Cat costa analistii Erste in uncii de aur? Surpriza, s-au ieftinit mult in ultima vreme...

Dintr-un raport Erste Bank citat de Ziarul Financiar aflam ca puterea de cumparare a aurului calculata in bere se afla pe culmi. 136 litri/uncia la festivalul Oktoberfest din Munchen, mult peste media ultimelor decenii de 87 litri si are-nici o supriza pentru cine urmareste rapoartele Erste-perspective bune de crestere in continuare. Inca un exemplu care arata ca nu conteaza cine analizeaza , conteaza unde pui baza (in urma cu mai bine de 10 ani, cand uncia era doar 300 dolari, pretul aurului coborase insa mult sub valorile multi-anuale exprimat..hac!.. in bere). Cititi mai jos cum, la nevoie, aurul capata o proprietate interesanta: nu doar creste raportat la orice altceva ci isi si conserva valoarea, si asta inca din vremea lui Nabucodonosor..

Din analiza Erste citire: “Cresterea anuala a pretului berii s-a situat in medie la 4,1% incepand din 1950. In timp ce un litru de bere la Oktoberfest costa echivalentul a 0,82 euro in 1950 si 9,50 euro in 2012, o uncie de aur, care in urma cu 62 de ani cumpara usor peste 80 de litri de bere, inseamna acum 136 de litri”. Acum, eu daca faceam o analiza fara sa stiu cum trebuie sa iasa rezultatul, remarcam ca, spre deosebire de bere, pretul aurului a fluctuat spectaculos, avand urcusuri si coborasuri: de la peste 800 dolari/uncia in anii ’80 la numai 300 in 1999, pentru a urca apoi la 1.500 in prezent (a fost si mai sus anul trecut). Daca ceva similar s-ar fi intamplat cu pretul berii in intervalul 2000-2012 acum vedeam probabil politicienii nemti fugariti de electorat in jurul Bundestagului pentru a li se da cu carnatul in cap.

Analistii Erste nu se intimideaza prea mult si continua in aceeasi nota.“Valoarea maxima a aurului, calculata in bere, a fost inregistrata in 1980, cand cu o uncie se puteau cumpara 227 de litri. Consideram ca este posibil sa înregistram aceste valori din nou. Consumatorii de bere cu aur in portofoliu ar trebui, prin urmare, sa se astepte la vremuri «spumoase»". Ce sa mai zici? “Noroc!” (mai ales daca ai deja aur in portofoliu si vrei sa marchezi profitul). Dar daca se scumpeste hameiul, mai ies calculelele?

Cand vrei sa demostrezi cu orice pret ca aurul e un activ care bate in serie tot soiul de praguri psihologice si echivalente gastronomice, te raportezi nu doar la bere ci si la ...paine, unt sau lapte. “Daca in 1950 un gram de aur era echivalent cu 0,9 kilograme de unt, 14,3 litri de lapte si 11,1 kilograme de paine, in 2010 puterea de cumparare a urcat la 7,9 kilograme de unt, 56,9 litri de lapte si 26 kilograme de paine”. Ciuda sa va fie brutarilor si bacanilor! Acum, daca as fi realizat si eu analize pentru cititorii de tabloide economice la nivelul anului 2000, putem intoarce la 180 de grade concluziile, punand baza in jurul anului 1980. “Cine investea in slanina cu ceapa in 1980, peste 20 de ani surclasa lejer posesorii de belciuge de aur in nas”-suna bine analiza mea?

Stati asa ca asta nu e tot. Aurul se poate si dedubla. Nu doar ca aurul creste raportat la alte active perisabile, el simultan isi pastreaza pe termen lung valoarea raportat tot la acestea. “Aurul pare sa-si fi pastrat puterea de cumparare calculata in paine pe parcursul ultimilor 2.600 de ani, zice Erste.Dacă pe vremea regelui Nabucodonosor al II-lea, circa 600 i.Hr., valoarea nominala a aurului asigura cumpararea a 350 de paini cu o uncie, in iunie, in Austria, cu o uncie de aur se pot procura aproape 400 de paini”.

