miercuri, 27 aprilie 2011

Banca unde primesti castane cand uiti sa-ti retragi banii

In nemernicia mea, ca un caine turbat, am muscat mana care imi ocrotea banutii albi (de fapt verzi, ca vom vorbi despre un depozit in dolari) pentru zile negre. Aflati mai jos ce perdaf am incasat uitand de o retragere de numerar programata la CEC, sucursala Obregia (“unitate pilot”, orice o insemna asta), ce comisioane surpriza au mai inventat bancile, cateva consideratii asupra utilitatii acestora si un umil sfat pentru a le forta anularea.

Trebuie sa-mi marturisesc pacatul. Nu m-am prezentat sa ridic o suma de bani desi ma programasem din timp la banca pentru asta, bani ce proveneau dintr-un depozit ajuns la scadenta (cum stiti deja, in astfel de situatii, unele banci nu percep comision de eliberare de numerar, altfel platesti 0,5%). Mi-am refacut programarea pentru urmatoarea scadenta, cand m-am si prezentat la ghiseu, aproape de ora inchiderii (a doua greseala).

-“Domnu’ Dogaru? Tocmai vorbeam de dumneavoastra”…
-“De bine, sper”, apuc sa zic
-“Poftiti acum la domnul Director” mi se raspunde sec.
-“Aud ca nu e prima data cand faceti asta”, ma intampina Directorul cu aerul ca primeste un vasal cazut in dizgratie (adevarat, in 2010 renuntasem la inca o retragere programata). “Ce credeti ca facem noi aici, ne jucam?” continua cu ton de Torquemada seful unitatii “pilot” (habar n-am ce sens dau oficialii CEC notiunii, presupun ca e de bine dupa tonul functionarilor de ghiseu cand formuleaza important titulatura institutiei unde lucreaza).”Ne provocati pierderi aiurea, aici vine masina sa va aduca banii si o chemam iarasi sa-i ridice daca nu va onorati angajamentele”.
-“Bine-bine si daca imparteam suma in cauza la 4 si solicitam 4 transporturi”? Nu cheltuiati mai mult? Ca era oricum dreptul meu sa fac asta daca vroiam…Sau daca imi venea ideea sa fac o depunere dubla dupa ce retrageam suma programata”. Nu tot chemati masina? Nu face asta parte din regula jocului cand lucrezi cu bani? Eu imi imaginam ca un bancher o sa se bucure cand ii lasi bani in loc sa ii iei”.
-“Sper sa nu se mai intample, ca altfel….”a inteles Directorul sa iasa onorabil din discutie. N-am mai intrebat la ce se gandea exact in fraza suspendata, poate la comision de penalizare, sper totusi ca nu avea de gand sa puna bodyguardul sa-mi dea branci accidental pe scari la urmatoarea vizita.

Trebuie sa recunosc ca nu am fost insa penalizat in urma gestului meu. Da, exista un comision de penalizare daca nu iti retragi banii cand ai programare, in cazul meu egal cu dobanda bancii pe mai bine de…6 luni (1,75% se ia pentru depozitele in dolari). Nu e un caz izolat, am vazut si la Banca Transilvania o penalitate de 1% din suma …lasata la dispozitia bancii, presupun ca si alte banci au politici asemanatoare. Presupun insa ca daca eram penalizat la CEC cineva rata ocazia sa faca parada de autoritatea functiei, una din putinele satisfactii pe care le poate inca experimenta asupra clientilor un angajat la stat. Din punctul meu de vedere as fi preferat sa fiu penalizat si nu tratat ca un aurolac dar astea sunt deja detalii.


Unde sunt zapezile (si manierele) de alta data?
Imi amintesc ca la sfarsitul lui 2008-inceputul lui 2009, cand bancile se canibalizau pentru cash-ul deponentilor (dobanzile la lei urcasera la 20%!) pe fondul agravarii crizei financiare, acelasi domn Director ma invitase in biroul sau numai lapte si miere, ma servise cu niste dulciuri si imi explicase ca ar fi pacat sa vanez dobanzi mai mari avand in vedere avantajul sigurantei oferit de CEC, convingandu-ma in cele din urma sa nu mai retrag o parte din bani in cautare de randamente mai bune. O tempora! Dovada ca amabilitatea se poate manui cu pricepere chiar si la CEC, mai ales cand ai mainile prinse in usa.

Ironia sortii, cu ceva timp in urma recomandam sa se depuna economiile la CEC. Ma gandeam ca in felul asta o parte din profiturile bancii se intorc in componenta de protectie sociala a statului si nu sunt exportate peste granite precum in cazul celorlalte banci din Romania…. Domnu’ Ghetea, nu stiu altii cum sunt, dar eu ma simt acum de parca as purta pe piept o placuta cu “am fost un dobitoc” caligrafiata frumos tot de subsemnatul.

Flotari de logica
Sa ne intoarcem acum la oile noastre. Ce ratiune are un astfel de comision?. In mod cert, nu e vorba de costurile provocate de deplasarea masinii de bani, cum mi s-a spus. Masina vine oricum, zilnic sunt retrageri si pot apare depuneri consistente in a doua parte a zilei astfel incat sa fie nevoie de un al doilea drum. Banca se teme de costurile suplimentare provocate in momentul in care lichideaza plasamente interbancare pentru a onora cererile de retragere? Da, posibil. Dar ce parere aveti, care sunt mai consistente ca valoare, cererile de retragere neprogramate, inainte de scadenta depozitului si comisionate cu 0,5% sau cele programate, la scadenta, dar neridicate? In mod sigur bancile castiga mult mai mult din comisioanele percepute in cazul retragerilor neasteptate ale deponentilor decat pierd prin neridicarea sumelor programate pentru retragere. Dar un comision in plus nu strica, nu?

Cum ar putea fi dezvatate bancile sa practice asemenea taxe? Gradul de solvabilitate al bancilor autohtone e de 10-15%. Presupunand ca 1 din 7 deponenti isi vor banii la un moment dat, rambursarea lor e problematica. Ce-ar fi daca numerosi deponenti, in mod experimental sa spunem, din cand in cand, ar dori sa vada cum mai arata la fata economiile lor (ma refer la bancnote si nu la…bitii din calculator)?.As fi tare curios daca bancherii, confruntati cu o cerere masiva de retragere a banilor, mai stramba din nas daca acestia se razgandesc pe ultima suta de metri.

