata de SUA de 3,75 trilioane , ceea ce conincide cu valoarea intregului buget federal. In ultimii 10 ani, datoria SUA per capita a crescut de la 20.000 dolari la 40.000. Adaugati la asta obligatiile ce revin din sistemele de asiguri sociale si medicale ("Social Security and Medicare") iar datoria pe persoana va ajunge la 250.000 dolari. De unde vor fi luati acesti bani?
Din aceste motive, Guvernele supraindatorate au doua optiuni: fie sa continue sa se imprumute si s a tipareasca bani, fie sa reduca cheltuielile publice. Este o situatie fara iesire (lose-lose situation). Tari din UE precum Grecia si Spania au introdus programe de austeriate pentru a reduce deficitul bugetar la 3% din PIB, care este valoarea maxima admisa in UE. Sunt obiective absolute nerealiste care se bazeaza exclusiv pe speranta ca economia isi va reveni in forta. In mod ironic, nici o tara din UE nu se afla cu deficitul sub 3%, nici macar Germania. E posibil ca aceste programe de austeritate sa duca la o contractie spectaculoasa a economiilor si implicit a veniturilor din taxe, care sa adanceasca marasmul acestor state. Asa ca alternativa este sa se imprumute sau sa tipareasca mai mult. Tiparitul nu este insa un lux pe care sa-l aiba membri individuali ai UE. Iar refinantarea a devenit mai scumpa sau...imposibila pentru tarile cu probleme. Dar BCE poate tipari bani si asta poate fi calea salvarii Greciei si probabil a Spaniei.
Tari precum SUA sau Marea Britanie pot inca sa se imprumute si sa tipareasca bani. Si asta vor continua sa faca. Cu deficite in crestere, somaj in crestere si problemele din sistemele financiare revenind nici n-au incotro. Vom vedea deci trilioane de dolari si lire sterline tiparite in urmatorii cativa ani. Numai ca exista o mica problema: cumparatorii acestor bonduri vor deveni foarte mofturosi. Restul lumii ar putea sa-si lichideze detinerile de datorii americane si britanice (sub forma de obligatiuni guvernamentale-bonduri), ceea ce va conduce la cresterea dobanzilor si scaderea cotatiilor valutare a celor doua valute.
Evolutii viitoare
Tarile din care provin majoritatea valutelor importante din lume-dolarul, euro, lira, yenul au probleme economice majore care nu pot fi rezolvate decat prin tiparire de bani. Din acest motiv e vanare de vant sa incerci sa prevezi care valuta din cele 4 se va subrezi prima. Toate vor deveni mai slabe, dar nu in acelasi timp. Din acest motiv vom vedea o volatilitate extrema pe pietele valutare iar speculatorii isi vor slei fortele incercand sa sara de pe o valuta pe alta. Vor fi foarte putini castigatori in acest joc.
In concluzie, ultimii 100 de ani am traversat o perioada in care Guvernele au crezut ca au inventat un miracol economic bazat pe credit nelimitat si tiparire de bani. Din nefericire, acest miracol va fi vazut de istoricii in formare ca inca o iluzie a teoriei economice alimentata de politicieni. Pe masura ce principalele valute isi vor pierde din valoare treptat in anii ce vin, aurul va face la randul sau ce stie mai bine de 6000 de ani: isi va conserva puterea de cumparare apreciindu-se in fata banilor de hartie. Guvernele au temperat pretul aurului in ultimii 30 de ani prin operatii la vedere (vanzare de aur din rezervele bancilor centrale) sau din spatele usilor inchise (manipulari in piata derivatelor cu aur si tranzactii neoficiale). Cu fundamentele proaste din economie in acest moment, le va fi greu s-o faca in continuare.
Planeta dependentilor
In urma cu 100 de ani majoritatea familiilor de pe planeta erau independente energetic si alimentar. Adica aveau suficiente lemne in spatele casei si oratanii prin curte astfel incat sa nu tremure de frig si foame. Descoperirea petrolului a facut agricultura mai usoara iar pesticidele au oferit sansa unei inmultirii aproape exponentiale a speciei: am crescut de la 1 miliard la peste 6 miliarde de suflete, in numai 3 generatii. Avansul tehnologic si-a adus contributia si in curand foarte putini puteau oferi hrana celor foarte multi. Mecanizarea agriculturii, aparitia "fabricilor" de mancare (nu discut aici de moralitatea colosilor din industria alimentara si de ingredientele ce le utilizeaza) ne-au oferit liberatea si confortul vietii la oras, dandu-ne ocazia sa ne ocupam linistiti de industria serviciilor (evident vorbesc de lumea "civilizata").
Ok, si mai departe? Asta sa fie oare viitorul luminos al umanitatii, sa nu ne fi ramas decat grija de a regla detaliile si de a urmari atent setarile sistemului pentru a-i asigura buna functionare? Ma tem ca nu. Suntem deja prea multi pentru resursursele energetice prea putine de care dispunem. Iar energiile alternative-eoliana, geotermala, solara, etc-nu vor reusi sa compenseze decat in mica masura imputinarea si disparitia ulterioara a petrolului. Daca nu vom inventa repede ceva, o descoperire epocala care sa incetineasca acest final previzibil, civilizatia umana va face, ca de atatea ori in istorie, un pas inapoi. Suntem oricum la o rascruce, privind atent la orizont. Vechile norme, cutume, stiluri de viata stau pe o fundatie tot mai subreda si noi forme de manifestare isi cauta formulele ideale. Conceptiile clasice din gandirea economica, spiritualitate, politica, stiinta sunt confruntate simultan cu provocari, contestari si o dorinta in crestere de reformare si recalibrare. Citeam pe undeva ca succesul crestinismului nu ar fi fost posibil daca expansiunea sa nu se suprapunea cu prabusirea Imperiului Roman. Socul navalirilor barbare, a prabusirii unei lumi asezate cu regulile si valorile ei a fost atat de mare iar neputinta zeilor vechi atat de evidenta in a oferi raspunsuri si solutii, incat oamenii s-au grabit sa-I sanctioneze imbratisand o credinta noua. Ramane de vazut la ce ne vom inchina dupa moartea zeitei hidrocarburilor si a zeului creditului bancar.
Ok, si mai departe? Asta sa fie oare viitorul luminos al umanitatii, sa nu ne fi ramas decat grija de a regla detaliile si de a urmari atent setarile sistemului pentru a-i asigura buna functionare? Ma tem ca nu. Suntem deja prea multi pentru resursursele energetice prea putine de care dispunem. Iar energiile alternative-eoliana, geotermala, solara, etc-nu vor reusi sa compenseze decat in mica masura imputinarea si disparitia ulterioara a petrolului. Daca nu vom inventa repede ceva, o descoperire epocala care sa incetineasca acest final previzibil, civilizatia umana va face, ca de atatea ori in istorie, un pas inapoi. Suntem oricum la o rascruce, privind atent la orizont. Vechile norme, cutume, stiluri de viata stau pe o fundatie tot mai subreda si noi forme de manifestare isi cauta formulele ideale. Conceptiile clasice din gandirea economica, spiritualitate, politica, stiinta sunt confruntate simultan cu provocari, contestari si o dorinta in crestere de reformare si recalibrare. Citeam pe undeva ca succesul crestinismului nu ar fi fost posibil daca expansiunea sa nu se suprapunea cu prabusirea Imperiului Roman. Socul navalirilor barbare, a prabusirii unei lumi asezate cu regulile si valorile ei a fost atat de mare iar neputinta zeilor vechi atat de evidenta in a oferi raspunsuri si solutii, incat oamenii s-au grabit sa-I sanctioneze imbratisand o credinta noua. Ramane de vazut la ce ne vom inchina dupa moartea zeitei hidrocarburilor si a zeului creditului bancar.
Falimentul conceptului de Mall. Cu voia dvs., ultimul pe lista, Sun Plaza
Ironia sortii, in ziua in care se deschidea Sun Plaza cu surle, trambite si majorete de varsta a treia facand batuta pe loc la intrare cu ore bune inaintea deschiderii oficiale ("cica baga astia niste reduceri mama"), pe agentiile de presa venea stirea ca 3 statii de tramvai mai sus, City Mall a fost scoasa la vanzare. Chiar daca ulterior fondul de investitii care il pastoreste a dezmintit, cifrele care au fost vehiculate in legatura cu acesta ilustreaza foarte bine falimentul conceptului.