Aici analistii Erste s-au cam pripit. Pe vremea lui Nabucodonosor painea era mai valoroasa ca acum, deci comparatia e fortata. Ca presupun ca supusii regelui nu aveau ipoteci de achitat, sala de fitness de platit si factura de mobil de recuperat din urma. Dar asta ar darama concluziile frumoase din raport si e pacat de munca depusa la grafice.

PS: O observatie personala legata de pretul aurului. Aud tot mai des ca “aurul a crescut pentru ca masa monetara s-a dilatat, sunt mai multi bani pe piata deci si aurul trebuia sa recupereze”. Pai, de ce nu creste atunci si pretul painii cu unt? De ce doar aurul reactioneaza la cresterea masei monetare si berea cam sta ca proasta? Ma rog, poate lumea intuieste (sau speculeaza) resetarea sistemului financiar si revenirea la etalonul aur. Asta ar insemna insa falimentul bancilor care au dat credite in ..fiat money pana acum (aaa, inclusiv Erste), plus al deponentilor dar Raiul debitorilor. Cam greu de schimbat insa filozofia factorilor de decizie care au protejat bancile in ultima vreme pana in panzele albe.

Un promo absolut gretos marca Rosia Montana Gold Corporation

Vad tot mai des spoturi siropoase platite de RMGC pe diferite televiziuni. De exemplu, o mamica cu 2 copii (nu reiese clar daca singura sau nu) marturiseste ca face sosete, brodeaza, ia cu imprumut din pensia parintilor ca sa poata sustine financiar cei doi copii scolari care invata de altfel foarte bine. Femeia ar vrea sa inceteze umilintele la care este supusa de contextul geografico-economic, deci este suporter al...exploatarii miniere cu cianuri la Rosia Montana! Vedeti bai desteptilor care semnati petitii si lansati comentarii rautacioase pe forumuri, din cauza voastra o sa rabde copii bietei femei de foame si vor ramane si fara caiete. Daca lasati clontul jos, mama celor doi copii o sa poata da cu tarnacopul, ar putea turna lingourile sau ar putea planta violete pe marginea viitoarei balti de cianura. Daca proiectul porneste, toata lumea va fi deci fericita (poate chiar si mamele singure si fara bani pentru caietele odraslelor din Vaslui, care vor empatiza insa cu cele din Rosia)! Mie genul asta de campanie mi se pare absolut gretos. Pacat ca am semnat deja impotriva proiectului (ceea ce va invit si pe voi sa faceti, poate va exista la un moment dat un referendum pe teme asta daca opozitia publicului creste), ca o mai faceam o data.

La fel de gretos si spotul in care compania se lauda cu banii pe care ii va aduce Romaniei trecand la capitolul asta (grosul de altfel) toate CAS-urile posibile si adunand salarii peste salarii pentru viitoarea forta de munca de parca ar fi al doilea Canal ca anvergura. Sigur, sumele din redeventa sunt cam costelive si trebuia sa le sustina cumva PR-ul cu ceva suplimentar dar sa te lauzi ca respecti legislatia si dai salarii si platesti CAS mi se pare neprofesionist.

Si cum RMGC a devenit un fel de accesoriu obligatoriu in viata publica romaneasca, uite ca sunt si sponsori in aducerea presedintelui Bilderberg la Bucuresti, unde va conferentia alaturi de reprezentantul Romaniei in Comisia Trilaterala, Mugur Isarescu (apropo, m-ar interesa si pe mine cum au ajuns Mugurel si Mihai Tanasescu acolo, au trimis un CV, au sustinut un interviu, au fost recrutati prin Best Jobs Ever, etc?). Daca o tine tot asa, RMGC va sponsoriza obligatoriu si Catedrala Neamului si, la nevoie, o sa ne califice si la un campinat mondial de fotbal. Cine i-ar mai putea rezista atunci?

China vrea sa scape de 2 trilioane de dolari. Se pregateste noul Bretton Woods?

Oficialii chinezi au descoperit brusc ca rezervele valutare ale tarii sunt excesiv de mari. Prin urmare vor sa renunte la …doua treimi. Nu s-a pomenit de o diversificare, de scaderea ponderii dolarului in favoarea altor “hartii” mai “sigure”. Semn ca detinatorii de bonduri ar putea sa aibe niste probleme pe termen lung dar si ca datoriile Vestului vor fi tot mai greu de finantat. Ne apropiem de un “restart” al actualui sistem monetar?

Cateva stiri foaaaarte interesante pe finalul saptamanii trecute. “China si-ar putea reduce rezervele sale excesiv de mari in devize straine, continuand politica de diversificare” a spus Tang Shuangning, presedintele China Everbright Group, care a afirmat sambata la un forum ca “volumul rezervelor detinute in prezent prea mare”, acesta trebuind sa se incadreze in opinia sa intre echivalentul a 800 miliarde si 1,3 trilioane dolari (3 trilioane in prezent). Declaratiile sale reprezinta ecoul parerii exprimate in termeni mai vagi de Zhou Xiaochuan, guvernatorul Bancii Centrale chineze care spunea cu cateva zile in urma ca “rezervele Chinei depasesc cerinte rezonabile” si ca Guvernul ar trebui sa isi upgradeze politica de management a acestora in sensul diversificarii. Tot saptamana trecuta, Xia Bin, membru in comitetul de politica monetara al Bancii Centrale, afirma ca 1 trilion dolari ar reprezenta o rezerva suficienta pentru China, restul putand fi utilizat pentru achizitia de resurse si tehnologie necesare pentru economia reala. El a sugerat cateva directii pentru utilizarea rezervei disponibilizate: injectii de capital in sectoare cheie, cumpararea de resurse strategice, investitii in strainatate, imbunatatirea serviciilor din sanatate si educatie.

Cand oficialii chinezi se refera la renuntarea la o parte a rezervelor valutare au in vedere in mod expres detinerile de bancnote verzi. Or, in absenta Chinei, cine va mai acoperi deficitele bugetului SUA? Declaratiile oficialilor chinezi vin cum nu se poate mai prost dupa decizia S&P de a pune sub supraveghere ratingul SUA acordandu-i perspectiva negativa. Desi pietele financiare erau mai degraba amortite luni, in contextul sarbatorilor pascale, argintul a urcat vijelios pana aproape de 50 dolari iar aurul a atins 1520 dolari/uncia; ulterior ambele metale s-au retras pana la 45 dolari argintul si 1500 dolari/uncia aurul.

Cum muta Fed?
Saptamana aceasta e asteptata o reuniune Fed iar dolarul are nevoie urgenta de o gura de oxigen. Probabil ca un angajament clar de renuntare la QE-uri este absolut necesar. Pe termen mediu, cresterea dobanzii de politica monetara mi se pare iminenta. Altfel, Fed va ramane singurul cumparator important pentru bondurile americane. Trebuie in plus ca institutia in cauza sa forteze un nou refugiu pe dolar aspirand banii fierbinti din piete (cei oferiti luni bune fara dobanda speculatorilor). Asteptati-va deci la un nou val de deflatie, cu scaderi ale burselor si corectii pentru marfuri, inclusiv pentru aur si argint. Mi-e teama insa ca ar putea fi ultimul pinten deflationist inainte de o inflatie agresiva pe dolar care sa-i schimbe “profilul”. Moment in care ni se va vorbi tot mai mult de rolul stabilizator al aurului, de necesitatea de a reveni la acoperirea in aur a valutelor (intamplator SUA are cea mai mare rezerva de aur). Sa vedem cat reusesc sa vanda chinezii inainte ca “noul” dolar sa il inlocuiasca pe cel “vechi”.

Glontul de argint

Am urmarit in ultimele zile/saptamani disputa in jurul pretului argintului intre Horia (http://horea-m-analizatehnica.blogspot.com) si Flavian (http://dileme-existentiale.blogspot.com). Partea amuzanta este ca Horia este speculator dar fara pozitii in piata metalelor pretioase (deocamdata) iar Flavian corespunde prototipului investitorului, dar fara detineri importante de argint fizic (tot deocamdata). Asadar, argintul joaca rolul aici mai degraba de concept decat de instrument. Pretextul pentru o noua bula din perpectiva lui Horia, antidotul actualului sistem monetar corupt pentru Flavian. Horia mizeaza pe o corectie iminenta, Flavian pe o crestere sustinuta a la long (daca dolarul are potential infinit de scadere, pana la a deveni hartie igienica, argintul are in consecinta potential nelimitat de crestere). Culmea este ca amandoi pot avea dreptate, pe termen scurt Horia, pe termen lung Flavian. Pozitia mea este oarecum la mijloc. Am ceva argint monede din care am vandut o treime marcand o parte din profit. Am facut chiar un experiment anuntand intentia de a vinde pe blog. Anuntul a stat vreo 3 zile, timp in care am fost cautat de…2 cumparatori interesati (unul din ei fiind fratele lui Flavian). Asta in conditiile in care argintul creste…va dati seama ce succes as fi avut pe fondul unor corectii de pret…Ma rog, trebuie spus ca l-am vandut la pretul oficial al dealerilor de monede (minus costurile cu transferul bancar si taxele de expeditie)…poate cu un discount aplicat as fi gasit si alti musterii.

Cum am mai scris aici, nu mai cred in scenariul hiperinflationist. Presupune prea multe convulsii sociale (pe care nu stiu cine si le asuma) si are ca principali perdanti pe protejatii actuali ai crizei, bancile (cand hiperinflatia le-a lovit puternic fie erau banci de stat, fie la putere erau partide totalitare, actualii politicieni fiind extrem de sensibili la lobby-ul bancar). Nu exclud insa o reforma monetara prin care Vestului sa-i fie sterse o parte din datorii, renegocierea urmand sa se deruleze cu asiaticii si fondurile locale de pensii. In acest punct, pentru a recupera din credibilitate, sistemul va include aurul intr-un cos valutar, va lega cumva hartia bancnotelor de aur (poate si argint?). Vezi declaratiile lui Greenspan, fostul sef al Fed, Zoelick seful Bancii Mondiale, Soros cu seminarul sau despre alternativele la actualul sistem monetar, perspectiva negativa aplicata ratingului SUA de catre S&P,etc. Daca dolarul se duce in balarii pierd multi, daca se renegociaza datoriile pierd mai putini si nu tot ce au.

Ramane de vazut cand se va produce si care va fi factorul declansator (glontul de argint). Daca in loc de austeritate se merge mai departe cu varianta tiparului, QE-uri si dobanda zero, momentul poate fi destul de aproape. Oricum, daca scenariul acesta va intra in paine, vom trece prin inca o panica zdravana, care sa permita exitul celor slabi de inger si sa incarce cine trebuie. Nu imi imaginez ca metalele pretioase si activele forte vor urca liniar pana in punctul in care se anunta noul Bretton Woods, ar fi prea simplu.

7500 dolari/uncia, pretul la care aurul existent in lume acopera integral dolarii in circulatie

Calculul ii apartine analistului Dylan Grice de la Societe Generale (un adversar al investitiei in marfuri totusi), care considera aurul un pariu impotriva vanitatii oficialilor din Guverne si Bancile Centrale. Interesant de remarcat: inainte de turarea tiparului Fed, nivelul convertibilitatii dolarului in aur era in 2008 la 3000 dolari/uncia. Iar in 1980, la precedenta bula a metalelor pretioase, aurul atinsese temporar o capitalizare superioara masei monetare din SUA. Ramane sa ne intrebam cum de apar astfel de perspective doar in momentul in care un activ a atins deja maximul istoric, de vreme ce iresponsabilitatea autoritatilor ce au in grija piata monetara e totusi.. a-temporala?

In decembrie 2010 Grice arata ca, pe termen lung, investitia in “commodities” risca sa isi dezamageasca fanii. “Din 1870 pana in prezent, in termeni reali, profitul celor care au pariat pe marfuri a fost apropiat de zero” (vezi aici un grafic interesant), fiind net surclasati inclusiv de posesorii de bonduri. Precedenta piata “bull” pentru marfuri s-a asemanat cu managerii englezi de fotbal “au promis mult, au ars frumos pentru o vreme dar in cele din urma s-au dovedit un fiasco, zdrobind imimile celor care rezusera in ei”. Istoria umanitatii se bazeaza pe adaptabilitate si inovatie iar a detine marfuri este ca si cum ai paria impotriva acestora subliniaza Grice. In martie 2011, analistul SG revine insa cu niste precizari, plus un grafic al paritatii aur/baza monetara (vezi aici). La un pret de 7500 dolari/uncia, aurul ar acoperi integral dolarii din circulatie. Daca am fi facut insa calculul in 2008, inainte de programele de QE (quantitative easing) si de parasutarea fondurilor pentru salvarea sectorului bancar din SUA, uncia de aur ar fi trebuit sa ajunga la “numai” 3.000 dolari pentru a acoperi baza monetara din SUA. Iar in 1980, un an de varf pentru metalele pretioase (pentru a calma inflatia a fost nevoie de ridicarea sucesiva si agresiva a dobanzilor, bondurile ajungand la un randament de 20%!), am asistat pentru scurt timp chiar la o depasire a dolarilor de hartie de catre metalul galben, moment in care sintagma “nu putem reveni la etalonul aur, pur si simplu nu exista aur suficient in lume pentru a acoperi dezvoltarea societatii” si-a dovedit subtirimea intelectuala (daca aurul e putin, e suficient sa ii creasca pretul, nu?)

Trecutul, aliatul universal
Cum prima criza majora a creditului a aparut in anul 33 DC (si de atunci a intrat in peisaj) iar greci antici se deprinsesera cu inflatia ridicata, nu pare exagerat sa mizezi impotriva capacitatii bancherilor de a invata ceva din greselile trecutului, spune Dylan Grice. Precum crizele creditului, nu e nimic nou legat de perioadele inflationiste, fie ca ne raportam la episoade similare din trecutul indepartat, epoca moderna sau cea contemporana. De fiecare data avem de-a face cu Guverne incoltite din punct de vedere fiscal si cu politizarea emisiunii monetare. Iar cu solvabilitatea sectorului public tot mai amenintata in lumea dezvoltata si cu rolul de majorete economice asumat de Bancile Centrale nu e deloc exclus ca nu vom repeta greselile trecutului incheie Grice.

Din punctual meu de vedere, observ ca experientele trecutului pot fi folosite universal, pentru a justifica sau a intari orice teorie. Cand vrei sa vorbesti despre deflatia iminenta aduci in discutie experienta Japoneza, and vrei sa agiti spectrul hyperinflatiei de referi la Republica de la Weimar, Ungaria, Zimbabwe. Cu ceva transpiratie, cred ca putem identifica in trecut evenimente care sa ne sustina orice teorie. Dincolo de credibilitatea mai mare sau mai mica a autorilor, un filtru necesar trebuie sa il reprezinte si contextul. Mi se vorbeste de aur ca un refugiu universal cand aurul e deja la maxim istoric? Hm, poate ca analiza in cauza e doar o componenta a pshihozei de masa de data recenta ori pur si simplu un raport de marketing iscusit. Similar “peak” oil, or “pretul cerealelor va exploda pe motiv de raspandire a bioetanolului sau shimbarea alimentatiei chinezilor”, atentionari sosite cand piata e intamplator pe un varf al bulei commodities. Ca un facut insa, perspectivele alarmiste lipsesc in vremuri de piata linistita, cu preturile asezate cuminte pe media lor istorica, semn ca argumentele schimbarii de paradigma nu au priza cand bursele sunt calme.

Cum sa nu investesti in metale pretioase si ce forte imping aurul si argintul

Argintul a inchis 2010 cu o crestere fulminanta de 80% iar aurul s-a multumit cu “numai” 30%. Sunt “bule” sau doar se pregatesc sa devina? Aflati mai jos ce au facut cele doua metale pretioase in ultimii 10 ani, cum se vor descurca de acum in colo si 3 ponturi despre cum sa nu investiti in aur si argint.
250 dolari uncia (31, 1 grame) aur, 4,1 dolari uncia de argint. Este vorba de nivelul de pret de la care cele doua metale pretioase si-au inceput urcusul in 2001, inceputul unui ciclu de crestere care dureaza de 10 ani (joi erau la 1.370 dolari, respectiv 28,9 dolari/uncia). Doua lucruri sunt de remarcat aici: 1) ascensiunea a inceput de la nivele foarte scazute de pret, moment in care investitorii au sesizat oportunitati 2) intrarea la cumparare a fost incurajata de politica monetara (Japonia deja dadea credite cu dobanda aproape de zero, favorizand speculatiile, SUA urma sa coboare dobanzile pana la 1% in 2003, pentru a contracara spargerea bulei dot-com si efectele atentatelor teroriste). In intervalul 2001 -2010 aurul a avut urmatoarele rate anuale de crestere: 0,7%-25,6%-19,9%-4,6%-17,8%-23,2%-31,9%-4,3%-25%-30,7%. Medie: +20,4%. Argintul s-a descurcat chiar mai bine: (-1,2%)-3,2%-27,9%-14,2%-29,6%-46,1%-14,4%-(-26,9%)-57,5%-81,9%. Doi ani de scadere in 2001 si 2008 dar o medie anuala de crestere de 27,5%. Ce sare in ochi la prima vedere este ca investitorii n-au fost descurajati de decizia Fed de a creste dobanzile din 2003 in incercarea de a amenda bula imobiliara care se contura in SUA. Dobanda de politica monetara din SUA pleaca de la 1% pentru a ajunge in 5,25% in iunie 2006. Cu toate astea aurul dupa un hop mic in 2004 isi accelereaza ritmul anual de crestere si prinde viteza din 2009. La fel argintul (corectia din 2008, pe fondul panicii Lehman Brothers poate fi interpretata si ca o marcare agresiva de profit-atentie deci la evolutia din prima parte a acestui an, cand castigurile sunt de asemenea consistente!), semn ca speculatorii nu intrasera prea adanc in piata metalelor pretioase in acea vreme.

Dpdv al analizei tehnice, prima rezistenta e…bunul simt
Nivelurile actuale de pret pe piata commodities nu sunt impulsionate de cererea din partea consumatorilor (piata bijuteriilor a scazut pe fondul recesiunii) ci de ingrijorarile investitorilor ca inflatia viitoare le va afecta economiile. Din punct de vedere al analizei tehnice, pretul aurului e liber ca pasarea cerului, avand in vedere depasirea succesiva a mai multor maxime istorice (in ultimele zile pretul s-a mai corectat insa). In cazul argintului, actualizat cu inflatia, pretul maxim de la sfarsitul anilor ’70 ar fi echivalentul a 50 dolari/uncia, numai ca atunci a fost vorba si de speculatii. Pe termen mediu, evolutiile cotatiilor depind de doua lucruri: politica monetara si mersul economiei. Daca reintram in recesiune, preturile actuale nu vor rezista (vezi prabusirea marfurilor in 2008) chiar daca dobanzile de politica monetara raman la firul ierbii. Daca economia tinde sa isi revina dar banii “fierbinti” nu sunt drenati din piete, vom asista probabil la noi maxime. Ramane de vazut cat de curand vom asista la cresteri de dobanzi in economii care sufera atat de tare de supraindatorare (randamentele din piata bondurilor vor da un semnal util in acest context). Aici gasiti graficele istorice pentru aur si argint.