Altfel, imi amintesc cum Bogdan Baltazar justifica cu ani in urma, intr-un grup de ziaristi, comisionul de rambursare anticipata “banca are socotelile ei, sunt costuri de suportat daca i le stricati cand returnati banii”. De fapt, “socotelile” constau in diferenta dintre dobanzile istorice mari de la imprumuturile vechi si costurile mai scazute la acordarea noilor credite. Cu toate astea, la presiunea autoritatilor europene, comisionul de rambursare anticipata fost in sfarsit plafonat la 1% chiar eliminandu-se in cazul anumitor imprumuturi. Deci, se poate.

marți, 26 aprilie 2011

China vrea sa scape de 2 trilioane de dolari. Se pregateste noul Bretton Woods?

Oficialii chinezi au descoperit brusc ca rezervele valutare ale tarii sunt excesiv de mari. Prin urmare vor sa renunte la …doua treimi. Nu s-a pomenit de o diversificare, de scaderea ponderii dolarului in favoarea altor “hartii” mai “sigure”. Semn ca detinatorii de bonduri ar putea sa aibe niste probleme pe termen lung dar si ca datoriile Vestului vor fi tot mai greu de finantat. Ne apropiem de un “restart” al actualui sistem monetar?

Cateva stiri foaaaarte interesante pe finalul saptamanii trecute. “China si-ar putea reduce rezervele sale excesiv de mari in devize straine, continuand politica de diversificare” a spus Tang Shuangning, presedintele China Everbright Group, care a afirmat sambata la un forum ca “volumul rezervelor detinute in prezent prea mare”, acesta trebuind sa se incadreze in opinia sa intre echivalentul a 800 miliarde si 1,3 trilioane dolari (3 trilioane in prezent). Declaratiile sale reprezinta ecoul parerii exprimate in termeni mai vagi de Zhou Xiaochuan, guvernatorul Bancii Centrale chineze care spunea cu cateva zile in urma ca “rezervele Chinei depasesc cerinte rezonabile” si ca Guvernul ar trebui sa isi upgradeze politica de management a acestora in sensul diversificarii. Tot saptamana trecuta, Xia Bin, membru in comitetul de politica monetara al Bancii Centrale, afirma ca 1 trilion dolari ar reprezenta o rezerva suficienta pentru China, restul putand fi utilizat pentru achizitia de resurse si tehnologie necesare pentru economia reala. El a sugerat cateva directii pentru utilizarea rezervei disponibilizate: injectii de capital in sectoare cheie, cumpararea de resurse strategice, investitii in strainatate, imbunatatirea serviciilor din sanatate si educatie.

Cand oficialii chinezi se refera la renuntarea la o parte a rezervelor valutare au in vedere in mod expres detinerile de bancnote verzi. Or, in absenta Chinei, cine va mai acoperi deficitele bugetului SUA? Declaratiile oficialilor chinezi vin cum nu se poate mai prost dupa decizia S&P de a pune sub supraveghere ratingul SUA acordandu-i perspectiva negativa. Desi pietele financiare erau mai degraba amortite luni, in contextul sarbatorilor pascale, argintul a urcat vijelios pana aproape de 50 dolari iar aurul a atins 1520 dolari/uncia; ulterior ambele metale s-au retras pana la 45 dolari argintul si 1500 dolari/uncia aurul.

Cum muta Fed?
Saptamana aceasta e asteptata o reuniune Fed iar dolarul are nevoie urgenta de o gura de oxigen. Probabil ca un angajament clar de renuntare la QE-uri este absolut necesar. Pe termen mediu, cresterea dobanzii de politica monetara mi se pare iminenta. Altfel, Fed va ramane singurul cumparator important pentru bondurile americane. Trebuie in plus ca institutia in cauza sa forteze un nou refugiu pe dolar aspirand banii fierbinti din piete (cei oferiti luni bune fara dobanda speculatorilor). Asteptati-va deci la un nou val de deflatie, cu scaderi ale burselor si corectii pentru marfuri, inclusiv pentru aur si argint. Mi-e teama insa ca ar putea fi ultimul pinten deflationist inainte de o inflatie agresiva pe dolar care sa-i schimbe “profilul”. Moment in care ni se va vorbi tot mai mult de rolul stabilizator al aurului, de necesitatea de a reveni la acoperirea in aur a valutelor (intamplator SUA are cea mai mare rezerva de aur). Sa vedem cat reusesc sa vanda chinezii inainte ca “noul” dolar sa il inlocuiasca pe cel “vechi”.

vineri, 22 aprilie 2011

Glontul de argint

Am urmarit in ultimele zile/saptamani disputa in jurul pretului argintului intre Horia (http://horea-m-analizatehnica.blogspot.com) si Flavian (http://dileme-existentiale.blogspot.com). Partea amuzanta este ca Horia este speculator dar fara pozitii in piata metalelor pretioase (deocamdata) iar Flavian corespunde prototipului investitorului, dar fara detineri importante de argint fizic (tot deocamdata). Asadar, argintul joaca rolul aici mai degraba de concept decat de instrument. Pretextul pentru o noua bula din perpectiva lui Horia, antidotul actualului sistem monetar corupt pentru Flavian. Horia mizeaza pe o corectie iminenta, Flavian pe o crestere sustinuta a la long (daca dolarul are potential infinit de scadere, pana la a deveni hartie igienica, argintul are in consecinta potential nelimitat de crestere). Culmea este ca amandoi pot avea dreptate, pe termen scurt Horia, pe termen lung Flavian. Pozitia mea este oarecum la mijloc. Am ceva argint monede din care am vandut o treime marcand o parte din profit. Am facut chiar un experiment anuntand intentia de a vinde pe blog. Anuntul a stat vreo 3 zile, timp in care am fost cautat de…2 cumparatori interesati (unul din ei fiind fratele lui Flavian). Asta in conditiile in care argintul creste…va dati seama ce succes as fi avut pe fondul unor corectii de pret…Ma rog, trebuie spus ca l-am vandut la pretul oficial al dealerilor de monede (minus costurile cu transferul bancar si taxele de expeditie)…poate cu un discount aplicat as fi gasit si alti musterii.

Cum am mai scris aici, nu mai cred in scenariul hiperinflationist. Presupune prea multe convulsii sociale (pe care nu stiu cine si le asuma) si are ca principali perdanti pe protejatii actuali ai crizei, bancile (cand hiperinflatia le-a lovit puternic fie erau banci de stat, fie la putere erau partide totalitare, actualii politicieni fiind extrem de sensibili la lobby-ul bancar). Nu exclud insa o reforma monetara prin care Vestului sa-i fie sterse o parte din datorii, renegocierea urmand sa se deruleze cu asiaticii si fondurile locale de pensii. In acest punct, pentru a recupera din credibilitate, sistemul va include aurul intr-un cos valutar, va lega cumva hartia bancnotelor de aur (poate si argint?). Vezi declaratiile lui Greenspan, fostul sef al Fed, Zoelick seful Bancii Mondiale, Soros cu seminarul sau despre alternativele la actualul sistem monetar, perspectiva negativa aplicata ratingului SUA de catre S&P,etc. Daca dolarul se duce in balarii pierd multi, daca se renegociaza datoriile pierd mai putini si nu tot ce au.

Ramane de vazut cand se va produce si care va fi factorul declansator (glontul de argint). Daca in loc de austeritate se merge mai departe cu varianta tiparului, QE-uri si dobanda zero, momentul poate fi destul de aproape. Oricum, daca scenariul acesta va intra in paine, vom trece prin inca o panica zdravana, care sa permita exitul celor slabi de inger si sa incarce cine trebuie. Nu imi imaginez ca metalele pretioase si activele forte vor urca liniar pana in punctul in care se anunta noul Bretton Woods, ar fi prea simplu.

marți, 19 aprilie 2011

Trebuie majorate salariile pentru a tine pasul cu preturile?

A crescut alarmant cartoful, sa majoram pensiile? Benzina ne da dureri de cap: sa marim sau nu salariile pentru a scapa poporul de migrene? Problema nu e deloc simpla, preturile produselor alimentare sau a celor energetice pot fluctua (ganditi-va la evolutia petrolului in 2007-2008 cat si a celorlalte marfuri-crestere la stele si cadere apoi la subsol) in vreme ce salariile si pensiile odata majorate nu mai pot fi diminuate fara convulsii sociale majore. Incercam sa determinam in ce moment realitatea bursiera si economica ar trebui reflectata in fluturasul de salariu.

In a doua jumatate a anului 2008, petrolul a cazut de la 149 sub 30 de dolari/baril, o miscare acompaniata de evolutii similare in pietele energiei, materiilor prime, produselor agricole, metalelor pretioase, etc. Nu au existat majorari salariale in 2008 care sa atenueze efectele micsorarii puterii de cumparare in principalele economii, altfel banii ar fi trebuit luati inapoi cu forta in cateva luni pentru a reflecta schimbarea perceptiei in pietele de commodities. Sigur, miscarea ampla de care vorbim s-a produs in contextul falimentului Lehman Brothers, teama de contraparte cuprinzand sistemul bancar iar cash-ul fiind la mare pret (va amintiti de dobanzile de 20% care se plateau la un moment dat deponentilor in Romania?). Fara incidentul Lehman probabil ca scaderea cotatiilor marfurilor in 2008 ar fi fost mult mai lenta si mai putin abrupta.
In ce masura insa preturile mari din acest moment reflecta o tendinta de durata, o schimbare radicala a raporturilor dintre cerere si oferta in pietele cu livrare fizica imediata si nu doar in cele “la termen”, unde se tranzactioneaza doar marfuri “de hartie”? La fiecare varf pe commodities apar analisti care ne vor explica schimbarea obiceiurilor de consum, imputinarea stocurilor, etc asa cum rareori veti vedea astfel de analize in ciclul de scadere, atunci cand se insista pe reducerea cererii cauzata de recesiune, cresterea stocurilor, etc; cu alte cuvinte nu analistii si “formatorii de opinie” sunt principalul reper de luat in calcul (poate doar unul de marketing).

Qui prodest?
Cea mai buna metoda pentru a afla daca ne aflam intr-o miscare naturala de crestere a preturilor sau doar intr-una artificiala este sa examinam fenomenele monetare si investitionale in derulare. Suntem intr-un palier de dobanzi extreme de scazute, care favorizeaza speculatiile (vezi 2009-2010)? Asistam la o “schimbare de paradigma” sau doar la refugiul temporar al investitorilor de pe o categorie de active (precum cele financiare in 2008, considerate “subrede”) spre alta (commodities, “afacerile sigure, ce ceva palpabil la baza”)? Ambele situatii descrise mai sus reprezinta fenomene temporare, susceptibile de a dispare cand conditiile din piete se schimba (cresterea dobanzilor de politica monetara, reorientarea investitorilor, etc). In definitiv, cum se poate inghiti pe nemestecate cresterea de la 70 la 150 de dolari/baril intr-un singur an, punand asta pe seama resurselor epuizabile in urmatorii…30-40 de ani? In tot acest timp opinia publica se va focaliza si de-focaliza de pe chestiunea in cauza poate de mai bine de 10 ori. O crestere sanatoasa, bazata pe raportul cerere-oferta in piete mari ar trebui sa fie de cateva procente anual si nu de zeci sau sute de procente in cateva luni, anticipand parca dimensiunea cererii peste 10 ani, altfel vorbim doar de speculatii.
In concluzie, salariile si pensiile nu ar trebui ajustate fidel in functie de varfurile marfurilor, cat timp avem de-a face cu evolutii conjuncturale generate de miscarile de capital, efectele politicii monetare, etc. Speculatorii nu asteapta ani buni sa isi marcheze profitul, miscarile burselor in aceste cazuri seamana cu un montagne-russe-cresc repede si se dezumfla la fel (vezi petrolul in 2008, cuprul, produsele alimentare sau argintul in anii ’80, etc) astfel incat cine majoreaza veniturile angajatilor sau asistatilor social va trebui sa le taie la loc. Un fenomen asemanator s-a petrecut in 2008, cu majorarea salariilor profesorilor. O crestere temporara de venituri, efect al bulelor din constructii, piete de capital si remiterilor capsunarilor a dat ocazia politicienilor sa curteze in 2008 o parte din electorat. Recesiunea ne-a demonstrat caracterul nesustenabil al cresterii economice de pana atunci si iata ca avem acum salarii de bugetari taiate in loc de majorarile promise.

joi, 14 aprilie 2011

3 Scenarii post-criza in pietele financiare

Continuarea monetizarii datoriilor, inasprirea politicilor monetar-fiscale si retragerea banilor fierbinti din piete ori revenirea in forta a keynesienilor dupa o recesiune in W si o deflatie usturatoare sunt scenariile posibile in perioada urmatoare. Examinam mai jos probabilitatile de realizare si consecintele fiecaruia schitand in plus pozitiile ideale de adoptat in pietele financiare si activele favorizate in cele 3 ipoteze.

1. QE a la long
Fed, creditorul de ultima instanta in aceasta criza isi continua programele de monetizare a datoriei publice (avem deci Quantitative Easing 3 in SUA), dobanda de politica monetara ramane pe loc. Banii fara costuri oferiti bancilor si speculatorilor umfla in continuare bursele si, mai ales, sectorul commodities. Marfurile mai scumpe se vad in inflatie, dobanzile sunt real negative iar pretul bondurilor continua sa scada (deci randamentul sa urce in ciuda dobanzilor Fed apropiate de zero). E mai bine in continuare sa ai euro decat dolari. Pozitiile de adoptat sunt “long” pe actiuni si marfuri, “short” pe bondurile americane. Mi se pare insa cel mai improbabil scenariu (10%). Sunt tot mai multe voci care acuza Fed-ul de politica sa inflationista, BCE s-a rupt in Europa de modelul de peste Ocean, o schimbare de atitudine trebuie incercata, macar demonstrativ, pentru a avea un alibi in eventualitatea revenirii la o strategie asemanatoare.

2. Sunt aspirati banii “fierbinti”, bursele racesc brusc
Fara suportul creditului fara costuri al Fed, bursele vor suferi repede corectii apreciabile. Motiv pentru mici haite de oportunisti fara viziune sa decreteze de cateva ori, la preturi din ce in ce mai mici, ca vremea chilipirurilor s-a intors la bursa. O crestere de dobanzi in SUA, sau macar o declaratie de incetarea a QE 2 (fara prelungirea in QE3) cu prefigurarea unor iminente cresteri de dobanzi nu va pica deloc bine pietelor de actiuni sau de marfuri. Se vor corecta cele care au crescut cel mai mult, deci shortati mai de sus aurul, argintul, cuprul, produsele agricole; evident, long pe dolar, “short” pe euro. Pretul bondurilor urca, alimentat de cresterea dobanzilor si asteptarile deflationiste. Guvernele decid in plus o inasprire a politicii fiscale pentru a insanatosi finantele publice, impozitele cresc. Decizii de aceasta natura pot impinge insa economiile din nou in recesiune, cu o piata a muncii fragilizata anterior si o tendinta deja conturata spre economie in dauna consumului. Modelul japonez deci, cu deflatie si deleveraging in loc de inflatie si global-trading. Probabilitate 50%. Conteaza insa foarte mult tipul de reactie a publicului in acest punct. Alegatorii vor cere (foarte vocal, posibil masiv stradal) politicienilor sa intervina, politicienii vor cere Bancilor Centrale sa faca ceva. Echilibru instabil.

3. Inflatie si un nou razboi impotriva “terorismului”
Consecinta a masurilor adoptate la pct. 2 avem recesiune in W, burse in scadere, somaj in crestere, o noua criza, inclusiv de nervi. Bancile Centrale iau taurul de coarne. “Ati vazut ca prima data v-am scos din criza?” Keynes da iar cu tifla scolii austriece. Pentru a lupta cu recesiunea se va monetiza si mai multa datorie, se vor arunca noi stimulente fiscale in piete, dobanzile de politica monetara sunt reduse din nou. Deflatia lasa locul unei inflatii viguroase, alimentata de esecul austeritatii asumate pasager. Bursele cresc de teama inflatiei, metalele pretioase sunt din nou in elementul lor, la fel preturile la marfurile alimentare. Bondurile scad (fondurile de pensii isi pregatesc falimentul dar nimeni nu mai baga de seama pericolele pe termen lung cu spectrul depresiei in fata), cash-ul e vazut ca principalul perdant si toata lumea se grabeste sa il plaseze in ceva, salariile si pensiile sunt majorate pentru a conserva partial puterea de cumparare. E cel mai prost scenariu, fara cale de intoarcere. Pentru a deturna atentia electoratului de la problemele zilnice, tot mai presante, politicienii si grupul militaro-industrial se gandesc la alternative militare. Libia s-a dovedit o nuca mica, se pregateste Iranul. Probabilitate 40%.

marți, 12 aprilie 2011

Ghid de manipulare in pietele financiare: orice va creste cu oricat in principiu oricand

De cate ori nu ne-am inspaimantat sau nu ne-am facut calcule super-optimiste in baza unor “analize” care s-au dovedit apoi doar trompete de marketing? E nevoie deci de o radiografie la rece a argumentelor si tehnicilor folosite in astfel de petarde de atras bizonii in pietele financiare. Aflati mai jos cum argintul va ajunge inca de anul viitor 500 dolari/uncia si modul de manual in care se poate construi si sustine o teorie fantezista pornind de la cifre si date reale extrapolate insa cu rea-credinta.

Faceti acum cunostiinta cu “expertul” in piata argintului Jason Hommel de la silverstockreport.com, care explica pentru ascultatorii postului financialsurvivalradio.com de ce argintul va exploda pe termen scurt, investitorii putandu-se asteptat la un pret de 500 dolari/uncia chiar din….2012 (vezi aici). Iata pe scurt strategia in 3 pasi folosita de analist.

1.Aseaza baza de calcul unde iti convine mai bine
In anii ’80, cand argintul sarise conjunctural la 50 dolari/uncia banii pastrati in banci totalizau 1,8 trilioane dolari in SUA; acum avem 18 trilioane, de 10 ori mai mult. Concluzia? Argintul va urca si el la 500 dolari/uncia, pentru a reface raportul, afirma Hommel. Ce s-ar intampla insa daca am pune baza comparatiilor in anul 2000? Atunci argintul coborase pana la…5 dolari/uncia, asa ca potentialul de crestere e deja epuizat (cotatiile erau luni de 41 dolari/uncia) avand in vedere ca masa monetara n-a stat pe loc intre 1980-2000. Dupa cum vedeti, daca cineva ar vrea sa demonstreze ca argintul e supraevaluat, nu are decat sa refaca socotelile si rationamentul lui Hommel cu baza de raportare asezata in anul 2000; cine vrea sa arate ca argintul e subevaluat si ca va merge la cer, calculeaza pornind cu 30 de ani in urma, cand speculatiile fratilor Hunt urcasera cotatiile in stratosfera. De gustibus.

2. Inventeaza o cerere fantezista
Prietenul Jason merge mai departe: unde s-ar ajunge daca numai 1% din banii aflati in banci ar decide sa se refugieze pe argint? La 250 dolari/uncia! Cifra nu este insa suficienta-nu uitati ca tema noastra pentru acasa este “ de ce vei castiga de 10 ori banii investiti intr-un singur an”-asa ca sunt necesare nuantari. Banii din banci nu port rupe insa de la gura industriei argintul atat de necesar in medicina, panouri solare, etc, astfel incat doar o jumatate din argintul extras va putea fi cumparat de investitori. Rezultat: 500 dolari/uncia, ramane cum am stabilit! Inainte de a merge insa sa cumparati monede de argint, o intrebare de 100 puncte: ce s-ar intampla daca macar 1% din banii din banci ar fi utilizati pentru achizitia de fildes? Sau de uraniu? Sau de ce vreti voi, care se gaseste in cantitati mai mici decat argintul si nici nu a trezit inca interesul speculatorilor?

3. Invoca schimbarea de paradigma
In acest punct, extaziat, moderatorul isi chestioneaza invitatul, pe domn Jason adica: “intrebarea de 500 dolari este cand se va intampla asta, cand argintul va ajunge la 500 dolari/uncia?”. “Pai, daca publicul va constientiza lucrurile pe care vi le-am spus, foarte repede, poate chiar la anul”, raspunde Hommel. Acum, ma intreb, de ce n-o fi constientizat publicul ce potential major ascunde argintul acum 11 ani cand era inca 5 dolari/uncia? Sau poate a constientizat cine trebuie, iar pentru marcarea de profituri fara probleme e nevoie sa fie manata si prostimea din urma?

Nimic nou sub soare
In acest punct, sa ne amintim ce se spunea despre SIF-uri cu 3 ani si ceva in urma, prin vara lui 2007. Pretul actiunilor urma sa creasca pentru a tine cont de valoarea activelor, listarea BCR trebuia sa arate cat valoreaza de fapt SIF-urile (“aseaza baza de calcul unde iti convine mai bine”, adica pe partea de active si nu de profitabilitate, randamentul la dividend ajungand atunci sub 1-2% din pretul actiunilor), ridicarea pragului de detinere va duce la o bataie efectiva pe actiuni (“inventeaza o cerere fantezista”), daca numai o parte din depozitele prost remunerate de banci ar ajunge la bursa SIF-urile ar fi primele vizate (“schimbarea de paradigma”), etc, etc. Deci, strategia e veche, naivii sunt mereu noi (chiar asa, oare ce s-o fi ales de colegii lui Jason Hommel care ridicau in slavi argintul la precedenta bula, cea din anii ’80?).
PS: Trebuie sa recunosc ca la inceputul anului 2010 am recomandat si eu argintul (vezi aici). Era in acel moment 18 dolari/uncia si avea potential de crestere, cum s-a demonstrat ulterior. Acum, la peste 40 dolari/uncia l-as recomanda doar celor care spera in varianta de argint a tulip-maniei. In definitiv, daca lipsa de ratiune poate depasi uneori toate asteptarile; nu inseamna insa ca trebuie sa ne pariem toti banii pe asta. Altfel, au fost destule minti luminate care si-au pierdut economiile intrand pe finalul unor bule. Isaac Newton in persoana si-a prins urechile in celebra bula "Marea Sudului". Newton se retrasese la un moment dat, cu un castig bunicel la acea vreme (7.000 de lire sterline), dar apoi a fost imbrancit de lacomie si a reintrat in joc, cumparand din nou actiuni si pierzandu-si toti banii cand bula s-a spart (mai multe aici).

sâmbătă, 9 aprilie 2011

O struto-camila: investitii administrate in arta

Certinvest intentioneaza sa propuna investitorilor un fond inchis orientat catre plasamentele in arta. Dincolo de considerente precum oportunitate, risc, potential de castig care vor fi tratate mai jos, sa remarcam, in gluma, profilul investitorului ideal in Fond: o imperechere intre un speculator fara argumentul lichiditatii si un colectionar fara obiectul pasiunii sale (nu iti poti atarna unitatile de fond pe perete in loc de tablou).

Din capul locului sa spunem ca principala problema a unei astfel de investitii este una de incredere. Mai intai a investitorilor in capacitatile managerilor (specializati pana acum in managementul activelor financiare) de a indentifica corect oportunitatile din piata apeland la sfatul specialistilor potriviti si apoi tot a investitorilor in transparenta si corectitudinea eventualelor tranzactii. Adica, nefiind vorba de instrumente listate la bursa, trebuie sa ai deplina incredere in administratori in ceea ce priveste pretul de achizitie a activelor (ca nu este supraevaluat) si cel de vanzare ulterioara (ca nu este subevaluat). Apoi, avem disconfortul lichiditatii. Un tablou nu este actiune pe care o vinzi cand vrei si cand iti convine, nu poti sa te retragi oricand din fond iar daca totusi o faci trebuie sa te astepti la penalitati mai usturatoare decat in cazul united-linked-urilor (ramane sa vedem politica de comisioane-de administrare si rascumparare la si inainte de termen-din prospectul viitorului Fond ce asteapta autorizarea CNVM).

Altfel, intentii frumoase: fondul doreste sa profite de oportunitatile aparute in piata dupa valul de retrocedari pe care le pregateste Muzeul National de Arta, potrivit administratorilor. Certinvest isi propune sa atraga aproximativ 5 milioane euro de la investitori (5000 euro este suma minima de intrare in fond, echivalentul a 2 unitati de participare) iar tinta de profit este de 15% pe an. Cum CNVM nu permite fondurilor sa investeasca direct in astfel de active, solutia gasita de administratori a fost infiintarea unui SRL care sa actioneze ca vehicol pentru achizitii si vanzari. Perioada de viata a fondului va fi de 3 ani, cu posibilitate de prelungire cu inca un an.

Nu cumperi tu boul din tabloul lui Grigorescu?
Sa remarcam ca in acest mod (5.000 euro investitia minima) se introduc ocolit jucatori de mic tonaj, cu caracteristicile lor specifice, intr-o piata ingusta (cam 10-15 milioane euro dupa estimarile specialistilor) dominata insa de cativa jucatori mai mari. Ramane ca administratorii sa le gestioneze adecvat atat banii cat si asteptarile si, de ce nu, cunostiintele in domeniu. Oricum, vor fi destul de greu de impacat pasiunea pentru arta, dorinta de a investi, banii scosi din buzunar pentru asta si certificatul de investitor obtinut in final care nu tine loc de Grigorescu in living, visul oricarui colectionar.

Iau totusi mai degraba cu inventar de gluma intentia Certinvest de a oferi investitorilor, contracost, posibilitatea de a lua acasa, temporar, anumite opera de arta-mi se pare deprimant sa platesti pentru luxul de a te afisa cu un tablou din care posezi doar 1/10 (poate investitorii isi impart din timp feliutele din tablou, de exemplu, din celebrul Car cu Boi al lui Grigorescu “eu am boul din stanga, tu carul, Dorel plugarul, etc”?). Similar, posibilitatea ca anumiti investitori sa cumpere operele de arta in care si-a plasat banii Fondul, la un moment dat. Pai, daca ai avut bani la T0 sa iei tu singur tabloul dar ai preferat doar o fractiune din el, prin intermediul Fondului, de ce ai alege sa il iei apoi la T+3 la un pret mai mare?

Un singur lucru in final: intr-un context de piata bun, cu sansa, poate ca investitorii se vor alege cu tinta de profit avansata de administratori. Chiar si fara contextul favorabil de piata, altcine va merge insa la sigur: evaluatorii, asiguratorii operelor de arta si depozitarii acestora. Pe cei din urma as paria eu, daca ar fi listati la bursa, avand in vedere ca Fondul gandit de Certinvest poate reprezenta, daca isi atinge tintele privind sumele atrase, o felie de peste 30% din piata.

joi, 7 aprilie 2011

ING a picat la propriul test de inteligenta. (Nu) STII de la ING!

Pe site-ul Gandul de azi, un advertorial frumos ambalat despre ING. Eterna schema cu sondajul pentru testarea cunostiintelor financiare. O banca il comanda, face intrebarile si formuleaza concluzia in 2 pasi: 1) explicit-respondentul mediu e cam handicapat dpdv financiar; 2) implicit-daca nu vrea sa ajunga in sapa de lemn ar face bine sa vina cu banii la noi sa-i administram. Sondajul ING avea 13 (na, numar cu ghinion) intrebari iar la finalul lor erau oferite amabil si raspunsurile, sa nu aiba insomnii respondacii precum individul care se framanta “cine si cu cu ce scor l-a invins pe Napoleon la Warterloo?”.

Ei bine, nu va mai perpelesc, cititorii Gandul, mai inteligenti decat cei care ar trebui sa le administreze banii, au sesizat ca doua dintre cele 13 intrebari aveau raspunsurile furnizate de ING gresite! Ha, ha, ha. Conform propriei grile de evaluare, ING are deci un nivel de cunostiinte MEDIU dpdv financiar.Interpretarea rezultatului in acest caz in testul bancii: “Felicitări! Probabil că vă simtiţi confortabil în administrarea finanţelor dumneavoastră. După ce aţi colectat toate informaţiile relevante, vă simţiţi capabil să luaţi singur deciziile”. Bravo ING!.Ia fa deci bine si administreaza-ti singur banii fara sa mai atragi si banii prostilor pe care sa-I blochezi cu anii in united-linked-uri la care comisionul de rascumparare in primii ani rivalizeaza cu marimea intregii sume.

Vezi aici intregul test, intrebarile cu raspunsuri gresite sunt 6 si 7, ambele legate de un imprumut ipotecar (gura pacatosului?). Mai remarc in incheiere, cumintenia cu care Gandul a tratat incidentul, nici o urma de ironie la un ziar care stie sa fie atat de acid (evident, cand nu-si calca pe bataturi interesele comerciale).

miercuri, 6 aprilie 2011

De ce fac audienta columbenii, serpilienii si neanthertalienii si cat o sa mai tina figura asta

“E o lume plina de orori, stai mai bine acasa, la televizor” par sa ne sfatuiasca jurnalele de stiri care fac abstractie de relevanta si incidenta reala a cazurilor selectate. Avalansa de crime, violuri, accidente si catastrofe, mondenitati si obscenitati cu care suntem delectati la TV se bazeaza pe ponderea aparent mai mare a spectatorilor care pun mai mare pret pe instinctele subconstientului decat pe provocarile inteligentei. Din fericire audientele scad, semn ca profilul publicului se schimba treptat, ocazie si pentru realizatorii de programe sa-si dea si ei jos burtile intelectuale.

“Din cauza unui cos infundat s-au deschis larg portile Iadului”. Asa incepea marti seara reportajul Pro Tv despre un incendiu din Lugoj gazduit in principalul jurnal de stiri al postului. Jurnal in care am mai putut vedea: o crima comisa de un tanar de 21 de ani care si-a filmat apoi victima (sotia) cu web-cam-ul avand grija ca parintii sai sa nu rateze imaginile, un pedofil din Spania prins in Romania, cei 21 de hoti din statiunile din Franta arestati in tara, pataniile modelului Natalia Mateut si cardurile clonate, eternele scandaluri Iri-Moni si Oana-Pepe, femeia din Valcea care a nascut in toaleta in care incerca sa elimine pietrele la rinichi, rascoala bolnavilor din spitalele dezafectate, crima oribila a adolescentilor din Moldova, fetita de 3 ani batuta si data afara din casa de mama ei, etc, etc. Cam dupa 30 minute, am putut in sfarsit sa respir “normal” la stirea despre posibila ridicare a imunitatii europarlamentarului Severin, ocazie fructificata grabindu-ma sa inchid televizorul.

Lumea e o jungla, stai mai bine A-CA-SA
De unde obsesia pentru deversarea de orori, teama, frustrare, sexualitate camuflata asupra bietului telespectator? Recunosc ca nu mai vazusem de ceva vreme jurnale principale de stiri, imi imaginam ca astfel de teme sunt exilate cumva in calupul “ de la ora 5”. Dar nu, ce va povestesc eu, succesiunea de teme de mai sus, era gazduita in principalul jurnal de stiri, cel “serios” (brrr, oare cum o mai arata cel de la ora 5?). Ce-or gandi oamenii simpli cand privesc astfel de orori? “Doamne, in ce lume traim!”, nu? Se mai intreaba cineva care este relevanta intamplarilor respective?. Fac parte dintr-un curent, dintr-o tendinta? A aparut fenomenul maltratarii si izgonirii din casa a fetitelor de 3 ani, exista un exod al pedofililor din Spania spre Romania, se poarta asasinatul in cuplurile sub 25 de ani, etc, etc? Decupand vicios fapte izolate autorii jurnalelor de stiri induc majoritatii senzatia ca aerul din jur e mai irespirabil decat in realitate. Ca lumea din exterior e o jungle asa ca ai face bine sa stai mai mult in casa, lipit de televizor.

Subconstientul face audienta buna
Cum de obtin insa rating? Sa fie precuparea telespectatatorilor tolaniti in fotoliile moi de a experimenta macar indirect senzatii tari pentru a compensa banalitatea cotidiana? Zgandarirea sexualitatii reprimate? Efectul reevaluarii binevoitoare a propriei situatii in contrast cu nenorocirile expuse pe sticla? Din punctual meu de vedere, apelul la zona instinctuala va surclasa provocarile lansate intelectului si constiintei cat timp preocuparile majoritatii telespectatorilor vor ramane cantonate in principal in sfera viscerala si umorala. Si sa recunoastem deschis: e mult mai greu sa stimulezi intelectul in emisiuni TV, sa creezi o dezbatere asupra sistemelor de valori decat sa te adresezi fricilor si obsesiilor subconstientului.

Prostul gust creste, publicul scade
N-am un dinte impotriva Pro Tv-ului, stilul si continutul jurnalelor sale de stiri sunt copiate voios si de conurenta. Iar futilitatile lui Maruta mi se par preferabile grobianismelor de la Acces Direct sau Capatos (pentru klingonienii lui Dan Diaconescu imi declin competenta), asa cum servilismul si auto-cenzura TVR imi par mai suportabile decat talibanismul Antenelor, asta daca admitem grade de compratie in lipsa de profesionalism. Semnul incurajator pe care il primim insa e scaderea generala a audientelor. Sigur, cei care mai urmaresc astfel de productii (fie ele stiri catastrofiste, talk-show-uri mondene sau reality-show-uri de prost gust) raman aparent majoritari. Desi ponderile inclina inca in favoarea manelizarii, incet dar sigur se construieste viitoarea majoritate repliata din fata televizorului in zona internetului, unde utilizatorul are libertatea selectiei informatiei. Mai devreme sau mai tarziu o noua generatie de oameni de televiziune va incepe sa lucreze pentru aceasta categorie, asta daca patronii de televiziuni nu sunt ei insisi fani sinceri ai actualelor programe pana in punctul in care sa ignore realitatile economice. Din fericire, spre deosebire de politicieni care pot cumpara cu galeti si pungi colorate voturile minime necesare pentru a fi alesi, patronii de televiziuni nu pot defila cu o mana de neanthertalieni lipiti de ecran oferindu-i pentru a fi vanati de eternele spoturi la detergenti si bere, cel putin daca stiu sa deosebeasca falimentul propiu de cel al bunului gust.

marți, 5 aprilie 2011

4 gauri bine camuflate in buzunarul tau

Unii furnizori de produse si servicii stiu ca taieturile marunte operate in portofelul “victimelor” pot fi tolerate cat timp se evita hemoragia financiara abundenta, sangerarile de lunga durata fiind ignorate in general de acestea. Aflati mai jos cum se pierd bani prin transferuri de mica valoare, pretul comoditatii cand ai internet banking, de ce n-ar trebui inghitite pe nemestecate comisioanele brokerilor, care sunt riscurile oferite la pachet odata cu asigurarile de viata cu componenta investitionala cat si antidotul potrivit in fiecare caz.

Costurile mari ale transferurilor mici
Western Union, Money Gram, Transfer Rapid, etc. La ei ar trebui sa apelezi cand vrei sa trimiti bani regulat unei rude sau cunostinte aflate la distanta, nu? Procedura e simpla, completezi un formular cu numele si adresa destinatarului, codul tranzactiei (cel care scoate bani va trebui sa il stie la randul sau), platesti taxa de transfer iar banii pot fi ridicati de la cel mai apropiat agent al firmelor in cauza. E simplu, dar la ce costuri? Sa presupunem ca ai trimis 200 de euro. La Western Union trebuie sa scoti din buzunar pentru asta…16 euro. Adica 8% din suma. Nici la concurenta situatia nu e mai roza. Iar transferurile bancare sunt la fel de ne-economice (comisionul de transfer dintr-o banca romaneasca intr-una din exterior e de 0,15-0,2% din suma transferata, dar minim 20-25 euro!). Cu alte cuvinte, daca nu transferi macar 10.000 euro prin banca asteapta-te la o jumuleala serioasa. Poti scapa ceva mai ieftin daca transferul se face intre subsidiare (de exemplu, intre BCR si Erste Bank te costa doar 5,9 euro pentru sume mai mici de 5.500 euro) sau daca utilizezi internet bankingul. O alternativa la transferurile de bani de valoare mica este PayPal, cu care iesi cam la jumatate (trebuie doar un cont bancar si o adresa valida de mail) si poti sa-l folosesti in plus la plati pentru bunuri si servicii cumparate pe internet (ai grija sa nu lasi oricum bani prea multi in contul din care faci platile). Despre o alternativa la PayPal, mai ieftina chiar (Moneybookers) aflati mai multe aici. Cel mai simplu mod de a ocoli insa solutiile consacrate de trimitere de bani din si spre Romania este sa utilizezi cardul bancar…imprumutat. De ce sa apelezi la Western Union, Money Gram, etc cand poti alimenta periodic contul tau bancar la care ai atasat un card aflat insa in posesia destinatarului banilor (il poti ceda pe al tau sau faci cerere pentru un card suplimentar)?

Dezavantajele comoditatii
Internet bankingul este vandut ca solutie pentru sedentari. De ce sa mai mergi la ghiseu daca poti sta comod in fotoliu platind de acasa facturile si alte hangarale (impozitul pe proprietate de pilda)?. Sa presupunem ca platesti 1-2 lei pentru un transfer de mica valoare aferent achitarii unei astfel de facturi. Ai insa facturi la telefonul fix si mobil, gaz, lumina, internet, cablu tv, poate o rata la banca, o asigurare, etc. Mai pune aici si comisonul de administrare a contului curent si taxa lunara pentru serviciul de internet banking. Una peste alta, minim 20-30 de lei despre care nu prea stii cum ti s-au strecurat din buzunar lunar. Daca ar avea de ales, cu calculele in fata, probabil ca putini posesori de internet banking ar evita sa mai plateasca on-line facturile. In definitiv ce mare scofala sa aduni rabdator cele cateva facturi si sa le platesti in aceeasi zi pe toate in loc sa stai la cate o coada pentru fiecare in zile diferite? In alta ordine de idei, nu uita ca produsele si serviciile bancare sunt carlige subtile de marketing pentru alte…produse si servicii bancare astfel incat fii foarte atent ce deget dai la ghiseu pentru ca oricum vor incerca sa-ti ia toata mana.