Citat: APN/UKA European Retail Trust a incasat anul trecut, din inchirierea spatiilor comerciale circa 3,5 milioane de euro, mai putin cu 53% decat in 2008, iar valoarea imobilului s-a redus din luna iunie a anului trecut, cand era evaluat la 51,6 milioane de euro, cu 36%. Fondul australian a preluat la sfarsitul anului 2006 centrul comercial de la firma Victoria Holding, detinuta de un grup de investitori britanici, pentru 103,5 milioane de euro. La randul sau, grupul de investitori achizitionase mall-ul cu mai putin de un an inainte, pentru 46 milioane de euro, de la dezvoltatorul proiectului, Jaguar Development, controlat de oameni de afaceri greci si israelieni. (sursa Bloombiz)
Nu stiu daca v-ati plimbat de curand prin mall-ul din zona Eroii Revolutiei, un fost Circ al Foamei uitat in paragina ani buni inainte de a fi transformat in mall. Bate vantul prin el si in zilele in care ar trebui sa fie aglomerat, adica prin week-end. Nici nu e de mirare deoarece se afla plasat "strategic" intr-un cartier muncitoresc sarac (Giurgiului), in vecinatatea altui cartier muncitoresc sarac (Berceni). Ei bine, pentru ca da probabil bine in statistici ca fiecare cartier sarac sa aiba mallul sau, baietii care au gandit Sun Plaza s-au repezit sa toarne cel mai mare exemplar din Bucuresti convinsi probabil ca taie concurenta din... Aleea Castanilor. Pentru necunoscatori, respectiva locatie reprezinta un mirific targ in aer liber de sorginte turceasca, mascat de o minunata tabla albastra pe post de gard, situat la fel de strategic taman langa mall-ul proaspat inaugurat ieri. Un targ de blugi, chinezarii, margele colorate, electrocasnice de unica folosinta, ma rog, pe buzunarul majoritatii locuitorilor din zona. Oare cum nu s-au intrebat cei care au ridicat noul mall de ce s-ar imbulzi sa cumpere milionarii excentrici din cartier de la ei, din moment ce evitasera s-o faca 3 statii mai sus, de la proaspetii colegi de suferinta de la City Mall? Sau poate s-au gandit ca cei care isi vor da coate sa ia un mixer la jumate de pret la deschiderea oficiala, isi vor lua inima in dinti zilele urmatoare achizitionand si colectiile de primavara-vara? ( ma rog, chiar asa se va intampla, numai ca babutele in cauza se vor opri pentru asta la piata de zarzavat Big Berceni).
Dar ce mai conteaza asta, important e sa avem inca un mall, doar Romania are potential, e membru UE, va avea si scut, salariile se vor egaliza cu cele din vest, veniturile vor creste, criza e doar o inventie a presei de scandal economic, nu? Si stie oricine ca o investitie imobiliara de viitor se face mai ales cu ochii la trecut. In sfarsit, sa nu mai rad de necazul viitor al bietilor oameni, presupun ca vor deveni tot mai activi pe masura ce spatiile lor inchiriate se vor imputina, vor inventa evenimente caritabile unde saracimea va fi momita cu o chiftea crestina in fata camerelor, sau poate doar suse mondene (da, sa vad si eu pitipoance de Dorobanzi cum isi rup tocurile-cui in gropile din intersectia Piata Sudului).
Sunt rau cand vorbesc de pe acum de spatiile inchiriate care se vor imputina? Nu sunt rau, sunt doar vecin cu ei. Si in calitate de vecin, am observat un fenomen similar la alta monstruzitate din cartier, malul Grand Arena (4 statii dupa Sun Plaza, in directie opusa City Mall), lansat cu mare pompa anul trecut. Urcati la etaj sa vedeti ce de obloane s-au tras intre timp, de zici ca asteapta Deratizarea.
Cine a avut curiozitatea sa intre in magaoaie similare prin Vest stie ca struto-camile de calibrul asta (magazine de fite +hypermarket+ cinema+etc) se vad mai mult prin afara oraselor. La noi, s-a putut si in buricul targului (vezi Orhideea) si daca nu venea criza, ma tem ca baietii astia cu mall-urile ar fi obtinut de la Primarie o autorizatie de mutare a noastra, a cetatenilor simpli, la marginea orasului, ca sa nu-I incurcam de vreme ce tot nu avem de gand sa targuim un Gucci pe zi. Ma rog, nu dintr-o data, domnul primar Oprescu s-ar fi rastit teatral la ei in prime-time, macar sa vedem ca e de-al nostru, baiat de cartier apropiat de popor, si sa ne fie migratia mai usoara.
Citat: APN/UKA European Retail Trust a incasat anul trecut, din inchirierea spatiilor comerciale circa 3,5 milioane de euro, mai putin cu 53% decat in 2008, iar valoarea imobilului s-a redus din luna iunie a anului trecut, cand era evaluat la 51,6 milioane de euro, cu 36%. Fondul australian a preluat la sfarsitul anului 2006 centrul comercial de la firma Victoria Holding, detinuta de un grup de investitori britanici, pentru 103,5 milioane de euro. La randul sau, grupul de investitori achizitionase mall-ul cu mai putin de un an inainte, pentru 46 milioane de euro, de la dezvoltatorul proiectului, Jaguar Development, controlat de oameni de afaceri greci si israelieni. (sursa Bloombiz)
Nu stiu daca v-ati plimbat de curand prin mall-ul din zona Eroii Revolutiei, un fost Circ al Foamei uitat in paragina ani buni inainte de a fi transformat in mall. Bate vantul prin el si in zilele in care ar trebui sa fie aglomerat, adica prin week-end. Nici nu e de mirare deoarece se afla plasat "strategic" intr-un cartier muncitoresc sarac (Giurgiului), in vecinatatea altui cartier muncitoresc sarac (Berceni). Ei bine, pentru ca da probabil bine in statistici ca fiecare cartier sarac sa aiba mallul sau, baietii care au gandit Sun Plaza s-au repezit sa toarne cel mai mare exemplar din Bucuresti convinsi probabil ca taie concurenta din... Aleea Castanilor. Pentru necunoscatori, respectiva locatie reprezinta un mirific targ in aer liber de sorginte turceasca, mascat de o minunata tabla albastra pe post de gard, situat la fel de strategic taman langa mall-ul proaspat inaugurat ieri. Un targ de blugi, chinezarii, margele colorate, electrocasnice de unica folosinta, ma rog, pe buzunarul majoritatii locuitorilor din zona. Oare cum nu s-au intrebat cei care au ridicat noul mall de ce s-ar imbulzi sa cumpere milionarii excentrici din cartier de la ei, din moment ce evitasera s-o faca 3 statii mai sus, de la proaspetii colegi de suferinta de la City Mall? Sau poate s-au gandit ca cei care isi vor da coate sa ia un mixer la jumate de pret la deschiderea oficiala, isi vor lua inima in dinti zilele urmatoare achizitionand si colectiile de primavara-vara? ( ma rog, chiar asa se va intampla, numai ca babutele in cauza se vor opri pentru asta la piata de zarzavat Big Berceni).
Dar ce mai conteaza asta, important e sa avem inca un mall, doar Romania are potential, e membru UE, va avea si scut, salariile se vor egaliza cu cele din vest, veniturile vor creste, criza e doar o inventie a presei de scandal economic, nu? Si stie oricine ca o investitie imobiliara de viitor se face mai ales cu ochii la trecut. In sfarsit, sa nu mai rad de necazul viitor al bietilor oameni, presupun ca vor deveni tot mai activi pe masura ce spatiile lor inchiriate se vor imputina, vor inventa evenimente caritabile unde saracimea va fi momita cu o chiftea crestina in fata camerelor, sau poate doar suse mondene (da, sa vad si eu pitipoance de Dorobanzi cum isi rup tocurile-cui in gropile din intersectia Piata Sudului).
Sunt rau cand vorbesc de pe acum de spatiile inchiriate care se vor imputina? Nu sunt rau, sunt doar vecin cu ei. Si in calitate de vecin, am observat un fenomen similar la alta monstruzitate din cartier, malul Grand Arena (4 statii dupa Sun Plaza, in directie opusa City Mall), lansat cu mare pompa anul trecut. Urcati la etaj sa vedeti ce de obloane s-au tras intre timp, de zici ca asteapta Deratizarea.
