Cura de iaurt grecesc pentru batrani,vaduve si orfani. Bonus: “vrem sa fim islandezi”

Nu stiu daca Grecia va da pana la urma faliment (riscul este apreciat acum la peste 70% potrivit CMA Data Vision) sau daca creditorii sai vor suferi doar o restructurare “soft” a datoriilor. Nu stiu daca la anul vom vorbi la fel de mult despre solutia portugheza, irlandeza ori spaniola sau italiana a crizei datoriilor. Un singur lucru mi se pare cert: deficitele bugetare vor fi tot mai greu de finantat de acum, investitorii in bonduri tot mai greu de multumit, serviciile de asistenta sociala tot mai subtiri. Facem insa mai jos o simulare a scenariului horror: falimentul declarat al Greciei.

Cine pariaza ca masurile de “salvare”, presupunand privatizari si colectari de taxe administrate extern, vor starni revolte blande sub Acropole, in ritm de sirtaki, precum mersul pinguinului din fata Guvernului Boc, s-ar putea sa piarda ceva bani precum detinatorii de bonduri grecesti. Cu tot planul de salvare a Greciei anuntat recent, probabilitatea cumulata de incetare a platilor de catre statul elen (CPD) era joi de 70,49% (in topul celor mai riscante 5 state urmau Venezuela cu 53%, Pakistan si Portugalia cu 44%, Irlanda cu 43%). Nu se stie daca populatia nu va matura pe jos cu politicienii care au dat ok respectivului plan.

Adevarul este ca in acest moment Grecia nu se poate finanta din pietele de capital. La fel Portugalia si Irlanda. Nu te poti imprumuta la costurile din prezent ale CDS-urilor (asigurari impotriva riscului de faliment). Singura sansa pentru ca Guvernelel sa functioneze si sa-si onoreze contractul social este obtinerea de noi imprumuturi de la institutiile internationale sau BCE si rostogolirea celor vechi.

Vrem sa fim islandezi!
Indiferent ce se va intampla pe termen scurt cu criza datoriilor suverane, pe termen lung deficitele din bugetele publice generate de costurile imbatranirii populatiei si rambursarea datoriilor acumulate deja vor presupune o sarabanda de micsorari si taieri din lista prestatiilor sociale. Pensii mai mici, ajutoare pentru handicapati reduse, alocatii pentru copii taiate, co-plata la medic extinsa, dar si taxarea mai severa a proprietatii si mostenirilor, etc. Statul asistential se pregateste de obstescul sfarsit, sufocat de datorii. Nu am nici un dubiu insa ca pana la urma nota de plata va fi extinsa si asupra adevaratilor beneficiari ai crizei, dupa model unguresc.

“Cand vom creste mari vrem sa fim islandezi” au inceput sa scandeze tinerii care demonstreaza in Spania. “Cand vom creste mari vrem sa fim argentinieni” (creditorii au recuperat,in timp,doar 30 de centi la dolar din falimentul Argentinei) ar putea fi refrenul in Grecia. O revolta legitima a unei generatii pe umerii careia va apasa nota de plata dupa spargerea bulei creditului la nivel global. “Nu-i mai votati” se striga prin Spania de catre cei care au realizat ca partidele actuale nu pot aduce schimbarea de substanta pe care o doresc. Poate ca din aceste miscari haotice se vor naste forte inchegata care sa conteste actualul sistem, in ciuda legislatiei “anti-tero” de la care se spera ca va inabusi in fata protestele mai viguroase si a cenzurii internetului care se pregateste.

Primiti cu Noua Ordine Monetara?
Sa presupunem ca Grecia alege modelul argentinian. Stirea face valuri in pietele financiare. Tot soiul de oficiali dau asigurari ca tara are o dimensiune neglijabila in euro-zone, ca fenomenul e controlabil, ca “nimeni nu va pierde nici un euro-ut”,vorba premierului Boc. Deponentii se reped insa sa isi retraga banii din bancile grecesti domiciliate in tara-mama. Repetitia a fost deja facuta (vezi aici). Apoi din bancile grecesti de prin alte parti, de teama ca bancile-mama vor cere ficelor sa puna umarul la colectarea de lichiditati. Bancile care au cea mai mare expunere pe Grecia incep sa piarda teren la bursa. Apoi sa aibe probleme cu onorarea cererilor de retragere din partea deponentilor. Bondurile portugheze, spaniole, irlandeze si italiene se resimt, CDS-urile urca la cer.

Apar estimari ale pierderilor suferite de sectorul bancar european in aceasta afacere. BCE ar vrea sa treaca la tiparitul de urgenta dar nemtii spun in sfarsit “nein”. Se fuge spre dolar (spre bucuria chinezilor care au niste exituri de facut) dar mai ales spre francul elvetian. Americanii profita si anunta incetarea oficiala a QE-urilor (quantitative easing) si resping propunerile de majorare a plafonului de indatorare nationala. Europa e insa pe marginea prapastiei. Are loc o reuniune de urgenta a reprezentantilor marilor economii. Cine sunt principalii creditori? Bancile, fondurile de pensii, unele state. Creditorilor, vreti sa pierdeti totul sau doar partial?

Se decide o restructurare la nivel planetar. Vom avea deci o noua valuta globala. De fapt un cos valutar cu principalele devize ce include in plus cam o treime aur. Veniturile viitoare ale populatiei se convertesc in noua valuta, la paritatea puterii de cumparare dinainte de conversie. Cu credibilitatea restabilita dupa includerea aurului, valuta globala se apreciaza puternic in fata celorlalte devize care circula insa in paralel. Datoriile vor fi rambursate gradual, in noua valuta, la cursul din momentul rambursarii. Majoritatea e in final relativ multumita (mai putin cei care nu si-au transformat repede economiile) doar debitorii reprezinta grosul in Vest. O anumita minoritate consistenta dintr-o tara proaspat admisa in UE exulta, felicitandu-se pentru modul traditional de a economisi “cocosei” la purtator. Asta le e karma, meritau poate o compensatie, doar au fost robi (domnesti, manastiresti, boieresti) pana acum 150 de ani. Cade cortina.