Masacru in pietele de marfuri. Deja-vu?

Aproape de inchidere bursiera din SUA peisajul era halucinant joi pe pietele de marfuri: argintul pierdea 12%, petrolul aproape 10% (intrare temporara sub 100 dolari/baril), orezul 5%, cuprul peste 4%, aurul scadea cu “numai” 3%, etc. Banii fierbinti se imbulzesc pe scara de incendiu, ajutati si de unele masuri administrative (vezi cresterea marjelor pentru contractele pe argint de pilda) iar intrebarile de 100 de puncte sunt: se repeta scenariul post-Lehman din 2008 (petrolul s-a corectat de la aproape 150 dolari la..35)? Urmeaza inca o migratie temporara pe dolar? Sau “de data asta e diferit”? Atentie, adevaratele oportunitati incep sa se profileze la orizont!

Cine urmareste cat de cat pietele financiare nu poate ignora anumite paralele cu mijlocul anului 2008. Dupa cresteri agresive care dusesera de pilda petrolul in preajma a 150 dolari/baril (atentie, dolarul era si atunci depreciat, euro urcand pana la nivelul de 1,6 dolari!), investitorii au inceput sa se retraga treptat marcandu-si profiturile, tendinta ce avea sa se incheie intr-o adevarata degringolada in momentul falimentului Lehman Brothers, teama de contraparte in lumea bancara determinand investitorii sa se refugieze de pe marfuri si actiuni pe bonduri (dolarul s-a apreciat simultan pana la euro/usd 1,25). Ca si atunci, acum avem preturi ale marfurilor in stratosfera si un dolar pe care aparent nu il mai vrea nimeni. Istoria se repeta, nu-i asa? Mai ales in piete ciclice precum cele financiare…

Cum am scris mai bine de doua luni in urma aici, nu mai cred in scenariul hiperinflationist. Am si enumerat atunci 8 motive. Cei care vedeau preturile materiilor prime urcand la cer in pas de defilare, aurul si mai ales argintul valorand inzecit, sunt destul de bosumflati acum (cu atat mai mult cu cat au mediile de achizitie mai ridicate). Asistam la o corectie cu atat mai agresiva cu cat preturile urcasera mai repede (argintul s-a dezumflat in numai cateva zile de la 50 la 35 dolari/uncie, o scadere deci de 30%). Ce a cauzat aceasta marcare agresiva de profituri? O inasprime inevitabila a politicii monetare in SUA si spatiul euro (deci iesirea banilor fierbinti din joc), niste miscari tehnice (“rezistente”incapatanate precum cea de la 50 dolari in cazul argintului) si masuri administrative (cerinte de crestere a capitalului pentru cei cu pozitii tot in piata argintului, diminund efectul de levier). Intr-o masura mult mai mica, aprecierea de ieri a dolarului fata de euro (2% intr-o singura sedinta, olala!).

Atentie la pendul!
Sa se repete tras la indigo scenariul din 2008? Asta ar insemna ca bursele de actiuni sa urmeze in curand celor de marfuri. Sa nu ne grabim insa. Deocamdata nu vad nimic la orizont care sa inlocuiasca efectul Lehman (poate o majorare intempestiva a dobanzilor in SUA). Mi-e greu sa cred deci ca vom vedea din nou petrolul la 35 dolari, argintul la 11 sau euro/dolar la 1,2. Dar nu exclud total aceasta ipoteza. Oricum, ne vom confrunta cu efectul de pendul. Cand fortezi niste limite intr-o directie, oprirea miscarii de crestere poate genera retrageri la fel de agresive in directia opusa, mai ales iin cazurile in care aprecierea a fost exponentiala, ca in cazul argintului. Cum se intampla deseori in astfel de situatii, miscarea la burse devaseaza stirile de impact care ar justifica-o. Am putea asista in ziele/saptamanile/lunile ce vin la noi perspective pesimiste, noi declaratii panicoase, etc care sa justifice exitul investitorilor. Sigur, in zilele ce vin o revenire tehnica e oricand posibila, pentru a camufla oarecum directia pe care s-au inscris pietele si a deruta investitorii mai putin abili.