Cine a avut curiozitatea sa intre in magaoaie similare prin Vest stie ca struto-camile de calibrul asta (magazine de fite +hypermarket+ cinema+etc) se vad mai mult prin afara oraselor. La noi, s-a putut si in buricul targului (vezi Orhideea) si daca nu venea criza, ma tem ca baietii astia cu mall-urile ar fi obtinut de la Primarie o autorizatie de mutare a noastra, a cetatenilor simpli, la marginea orasului, ca sa nu-I incurcam de vreme ce tot nu avem de gand sa targuim un Gucci pe zi. Ma rog, nu dintr-o data, domnul primar Oprescu s-ar fi rastit teatral la ei in prime-time, macar sa vedem ca e de-al nostru, baiat de cartier apropiat de popor, si sa ne fie migratia mai usoara.
Statistica Mioritica
Daca in Romania ar trai 100 de persoane, 20 ar lucra cu forme legale si 7-8 ar fi de gasit in economia gri, lucrand fara carte de munca. 10 isi fac de lucru prin agricultura autohtona de subzistenta, fiind teoretic inca buni de munca. 17 sunt elevi si studenti, 23 pensionari, 8 sunt casnice iar alte 8 sunt persoane intretinute de altii. In sfarsit, 6 sunt in cautarea unui loc de munca sau abia si l-au pierdut pe cel vechi. Va dati seama ca din taxele celor 20 de lucratori cu forme legale sunt platite servicii la care au acces toti cei 100. Din cei 20 de muncitori "la alb" avem asa: 2 lucreaza in invatamant, 2 in sanatate, 5 in administratie publica, 2 in politie, armata, servicii speciale, 3 in comert, 2 in constructii. Calculele sunt facute pe baza recensamantului din 2002 si a ultimelor raportati de la statistica. Chiar daca rotunjirile au mai deformat proiectia reala, mie imi sar in ochi cateva lucruri:
1)Sistemul de pensii are o mare problema
2)Numarul redus de salariati cu forme legale exprima foarte bine ponderea exporturi vs importuri din economia romaneasca. Cand iei mai totul de-a gata din import, e firesc ca numarul celor prinsi in activitati direct productive sa fie redus.
3)Textilele, incaltamintea, electricele si electrocasnicele chinezesti au si partile lor proaste, care se reflecta in somajul micii manufacturi locale.
4)Numarul foarte mare de "intretinuti" (8%), cei care nu mai sunt nici intr-o forma de invatamant, nici in evidenta unui oficiu de somaj. Adaugati 23% pensionari, 6% someri si inca 8% casnice si avem aproape jumatate din populatie (45%), un public formidabil de reality-show-uri.
Romania e un bun exemplu de economie care s-a redus la servicii, din pacate tot la nivel de subzistenta precum in cazul agriculturii autohtone (cu 2-3% din populatie prinsa in respectiva "ramura" se poate asigura lejer hrana pentru ceilalti cand esti bine tehnologizat iar exploatatiile au dimensiunea optima, nu 2 ha/ familie cat avem in Romania). Totusi, nu ma pot opri sa nu ma intreb: oare cati oameni lucreaza la Danone? Iaurturile lor au invadat toate supermarketurile si dau impresia ca daca ar exista cerere s-ar descurca si cu un monopol, ca lumea a uitat repede de dioxina. Cati sa lucreze in celebrele Avicole, in fabricile de mezeluri, etc?
Si tot facand calcule, rasare si ideea subversiva: daca o minoritate poate asigura strictul necesar fara probleme majoritatii multumita nivelului la care a ajuns tehnologia, la ce bun sa isi mai faca de lucru majoritatea cu serviciile, comertul si alte prostioare care nu fac altceva decat sa inventeze nevoi noi si sa dea ocazia celor care lucreaza pentru a le satisface sa isi poata lua la randul lor un credit pentru alte "nevoi personale"? Cum ar fi un sistem in care fiecare sa lucreze un numar minim de ore pentru asigurarea nevoilor elementare ale comunitatii iar in restul timpului sa taie franza la caini intr-un mod cat mai placut posibil? Romanii, grecii antici construisera o civilizatie extraordinara bazandu-se insa pe munca bruta a sclavilor. Noi avem acum masini care sa faca mare parte din treaba, nu ar mai trebui sa transpiram decat foarte putin pentru ca sistemul sa functioneze, cu conditia sa o facem benevol si nimeni sa nu se sustraga. Si sa devenim mult mai responsabili in ceea ce presupune utilizare a resurselor. Si mult mai insensibili la consumul "de fite". Ar fi anarhie, infractiuni din plictiseala, razboaie pentru trecerea timpului liber? Si daca nu? Stiu, sistemul asta viitor parca seamana a chibut evreiesc, ok. Dar sa nu imi spuneti ca nu recunoasteti in sistemul din prezent sclavagismul "soft", ca nu va cred.
PS: Inca o mica analogie. Intr-un raport publicat recent de BNR, se arata ca gradul de indatorare al romanului mediu ajunge la 22% din venituri. Daca focalizam doar pe debitorul din mediul urban, cel care are si veniturile necesare pentru a se imprumuta, sarim lejer de 30%. Daca nu puteti gandi in astfel de abstractiuni, luati-o asa: cam 2 zile pe saptamana lucrati pentru banca, pentru a achita ratele la imprumuturi si doar vreo 3 pentru voi si familia voastra. Dati la o parte cele 2 zile de smotru inutil pe care vi l-a adus consumul irational, dati la o parte inca vreo doua zile de transpiratie pentru a produce servicii nenecesare, si ajungem la 1 hai 2 zile pe saptamana, absolut suficiente pentru a va aduce contributia la asigurarea strictului necesar pentru comunitate. Ei, alta viata, nu?
1)Sistemul de pensii are o mare problema
2)Numarul redus de salariati cu forme legale exprima foarte bine ponderea exporturi vs importuri din economia romaneasca. Cand iei mai totul de-a gata din import, e firesc ca numarul celor prinsi in activitati direct productive sa fie redus.
3)Textilele, incaltamintea, electricele si electrocasnicele chinezesti au si partile lor proaste, care se reflecta in somajul micii manufacturi locale.
4)Numarul foarte mare de "intretinuti" (8%), cei care nu mai sunt nici intr-o forma de invatamant, nici in evidenta unui oficiu de somaj. Adaugati 23% pensionari, 6% someri si inca 8% casnice si avem aproape jumatate din populatie (45%), un public formidabil de reality-show-uri.
Romania e un bun exemplu de economie care s-a redus la servicii, din pacate tot la nivel de subzistenta precum in cazul agriculturii autohtone (cu 2-3% din populatie prinsa in respectiva "ramura" se poate asigura lejer hrana pentru ceilalti cand esti bine tehnologizat iar exploatatiile au dimensiunea optima, nu 2 ha/ familie cat avem in Romania). Totusi, nu ma pot opri sa nu ma intreb: oare cati oameni lucreaza la Danone? Iaurturile lor au invadat toate supermarketurile si dau impresia ca daca ar exista cerere s-ar descurca si cu un monopol, ca lumea a uitat repede de dioxina. Cati sa lucreze in celebrele Avicole, in fabricile de mezeluri, etc?
Si tot facand calcule, rasare si ideea subversiva: daca o minoritate poate asigura strictul necesar fara probleme majoritatii multumita nivelului la care a ajuns tehnologia, la ce bun sa isi mai faca de lucru majoritatea cu serviciile, comertul si alte prostioare care nu fac altceva decat sa inventeze nevoi noi si sa dea ocazia celor care lucreaza pentru a le satisface sa isi poata lua la randul lor un credit pentru alte "nevoi personale"? Cum ar fi un sistem in care fiecare sa lucreze un numar minim de ore pentru asigurarea nevoilor elementare ale comunitatii iar in restul timpului sa taie franza la caini intr-un mod cat mai placut posibil? Romanii, grecii antici construisera o civilizatie extraordinara bazandu-se insa pe munca bruta a sclavilor. Noi avem acum masini care sa faca mare parte din treaba, nu ar mai trebui sa transpiram decat foarte putin pentru ca sistemul sa functioneze, cu conditia sa o facem benevol si nimeni sa nu se sustraga. Si sa devenim mult mai responsabili in ceea ce presupune utilizare a resurselor. Si mult mai insensibili la consumul "de fite". Ar fi anarhie, infractiuni din plictiseala, razboaie pentru trecerea timpului liber? Si daca nu? Stiu, sistemul asta viitor parca seamana a chibut evreiesc, ok. Dar sa nu imi spuneti ca nu recunoasteti in sistemul din prezent sclavagismul "soft", ca nu va cred.
