joi, 12 august 2021

De ce n-au companiile listate la bursă măcar un director bolnav mintal?

Vestea săptămânii pentru mine a venit din SUA, legată de Nasdaq mai precis, unde toate companiile tranzacționate vor trebui de acum să îndeplinească anumite cote de diversitate rasială și sexuală. Mai exact, companiile listate vor trebui să aibă cel puțin un director care se identifică drept femeie și cel puțin un director care se autoidentifică drept negru sau afro-american, hispanic, asiatic, nativ american sau nativ din Alaska, nativ din Hawaii sau aparținând comunității LGBTQ+.

Decizia a stârnit și nemulțumiri din partea...altor minorități. De pildă, Asociația Americană a Persoanelor cu Dizabilități a cerut Nasdaq să includă și persoanele cu dizabilități în această regulă, pentru că „incluziunea persoanelor cu handicap este importantă pentru investitori”. Altfel, reacții timide pentru că în SUA puțini riscă să se pună împotriva curentului progresist, chiar dacă e vorba de aberații de acest tip.

Unde mai e criteriul legat de compentență? Unde mai e concursul prin care cel mai bun ocupă poziții executive, indiferent de orientarea sexuală sau apartenența etnică? Parcă facem un salt înapoi pe vreme comunismului timpuriu, unde fii de munctori și țărani intrau la facultate pe locuri asigurate în vreme ce urmașii chiaburilor se băteau pe câteva locuri amărâte. Va amintiți sceneta cu Toma Caragiu în care se dorea angajarea unei balerine la opera și toți directorașii și politrucii își angajau protejatele astfel încât schema trebuia dilatată să încapă și balerina profesionistă și pilele potentaților? Cam ca în acest caz, doar ca e vorba de alte “balerine”. 

Mă gândesc că de acum companiile de pe Nasdaq vor trebui să își dilate schema de personal, să inventeze niște poziții executive pentru a se încadra în respectiva cerință, posturi pe care mulți „minoritari” vor tăia frunză la câini aplaudând nobilele principii ale diversității. Evident, pe banii acționarilor.

Să mai spunem că Nasdaq a prezentat pentru prima dată propunerea de modificare a regulii către Comisia americană de valori mobiliare (SEC, ASF-ul lor) în decembrie astfel încât nu e ceva impus de politruci, ci e o măsură dorită chiar de instituție și va afecta cam 3.000 de companii (nu cred însă că s-a făcut vreun sondaj printre acestea pentru că principiile diversității s-ar fi lovit frontal de pricipiile contabilității și ar fi sfârșit cu capul spart).

Ce urmează acum? Să avem minim un director bolnav mintal printre directorii de companii listate? Că și ei sunt minoritari, îi iubim, și îi vrem reintegrați. Minim un director emigrant? Cel puțin un executiv care lupta activ împotriva încălzirii globale?Un procent minim de angajați care să fie obligați să vină pe biciclete?

Comunismul parcă ar vrea să revină pe ușa din dos, camuflat în alte lozinici, cu alt public țintă și la fel de nociv-egalitatea cu forța va sfârși în privilegii și în final la colapsul societăților construite pe aberații. Ironia sorții, dacă prima dată comunismul venea pe fondul unor dezechilibre sociale pe care dorea să le corecteze făcând din săraci soldații săi devotați, comunismul de rit nou se sprijină pe fițele clasei mijlocii care nu mai știe ce să mai facă în căutarea unui sens. Și cum familia, religia, națiunea au fost puse la colț în retorica oficială, se găsesc tot soiul de cauze “alternative” bune de mobilizat generațiile crescute pe rețelele sociale.