Nu ma pot abtine sa reiau insa acest pasaj dintr-un articol de saptamana trecuta
“Pe termen mediu, cresterea dobanzii de politica monetara mi se pare iminenta. Altfel, Fed va ramane singurul cumparator important pentru bondurile americane. Trebuie in plus ca institutia in cauza sa forteze un nou refugiu pe dolar aspirand banii fierbinti din piete (cei oferiti luni bune fara dobanda speculatorilor). Asteptati-va deci la un nou val de deflatie, cu scaderi ale burselor si corectii pentru marfuri, inclusiv pentru aur si argint. Mi-e teama insa ca ar putea fi ultimul pinten deflationist inainte de o inflatie agresiva pe dolar care sa-i schimbe “profilul”. Moment in care ni se va vorbi tot mai mult de rolul stabilizator al aurului, de necesitatea de a reveni la acoperirea in aur a valutelor (intamplator SUA are cea mai mare rezerva de aur)”.

Putina teorie a conspiratiei
Sa punem cap la cap cateva informatii. China vrea sa reduca agresiv rezerva sa valutara in dolari, presedintele Bancii Mondiale vorbeste de rolul aurului intr-un cos valutar de referinta, fostul sef al Fed, Greenspan, vorbeste cu regret de renuntarea la etalonul aur, speculatorul de geniu Soros organizeaza un seminar despre noua ordine…monetara, S&P da perspectiva negativa ratingului SUA. Nu vi se pare iminenta o revenire a dolarului, determinarea prin orice mijloace a investitorilor sa fuga de pe marfuri si actiuni spre certificate ale Trezoreriei SUA? Ramane sa ne intrebam ce urmeaza mai departe.

Am incercat sa formulez luna trecuta 3 scenarii post-criza. Scriam atunci ca “o crestere de dobanzi in SUA, sau macar o declaratie de incetarea a QE 2 (fara prelungirea in QE3) cu prefigurarea unor iminente cresteri de dobanzi nu va pica deloc bine pietelor de actiuni sau de marfuri. Se vor corecta cele care au crescut cel mai mult, deci shortati mai de sus aurul, argintul, cuprul, produsele agricole; evident, long pe dolar, “short” pe euro. Pretul bondurilor urca, alimentat de cresterea dobanzilor si asteptarile deflationiste. Guvernele decid in plus o inasprire a politicii fiscale pentru a insanatosi finantele publice, impozitele cresc. Decizii de aceasta natura pot impinge insa economiile din nou in recesiune, cu o piata a muncii fragilizata anterior si o tendinta deja conturata spre economie in dauna consumului. Modelul japonez deci, cu deflatie si deleveraging in loc de inflatie si global-trading. Conteaza insa foarte mult tipul de reactie a publicului in acest punct. Alegatorii vor cere (foarte vocal, posibil masiv stradal) politicienilor sa intervina, politicienii vor cere Bancilor Centrale sa faca ceva. Consecinta a masurilor adoptate avem recesiune in W, burse in scadere, somaj in crestere, o noua criza, inclusiv de nervi. Bancile Centrale iau taurul de coarne. “Ati vazut ca prima data v-am scos din criza?” Keynes da iar cu tifla scolii austriece. Pentru a lupta cu recesiunea se va monetiza si mai multa datorie, se vor arunca noi stimulente fiscale in piete, dobanzile de politica monetara sunt reduse din nou”.

Strategie pentru investitori
Fie ca asistam doar la o corectie agresiva pe marfuri (moment in care cine cunoaste efectul de pendul va astepta preturi foarte atractive pentru a intra la cumparare) fara ca asta sa ne arunce in din nou in recesiune, fie ca scenariul expus mai sus se materializeaza, moment in care ne aflam intr-o deflatie temporara, ca statie intermediara spre o noua reinflamare a preturilor, e bine sa stati cu ochii pe activele forte-actiuni ale companiilor miniere, metale pretioase dar si imobiliare (o crestere a dobanzilor le va da un nou bobarnac spre scadere). Cum spuneam mai sus, nu mai cred in scenariul hiperinflationist, prin care se distruge valoarea banilor si se reduce ponderea datoriilor istorice. Nu exclud insa un nou Bretton Woods prin care sistemul monetar sa fie resetat, moment in care cine isi pastreaza economiile in..hartie sa iasa destul de ciufulit. Oricum, nu incercati sa prindeti din zbor cutitul care cade. Asteptati ca valul deflationist ce urmeaza sa isi faca consume deplin efectele inainte de a vana “oportunitati” in zona marfurilor. Ce creste in mai bine de 2 ani va scade in cateva luni bune. Ieri a fost doar inceputul.