PS: Inca o mica analogie. Intr-un raport publicat recent de BNR, se arata ca gradul de indatorare al romanului mediu ajunge la 22% din venituri. Daca focalizam doar pe debitorul din mediul urban, cel care are si veniturile necesare pentru a se imprumuta, sarim lejer de 30%. Daca nu puteti gandi in astfel de abstractiuni, luati-o asa: cam 2 zile pe saptamana lucrati pentru banca, pentru a achita ratele la imprumuturi si doar vreo 3 pentru voi si familia voastra. Dati la o parte cele 2 zile de smotru inutil pe care vi l-a adus consumul irational, dati la o parte inca vreo doua zile de transpiratie pentru a produce servicii nenecesare, si ajungem la 1 hai 2 zile pe saptamana, absolut suficiente pentru a va aduce contributia la asigurarea strictului necesar pentru comunitate. Ei, alta viata, nu?
Atmosfera "neagra" impiedica reluarea creditarii, nu bancherii!
Afirmatia ii apartine Guvernatorului BNR Mugur Isarescu care era de parere ieri, in cadrul unui seminar, ca "30-40% din economie e doar psihologie" si ce bancher s-ar mai incumeta sa dea credite "cand atmosfera din jurul lui e neagra"? Frumos apelul la psihologie desi ma asteptam mai mult de la un medium sa imi confirme banuiala ca "perceptia creaza realitatea" decat de la seful Bancii Centrale, un om al cifrelor exacte.
Dar, m-am gandit mai bine si mi-am adus aminte de declaratiile profund linistitoare ale Guvernatorului BNR, pe tot parcursul anului 2008, ba chiar si in mai 2009 (cand vedea inca crestere economica pentru anul trecut!): economia se misca bine, criza era in curtea altora, noi aveam de facut doar mici ajustari. Si uite asa, din ajustare mica in ajustare mica am ajuns la mana FMI!
Am inteles perfect domnule Isarescu, de fiecare data cand o sa imi mai spuneti povesti cu zane despre soliditatea economiei, stabilitatea cursului si cate si mai cate, o sa le iau ca atare: o incercare abila de modificare a realitatii, o tentativa de profetie linistitoare si optimista care sa se auto-realizeze. Iese, bine, nu iese-noi suntem de vina, pesimistii din presa!
Si ce s-ar intampla ma rog, daca perceptia asupra viitorului nu o sa mai fie la fel de neagra? Se vor repezi romanii sa ia din nou credite, ca in vremurile bune? Chiar daca gradul de indatorare a ajuns (din datele BNR) la aproape 25% din veniturile disponibile, de peste doua ori mai mult decat media europeana? Si asta in conditiile in care somajul a crescut semnificativ iar veniturile au scazut in ultima perioada? Poate n-ar strica sa luam imprumuturi tot in euro, ca dobanzile la lei sunt oricum duble iar domnul Guvernator sa aiba motiv sa primeasca un nou imprumut de la FMI in visterie, pentru stabilizarea cursului si salvarea noilor debitori?
Ma mai intreb ceva: cum se face ca, in conditiile in care realitatea neagra e doar o creatie a mass-mediei cum sugereaza domnul Guvernator, bancherii se comporta in propria curte de parca ar fi de aceeasi parere cu ziaristii? Vezi cele 2000 de posturi taiate din schema anul trecut de bancile din top 10. Sigur, nu s-au inchis inca sucursale pentru ca asta ar fi dat prost la imagine (poate singurul activ real de care dispun bancherii), dar s-au dat afara mai pe sest o gramada de oameni. Oare de ce, daca incetinirea creditarii e doar o chestie de...imagine?
In alta ordine de idei tin sa ii adrag cu umilinta atentia domnului Guvernator ca vopsirea realitatii e un drog care ar trebui consumat cu moderatie, chiar si in curtea BNR. Ma refer desigur la reglementarile noi privind creditarea lansate tocmai in 2007, pe varful bulei. Cine a luat un imprumut ipotecar cand euro era 3,1-3,4 lei, fara avans si cu grad de indatorare de 70% din venituri, cred ca intelege la ce ma refer. In tot cazul domnule Isarescu, daca va treziti candva sub ferestrele BNR cu oameni disperati, executati silit in urma acestei masuri de relaxare a creditarii operate cu cateva luni inainte de criza sub-prime din SUA, va rog sa-i considerati niste simpli drogati cu pesimism si analize partinitoare din presa si sa-i tratati cu maxima severitate. In definitiv, cine sunt ei sa se opuna bunastarii pe datorie, belsugului proaspat tiparit, fericirii cu decontare pasata generatiilor viitoare?
Dar, m-am gandit mai bine si mi-am adus aminte de declaratiile profund linistitoare ale Guvernatorului BNR, pe tot parcursul anului 2008, ba chiar si in mai 2009 (cand vedea inca crestere economica pentru anul trecut!): economia se misca bine, criza era in curtea altora, noi aveam de facut doar mici ajustari. Si uite asa, din ajustare mica in ajustare mica am ajuns la mana FMI!
Am inteles perfect domnule Isarescu, de fiecare data cand o sa imi mai spuneti povesti cu zane despre soliditatea economiei, stabilitatea cursului si cate si mai cate, o sa le iau ca atare: o incercare abila de modificare a realitatii, o tentativa de profetie linistitoare si optimista care sa se auto-realizeze. Iese, bine, nu iese-noi suntem de vina, pesimistii din presa!
Si ce s-ar intampla ma rog, daca perceptia asupra viitorului nu o sa mai fie la fel de neagra? Se vor repezi romanii sa ia din nou credite, ca in vremurile bune? Chiar daca gradul de indatorare a ajuns (din datele BNR) la aproape 25% din veniturile disponibile, de peste doua ori mai mult decat media europeana? Si asta in conditiile in care somajul a crescut semnificativ iar veniturile au scazut in ultima perioada? Poate n-ar strica sa luam imprumuturi tot in euro, ca dobanzile la lei sunt oricum duble iar domnul Guvernator sa aiba motiv sa primeasca un nou imprumut de la FMI in visterie, pentru stabilizarea cursului si salvarea noilor debitori?
Ma mai intreb ceva: cum se face ca, in conditiile in care realitatea neagra e doar o creatie a mass-mediei cum sugereaza domnul Guvernator, bancherii se comporta in propria curte de parca ar fi de aceeasi parere cu ziaristii? Vezi cele 2000 de posturi taiate din schema anul trecut de bancile din top 10. Sigur, nu s-au inchis inca sucursale pentru ca asta ar fi dat prost la imagine (poate singurul activ real de care dispun bancherii), dar s-au dat afara mai pe sest o gramada de oameni. Oare de ce, daca incetinirea creditarii e doar o chestie de...imagine?
In alta ordine de idei tin sa ii adrag cu umilinta atentia domnului Guvernator ca vopsirea realitatii e un drog care ar trebui consumat cu moderatie, chiar si in curtea BNR. Ma refer desigur la reglementarile noi privind creditarea lansate tocmai in 2007, pe varful bulei. Cine a luat un imprumut ipotecar cand euro era 3,1-3,4 lei, fara avans si cu grad de indatorare de 70% din venituri, cred ca intelege la ce ma refer. In tot cazul domnule Isarescu, daca va treziti candva sub ferestrele BNR cu oameni disperati, executati silit in urma acestei masuri de relaxare a creditarii operate cu cateva luni inainte de criza sub-prime din SUA, va rog sa-i considerati niste simpli drogati cu pesimism si analize partinitoare din presa si sa-i tratati cu maxima severitate. In definitiv, cine sunt ei sa se opuna bunastarii pe datorie, belsugului proaspat tiparit, fericirii cu decontare pasata generatiilor viitoare?
Esti dat pe mana unui "recuperator" de credite? Da banca in judecata!
Auzim de credite cu probleme, mutate unor firmulite obscure pentru a spala bilantul bancilor romanesti si a salva banii actionarilor. Tot mai des apar insa cazuri de imprumuturi cesionate in favoarea unor recuperatori de creante, care au menirea sa oblige imprumutatul sa scoata banii repede, altfel isi va pierde la pret de nimic bunurile mobile si imobile. Bancile fac aceste artificii pentru a evita majorarea provizioanelor, acele rezerve care trebuie constituite in momentul in care un imprumut are probleme. Cum pentru asta ar trebui niscaiva majorari de capital iar profiturile si implicit dividendele actionarilor sunt amenintate, iata ca s-a gasit solutia mai comoda de a face praf niste destine.
Exagerez? Am intalnit saptamana trecuta o persoana (Bogdan I.) proaspat mutata la un recuperator de credite desi intarziase numai cateva zile cu rambursarea sumelor restante solicitate de banca, recuperator care cerea imperativ toti banii ramasi din credit repede inapoi, altfel debitorul nostru risca sa se vada cu lucrurile la mezat. Banca (BCR) nu il notificase in scris asa cum prevede contractul pentru a se mai putea face ceva ("nu avem bani pentru a notifica pe toata lumea" i s-a explicat la sucursala cu pricina) asa ca cei 15.000 lei ramasi de plata trebuie scosi din pamant din iarba verde.
Sunt insa cazuri in care se pot pierde locuinte pentru imprumuturi de nevoi personale de cateva mii de euro. Citam din articolul "Cum ramai fara casa pentru o datorie de 2000 euro" din Romania Libera: "O privire aruncata asupra anunturilor de licitatie publicate de banci la tribunal si chiar pe site-urile proprii releva ca situatii in care oameni au ramas fara locuinta din cauza unor datorii banale exista peste tot in sistemul bancar. Cristian, un barbat de 50 de ani din Alba Iulia, va ramane fara locuinta din cauza unei datorii de 7.915,23 lei plus dobanzi, comisioane si cheltuieli de judecata, dupa cum spune anuntul de vanzare. Locuinta mostenita o data cu datoria la banca de la tatal sau va intra in posesia altcuiva, in ciuda faptului ca valoarea ei este de zeci de ori mai mare decat restanta la credit".
Si stim cu totii cum decurg astfel de licitatii, cat de transparente sunt si cine cumpara mai pe nimic proprietatile scoase la vanzare. Au fost semnalate zeci de cazuri de publicitate discreta sau inexistenta a acestor vanzari, asa ca nu mai dam citate aici.
Ce este de facut? Daca exista vicii de procedura (de exemplu, o notificare scrisa din partea bancii cum prevede contratul ca in cazul prezentat mai sus), exista sansa unui proces in care banca sa fie trasa la raspundere. Multi nu stiu insa ca procesele de anulare a cesiunilor de credite pot fi deschise si din alte motive. Sa vedem ce parere are cunoscutul avocat Gheorghe Piperea-citam dintr-un articol publicat in Bursa in octombrie 2009:
"Un credit isi pastreaza aceasta denumire doar daca o Banca sau un IFN este parte in contract; acesta este un contract intuitu personae in raport cu Banca, fiindca numai bancile pot da credite (in aceasta materie, suntem in prezenta unui monopol legal). Ratiunea instituirii unui astfel de monopol legal este usor de inteles, avand in vedere interesul general pentru buna derulare a unor astfel de contracte si pentru mentinerea stabilitatii sistemului financiar-bancar. Schimbarea Bancii din pozitia de creditor poate pune in discutie valabilitatea in continuare a contractului ca atare; prin cesiunea creditului, raportul dintre noul creditor si debitorul initial capata o alta natura juridica; de aceea, cesiunea, care modifica contractul initial, ar avea nevoie de acordul debitorului; si, intrucat in cadrul acestor "cesiuni" succesive de creanta debitorul este complet ignorat (el este doar notificat ca are un nou creditor, adica un nou stapan), am mai putea vorbi de inca un motiv de nulitate".
(vezi: http://www.bursa.ro/on-line/s=print&sr=articol&id_articol=64927.html)
Daca va considerati deci transferat abuziv la un astfel de recuperator de creante sfatul nostru este sa dati banca in judecata. Cu atat mai mult cu cat aveati resurse de a face fata ratelor in mod normal, fapt demostrat din istoricul platilor, dificultati conjuncturale impiedicandu-va sa platiti la timp un numar de rate. Orice motiv suplimentar reprezinta o sansa in plus pentru a castiga procesele. Apelul la justitie este deocamdata singura salvare pana in momentul in care se va adopta in sfarsit o lege a falimentului personal care sa impiedice din start o serie lunga de abuzuri.
Ce se mai poate spune in plus? Daca va amintiti, imprumutul de la FMI si CE a venit ca urmare a amenintarilor voalate facute de sectorul bancar. A trebuit ca statul sa ia 20 de miliarde de euro pentru ca BNR sa deblocheze rezervele minime obligatorii in valuta ale bancilor (scadere de la 40% la 25%) iar la bancile-mama sa se intoarca niste bani, restul urmand sa asigure in principal finantarea firmelor straine din Romania. Intre timp numarul restantelor tot creste si nici nu-i de mirare de vreme ce romanii au ajuns de doua ori mai indatorati decat media Uniunii Europene.
Poate va fi nevoie in curand de o noua "centura de siguranta" de la FMI. Si poate ca la un moment dat veniturile din taxe si impozite, tot mai subtiri, nu vor putea sa acopere plata dobanzilor decat cu sacrificii imense din partea populatiei. Ce facem atunci, in postura de popor rau platnic? Poate se inventeaza intre timp si recuperatorii de creante pentru natiuni. Cum vi se pare scenariul asta SF? "Alo, Romania, ne pare rau sa te anuntam, dar imprumutul tau de 20 de miliarde a fost cesionat. Daca nu ne platesti repede, o sa te executam silit, scoatem tara la vanzare". "Aoleo maiculita, cum asa? Si eu ce fac? Unde ma mut?" se aude timid la celalalt capat al firului. "Iti sugeram Marea Neagra, e loc suficient acolo, nu?".
Exagerez? Am intalnit saptamana trecuta o persoana (Bogdan I.) proaspat mutata la un recuperator de credite desi intarziase numai cateva zile cu rambursarea sumelor restante solicitate de banca, recuperator care cerea imperativ toti banii ramasi din credit repede inapoi, altfel debitorul nostru risca sa se vada cu lucrurile la mezat. Banca (BCR) nu il notificase in scris asa cum prevede contractul pentru a se mai putea face ceva ("nu avem bani pentru a notifica pe toata lumea" i s-a explicat la sucursala cu pricina) asa ca cei 15.000 lei ramasi de plata trebuie scosi din pamant din iarba verde.
Sunt insa cazuri in care se pot pierde locuinte pentru imprumuturi de nevoi personale de cateva mii de euro. Citam din articolul "Cum ramai fara casa pentru o datorie de 2000 euro" din Romania Libera: "O privire aruncata asupra anunturilor de licitatie publicate de banci la tribunal si chiar pe site-urile proprii releva ca situatii in care oameni au ramas fara locuinta din cauza unor datorii banale exista peste tot in sistemul bancar. Cristian, un barbat de 50 de ani din Alba Iulia, va ramane fara locuinta din cauza unei datorii de 7.915,23 lei plus dobanzi, comisioane si cheltuieli de judecata, dupa cum spune anuntul de vanzare. Locuinta mostenita o data cu datoria la banca de la tatal sau va intra in posesia altcuiva, in ciuda faptului ca valoarea ei este de zeci de ori mai mare decat restanta la credit".
Si stim cu totii cum decurg astfel de licitatii, cat de transparente sunt si cine cumpara mai pe nimic proprietatile scoase la vanzare. Au fost semnalate zeci de cazuri de publicitate discreta sau inexistenta a acestor vanzari, asa ca nu mai dam citate aici.
Ce este de facut? Daca exista vicii de procedura (de exemplu, o notificare scrisa din partea bancii cum prevede contratul ca in cazul prezentat mai sus), exista sansa unui proces in care banca sa fie trasa la raspundere. Multi nu stiu insa ca procesele de anulare a cesiunilor de credite pot fi deschise si din alte motive. Sa vedem ce parere are cunoscutul avocat Gheorghe Piperea-citam dintr-un articol publicat in Bursa in octombrie 2009:
"Un credit isi pastreaza aceasta denumire doar daca o Banca sau un IFN este parte in contract; acesta este un contract intuitu personae in raport cu Banca, fiindca numai bancile pot da credite (in aceasta materie, suntem in prezenta unui monopol legal). Ratiunea instituirii unui astfel de monopol legal este usor de inteles, avand in vedere interesul general pentru buna derulare a unor astfel de contracte si pentru mentinerea stabilitatii sistemului financiar-bancar. Schimbarea Bancii din pozitia de creditor poate pune in discutie valabilitatea in continuare a contractului ca atare; prin cesiunea creditului, raportul dintre noul creditor si debitorul initial capata o alta natura juridica; de aceea, cesiunea, care modifica contractul initial, ar avea nevoie de acordul debitorului; si, intrucat in cadrul acestor "cesiuni" succesive de creanta debitorul este complet ignorat (el este doar notificat ca are un nou creditor, adica un nou stapan), am mai putea vorbi de inca un motiv de nulitate".
