vineri, 28 februarie 2014

Ne va scădea de trei ori factura la mobil din aprilie?

ANCOM obligă operatorii de telefonie să practice, din aprilie, tarife de interconectare (cele terminate în altă reţea) de trei ori mai mici pentru mobil şi de peste patru ori la fix. Se vor reduce facturile corespunzător? Raspunul se afla, paradoxal, nu la ANCOM ci la...RCS&RDS.
Vestea bună este că operatorii telecom vor practica de la 1 aprilie tarife de interconectare mult reduse, de la 3,07 eurocenţi/minut la 0,96 eurocenţi/minut în cazul telefoniei mobile şi de la 0,67 la 0,14 eurocenţi/minut pentru telefonia fixă, potrivit Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii (ANCOM).
Dacă operatorii privaţi plăteau 3 eurocenţi pentru apelurile clienţilor terminate în alte reţele (cele în reţeaua proprie nu îi costau nimic), nu înseamnă că acesta era şi costul perceput clienţilor. Să luăm câteva dintre cele mai populare abonamente ale Orange, Vodafone, Cosmote.
La abonamentul Easy 6 de la Voda­fone, pentru 6 euro pe lună aveaţi incluse 500 minute în reţea, 50 minute naţionale şi 15 MB de internet pe mobil. Pentru ce se depăşeşte, clientul plăteşte 0,21 euro (deci 21 eurocenţi) pentru apelurile naţionale şi 14,8 eurocenţi pentru apelurile în reţea. La Orange, la abonamentul Delfin 6, tot pentru 6 euro aveaţi parte de 50 de minute naţionale (ca la Vodafone), 500 minute în reţea (tot ca la Vodafone) şi 20 MB internet pe mobil. La depăşirea lor se plătesc 21 eurocenţi/minut pentru convorbirile naţionale, 50 de eurocenţi/30 MB dacă sari calul cu internetul şi 15 eurocenţi/minut dacă depăşeşti minutele incluse în reţea (cam asemănătoare tarifele şi oferta celor doi operatori pe acest segment, nu?). Cel mai accesibil abonament Cosmote (Free S) oferă pentru 8,8 euro pe lună 100 minute naţionale, minute nelimitate în reţea, 100 MB de internet. La depăşiri se plătesc 22,3 eurocenţi/minut pentru apelurile naţionale.
Concluzia? Cei trei giganţi din piaţa telefoniei impuneau clienţilor tarife de peste 6 ori mai mari decât cele suportate pentru apelurile în afara reţelei (în cazul apelurilor pe fix, tarifele erau de peste 20 de ori mai mari!).
Să ne aşteptăm la o scădere considerabilă a valorii facturilor noastre din aprilie (evident, vorbim de cei care depăşesc constant minutele incluse)sau operatorii vor băga în buzunar diferenţa? Având în vedere ofertele lor cam asemănătoare ca tarife, n-ar fi chiar exclus. Din fericire, există concurenţa (concurenţa din piaţă, nu Consiliul Concurenţei).
RCS&RDS a făcut dumping
De la începutul anului, RCS&RDS a lansat o ofensivă pe piaţa telefoniei mobile. Abonamentele Confort bat de departe concurenţa, iar preţurile erau practic de dumping înainte de intrarea în vigoare a deciziei ANCOM. De pildă, pentru 2 euro pe lună la abonamentul Optim 2 primeşti 200 minute naţio­nale incluse, 500 MB de internet pe mobil şi convorbiri nelimitate în reţea. La depăşirea minutelor naţionale se plătesc 1,24 eurocenţi pe minut (sub tariful de interconectare încă în vigoare) şi 0,5 eurocenţi/minut la convorbirile pe fix (de asemenea sub tariful de interconectare actual). Cum decizia ANCOM era cunoscută din decembrie iar propunerea fusese făcută încă din august 2013, operatorul RCS&RDS a avut timp să-şi contureze o strategie de smulgere a unor felii consistente din clientela concurenţei consacrate, prin tarife care la un moment dat păreau de dumping. Din aprilie însă, acestea vor permite operatorului chiar să facă profit, unul decent însă, având în vedere că tariful pentru apelurile în alte reţele mobile perceput de RCS&RDS va fi cu 30% mai scump decât cel de interconectare. De aici rezultă şi răspunsul la întrebarea din titlu: Orange, Cosmote, Vodafone vor fi obligate să taie la rândul lor din tarifele convorbirilor în afara reţelei nu neapărat din cauza ANCOM, cât presate de ofertele irezistibile ale RCS&RDS.
Cum s-a ajuns aici
În urma finalizării procesului de consultare naţională a modelelor de calculaţie a costurilor pentru determinarea tarifelor de interconectare din a doua jumătate a anului 2013, ANCOM a notificat Comisia Europeană şi autorităţile naţionale de reglementare din celelalte state membre ale Uniunii Europene cu privire la aplicarea noilor plafoane tarifare. Acordul primit din partea Comisiei Europene permite ANCOM adoptarea setului de măsuri propuse. ANCOM a calculat costurile eficiente ale furnizării serviciilor utilizând ipoteze de lucru în conformitate cu legislaţia din România, informaţiile transmise de furnizorii de reţele, precum şi cele mai bune practici de modelare la nivelul Uniunii Europene.