Abecedarul investitorului
1.Nu cumpara aur si argint sub forma de bijuterii luate de la magazin. La aur platesti 30- 40% in plus manopera iar la argint manopera e de cateva ori pretul materialului. Ma rog, in cazul unor bijuterii semnate de bijutieri celebri, purtate de personaje istorice candva, etc lucrurile se schimba, dar la astea nu are acces oricine (o varianta ar fi casele de licitatie). Vorbim aici de magazine, la casele de amanet gasindu-se la vanzare aur aproape de pretul oficial BNR (problema e daca aveti suficienta incredere in obiectele pe care le puteti cumpara de acolo), nu si argint insa. Daca tot vorbim de argint, par suspecte tonetele cu lantisoare si pandantive aparute in vecinatatea statiilor de metrou de cand a crescut pretul “aurului alb”(n-as baga mana in foc pentru unele ca nu sunt doar suflate cu argint).
2.Nu cumpara lingouri, alege monedele (nu cele cu valoare numismatica, astea sunt pentru colectionari). Sunt mai usor de plasat avand dimensiuni mai mici iar monedele de argint poarta in spatiul UE un TVA redus, de 7% (fata de 19% lingourile de argint). Aurul de investitie este scutit de TVA, fie ca vorbim de monede fie de lingouri, dar din nou, atentie la pretul de achizitie. Lingourile ar trebui sa se cumpere cam la pretul aurului (nu ca la Piraeus-singura banca din Romania care vinde aur pentru populatie, dar fara sa si rascumpere insa-care le ofera cu o prima de 20%!) in timp ce monedele vin cu un anumit adaus de 5-10%, acelasi procent ca in cazul monedelor de argint fata de pretul argintului.
3.Evita aur si argintul “de hartie”, mai ales dupa shortul “apocaliptic” mostenit de JP Morgan de la Bear Stearns pe argint (echivalentul a 3,3 miliarde uncii, productia mondiala pe cativa ani), preturile pot fi manipulate relativ usor. Aurul si argintul de hartie sunt pentru speculatori, care trepideaza zilnic si urmaresc permanent pietele, metalele in forma fizica sunt pentru investitori, care cauta sa isi plaseze sub alta forma o parte din banii de hartie, si care nu vor sa marcheze profituri (sau pierderi) pe termen scurt.
Aici aveti o lista a dealerilor din Germania pentru lingouri si monede de investitie de aur si argint. Nu toti livreaza pentru Romania in schimb sunt cazuri cu optiunea de buy-back.

Este aurul o “bula”? Da si nu. Cum stam cu bulele in definitiv?