(vezi: http://www.bursa.ro/on-line/s=print&sr=articol&id_articol=64927.html)
Daca va considerati deci transferat abuziv la un astfel de recuperator de creante sfatul nostru este sa dati banca in judecata. Cu atat mai mult cu cat aveati resurse de a face fata ratelor in mod normal, fapt demostrat din istoricul platilor, dificultati conjuncturale impiedicandu-va sa platiti la timp un numar de rate. Orice motiv suplimentar reprezinta o sansa in plus pentru a castiga procesele. Apelul la justitie este deocamdata singura salvare pana in momentul in care se va adopta in sfarsit o lege a falimentului personal care sa impiedice din start o serie lunga de abuzuri.
Ce se mai poate spune in plus? Daca va amintiti, imprumutul de la FMI si CE a venit ca urmare a amenintarilor voalate facute de sectorul bancar. A trebuit ca statul sa ia 20 de miliarde de euro pentru ca BNR sa deblocheze rezervele minime obligatorii in valuta ale bancilor (scadere de la 40% la 25%) iar la bancile-mama sa se intoarca niste bani, restul urmand sa asigure in principal finantarea firmelor straine din Romania. Intre timp numarul restantelor tot creste si nici nu-i de mirare de vreme ce romanii au ajuns de doua ori mai indatorati decat media Uniunii Europene.
Poate va fi nevoie in curand de o noua "centura de siguranta" de la FMI. Si poate ca la un moment dat veniturile din taxe si impozite, tot mai subtiri, nu vor putea sa acopere plata dobanzilor decat cu sacrificii imense din partea populatiei. Ce facem atunci, in postura de popor rau platnic? Poate se inventeaza intre timp si recuperatorii de creante pentru natiuni. Cum vi se pare scenariul asta SF? "Alo, Romania, ne pare rau sa te anuntam, dar imprumutul tau de 20 de miliarde a fost cesionat. Daca nu ne platesti repede, o sa te executam silit, scoatem tara la vanzare". "Aoleo maiculita, cum asa? Si eu ce fac? Unde ma mut?" se aude timid la celalalt capat al firului. "Iti sugeram Marea Neagra, e loc suficient acolo, nu?".
miercuri, 3 martie 2010
Trecutul, prezentul si viitorul banilor de hartie
Cu 300 de ani in urma, John Law a crezut ca scoate economia Frantei din criza inlocuind aurul cu bani de hartie si umfland balonul creditului. Aflati mai jos ce legatura exista intre banii de hartie, "afacerea Mississippi", obligatiunile guvernamentale si cum se poate repeta istoria... monetara.
Iesita dintr-un razboi devastator pentru transarea succesiunii la tronul Spaniei, economia Frantei se clatina pe picioare la inceputul secolului al XVIII-lea, coplesita de datorii. Solutia a venit de la John Law, economist scotian (nascut intr-o familie de aurari si bancheri), aventurier si mare amator de speculatii financiare, care se refugiase in Franta pentru a evita condamnarea la inchisoare in Anglia, in urma uciderii unui rival intr-un duel. Law a propus stimularea activitatii industriale prin inlocuirea aurului cu banii de hartie, oferiti drept credit, si reducerea datoriei nationale a Frantei prin vinderea unor actiuni ale unor companii de perspectiva in comertul cu teritoriile din colonii. Ideea lui Law de a fonda o banca nationala care sa creeze si sa diversifice instrumente de credit si sa emita bani de hartie care sa-i inlocuiasca pe cei din aur (care nu puteau fi multiplicati) i-a venit manusa regentului Philippe d’Orleans, in contextul in care finantele Frantei erau secatuite, mai exista putin aur in vistierie pentru baterea de monede noi, ceea ce facea dificile schimburile comerciale. Uns intr-o pozitie importanta, echivalentul ministrului de Finante, Law a infiintat in 1716 "Banque Générale Privée", cu scopul de a dezvolta utilizarea banilor de hartie. Desi era o banca privata, trei sferturi din capital reprezentau bondurile guvernamentale si certificatele de trezorerie. In 1917, Law cumpara Mississippi Company, pretinzand ca in acest fel va fi ajutata colonia franceza din Louisiana. Compania in cauza primeste monopolul comertului cu Indiile de Vest si America de Nord, iar Law o "deschide" catre public, care putea cumpara actiuni. In 1718, "Banque Générale" este rebotezata "Banque Royale", ca o subliniere a faptului ca certificatele sale erau garantate de rege. Simultan, Mississippi Company capatase monopolul comertului pe mare, absorbind rivali precum "Compania Indiilor Orientale", "Compania Chinei" etc., toate acestea fiind unificate in 1719 sub numele de "Compagnie Perpetuelle des Indes".
Sistemul imaginat de Law se baza pe schimbul dintre actiunile acestei companii-mamut de comert exterior si obligatiunile guvernamentale, statul incasand fonduri importante pentru a-si acoperi cheltuielile si datoriile si incurajand fatis speculatiile cu actiuni. In 1720, "Banque Royale", care devenise o veritabila Banca Centrala a Frantei, si "Compania Indiilor" au fost unificate. Law a continuat sa exagereze consistenta bogatiilor din Louisiana, emitand noi actiuni ale companiei de comert si diluand valoarea celor vechi, cu fondurile stranse in acest fel cumparand si mai multe obligatiuni ale guvernului francez. Pretul actiunilor crescuse fulgerator, de la 500 livre in 1719 la 18.000 livre in a doua jumatate a anului 1720, moment in care suspiciunile alimentate de oponentii lui Law (masa monetara se dilatase cu 300%, iar preturile din Paris se dublasera din 1718 pana in 1720) au dus la o scadere la fel de accelerata, in urmatorul an actiunile pierzand 97% din valoare. Ambele ramuri ale ingineriei lui Law se prabusesc simultan cand detinatorii de actiuni si obligatiuni cer sa le converteasca in bani reali, si nu de hartie. In 1721, banii de hartie ai lui Law nu mai valorau nimic. Acesta este demis si paraseste Franta, murind de pneumonie la Venetia in 1729, sarac. Iar pentru aproape 200 de ani de atunci, in Franta cuvantul "banque" va fi considerat "murdar".
Morala?
Cu ce seamana schema lui Law? Modul in care bancile centrale tiparesc bani cu care cumpara bonduri guvernamentale, extinzand astfel baza monetara – va suna cunoscut? Nimeni nu pare ingrijorat de dilatarea deficitelor bugetare in acest mod, de vreme ce detinatorii de obligatiuni nu pot pretinde sa le fie achitata valoarea lor in... aur. Ce se intampla insa daca deficitele nu mai sunt finantabile in anii ce vin? Actualul experiment cu banii de hartie a inceput in 1971, de cand dolarul nu mai este convertibil in aur.
Dupa cum arata Bill Bonner intr-un excelent eseu din The Daily Reckoning ("The Descend of Money"), noul standard al banilor de hartie a permis de atunci un boom al creditarii la nivel global – cum se petrecusera lucrurile si in timpul lui Law. "SUA au inceput sa creeze dolari. Iar cetatenii lor – sa-i cheltuiasca. Dolarii s-au acumulat sub forma de rezerve; celelalte banci centrale s-au batut sa-i aiba. In curand, exportatorii produceau prea mult. Importatorii consumau, la randul lor, prea mult. si erau prea multi bani si credit peste tot. Apoi, economia Japoniei a explodat prima, in 1989. A urmat sectorul dot.com in 1999, iar in final toata planeta a fost cutremurata de spargerea balonului creditului in 2007. Brusc, toata lumea devenise precum Japonia. si acum, toate natiunile, fara sa sufle o vorba, urmeaza modelul lui Law. Toate emit "aur de hartie" sub forma de titluri, bonduri, certificate, ca si cum ar fi "Banque Royale". Europa va trebui sa-si finanteze un deficit de 2,2 trilioane in acest an, SUA cu unu-doua trilioane mai mult. Unde se va ajunge in acest mod? "Priviti, oricum, cu atentie Japonia, care a deschis balul si s-ar putea sa-l si incheie prima. Deficitul sau bugetar este deja mai mare decat veniturile, iar datoriile publice acumulate depasesc, la randul lor, de sapte ori deficitul", avertizeaza Bonner.