joi, 20 februarie 2014

Salariul minim te face asistat social la pensie

Dacă raportul dintre salariul minim pe economie şi salariul mediu brut s-ar conserva la valorile actuale un stagiu complet de cotizare, tânărul pensionar ar obţine 0,34 puncte de pensie sau 276 lei. Suficient pentru a primi… ajutor din partea statului, egal cu diferenţa dintre pensia minimă garantată (350 lei) şi pensia sa.
Valoarea pensiei lunare se obţine înmulţind valoarea punctului de pensie cu un coeficient ce exprimă valoarea sumelor reţinute din veniturile viitorului pensionar. Mai concret, coeficienţii pentru calculul pensiei se obţin împărţind salariul brut din care asiguraţilor li s-a reţinut CAS la valoarea salariului mediu brut pe economie. Se calculează mai întâi o medie anuală (se adună şi se împart la 12 coeficienţii lunari), apoi o medie generală pe stagiu complet de cotizare care va fi luată la calculul final al pensiei prin înmulţirea sa cu ultima valoare a punctului de pensie. De exemplu, cine ar fi muncit până la pensie pe o remuneraţie egală cu salariul mediu brut pe economie, fără oscilaţii, ar avea un punctaj mediu anual egal cu 1, deci poştaşul îi va aduce lunar acasă o sumă echivalentă cu valoarea punctului de pensie.
Tânăr pensionar, proaspăt asistat social
Ce se întâmplă cu asiguraţii care au muncit însă toată viaţa pe un salariu egal cu salariul minim pe economie? Depinde, evident, de raportul dintre câştigurile lor şi salariul mediu brut şi modul în care va oscila acesta timp de până la 35 ani (un stagiu maxim de cotizare). Să presupunem însă că cineva a început să lucreze din ianuarie 2014, până se pensionează pentru vechime completă, fără să aibă întreruperi de activitate acest raport se conservă la valoarea din prezent (850 lei salariu minim, 2.430 lei salariu nominal mediu brut), iar valoarea punctului de pensie îşi păstrează puterea de cumpărare. Pensionarul nostru va avea deci dreptul la 0,34 puncte de pensie (850/2.430), echivalentul a 276 lei în banii de azi. Observaţi cum pensia sa îl transformă automat în asistat social, având în vedere că pensia minimă garantată este de 350 lei iar Guvernul îi asigură o sumă egală cu diferenţa dacă încasează mai puţin din sistemul asigurărilor sociale. Să mai spunem că valoarea punctului de pensie se indexează anual în funcţie de inflaţie şi creşterea reală a salariului mediu brut. Dacă unul dintre aceste repere este negativ, se ia în calcul doar cel mai mare ca zero (dacă ambii sunt negativi pensiile nu mai cresc în acel an).
Deoarece punctajul pentru pensie se calculează proporţional cu cota contribuţiei individuale CAS, cei care lucrează pe drepturi de autor vor avea doar o treime din pensia celor ce încasează o sumă brută egală trecută în contractul de muncă. Asta deoarece contribuţiile angajatorului şi angajatului pentru pensie însumează 31%, în timp ce în cazul drepturilor de autor vorbim doar de 10,5% din suma brută. Cine nu pune un ban de-o parte cât timp regimul fiscal îl favorizează, are şanse să întindă, la rândul său, mâna pentru pensia minimă garantată.

“Solutia” Maior. Un presedinte care stie sa asculte


Pe diferite canale se vehicula aparitia drept candidat prezidential a sefului SRI, George Maior. Iata ca se confirma aproape oficial, desi nu explicit. USD va avea candidat propriu.

Cin’ sa fie, cin’ sa fie? Sa fie dandy-ul ruginit Oprescu? Parca lumea s-a saturat de mistourile si sarcasmul gen Basescu. Plus ca Bucurestiul e dovada vie a competentei chirurgului picat in administratia Capitalei ca musca in lapte (si miere). De eternul perdant Geoana nu mai poate fi vorba, pentru un candidat surpriza venit din neant n-ar mai fi timp sa-l popularizezi. E nevoie deci de un om "brav", "echilibrat", care "a luptat cu coruptia" si care "e iubit de Vest". E cam ursuz si rigid, dar si Eltsin a fost invatat de baieti sa joace geamparalele in campania electorala si a castigat fara probleme. O sa deprinda si Maior stilul populist, baile de multime, vorba sprintara. Mai greu o sa fie pentru Badea si Gadea sa inghita un om al serviciilor alergand sa ia locul lui Base. Sa vedem daca o sa inghita broasca pentru salariul bun si postul sigur din Antene. La cate broaste s-au inghitit si se vor inghiti in presa noastra mustind de deontologie (mai mult in ceea ce-i priveste pe altii si mai putin in curtea proprie), nici nu prea mai conteaza...

Altfel, o decizie aproape transparenta de cand Ponta si-a grupat partidele-satelit si partidul-televizune sub brandul comercial-USD. Si pentru ca cineva trebuia sa numere voturile candidatului victorios, Iohannis nu va ajunge niciodata la Interne cu STS-ul in subordine. Si a trecut mai putin de o generatie de la "Revolutie"...

luni, 10 februarie 2014

Fondurile private de pensii dețin 3,7% din datoria publică


Administratorii pot dormi deocamdată liniștiți, dimensiunea redusă a fondurilor românești face improbabilă reeditarea “modelului polonez”. Recapitulăm avantajele și riscurile naționalizării parțiale a fondurilor private de pensii și structura actuală a portofoliilor acestora.
 
Guvernul polonez a preluat toate titlurile de stat din portofoliile fondurilor de pensii private obligatorii, astfel că valoarea investițiilor acestora s-a redus la jumatate. Datoria publică a Poloniei a scăzut în acest mod cu echivalentul a aproape 9% din PIB (intrând sub 50% din PIB per total) deoarece fondurile de pensii au transferat active în valoare de 36,4 miliarde euro. Care este situația în România? Fondurile de pensii private obligatorii (pilonul II) acumulaseră active de 13,93 miliarde lei la sfârșitul anului trecut, din care 9,33 miliarde lei erau plasamente în titluri de stat (67% din active). Pe pilonul III, al pensiilor private facultative, se adumaseră active de numai 811 milioane lei, din care 521 milioane lei (64%) erau investițiile în titluri de stat. Adunându-le obținem o valoare totală de 9,86 miliarde lei pentru datoria publică deținută de fondurile private de pensii. Având în vedere că datoria publică cumula la 31 octombrie 2013 peste 266 miliarde lei (40% din PIB) putem spune că fondurile private de pensii dețin în acest moment 3,7% din datoria publică a România, fondurile private obligatorii având însă 3,5% din aceasta. Raportat la PIB, datoria statului deținută de fondurile private de pensii reprezintă aproximativ 1,5%.

Modelul polonez: riscuri și avantaje
Pentru asigurați, preluarea de către stat a investițiilor în bonduri guvernamentale deținute de fondurile de pensii are două aspecte. Din perspectiva costurilor, ies mai ieftin. Administratorii privați iau anul 2,5% din contribuțiile vărsate de viitorii pensionari și 0,6% din activele acumulate (per total, cam cât dobânda actuală la un depozit bancar); administrarea de către stat a activelor nu-i costă însă aproape nimic pe posesorii de pensii publice. Din perspectiva solvabilității plătitorului de pensii la scadență apar ceva probleme având în vedere situația demografică din România și sănătatea finanțelor publice. Nu poți fi foarte liniștit dacă te bazezi doar pe pensia de stat. Pe de altă parte, nici dacă ai pensie privată nu poți fi absolut liniștit pentru aproape 70% din valoarea sumelor acumulate (este ponderea titlurilor de stat în portofoliile actuale ale fondurilor). Mai trebuie menționat un aspect: când activele fondurilor cresc prea mult afectează indirect dobânzile la care se împrumuta statul. Asta pentru că o datorie publică mare atrage costuri mai mari de refinanțare, investitorii intuind că e rost să supraliciteze randamentele (de aici soluția găsită de Polonia, Slovacia, etc). Deocamdată, având în vedere dimensiunea redusă a fondurilor de pensii autohtone care au pornit mai târziu decât cele din Polonia, riscul unei naționalizări fie și parțiale a fondurilor private de pensii, este încă redus (scăderea datoriei publice ar fi modestă în schimb scandalul declanșat ar fi unul considerabil). Rămâne de văzut ce se va întâmpla pe parcurs.

Cum au investit fondurile
Fondurile private obligatorii (pilonul II) au plasat 67% din bani în titluri de stat, 15% în acțiuni listate la bursă, 9% în conturi bancare, 4,7% în obligațiuni corporative, 2,9% în fonduri mutuale, 0,6% în obligațiuni supranaționale și 0,3% în obligațiuni municipale. Pe pilonul III (fondurile private facultative de pensii) distribuția este următoarea: titluri de stat (64,2%), acțiuni listate (19%), conturi bancare (8,1%), obligațiuni corporative (5,5%), obligațiuni supranaționale (1,6%), fonduri mutuale (1%), obligațiuni municipale (0,6%), instrumente derivate (0,1%).




marți, 4 februarie 2014

Statul ajută iar băncile mimând stimularea economiei


 Măsura centrală a pachetului convenit cu FMI pentru impulsionarea economiei-reducerea ratelor la credite-conține în esență un nou ajutor dat sectorului bancar ce urmează să încaseze dobânzi suplimentare prin lungirea scadențelor.

“Stimularea consumului” era de câteva săptămâni obiectivul declarat al Guvernului, chiar dacă ultimele date oficiale arată totuși o creștere ușoară a acestui indicator în 2013 pe seama ascensiunii neașteptate din decembrie (creștere de peste 6% mulțumită pachetul de marketing Black Friday & Moș Crăciun). În principal, autoritățile vor să stimuleze economia (consumul  reprezintă aproximativ 80% din PIB) lovită d ecreșterea accizelor la combustibili prin credite fiscale acordate debitorilor sufocați de datorii, scutiri de taxe pentru profitul reinvestit și stimulente oferite companiilor ce fac noi angajări.

În cazul debitorilor, vorbim de o reeșalonare a creditului astfel încât valoarea ratei lunare să scadă considerabil timp de 2 ani pentru cei cu venituri sub salariul mediu net pe economie. După acest interval, debitorul reintră în schema inițială de rambursare urmând să suporte timp de alți 2 ani un efort financiar suplimentar având de înapoiat și fracțiunile din principal de la plata căruia a fost scutit (băncile nu renunță la dobândă în primii 2 ani ci doar fracțiunea din principal ce intră în componența ratei e redusă). Acest efort va fi însă acoperit de Guvern, care va acorda o scutire din impozitul pe venit în anii 3 și 4 în limita a 200 lei/lunar. Pe scurt, îți poți reduce rata (diferite surse vorbesc chiar de o înjumătățire în limita a 500 lei lunar-rămâne să vedem forma finală a proiectului de lege) timp de 2 ani iar în următorii 2 ani Guvernul îți va achita surplusul față de valoarea inițială a acesteia acceptând să-ți reducă impozitul pe venit.

Se remarcă în acest context că principalul beneficiar al măsurii de stimulare a consumului prin reducerea ratelor debitorilor cu împrumuturi care n-au ajuns încă în stadiul de credite neperformante (la peste 90 de zile de întârziere banca trebuie să provizioneze creditul) este sectorul bancar. Băncile vor primi din partea statului timp de 2 ani dobânzile aferente creditelor rescadențate pentru că toate împrumuturile care se vor încadra în această categorie vor ajunge cu doi ani mai tărziu la scadență. Este un efort aproximat de ministrul delegat pentru Buget, Liviu Voinea, la 0,1% din PIB (aproximativ 130 milioane euro), dar estimarea se poate dovedi ulterior prea pesimistă, precum valoarea încasărilor din impozitul pe stâlp. Astfel, dacă am lua în considerarea o DAE medie la creditele rescadențate de 10%, un număr mediu de debitori care vor profita de această “oportunitate” de 1 milon și o valoare medie a soldului creditelor echivalentă cu 5.000 euro, cele 20% de procente colectate de bănci suplimentar timp de 2 ani înseamnă per total 1 mililard euro împărțit în 2 ani de scutiri fiscale. Cu alte cuvinte, Liviu Voinea subevaluează de câteva ori impactul bugetar al acestei măsuri.

Altfel spus,Guvernul recirculă niște bani din buget parcându-i în final în sectorul bancar, cu speranța că se va alege măcar cu ceva TVA. "Îi ajutăm pe oamenii care au rate şi care pot să treacă în aceşti doi ani mai uşor peste perioada respectivă. S-a întâmplat acest lucru în Spania, se întâmplă şi în alte ţări. E pentru oameni, nu e pentru bănci. Nu scoatem niciun ban din buget, e vorba de aproape 4 miliarde lei care, în loc să stea în bănci, stau la oameni pentru consum şi se reeşalonează pe cei doi ani", a spus premierul Ponta marți, “uitând” că banii vor ieși din buget ulterior, din 2016. Prin urmare, debitorii cu ratele scăzute ar urma să se năpustească să cumpere mai mult în loc să economisească- activitate descurajată hotărât în ultima vreme de BNR prin reduceri repetate ale dobânzii de politică monetară și de bănzile comerciale prin randamente de 2-3% la depozite. Nu miră pe nimeni că FMI-ul și-a dat acordul, potrivit premierului Ponta, pentru aplicarea acestei strategii de stimularea consumului, câtă vreme instituția internațională a susținut în reptate rânduri interesele sectorului bancar.

“Asistăm de ceva vreme la o ofensivă de sprijinire a sectorului bancar-vezi reducerea rezervelor minime obligatorii, mutarea tranzacțiilor cu cash prin conturile bancare (prin asta băncile vor câștiga cam 100 milioane euro) și acum această nouă măsură de stimulare a consumului. Probabil că mulți se vor lăs păcăliți de ușurarea temporară a efortului de rambursare a datoriilor, uitând că petrecerea ține doar 2 ani. Legat de scutirea de taxe pentru profitul reinvestit, nu-i văd utilitatea. Se încasează 21% din impozitele aferente profiturilor reale în schimb rata de încasare a impozitelor pe muncă ajunge la 88%. De ce scutim capitalul și nu încurajăm munca? Nu cred că mai este spațiu și pentru reducerea CAS în acest an” spune analistul Ilie Șerbănescu.

Faptul că reducerea ratelor urmează să opereze din plin în anul electoral 2014 iar scutirile fiscale abia din 2016 arată destul de clar care au fost obiectivele urmărite de autorități. Ce alternative erau la îndemână pentru a stimula pe termen lung cererea din economie? În primul rând, reducerea CAS (mai mulți bani la dispoziția tuturor angajaților nu numai în buzunarele unei părți a acestora-cei cu datorii). Am putea vorbi apoi de un sistem de cupoane valorice oferite salariaților și pensionarilor pentru achiziții  în cadrul unui program “Fabricat în România” relansat (asta ar echilbra pe termen lung raportul importuri/exporturi afectat de orice puseu de stimulare intempestivă a consumului).

“Prababil că băncile sunt avantajate prin pachetul de măsuri al Guvernului, mai ales având în vedere rata mare a împrumuturilor neperformante cu care se confruntă. Există percepția că economia poate fi impulsionată prin creșterea cererii agregate, vezi și refacerea salariilor bugetariilor, creșterea salariului minim, etc. Cred însă că un efect pozitiv pe termen lung s-ar fi obținut prin reducerea CAS-urilor mai degrabă decât prin măsura temporară a reducerii ratelor la credite” este de părere analistul Aurelian Dochia.

luni, 3 februarie 2014

Fondul Proprietatea ocoleşte impozitul pe dividende

Acţionarii FP au aprobat reducerea capitalului social cu 676 milioane lei, o sumă apropiată de profitul obţinut de Fond în 2013. Astfel este ocolit impozitul pe dividende, cvorumul necesar reducerilor ulterioare de capital social fiind coborât simultan de la 50% la 25%. Dacă ASF îşi dă avizul se crează discriminări între foştii şi actualii investitori ai FP.

