3 scenarii pentru criza datoriilor suverane: mega-austeritatea, giga-restructurarea, hiper-inflatia. Cum va place?

De-o parte China, cu rezerva sa mamut de 3 trilioane dolari. De cealalta parte grosul lumii civilizate cu datorii publice absolut barbare (numai SUA puncteaza cu 13 trilioane dolari). Nu vi se pare ceva putred in Dane…pardon-.Grecia, Irlanda, Spania ma rog, intregul Vest? Sa speri insa ca lucrurile vor merge schiopatand mai departe, ca si pana acum, si ca grosul veniturilor bugetare va merge in perspectiva spre plata datoriilor publice (cam ca la japonezi acum, cu 200% din PIB datorie guvernamentala) si asta fara convulsii sociale, reprezinta dovada ca stai bine la auto-hipnoza. Trecem in revista mai jos posibilele scenarii de spalare a datoriilor publice la nivel global si victimele lor colaterale.

1.Mega-austeritatea
Avantaj SUA, acolo mai e loc din belsug in materie de fiscalitate (vezi cobustibilii indecent de ieftini, taxarea la nevoie a consumului-adica TVA, etc). Din pacate, clasa politica de acolo si-a cam facut un obicei in a promite scutiri de taxe pe banda rulanta, mai ales in anii electorali, asa ca o schimbare de discurs pentru apostolii cresterii prin consum e mai greu de imaginat. Iar despre Europa, ce sa mai spun, suntem campioni la fiscalitate, de unde sa mai intindem coarda? Populatia imbatraneste in plus pe vechiul continent (emigratia atenueaza efectele pe piata muncii dar generatia baby-boom urmeaza sa isi ceara in curand banii economisiti in fondurile de pensii).

Deocamdata, se pare ca au aparut primele masuri in aceasta directie, cu ceva taieri de cheltuieli guvernamentale, majorari ale varstei de pensionare (poate reusesc sa o duca la concurenta cu speranta de viata, sa nu observe batranii ca fondurile de pensii sunt falimentare?), etc. Singura problema este ca salvarea bancilor a pus in carca bugetelor publice o povara mult prea mare pentru a fi sustinuta de cosmetizarile bugetare care se incearca in acest moment. Si apoi, ce austeritate sa incerce grecii la datoriile pe care le au? Nici daca strang cureaua pana la a se limita la paine, masline si branza, ca pe vremea lui Socrate, nu le iese figura.

2. Giga-restructurarea
Argentina s-a declarat falita si a platit in final 30 de centi la dolar. Economia a cazut brusc, nivelul de trai s-a deteriorat dar pana la urma tara si-a revenit iar creditorii au repus-o pe harta (in definitiv, cand esti manager de fond iar bonusurile se dau in functie de performanta, cum sa nu tresari la auzul unor dobanzi semnificativ peste piata?). Restructurarea datoriilor este inevitabila si in Grecia. Singurul lucru care impiedica inca respectivul fenomen este ca nu s-au calculat efectele, nu se stie sub ce pres vor fi pasate pierderile bancilor-creditoare, etc. Asa ca grecii sunt dopati si cu mai multe credite cautandu-se strategia de imagine potrivita pentru acceptarea inevitabilului.

Cum s-ar petrece o restructurare la nivel global? Pai, cel mai bine prin adoptarea unei monede unice (s-o numim la intamplare…DSK sau strotcanul, compusa dintr-un cos valutar cu dolar, euro, yuan, yen, lira, franc, real, rubla si inevitabilul aur pentru credibilitate. Oare suspectul de serviciu inca din fruncea FMI-ului ce parere o fi avand despre asta?). Ar trebui sa fie insa o moneda accesibila si publicului, care sa isi poata converti economiile in aceasta. Si ce sa vezi, va exista chiar un exod al micului depunator spre ceva mai stabil decat eternii euro sau dolari, afectati de problemele si datoriile zonelor de bastina. In concluzie toate valutele importante vor pierde teren in fata monedei unice-minune, Guvernele vor incepe sa plateasca treptat salariile functionarilor in DSK, sa emita bonduri in DSK, etc. Datoriile vechi raman insa in dolari, euro, yeni, etc care vor continua sa circule in paralel, tot mai rahitici, deci mult mai usor de rambursat.

E un scenariu care dezavantajeaza China, care a acumulat pana cum rezerve importante in principalele valute. Dar, stati putin, nu cumva au anuntat si chinezii ca vor sa scape de rezerva lor (vezi aici)? In plus, China nu isi poate sustine inca economia doar din cererea interna asa ca, vrand-nevrand, va aplauda o revigorare a cererii din Vest. Pierd si fondurile de pensii, dar sunt pierderi care se contabilizeaza treptat, in timp, iar participantii lor nu sunt nici ei vesnici, nu? Mai pierd si bancile cate ceva, dar li se poate bate obrazul la nevoie ca au fost salvate la un moment dat din bani publici (si oricum, in procesul de conversie isi vor scoate o parte din parleala).

3. Hiper-inflatia
Un scenariu cu cele mai mari costuri sociale (pe langa faptul ca ar pulveriza economiile personale, acolo unde acestea mai exista, ar urca alarmant costurile vietii de zi cu zi). Cine isi asuma riscurile revenirii extremismului pe acest fond? Pierde toata lumea, banci si deponenti, alesi si alegatori-sigur, mai putin cei care si-au pus niste aur la ciorap sau au ingropat niste arginti in gradina bunicului. Cine supravietuieste se pregateste pentru un nou ciclu de consum. Probleme: 1) cum ajung banii in portofele? (daca toti eram angajati la stat se petrecea ca in Romania anilor ’90, asa angajatorii privati nu prea sunt dispusi sa se sincronizeze in majorari succesive de venituri). 2) ce facem cu bondurile indexate in functie de inflatie, deloc putine la numar mai ales in SUA?

Cam astea ar fi ipotezele de lucru pentru viitorul care se profileaza la orizontul bugetelor publice. Cum va place, vorba batranului Will (nici nu mai stiu la ce echipa joaca!). Cum toata lumea recunoaste ca nivelul actual al datoriilor este nesustenabil, e vremea ca solutiile sa se contureze. Si, pentru cine a avut urechi de auzit, au existat ceva informatii relevante in ultima vreme (fostul guru Fed, Greenspan vorbin de aur cu nostalgie, seful Bancii Mondiale pomenind aurul in eventualitatea includerii intr-un cos valutar, China care vrea sa isi reduca rezervele, Soros organizand forumuri despre noua ordine...monetara, etc, etc).

PS: Nu e neaparat sa fie 1 din cele 3 scenarii, putem avea si o combinatie a lor. De pilda, incepe cu mega-austeritate, ni se vantura prin fata pericolul hiper-inflatiei si ni se serveste in final giga-restructurarea, ca sa rasuflam usurati. Uite domne' ca n-am pierdut chiar tot!