De la tuşele
suprarealiste ale programului de guvernare, la declaraţii care mai de care mai
năstruşnice la audierile din comisiile parlamentare, Guvenul Cioloş ne-a oferit
bune pretexte pentru a face haz de necaz.
Ce poate fi mai
neobişnuit pentru un Guvern tehnocrat cu termen limitat de viaţă şi spaţiu la
fel de limitat de acţiune decât să-şi propună modificarea Constituţiei? Că
numai în acest mod s-ar putea elimina imunităţile pomenite în programul de guvernare
şi comasarea alegerilor astfel încât atât Preşedintele cât şi Parlamentul şi
autorităţile locale să stea câte 5 ani în mandat. N-o fi sesizat nimeni umorul
involuntar al situaţiei?
A fost apoi
monumentala declaraţie a sosiei fără studii juridice a Monicăi Macovei, vorbim
de Cristina Guseth, care spunea la ieşirea de la comisie: “m-am emoţionat şi am
ratat un răspuns pe care în mod normal l-aş fi ştiut. În pofida acestei
umilinţe, rămîn să duc România în structurile euroatlantice”. De la declaraţia
altei blonde celebre vizându-l pe preşedintele Norvegiei nu m-am crucit mai
mult. Cât de aerian, de rigid intelectual poate fi cineva care trece atât de
repede pe pilot automat după primele întrebări mai incomode? Guseth capătă tot
mai mult conturul unui kamikaze cu idei puţine şi fixe şi misiune deja trasată
de cei care au numit-o.
Ministrul
sănătăţii a beneficiat de un tratament special din partea opiniei publice aşa
că nu mai insist asupra lui. Ce nu înţeleg este însă ce a stat la baza numirii
sale? Rezident, fără experienţă managerială, cu doze de exotism care îl făceau
vulnerabil a fost totuşi împins în faţă cu o nonşalanţă care îmi aminteşte de
Guvernul MRU, compus la rândul său din tot soiul de secretare şi purtători de
mapă buni doar că să fie scoşi greii PDL-ului de sub lupa opiniei publice.
Sigur, au mai fost politicieni fără experienţă în specificul ministerului pe
care urmau să-l conducă dar în acest caz erau oameni politici şi urmau să
implementeze, teoretic, linia partidului. În cazul guvernului Cioloş avem, în
premieră, primii tehnocraţi fără experienţă în domeniul pe care au fost
desemnaţi să-l administreze.
Mă
întreb dacă misiunea guverului Cioloş n-ar putea fi legată de sincronizarea
suspectă de acum ceva vreme a unor instituţii cu atribuţii foarte diferite.
Dacă va aminititi, la prima varianta de Cod Fiscal modificat, vocile reunite
din BNR, Preşedenţie, ale unor analişti cu cheiţă la vedere (Consiliul Fiscal) au
subliniat că România nu îşi permite relaxări fiscale, pierderea stabilităţii
bugetare, etc, etc deşi cu puţin timp înainte respectiva legislaţie fiscală
trecuse cu brio prin Parlament. În final, preşedintele a retrimis codul pentru
ajustări Guvernului refuzând să-l promulge în varianta iniţială. Cum Guvernul
s-a încăpăţânat apoi să vină cu ordonanţe de urgenţă (eliminarea impozitului pe
dividende, facilităţi pentru IMM) şi cu noi majorări salariale am avut în
premieră un Executiv prea darnic dat jos de stradă pentru a fi reinstaurată
austeritatea.
Până la urmă,
concluzia acestor zile mi-a oferit-o un blogger (“AristotelCostel”) cu un
comentariu plin de miez : “am scăpat de politicieni expiraţi dar ne-am
pricopsit cu nişte tehnocraţi plantaţi de Securitate, la cererea străzii
manipulate de Securitate, stradă reprezentată tot de Securitate”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu