Lebede negre si extrapolari entuziaste. Cum sa pierzi bani la sigur in pietele financiare

Majoritatea juatorilor mizeaza din ce in ce mai multi bani in pietele care cresc consecvent de ceva vreme acoperind sub urale putinele voci pesimiste. Argumentul? Extrapolarea. Ce a crescut saptamana trecuta si creste saptamana asta, se va umfla sigur si cea viitoare, mai ales cand toata lumea si-a bagat banii acolo. Exista insa o minoritate cu experienta care stie ca probabilitatea de inversare a perceptiei este direct proportionala cu exuberanta participantilor. Rationamentul? Nu-ti pune toate ouale in acelasi cos cu gloata, teme-te de “lebedele negre”(evenimente neprevazute). In final, cele doua tabere fac schimb de experienta si bani. Cititi mai jos despre o strategie indicata indiferent de tabara in care te plasezi

Ati observat fenomenul extrapolarii in toate bulele cu care ati fost contemporani, de la imobiliarele care merg doar in sus, la SIF-urile care tinteau suta de mii de puncte si la petrolul are urma sa creasca in 2008 la 200 dolari/baril. Cand isteria s-a format, nimeni nu concepe ca preturile pot sa mai si scada. Asta explica si de ce mai apar victime pe parcurs, cand corectiile deja s-au declansat. “Vanatorii de oportunitati” apar la fiecare nou val de scaderi ale cotatiilor, in speranta ca miscarea e doar una temporara si ca ascensiunea se va relua (va amintiti de brokerii care recitau in 2008 “actiunile sunt bune dpdv fundamental, e un bun moment de cumparare”?). De vina in aceste cazuri este extrapolarea joviala, mentalitatea care nu concepe o altfel de evolutie in afara celei liniar-ascendente. Observati si evolutia lichiditatii in preajma maximelor si minimelor istorice. Veti observa ca in ciuda preturilor foarte mari, foarte multi cumpara (ziarele abunda de stiri gen “actiunea X a oferit detinatorilor un castig de Y% in ultimele Z luni”; “investitorul M a decis sa cumpere proprietatea/activul/compania P pentru T milioane euro/lei/dolari”; niciodata nu se da insa titlu cu “investitorul M a vandut”-pe trend de crestere, se insista obligatoriu pe cumparator si nu pe vanzator), asa cum si in cazul unui minim istoric volumele urca spectaculos, focalizarea media e pe vanzatori iar stirile subliniaza exiturile.

O strategie cuminte
Conceptul “lebedei negre” a fost lansat de Nassim Taleb in cartea cu acelasi nume si reprezinta o frumoasa expunere literara a teoriei probabilitatilor. Sansele producerii unui eveniment cu impact negativ (o “lebada neagra”) sunt direct proportionale cu gradul de entuziasm care caracterizeaza starea de spirit dominanta. “Contrarienii” sunt de altfel o specie de succes la bursa, care se bucura nespus cand mentalitatea extrapolatoare predomina in pietele financiare. Intrebarea care se pune este in ce masura cineva poate identifica macar aproximativ finalul unui trend de scadere si inceputul unuia de crestere? Desi retrospectiv lucrul pare joaca de copii, existenta acelor dinti de fierastrau in care merg bursele poate deruta si jucatorii cu experienta. Din acest motiv, daca excludem norocul chior din ecuatie, cel mai sanatos este sa utilizati o strategie de intrare si iesire din piata.

De pilda, investiti initial 10% din suma vizata in acest scop. Urmariti evolutia investitiei. Aveti pierdere? Opriti-va din cumparat si vindeti tot daca pierderea depaseste 10% din suma investita (1% din capitalul total). Aveti profit? Mai adaugati 10% pozitiei iar ciclul se reia. Daca aveti norocul sa nimeriti intr-un trend de durata, veti investi intreaga suma si veti urmari apoi cum se acumuleaza profitul. In nici un caz nu piramidati pe scadere. Adica, dupa ce ati cumparat de primii 10%, nu veti mai lua de inca 10% cand pretul scade (“pentru a va imbunatati media”) si tot asa la preturi din ce in ce mai mici. Nu poti sti cand se va relua cresterea si nu e deloc confortabil sa vezi in portofoliu un minus considerabil si asta a la long. Aceasi strategie de retragere treptata o puteti utiliza si pentru marcarea profitului. Daca preturile isi revin va opriti din vanzare si puteti chiar continua achizitiile daca ultimul maxim este depasit; in caz contrar, daca scaderea se reia, renuntati treptat la restul detinerilor. Poate nu pare o strategie stralucita la prima vedere, dar ganditi-va cat de bine v-ar fi prins in 2008 (cand scaderile se accelerau la bursa) sau in primavara lui 2009 (cand un ciclu intermediar de crestere debuta timid)