Evita postura de “asistat” permanent
Cei care cocheteaza cu speculatiile la bursa stiu ca pot opta intre un cont unde beneficiaza de asistenta brokerului (ordinele se dau prin telefon, plus ca poti cere o parere, un sfat, etc) si unul in care tranzactionarea se face on-line, ordinele fiind introduse de investitor. Costurile sunt duble in primul caz (pleaca in medie de la 1% fata de 0,5% pentru on-line trading) iar acest detaliu se traduce in sume importante pentru cei cu apetit mare de speculatii. N-ar fi mai bine sa optezi pentru mai multe conturi prin care sa tranzactionezi simultan? Unul asistat de brokerul cu care sa te consulti si unul on-line, in ambele urmand sa faci miscari identice. Economia poate fi substantiala de-a lungul unui an.

Nu vrei o asigurare de moarte?
Exista asigurari de accident, incendiu, somaj. Pe acelasi fir logic, ar trebui sa avem si asigurari de…moarte care acopera riscul de a-ti pierde viata. Denumirea ar face insa produsul nevandabil, asa ca avem asigurare de viata. De ce avem insa asigurarea de viata cu componenta investitionala? Probabil pentru ca oamenii au fost convinsi ca se poate acoperi din profitul generat in urma plasamentului in niste fonduri de investitii costurile componentei de protectie din polita de asigurare. De ce accepta unii sa isi blocheze banii ani buni (rareori fondurile mutuale percep comisioane de rascumparare dupa o “captivitate” in fond mai mare de 12 luni spre deosebire de investitia in “unit-linked”-uri) cu riscul de a suporta comisioane penalizatoare piperate daca vor sa recupereze o parte cand sunt la necaz? Pur si simplu, pentru ca au avut nesansa sa cunoasca un agent de vanzari bun ori nu aveau suficiente cunostinte financiare. Ca sa nu o mai lungim, daca vrei protectie cumpara o polita simpla de asigurare, daca vrei investitii mergi la un fond mutual. Nu le amesteca, risti sa te doara capul (cu ecouri in buzunar).

sâmbătă, 2 aprilie 2011

Lebede negre si extrapolari entuziaste. Cum sa pierzi bani la sigur in pietele financiare

Majoritatea juatorilor mizeaza din ce in ce mai multi bani in pietele care cresc consecvent de ceva vreme acoperind sub urale putinele voci pesimiste. Argumentul? Extrapolarea. Ce a crescut saptamana trecuta si creste saptamana asta, se va umfla sigur si cea viitoare, mai ales cand toata lumea si-a bagat banii acolo. Exista insa o minoritate cu experienta care stie ca probabilitatea de inversare a perceptiei este direct proportionala cu exuberanta participantilor. Rationamentul? Nu-ti pune toate ouale in acelasi cos cu gloata, teme-te de “lebedele negre”(evenimente neprevazute). In final, cele doua tabere fac schimb de experienta si bani. Cititi mai jos despre o strategie indicata indiferent de tabara in care te plasezi

Ati observat fenomenul extrapolarii in toate bulele cu care ati fost contemporani, de la imobiliarele care merg doar in sus, la SIF-urile care tinteau suta de mii de puncte si la petrolul are urma sa creasca in 2008 la 200 dolari/baril. Cand isteria s-a format, nimeni nu concepe ca preturile pot sa mai si scada. Asta explica si de ce mai apar victime pe parcurs, cand corectiile deja s-au declansat. “Vanatorii de oportunitati” apar la fiecare nou val de scaderi ale cotatiilor, in speranta ca miscarea e doar una temporara si ca ascensiunea se va relua (va amintiti de brokerii care recitau in 2008 “actiunile sunt bune dpdv fundamental, e un bun moment de cumparare”?). De vina in aceste cazuri este extrapolarea joviala, mentalitatea care nu concepe o altfel de evolutie in afara celei liniar-ascendente. Observati si evolutia lichiditatii in preajma maximelor si minimelor istorice. Veti observa ca in ciuda preturilor foarte mari, foarte multi cumpara (ziarele abunda de stiri gen “actiunea X a oferit detinatorilor un castig de Y% in ultimele Z luni”; “investitorul M a decis sa cumpere proprietatea/activul/compania P pentru T milioane euro/lei/dolari”; niciodata nu se da insa titlu cu “investitorul M a vandut”-pe trend de crestere, se insista obligatoriu pe cumparator si nu pe vanzator), asa cum si in cazul unui minim istoric volumele urca spectaculos, focalizarea media e pe vanzatori iar stirile subliniaza exiturile.

O strategie cuminte
Conceptul “lebedei negre” a fost lansat de Nassim Taleb in cartea cu acelasi nume si reprezinta o frumoasa expunere literara a teoriei probabilitatilor. Sansele producerii unui eveniment cu impact negativ (o “lebada neagra”) sunt direct proportionale cu gradul de entuziasm care caracterizeaza starea de spirit dominanta. “Contrarienii” sunt de altfel o specie de succes la bursa, care se bucura nespus cand mentalitatea extrapolatoare predomina in pietele financiare. Intrebarea care se pune este in ce masura cineva poate identifica macar aproximativ finalul unui trend de scadere si inceputul unuia de crestere? Desi retrospectiv lucrul pare joaca de copii, existenta acelor dinti de fierastrau in care merg bursele poate deruta si jucatorii cu experienta. Din acest motiv, daca excludem norocul chior din ecuatie, cel mai sanatos este sa utilizati o strategie de intrare si iesire din piata.

De pilda, investiti initial 10% din suma vizata in acest scop. Urmariti evolutia investitiei. Aveti pierdere? Opriti-va din cumparat si vindeti tot daca pierderea depaseste 10% din suma investita (1% din capitalul total). Aveti profit? Mai adaugati 10% pozitiei iar ciclul se reia. Daca aveti norocul sa nimeriti intr-un trend de durata, veti investi intreaga suma si veti urmari apoi cum se acumuleaza profitul. In nici un caz nu piramidati pe scadere. Adica, dupa ce ati cumparat de primii 10%, nu veti mai lua de inca 10% cand pretul scade (“pentru a va imbunatati media”) si tot asa la preturi din ce in ce mai mici. Nu poti sti cand se va relua cresterea si nu e deloc confortabil sa vezi in portofoliu un minus considerabil si asta a la long. Aceasi strategie de retragere treptata o puteti utiliza si pentru marcarea profitului. Daca preturile isi revin va opriti din vanzare si puteti chiar continua achizitiile daca ultimul maxim este depasit; in caz contrar, daca scaderea se reia, renuntati treptat la restul detinerilor. Poate nu pare o strategie stralucita la prima vedere, dar ganditi-va cat de bine v-ar fi prins in 2008 (cand scaderile se accelerau la bursa) sau in primavara lui 2009 (cand un ciclu intermediar de crestere debuta timid)