Iesita dintr-un razboi devastator pentru transarea succesiunii la tronul Spaniei, economia Frantei se clatina pe picioare la inceputul secolului al XVIII-lea, coplesita de datorii. Solutia a venit de la John Law, economist scotian (nascut intr-o familie de aurari si bancheri), aventurier si mare amator de speculatii financiare, care se refugiase in Franta pentru a evita condamnarea la inchisoare in Anglia, in urma uciderii unui rival intr-un duel. Law a propus stimularea activitatii industriale prin inlocuirea aurului cu banii de hartie, oferiti drept credit, si reducerea datoriei nationale a Frantei prin vinderea unor actiuni ale unor companii de perspectiva in comertul cu teritoriile din colonii. Ideea lui Law de a fonda o banca nationala care sa creeze si sa diversifice instrumente de credit si sa emita bani de hartie care sa-i inlocuiasca pe cei din aur (care nu puteau fi multiplicati) i-a venit manusa regentului Philippe d’Orleans, in contextul in care finantele Frantei erau secatuite, mai exista putin aur in vistierie pentru baterea de monede noi, ceea ce facea dificile schimburile comerciale. Uns intr-o pozitie importanta, echivalentul ministrului de Finante, Law a infiintat in 1716 "Banque Générale Privée", cu scopul de a dezvolta utilizarea banilor de hartie. Desi era o banca privata, trei sferturi din capital reprezentau bondurile guvernamentale si certificatele de trezorerie. In 1917, Law cumpara Mississippi Company, pretinzand ca in acest fel va fi ajutata colonia franceza din Louisiana. Compania in cauza primeste monopolul comertului cu Indiile de Vest si America de Nord, iar Law o "deschide" catre public, care putea cumpara actiuni. In 1718, "Banque Générale" este rebotezata "Banque Royale", ca o subliniere a faptului ca certificatele sale erau garantate de rege. Simultan, Mississippi Company capatase monopolul comertului pe mare, absorbind rivali precum "Compania Indiilor Orientale", "Compania Chinei" etc., toate acestea fiind unificate in 1719 sub numele de "Compagnie Perpetuelle des Indes".
Sistemul imaginat de Law se baza pe schimbul dintre actiunile acestei companii-mamut de comert exterior si obligatiunile guvernamentale, statul incasand fonduri importante pentru a-si acoperi cheltuielile si datoriile si incurajand fatis speculatiile cu actiuni. In 1720, "Banque Royale", care devenise o veritabila Banca Centrala a Frantei, si "Compania Indiilor" au fost unificate. Law a continuat sa exagereze consistenta bogatiilor din Louisiana, emitand noi actiuni ale companiei de comert si diluand valoarea celor vechi, cu fondurile stranse in acest fel cumparand si mai multe obligatiuni ale guvernului francez. Pretul actiunilor crescuse fulgerator, de la 500 livre in 1719 la 18.000 livre in a doua jumatate a anului 1720, moment in care suspiciunile alimentate de oponentii lui Law (masa monetara se dilatase cu 300%, iar preturile din Paris se dublasera din 1718 pana in 1720) au dus la o scadere la fel de accelerata, in urmatorul an actiunile pierzand 97% din valoare. Ambele ramuri ale ingineriei lui Law se prabusesc simultan cand detinatorii de actiuni si obligatiuni cer sa le converteasca in bani reali, si nu de hartie. In 1721, banii de hartie ai lui Law nu mai valorau nimic. Acesta este demis si paraseste Franta, murind de pneumonie la Venetia in 1729, sarac. Iar pentru aproape 200 de ani de atunci, in Franta cuvantul "banque" va fi considerat "murdar".
Morala?
Cu ce seamana schema lui Law? Modul in care bancile centrale tiparesc bani cu care cumpara bonduri guvernamentale, extinzand astfel baza monetara – va suna cunoscut? Nimeni nu pare ingrijorat de dilatarea deficitelor bugetare in acest mod, de vreme ce detinatorii de obligatiuni nu pot pretinde sa le fie achitata valoarea lor in... aur. Ce se intampla insa daca deficitele nu mai sunt finantabile in anii ce vin? Actualul experiment cu banii de hartie a inceput in 1971, de cand dolarul nu mai este convertibil in aur.
Dupa cum arata Bill Bonner intr-un excelent eseu din The Daily Reckoning ("The Descend of Money"), noul standard al banilor de hartie a permis de atunci un boom al creditarii la nivel global – cum se petrecusera lucrurile si in timpul lui Law. "SUA au inceput sa creeze dolari. Iar cetatenii lor – sa-i cheltuiasca. Dolarii s-au acumulat sub forma de rezerve; celelalte banci centrale s-au batut sa-i aiba. In curand, exportatorii produceau prea mult. Importatorii consumau, la randul lor, prea mult. si erau prea multi bani si credit peste tot. Apoi, economia Japoniei a explodat prima, in 1989. A urmat sectorul dot.com in 1999, iar in final toata planeta a fost cutremurata de spargerea balonului creditului in 2007. Brusc, toata lumea devenise precum Japonia. si acum, toate natiunile, fara sa sufle o vorba, urmeaza modelul lui Law. Toate emit "aur de hartie" sub forma de titluri, bonduri, certificate, ca si cum ar fi "Banque Royale". Europa va trebui sa-si finanteze un deficit de 2,2 trilioane in acest an, SUA cu unu-doua trilioane mai mult. Unde se va ajunge in acest mod? "Priviti, oricum, cu atentie Japonia, care a deschis balul si s-ar putea sa-l si incheie prima. Deficitul sau bugetar este deja mai mare decat veniturile, iar datoriile publice acumulate depasesc, la randul lor, de sapte ori deficitul", avertizeaza Bonner.
luni, 1 martie 2010
De unde te informezi cand investesti?
Sa cauti oportunitati urmarind curentul principal din mass-media e cea mai neinspirata decizie pe care o poti lua. Poti fi sigur ca, in momentul in care se vorbeste mai mult despre un subiect, "banii inteligenti" ies din acel activ, facand loc maselor.
Vorbim astazi de varfurile petrolului, saga euro-dolar, cantecele de sirena ale brokerilor pentru SIF-uri si, mai nou, Fondul Proprietatea.
In vara anului 2008 vorbeam cu unul dintre analistii Money Channel, fost analist al companiei de brokeraj WBS. Subiectul zilei era pretul petrolului. "Unde se va opri oare?", ne intrebam atunci. Ei bine, omul, de a carui inteligenta nu ma indoiesc, imi spunea convins: "Nu vei mai vedea de-acum petrolul sub 100 dolari". si a fost 35 de dolari chiar inainte de sfarsitul acelui an. E drept, atunci nu se vorbea prea mult de Goldman Sachs. Piata era insa intoxicata de rapoarte pesimiste legate de resursele de petrol, mass-media de specialitate erau focalizate pe asta, se crease un curent de opinie in favoarea investitiilor in petrol (contracte futures sau actiunile companiilor care extrag titeiul). Treptat, pe masura ce baietii destepti isi inversau pozitiile, aceste voci alarmiste au scazut tonul; s-a vorbit din ce in ce mai mult de reducerea cererii in perioada de recesiune care urma, iar pretul a scazut pentru ca nou-venitii, desi convinsi ca fac afacerea vietii, nu au putut sustine prin noi achizitii pretul.
S-au gasit intre timp noi campuri petroliere? Bineinteles ca nu; focalizarea mass-media si a analistilor s-a schimbat insa radical! Va veni vremea cand rapoarte noi vor fi activate. "Lumea mai are petrol doar pentru o generatie", vor titra ziarele si burtierele programelor de stiri. Nici o manipulare nu se pierde, toate se transforma.
Perceptia creeaza realitatea
Putini mai simt acum amenintarea disparitiei petrolului. Asta nu inseamna ca isteria nu va fi reambalata curand. Cine realiza amenintarea deficitelor mari ale porcusorilor acum 3 luni (tarile PIIGS)? Acestea existau insa bine-mersi in bugetele Greciei, Italiei, Irlandei, Spaniei, Portugaliei. Dintr-o data, presa a inceput sa vorbeasca insa de falimentul Greciei, despre problemele insurmontabile ale Spaniei etc. S-au facut bani buni pariind pe scaderea euro in fata dolarului, iar aparitia brusca a pesimistilor poate fi pusa si in relatie cu o isprava din lumea bondurilor in decembrie. Investitorii (in special China) au inceput sa renunte la bondurile americane, speriati de dezechilibrele care se acumuleaza – tiparirea de bani si oferirea lor cu dobanda zero, programe faraonice de stimulare a economiei etc.