Faptul că reducerea capitalului social nu este accidentală, motivată de realităţile pieţei (motiv ce ar putea fi invocat de acţionarii unei companii ce operează în funcţie de cere şi ofertă şi mai greu de un fond de investiţii ce administrează doar participaţii) o arată modificarea cvorumului pentru deciziile ulterioare de acelaşi tip. Astfel, dacă pentru a majora capitalul social a rămas pragul de 50% din numărul total de voturi, pentru reducerea capitalului social acţionarii au decis să coboare la un cvorum de 25%. În plus, reducerea capitalului social cu 0,05 lei (de la 1 leu la 0,95 lei/acţiune) coincide cu profitul realizat anul trecut de Fond (0,0495 lei/acţiune). De altfel, managerul FP, Greg Konieczny, le-a spus acţionarilor că nu trebuie plătit impozit pentru banii pe care îi vor primi şi că Fondul va încerca să obţină o poziţie oficială de la autorităţi în ceea ce priveşte acest subiect, potrivit Mediafax. Reprezentanţii FP au invocat o prevedere din codul fiscal, potrivit căreia distribuţiile de bani nu sunt asimilate dividendelor, astfel că nu se plăteşte impozit, ipoteză confirmată pentru România Liberă de consultantul Dan Schwartz.

Justificarea reducerii de capital social? Potrivit hotărârii AGA, “reducerea este justificată de optimizarea capitalului social al FP, implicând restituirea către acţionari a unei cote-părţi din aporturi”. Aici poate fi călcâiul lui Achile: aporturile au fost făcute în majoritate de alţi acţionari decât cei care urmează să le reprimească acum. FP a fost creat pentru despăgubirea foştilor proprietari deposedaţi de regimul communist. Majoritatea acestora şi-au vândut însă acţiunile la preţuri derizorii în perioada 2007-2009 (preţul a coborât până la 0,1 lei faţă de cotaţia actuală de peste 0,8 lei) cât timp Fondul nu era listat la bursă iar în prezent investitorii străini au cea mai mare pondere în acţionariat. Reducerea capitalului social în loc de a distribui către acţonari profitul rezultat din lichidarea participaţiilor sub formă de dividende generează un avantaj fiscal celor care au profitat oricum de subevaluarea acţiunilor FP.

O altă paralelă se poate face între investitorii SIF şi cei ai FP. Deşi este vorba de fonduri închise cotate în toate cele 6 cazuri, niciodată SIF-urile n-au încercat să ocolească impozitul pe dividende prin reducerea de capital social, deşi după 2008 investitorii lor au fost puternic loviţi de scăderea cotaţiilor (de la aproape 100.000 puncte în 2007 indicele BET-FI coborâse în 2009 sub 10.000). Dacă ASF dă undă verde acestui tip de operaţiuni practica la nivelul BVB se poate generaliza, iar statul va număra câteva sute de milioane de lei din impozite mai puţin (reducerea de capital social cu 676 miloane de lei decisă la FP scuteşte acţonarii de plata unui impozit pe dividende de 108 milioane lei).
Fondul Proprietatea este implicat în operaţiuni de lichidare accelerată la presiunea unor fonduri din acţionariat (Elliott, Manchester Securities) şi a renunţat în ultima perioadă integral la deţinerile de acţiuni la Transgaz, la pachete de acţiuni Petrom şi caută în continuare cumpărători pentru distribuitorii de energie din portofoliu. Sumele rezultate din aceste operaţiuni n-au fost folosite însă integral pentru dividende, ci s-a utilzat pârghia răscumpărării de acţiuni proprii, fapt ce a oferit acţionarilor un avantaj suplimentar-cerere asigurată pentru facilitarea exiturilor (şi-au putut vinde acţiunile la preţuri în creştere). La AGA de ieri, Konieczny a menţionat că Fondul nu poate începe al treilea program de răscumpărare de acţiuni, întrucât FP a ajuns la limita maximă legală de acţiuni pe care o companie poate să o deţină din capital, respectiv 10%. Reprezentanţii ASF şi FP nu ne-au putut oferi deocamdată o poziţie oficială.