7500 dolari/uncia, pretul la care aurul existent in lume acopera integral dolarii in circulatie

Calculul ii apartine analistului Dylan Grice de la Societe Generale (un adversar al investitiei in marfuri totusi), care considera aurul un pariu impotriva vanitatii oficialilor din Guverne si Bancile Centrale. Interesant de remarcat: inainte de turarea tiparului Fed, nivelul convertibilitatii dolarului in aur era in 2008 la 3000 dolari/uncia. Iar in 1980, la precedenta bula a metalelor pretioase, aurul atinsese temporar o capitalizare superioara masei monetare din SUA. Ramane sa ne intrebam cum de apar astfel de perspective doar in momentul in care un activ a atins deja maximul istoric, de vreme ce iresponsabilitatea autoritatilor ce au in grija piata monetara e totusi.. a-temporala?

In decembrie 2010 Grice arata ca, pe termen lung, investitia in “commodities” risca sa isi dezamageasca fanii. “Din 1870 pana in prezent, in termeni reali, profitul celor care au pariat pe marfuri a fost apropiat de zero” (vezi aici un grafic interesant), fiind net surclasati inclusiv de posesorii de bonduri. Precedenta piata “bull” pentru marfuri s-a asemanat cu managerii englezi de fotbal “au promis mult, au ars frumos pentru o vreme dar in cele din urma s-au dovedit un fiasco, zdrobind imimile celor care rezusera in ei”. Istoria umanitatii se bazeaza pe adaptabilitate si inovatie iar a detine marfuri este ca si cum ai paria impotriva acestora subliniaza Grice. In martie 2011, analistul SG revine insa cu niste precizari, plus un grafic al paritatii aur/baza monetara (vezi aici). La un pret de 7500 dolari/uncia, aurul ar acoperi integral dolarii din circulatie. Daca am fi facut insa calculul in 2008, inainte de programele de QE (quantitative easing) si de parasutarea fondurilor pentru salvarea sectorului bancar din SUA, uncia de aur ar fi trebuit sa ajunga la “numai” 3.000 dolari pentru a acoperi baza monetara din SUA. Iar in 1980, un an de varf pentru metalele pretioase (pentru a calma inflatia a fost nevoie de ridicarea sucesiva si agresiva a dobanzilor, bondurile ajungand la un randament de 20%!), am asistat pentru scurt timp chiar la o depasire a dolarilor de hartie de catre metalul galben, moment in care sintagma “nu putem reveni la etalonul aur, pur si simplu nu exista aur suficient in lume pentru a acoperi dezvoltarea societatii” si-a dovedit subtirimea intelectuala (daca aurul e putin, e suficient sa ii creasca pretul, nu?)

Trecutul, aliatul universal
Cum prima criza majora a creditului a aparut in anul 33 DC (si de atunci a intrat in peisaj) iar greci antici se deprinsesera cu inflatia ridicata, nu pare exagerat sa mizezi impotriva capacitatii bancherilor de a invata ceva din greselile trecutului, spune Dylan Grice. Precum crizele creditului, nu e nimic nou legat de perioadele inflationiste, fie ca ne raportam la episoade similare din trecutul indepartat, epoca moderna sau cea contemporana. De fiecare data avem de-a face cu Guverne incoltite din punct de vedere fiscal si cu politizarea emisiunii monetare. Iar cu solvabilitatea sectorului public tot mai amenintata in lumea dezvoltata si cu rolul de majorete economice asumat de Bancile Centrale nu e deloc exclus ca nu vom repeta greselile trecutului incheie Grice.

Din punctual meu de vedere, observ ca experientele trecutului pot fi folosite universal, pentru a justifica sau a intari orice teorie. Cand vrei sa vorbesti despre deflatia iminenta aduci in discutie experienta Japoneza, and vrei sa agiti spectrul hyperinflatiei de referi la Republica de la Weimar, Ungaria, Zimbabwe. Cu ceva transpiratie, cred ca putem identifica in trecut evenimente care sa ne sustina orice teorie. Dincolo de credibilitatea mai mare sau mai mica a autorilor, un filtru necesar trebuie sa il reprezinte si contextul. Mi se vorbeste de aur ca un refugiu universal cand aurul e deja la maxim istoric? Hm, poate ca analiza in cauza e doar o componenta a pshihozei de masa de data recenta ori pur si simplu un raport de marketing iscusit. Similar “peak” oil, or “pretul cerealelor va exploda pe motiv de raspandire a bioetanolului sau shimbarea alimentatiei chinezilor”, atentionari sosite cand piata e intamplator pe un varf al bulei commodities. Ca un facut insa, perspectivele alarmiste lipsesc in vremuri de piata linistita, cu preturile asezate cuminte pe media lor istorica, semn ca argumentele schimbarii de paradigma nu au priza cand bursele sunt calme.