Demografia si marsurile funebre

Romania va avea 18 milioane de locuitori in 2050 (tribuna isi tine respiratia). Scaderea natalitatii e o problema generalizata in Vest (tribuna isi sterge o lacrima). Fara suportul generatilor tinere, generatia baby-boom va face elegant foamea (tribuna isi smulge parul de groaza). Lasand flotarile retoricii la o parte, cresterea populatiei globale seamana cu graficul oricarei bule speculative. De la 1 milard la inceputul secolului trecut, la 7 miliarde in prezent, asta pornind de la cele 300 milioane din vremea lui Hristos. Scaderea natalitatii in lumea occidentala poate avea de-a face cu legile ciclicitatii dar mai degraba cu schimbarea modului de viata si a sistemului de valori. Le trecem mai jos in revista.

Inainte de orice, tendintele demografice reprezinta un semnal de alarma in functie de locul din care le privesti. Din India sau lumea araba sau din Europa. Per total, populatia planetei continua sa creasca, scaderea din Occident fiind compensata de evolutia din Orient. Nu e comod sa asisti la o reducere constanta a numarului de tineri, mai ales cand te-ai nascut intr-o perioada de boom demografic (anii ’65-’75 in Romania) sau imediat dupa razboi in statele occidentale. Sistemul asigurarilor sociale se bizuie pe contributia tinerilor, sistemele de pensii nereformate asisderea. Perspectiva unei Europe-azil de categoria a III a nu e deloc roza, mai ales cand faci parte din generatia trecuta de 40 de ani. Firesc as zice, de vreme ce pentru majoritatea dintre noi, lumea incepe si se termina cu propria persoana. Poate insa ca generatiile nascute in secolul XXI nu vor face o tragedie din asta. Sigur, perspectiva bunicilor sarantoci nu e placuta, dar cate proprietati de mostenit vor fi peste 30 de ani! O casa pe care sa o platesti in 30-40 de ani tremurand la gandul ca banca o sa te execute va fi o amintire palida pentru tinerii de azi. De ce scade natalitatea in lumea occidentala?

1.”Emanciparea” femeii
Mai tineti minte filmele americane vechi, de prin anii ’50? Imaginea sotului care se intoarce obosit de la job si este asteptat de sotia casnica cu mancarea pe masa si de copiii care topaie dezinvolt in jurul casei? Nevestele nu mai sunt de mult casnice in lumea occidentala, au un program la fel de lung si de stresant ca sotii lor, bunicii sunt la casa lor din alt oras. Formarea profesionala cere timp, banca isi vrea apoi ratele la timp, seful vrea si el ore suplimentare. Decizia aducerii pe lume a unui copil se ia destul de greu (unul,nu 2-3 cat ar reprezenta rata de inlocuire) si uneori prea tarziu. Alfel stateau lucrurile acum 100-200 de ani. Femeia era dependenta economic de sot, de multe ori nici nu avea drept de proprietate sau de vot. A face copii intra in fisa postului, o diploma de onorabilitate pentru orice nevasta care si-ar fi justificat cu greu in caz contrar locul ocupat in gospodarie.

2. Copiii nu mai sunt “active”, ci entitati greu controlabile
“Un copil in plus, o mana de lucru suplimentara”-cam asta era logica taraneasca acum cateva generatii. PamanTul se lucra slab mecanizat iar familiile numeroase aveau un avantaj. Copii se faceau si pentru a transmite un sistem de valori sau pentru a te conforma unuia. Vezi si acum familiile numeroase din cultele neo-protestante sau din lumea araba. Tarile din batrana Europa sunt insa departe de orice fervoare religioasa (SUA ramane inca destul de habotnica in anumite portiuni). In plus, nici la capitolul sistem de valori schema nu mai functioneaza. Ar putea sa imi enumere cineva cu certitudine care vor fi valorile generatiilor de maine, ce principii vor pune pe primul plan?. Vor fi ecologisti sau consumeristi, atei sau new-age-isti, principiali sau arivisti,etc, etc?. Nici parintii nu mai sunt prea siguri pe adevarurile lor la rapiditatea cu care avanseaza stiinta si mentalitatile intr-o lume unde schimbarea a devenit principala constanta.

3. Efectele individualismului
Copii nu mai inghit pe nemestecate ce le transmit parintii si isi doresc o viata independenta de cele mai multe ori in alt oras daca nu chiar in alta tara decat in cea in care s-au nascut. “Fac un copil ca sa aiba cine sa imi dea o cana cu apa” e un principiu din societatile traditionale, unde 2-3 generatii coabitau sub acelasi acoperis sau locuiau in imediata apropiere. Cand stii ca sunt mari sanse ca principiile si ideile tale sa intre in coliziune cu cele ale copiilor, ca vor pleca cel mai probabil de acasa la un moment dat si ca singuratatea la batranete e greu de evitat te decizi mai greu sa faci copii in ziua de azi. Iar daca motivatia transmiterii unui sistem de valori e tot mai subreda, la fel a ajuns cea a transmiterii unor categorii de active. “Sa fac un copil sa aibe cine sa mosteneasca ce am agonisit” nu prea se mai poarta. In primul rand pentru ca vesticii au ajuns sa fuga de proprietatea obtinuta dupa o viata de sclavie la banci, apoi pentru ca impozitele pe mosteniri sunt oricum inrobitoare.

Exploatarea petrolului si utilizarile lui “colaterale” (mase plastice, ingrasaminte), progresele din medicina au generat explozie demografica fara precedent in secolul XX. Planetei i-au trebuit 2000 de ani ca sa isi tripleze populatia dar au fost suficient un singur secol ca sa crestem de aproape 7 ori numeric (vezi aici un discurs efectele cresterii exponentiale, profesorul Albert Bartlett e o autoritate in domeniu ). Or, ce creste parabolic mai si scade la un moment dat, nu? Adoptarea modelului occidental va grabi probabil o incetinire a cresterii demografice la nivel global, mai ales in zonele unde religia nu se opune vehement schimbarilor de paradigma. Altfel, ce nu aduce schimbarea modului de viata si a sistemului de valori se va produce prin imputinarea resurselor naturale. Deja apa e o problema in multe parti ale lumii, ne apropiem de “peak oil” iar poluarea si chimicalele din mancare cresc exponential frecventa cancerelor.