Peste 50 miliarde dolari in hartii de tezaur s-au cerut convertite in cash numai in ultima luna a anului trecut (precedentul record – 44 miliarde in aprilie 2009). Ei bine, cum refluxul investitorilor impunea o crestere de dobanda pentru calmarea si reatragerea lor, iar o tara supraindatorata precum SUA nu poate accepta usor asa ceva, s-a gasit repede o solutie: petarda care a explodat in Europa le-a dat de inteles indecisilor ca tot dolarul e mai sigur.
Manipulari cu pretul activelor
Rapoartele fanteziste ale brokerilor au facut de multe ori subiectul ironiilor noastre. Va amintiti cum se mai spunea prin 2007 ca n-are nici o importanta nivelul dividendelor (cu referire la SIF-uri), ca mai importante sunt activele (aici se reambala mitul listarii Erste si al impactului sau)? Am dat cu ochii, in ultima vreme, de tot soiul de rapoarte entuziaste pe Fondul Proprietatea (cel mai recent al Intercapital), prin care se recomanda cumparare in vederea listarii, recalculandu-se avantajos valoarea activelor. Nimeni nu pare sa sublinieze un mic detaliu: investitorii ar trebui sa fie pasionati de dividende, si nu de activele unei companii, target cu care risca sa ramana cu ochii in soare (cei care au cumparat actiuni Timpuri Noi asteapta si acum un cumparator pentru teren, desi nu au nici o certitidine ca banii respectivi le vor fi virati ca dividende sau ca pot ramane drept fond de dezvoltare, la dispozitia companiei etc).
Iar dividendele pe care un fond de investitii le incaseaza de la companiile din portofoliu vor fi diluate cu 16% (impozitul datorat statului) in momentul in care Fondul va oferi, la randul sau, dividende, corect? Ca sa nu mai vorbim de cheltuielile Fondului, care vor reduce, la randul lor, valoarea acelor dividende primite de la societatile din portofoliu. Deci si detinerile sale in actiuni ale altor companii ar trebui discountate cu minimum 16%. Ca sa nu mai pomenim ca n-are nici un rost sa calculezi valoarea activelor Fondului pornind de la valoarea companiilor unde este actionar, daca acestea sunt nelistate. Aici, coeficientul de ajustare ar trebui sa fie substantial, pentru ca Fondul, ca minoritar, nu controleaza deciziile care se iau acolo si nici nu poate renunta usor la detineri daca societatea nu se tranzactioneaza.
Intercapital uita insa de discountul la care se tranzactioneaza actiunile SIF la bursa si isi imagineaza ca actiunile Fondului Proprietatea ar trebui sa se apropie de valoarea activului net. Ma rog, cand sunt atatia care au cumparat ieftin actiuni FP chiar si la 10% din valoarea nominala, intelegem de ce vin acum brokerii cu recomandari de cumparare la 70-80% din aceasta valoare. Pana la urma, profiturile trebuie marcate, nu?
Vorbim astazi de varfurile petrolului, saga euro-dolar, cantecele de sirena ale brokerilor pentru SIF-uri si, mai nou, Fondul Proprietatea.
In vara anului 2008 vorbeam cu unul dintre analistii Money Channel, fost analist al companiei de brokeraj WBS. Subiectul zilei era pretul petrolului. "Unde se va opri oare?", ne intrebam atunci. Ei bine, omul, de a carui inteligenta nu ma indoiesc, imi spunea convins: "Nu vei mai vedea de-acum petrolul sub 100 dolari". si a fost 35 de dolari chiar inainte de sfarsitul acelui an. E drept, atunci nu se vorbea prea mult de Goldman Sachs. Piata era insa intoxicata de rapoarte pesimiste legate de resursele de petrol, mass-media de specialitate erau focalizate pe asta, se crease un curent de opinie in favoarea investitiilor in petrol (contracte futures sau actiunile companiilor care extrag titeiul). Treptat, pe masura ce baietii destepti isi inversau pozitiile, aceste voci alarmiste au scazut tonul; s-a vorbit din ce in ce mai mult de reducerea cererii in perioada de recesiune care urma, iar pretul a scazut pentru ca nou-venitii, desi convinsi ca fac afacerea vietii, nu au putut sustine prin noi achizitii pretul.
S-au gasit intre timp noi campuri petroliere? Bineinteles ca nu; focalizarea mass-media si a analistilor s-a schimbat insa radical! Va veni vremea cand rapoarte noi vor fi activate. "Lumea mai are petrol doar pentru o generatie", vor titra ziarele si burtierele programelor de stiri. Nici o manipulare nu se pierde, toate se transforma.
Perceptia creeaza realitatea
Putini mai simt acum amenintarea disparitiei petrolului. Asta nu inseamna ca isteria nu va fi reambalata curand. Cine realiza amenintarea deficitelor mari ale porcusorilor acum 3 luni (tarile PIIGS)? Acestea existau insa bine-mersi in bugetele Greciei, Italiei, Irlandei, Spaniei, Portugaliei. Dintr-o data, presa a inceput sa vorbeasca insa de falimentul Greciei, despre problemele insurmontabile ale Spaniei etc. S-au facut bani buni pariind pe scaderea euro in fata dolarului, iar aparitia brusca a pesimistilor poate fi pusa si in relatie cu o isprava din lumea bondurilor in decembrie. Investitorii (in special China) au inceput sa renunte la bondurile americane, speriati de dezechilibrele care se acumuleaza – tiparirea de bani si oferirea lor cu dobanda zero, programe faraonice de stimulare a economiei etc.
Peste 50 miliarde dolari in hartii de tezaur s-au cerut convertite in cash numai in ultima luna a anului trecut (precedentul record – 44 miliarde in aprilie 2009). Ei bine, cum refluxul investitorilor impunea o crestere de dobanda pentru calmarea si reatragerea lor, iar o tara supraindatorata precum SUA nu poate accepta usor asa ceva, s-a gasit repede o solutie: petarda care a explodat in Europa le-a dat de inteles indecisilor ca tot dolarul e mai sigur.
Manipulari cu pretul activelor
Rapoartele fanteziste ale brokerilor au facut de multe ori subiectul ironiilor noastre. Va amintiti cum se mai spunea prin 2007 ca n-are nici o importanta nivelul dividendelor (cu referire la SIF-uri), ca mai importante sunt activele (aici se reambala mitul listarii Erste si al impactului sau)? Am dat cu ochii, in ultima vreme, de tot soiul de rapoarte entuziaste pe Fondul Proprietatea (cel mai recent al Intercapital), prin care se recomanda cumparare in vederea listarii, recalculandu-se avantajos valoarea activelor. Nimeni nu pare sa sublinieze un mic detaliu: investitorii ar trebui sa fie pasionati de dividende, si nu de activele unei companii, target cu care risca sa ramana cu ochii in soare (cei care au cumparat actiuni Timpuri Noi asteapta si acum un cumparator pentru teren, desi nu au nici o certitidine ca banii respectivi le vor fi virati ca dividende sau ca pot ramane drept fond de dezvoltare, la dispozitia companiei etc).
Iar dividendele pe care un fond de investitii le incaseaza de la companiile din portofoliu vor fi diluate cu 16% (impozitul datorat statului) in momentul in care Fondul va oferi, la randul sau, dividende, corect? Ca sa nu mai vorbim de cheltuielile Fondului, care vor reduce, la randul lor, valoarea acelor dividende primite de la societatile din portofoliu. Deci si detinerile sale in actiuni ale altor companii ar trebui discountate cu minimum 16%. Ca sa nu mai pomenim ca n-are nici un rost sa calculezi valoarea activelor Fondului pornind de la valoarea companiilor unde este actionar, daca acestea sunt nelistate. Aici, coeficientul de ajustare ar trebui sa fie substantial, pentru ca Fondul, ca minoritar, nu controleaza deciziile care se iau acolo si nici nu poate renunta usor la detineri daca societatea nu se tranzactioneaza.
Intercapital uita insa de discountul la care se tranzactioneaza actiunile SIF la bursa si isi imagineaza ca actiunile Fondului Proprietatea ar trebui sa se apropie de valoarea activului net. Ma rog, cand sunt atatia care au cumparat ieftin actiuni FP chiar si la 10% din valoarea nominala, intelegem de ce vin acum brokerii cu recomandari de cumparare la 70-80% din aceasta valoare. Pana la urma, profiturile trebuie marcate, nu?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
