7 conspiratori impotriva economiilor tale

Iti iubesti aproapele de la taxe si impozite? Poate te intelegi mai bine cu agentul imobiliar sau brokerul? Palavragesti ore in sir cu angajatul de la relatii cu clientii al companiei de telefonie mobila? Te simti ca acasa in agentia de pariuri? Iti faci confidente cu bancherul? Iti pastrezi diploma de licenta inramata pe perete? Daca ai raspuns cu DA la toate aceste intrebari si nu stai in imediata apropiere a unui magazin cu etnobotanice, inseamna ca traiesti in cea mai buna dintre lumile posibile. In caz ca nu, citeste mai jos despre modurile in care se conspira jovial la spolierea ta finaciara si trucurile folosite de conspiratori.

1.Agentul imobiliar: inutilitatea cu logoree
Ai nevoie de un exemplar in cazul in care esti “investitor”, cauti terenuri, spatii de birouri si depozitare, etc. Pentru o banala vanzare sau inchiriere de apartament ceausist la ce va trebuie insa asa ceva? Verificarea dpdv legal a documentelor proprietarului o face si notarul (in cazul in care sunt probleme, agentul imobiliar se va spala oricum pe maini). La vizionari mergi oricum impreuna cu agentul, deci nu scutesti niste drumuri. Omul reprezinta insa un factor de presiune pentru ambele parti, vrea sa se vada mai repede cu banutul in buzunar si va presa subtil proprietarul sa accepte mai putin sau cumparatorul sa dea mai mult (se gasesc din plin argumente pentru ambele parti cand trebuie). Partea proasta este ca 90% din anunturile de vanzare sau inchiriere au in spate agentii. De ce vor oamenii sa plateasca neaparat comision? Pai, nu vor neaparat (mai ales cumparatorii/chiriasii) dar sunt fortati de imprejurari. “Nu va luam comision, percem doar de la comparator/chirias” e formula magica prin care un proprietar care si-a dat anuntul ca “particular” ajunge sa fie preluat de agentie care da apoi anunturile cu propriile sale telefoane. In definitiv, poate ca printr-un intermediar tranzactia se face mai repede, nu? Ei bine, fals! Un anunt care vine din partea unui particular e vazut de toti cititorii potentiali ai site-ului de imobiliare (cateva mii uzual) carora le sclipeste beculetul“uite o proprietate cu 4% mai ieftina!” (2% de la cumparator si 2% de la vanzator) sau “uite o chirie cu 4% mai ieftina”(daca apelezi la o agentie, poti plati in loc de 12 chirii pe an..12,5, jumatate din chiria pe prima luna revenind intermediarului drept comision) in timp ce apelarea la o agentie iti aduce doar cativa potentiali clienti interesati, cei cu care are contact agentul si le poate pomeni si de proprietatea dvs. In tot cazul, putini inteleg ca un comparator/chirias ce vine printr-o agentie imobiliara va tinde sa negocieze mult mai strans, incercand sa compenseze sumele mai mari pe care le plateste suplimentar drept comisioane, asa ca magicul “de la dvs nu luam nici un comision, doar de la comparator” are costurile sale implicite.

2. Bancherul: taxarea deghizata in servicii
Incep direct cu concluzia. Impreuna cu orice produs sau serviciu bancar vin camuflate o droaie de taxe si comisioane, produsul sau serviciul initial fiind doar momeala, carligul de marketing, pentru acestea. Nu crezi? Sa presupunem ca ai reusit sa pui cativa firfirei de-o parte de la ultimul salariu. Crezi ca poti repeta figura si luna urmatoare si mergi la banca sa deschizi un depozit. Ok, se poate cum sa nu,dar mai intai trebuie sa ai contul curent in care sa depui si din care sa ridici banii. Iar daca ai contul curent, taxele curg garla. Administrare anuala, comison retragere, comision depunere (exista si asa ceva). Vrei sa vezi ce bani mai ai in cont? Iti trimitem noi contra cost extrasul lunar. Poate vrei si un card ca sa scutesti drumul pana la banca cand vrei sa retragi ceva din cont? Sigur ca da, dar platiti va rog taxa de emitere si comisionul de administrare. Stiti ceva, nu ne suparam pe dvs daca nu puteti economisi, de platit facturi tot platiti. Luati un internet banking, e ieftin ca braga. Platiti doar taxele aferente contului curent si dispozitivul asta minunat de generare a parolelor. Ai fost victima unui bandit electronic care ti-a tras banii din cont? Ne pare rau, noi ce vina avem? Poate vrei un mic imprumut? Avem, cum sa nu, dar achitati mai intai comisionul de acordare si taxa de analiza a dosarului. A, sa nu uit, va trebui sa platiti un mic comison de risc valutar iar daca vreti sa ne dati banii inapoi avem un maruntis de comision de rambursare anticipata, sper ca nu va suparati, nu? Tii, am uitat sa va spun, aveti o dobanda fixa in primul an si variabila cum vrem noi dupa, deci s-ar putea sa mai creasca, dar nu va faceti griji, e bine sa ganditi pozitiv. De cardul de credit nu mai zic nimic, i-ati experimentat probabil deja “binefacerile”.

3. Statul, un haiduc “pe invers”: ia de la saraci si da la bogati
Sa facem o mica adunare: impozit pe venit (16%) plus TVA (24%) plus contributiile de asigurari sociale, sanatate si somaj (10,5%+5,5% +0,5%) si ajungem deja la peste jumatate din veniturilor celor (putini) care mai muncesc virat la buget. Ce face statul de banii astia? Intretine armata celor pusi sa le colecteze, da comenzi prietenilor politici aranjand licitatiile publice astfel incat sa castige cine trebuie, etc. Avem in schimb impozite pe proprietate minuscule, pentru a menaja agoniseala stransa cu greutate in cei 20 de ani de “libertate” de clasa politica si miliardarii din afacerile cu statul. Nu incurajam munca, dar ocrotim fiscal proprietatea. Descurajam consumul prin TVA si accize dar nu facem nimic sa incurajam exporturile in dauna importurilor, inclusiv prin curs (doar ne-am imprumutat de la FMI sa protejam cursul, nu?). Cand sandramaua incepe sa scartaie, luam repede niste credite sa conservam cat se poate “pacea sociala”. Cum o sa le plateasca generatiile viitoare in conditiile in care tinerii sunt tot mai putini numerosi si mai dispusi sa emigreze? Ce mai conteaza, or vedea cei care vor fi la putere atunci cum, cat mai sunt ceva oscioare de ros pana atunci e bine sa ne mentinem la guvernare indiferent cate galeti impartim pentru asta.

4. Brokerul: comision pe expertiza…softului
Haideti sa nu pomenim aici de intermedierea achizitiei de actiuni care include si consultanta brokerului (sunt prea multe de spus, inclusiv despre prabusirea din 2007-2008 cand clientii erau incurajati permanent sa cumpere pe trend de scadere pentru a nu rata oportunitatile care deveneau din ce in ce mai ..mari). Ma refer doar la tranzactiile neasistate de broker, la brokerajul on-line deci. Ei bine, prin tarile civilizate, comisionul se ia pe pachet de actiuni si este modic (la 100.000 de actiuni platesti atat, la 1 milion atat, etc). Ei bine, la noi se ia comision ca procent din valoarea tranzactiei si este nerusinat de mare prin comparatie cu cel perceput la pachet de actiuni pe afara. Cum sa platesti, sa spunem, 0,6% din valoarea actiunilor cumparate, cata vreme tu esti cel care introduce singur ordinul in piata? Softul munceste mai mult cand valoarea actiunilor e 10.000 lei decat daca ai cumpara actiuni de numai 5.000 lei? Adica ti se permite sa dai un click pe platforma de tranzactionare si pentru asta platesti cat dobanda bancara pe o luna? Eu inteleg ca si brokerii mici trebuie sa traiasca, dar de ce sa o faca pe spatele meu? Sa tina cursuri, sa dea consultanta, sa reduca din costuri daca veniturile din tranzactionarea simpla nu le ajung.

5. Telefonia mobila: comunica(erra)re humanum est
Nu inteleg cum pot cheltui unii cu lejeritate sute de lei lunar pe telefonia mobila. De ce sa inchei abonamente pe zeci de euro la un singur funizor cand trei cartele diferite de cate 5 euro, in principalele retele, cu mii de minute incluse, asigura comunicarea lunara pentru o duzina de utilizatori? Lasand la o parte costurile, ma intreb oare cum functiona lumea acum 15 ani doar cu telefonul fix la dispozitie? Era mare tristete intr-adevar. Ce distrusi trebuie sa fii fost parintii nostri cand stabileau o intalnire la 6 si un sfert la Universitate la ceas, in loc sa dispuna de liberatea de miscare oferita de telefonia mobila “ deci pe la 6, la Fantani, ne sunam de acolo cand ajungem, bine?”. Ce tristete sa pleci cu lista de cumparaturi de acasa in loc sa o suni pe pisi sa iti dea ultimele instructiuni la raft. Si revenind la carligul de marketing “mii de minute in retea”, ca tot nu costa nimic pentru furnizorul de semnal, cum poti sa te bucuri la asa ceva cand stii ca pot fi nocive pentru sanatatea ta?. Sa iti schimbi telefonul cat mai des si sa te mandresti in grupul de prieteni cu poze chinuite, filmulete meschine si ultimele inregistrari cu Guta pe noua ta jucarie, asta da progres, asta da civilizatie. Pentru un anumit segment al populatiei, fara venituri foarte mari, mobilul tine loc de apartament decent sau masina de fite. “Nu imi permit eu prea multe, dar uite macar ce scula am, cate stie sa faca”.

6. Studii superioare: in ce schimb lucrezi la fabrica de diplome?
Un articol interesant, sub semnatura lui Jaime Levy Moreno (“Dropout Generation”), a aparut pe site-ul Mises.org la inceputul verii trecute. Vorbea despre Spania dar trasaturile sociale surprinse acolo se potrivesc cu realitatea din multe tari europene. “In ultimele doua decenii, in tarile Europei Mediteraneene si in special in Spania, un nou grup social a aparut (asa-numitii “jovenes”). Membri sai au cateva caracteristici. E vorba in primul rand de barbati, cu varsta cuprinsa intre 25-35 de ani, desi exista si persoane la 40. In al doilea rand, se afla intr-un stadiu permanent intre absolvirea studiilor si primul job. In al treilea rand, traiesc de regula cu parintii pentru a economisi bani, fapt ce le permite sa iasa in oras cu prietenii de cel putin trei ori pe saptamana. In al patrulea rand, cand cedeaza la presiunile parintilor si isi iau un job, e vorba de unul part-time, ocazional, prost platit. In sfarsit, si cel mai important, primesc de regula ajutor de somaj si revin periodic pe listele oficiilor de munca dupa cate o activitate pasagera. Este important sa ne focalizam atentia si asupra anilor de studiu pe care un student in Spania trebuie sa-i bifeze. Calitatea diplomelor s-a depreciat in ultima vreme asa ca nici un angajator nu mai este impresionat de un astfel de certificat trecut in CV. In mod obligatoriu, e nevoie suplimentar de cel putin un master sau o specializare postuniversitara si fluenta in cel putin 3 limbi straine. Asta inseamna desigur un numar mai mare de ani petrecuti in studentie si, pentru cei mai privilegiati, 1-2 ani de deprindere a limbilor straine la fata locului. Nu cu mult timp in urma in Spania, era o onoare sa fii absolvent de studii superioare, doar un numar limitat de persoane putandu-se lauda cu o astfel de diploma obtinuta cu costuri mari si studiu “incordat” si serios.Acum, este aproape gratis sa urmezi cursurile unei univesitati spaniole iar acest fapt este vazut ca o sansa pentru cei din paturile mai sarace pentru a avansa, in speranta ca vor face parte la un moment dat din clasa tinerilor “realizati”. Dar, ca sa fim sinceri, acest grup este destul de redus numeric. Iar usurinta de a deveni student ajuta in definitiv Guvernul care poate raporta astfel un numar mai mic de someri”. Suna cunoscut, nu? Cand toata lumea a capatat o diploma, pentru departajare s-a inventat masterul. Mergem in pas alergator spre doctorat, cu unica speranta ca angajatorul ne va aprecia efortul nebagand de seama ca informatiile si cunostiintele care stau la baza diplomei initiale de licenta sunt deja perimate.

7. Agentia de pariuri: “home, sweet home”?
Observ tot mai des ciorchini de tineri vegetand in agentiile de pariuri. Mai un suc, mai niste “capace” la jocurile electronice, mai un pariu, mai un gol de cateva zeci de lei din portofelul babacului. Multi jucatori iti vor spune povesti cu X sau (pe care nu il cunosc personal, doar au auzit de el), care castiga constant la pariuri. Orice poveste de succes are nevoie de mituri. Poate ca repectivul chiar a prins cateva bilete castigatoare. Pe termen lung insa, daca persevereaza, casa de pariuri ii va scoate fumurile de Nostradamus din cap. Poate insa ca norocosul nostru joaca doar foarte des si isi face publice doar succesele trecand sub tacere infrangerile. Inventia diabolica este sa construiesti agentii de pariuri cu look de bar, indemnand consumatorii sa isi incerce norocul si la pariuri. Socializare si jocuri de noroc, o reteta cu success asigurat. Daca ma gandesc bine, ma intreb de ce nu se aplica formula lui Patriciu (BET Arena ii apartine) si pentru cele 6 pozitii de mai sus. O cofetarie bancara unde sa pui botul la un card de credit nu doar la savarine, o cafenea bursiera, un fast-food unde sa testezi gratuit cartele de mobil si sa depeni amintiri din facultatea care nu ti-a folosit la nimic, o bodega de cartier unde la fiecare impozit achitat sa primesti bonus o tuica din bani publici, etc. Sigur, lista ramane deschisa si puteti adauga noi pozitii celor 7 sugerate de mine, cu motivatiile personale.