Dan Diaconu de la Trenduri Economice scria saptamana trecuta (vezi aici) un articol despre bula speculativa gata sa se sparga in cazul aurului. Argumentele sale: piata bijuteriilor din SUA si India e in scadere, se pregateste deschiderea unor noi mine, aurul a performat mai prost in 2010 decat indicii bursieri din SUA. Dan are si nu are dreptate. In primul rand, aurul a inceput anii 2005, 2006 si 2007 la 500-600 euro/uncia. Din 2008 saltul e brusc si il gasim in ianuarie deja la 900 dolari. Acum sa nu imi spuna mie Dan de la Trenduri ca indienii au pus bani la ciorap 3 ani, intre 2005-2007 pentru a cumpara in forta bijuterii din 2008, moment in care si Fed se pregatea de o taiere agresiva de dobanzi care vor ajunge pana aproape de 0%, pietele fiind invadate in acest fel de lichiditate (si in UE dobanzile au coborat la 1%, in definitiv unde n-au scazut dobanzile ca panaceu impotriva crizei?). E clar ca nu raportul cerere-oferta pe piata bijuteriilor a dus aurul unde e acum, ci intrarea la cumparare in forta a investitorilor manati din urma de teama de inflatie sau doar incercand sa profite de evolutia unui activ sensibil la politica monetara . Contributia pietei bijuteriilor poate fi gasita-aici sunt de acord cu Dan-in performantele mai slabe ale aurului fata de indicii bursieri din ultima vreme. Iar despre deschiderea de noi mine nu merita sa vorbim: asta nu se face peste noapte iar pana atunci politica monetara poate arata diferit astfel incat si cotatiile pot avea cu totul alta fata.

Aurul este deci o bula? Da, este. Este in pericol de spargere? Nu, nu este deocamdata, din simplul motiv ca nu exista semnale ca politica monetara este in pragul inaspririi. Tiparitul de bani tine loc acum de scadere a dobanzilor, pentru ca sub zero nu pot fi totusi duse. Va fi un moment bun de iesit din aur cand dobanzile vor incepe usor-usor sa urce iar Fed-ul nu va mai pomeni nimic de QE. Nu va ganditi ca la prima urcare a dobanzilor (probabil in 2012, cu 0,25%) aurul va plonja in bot pana la 600 dolari/uncia cat era in 2006. Banii vor incepe sa iasa gradual, vor exista tot soiul de destepti care vor sfatui prostii sa profite de corectii si de noul pret-chilipir la care a ajuns aurul iar scaderea se poate intinde pe mai multe luni/ani, deci va fi loc de shortat cat cuprinde.

“Cash is trash”. Asta e sintagma care functioneaza ca un magnet pentru amatorii de metale pretioase, un bun slogan de marketing in definitiv. Cat timp 70% din forta de munca e prinsa in servicii in lumea civilizata, va imaginati ca barterul e o alternativa reala? Sau trocul? Banii nu vor disparea, sunt sigur de asta, dar credibilitatea lor poate fi carpita prin introducerea aurului intr-un soi de cos valutar, strategie de care pomenea recent presedintele Bancii Mondiale (va imaginati ca baiatul asta a avut brusc o revelatie in timpul unei conferinte de presa? sau o fi mai degraba pregatirea opiniei publice pentru asa ceva?).Ipoteza in care aurul desi va scadea simtitor dupa iesirea banilor “fierbinti” nu se va intoarce unde era inainte de 2004.

Din acelasi motiv din care creste aurul, creste si argintul si cuprul. Cele din urma cu o rata mai mare, pentru ca au acoperirea utilizarii industriale (55% din productia anuala de vreo 20 tone de argint la nivel global e utilizata in scop industrial). Banii scosi din bancile centrale la dobanda insignifianta sunt plasati pe pietele de marfuri si pe bursele de actiuni (mai putin aici pentru ca domina componenta financiara-banci, asigurari-unde increderea e redusa) iar cat timp nu vom asista la ceva inflatie care sa determine bancile centrale sa isi schimbe politica, bulele vor creste in continuare. Sigur, chemarile de sirena pentru plasarea banilor in bunuri “tangibile” vor fi mai credibile decat oricand, usurand exitul marilor jucatori. De fapt very-smart money vor iesi inainte de a da semnalul Fed de crestere a dobanzilor, doar dumnezeii de la Goldman Sachs au insider-ii lor.

Stiu, experienta Japoniei. Cu dobanzi aproape de zero n-au reusit sa produca inflatie in mai multi ani. Acum insa toate bancile centrale sunt un fel de BOJ iar resursele planetei ceva mai limitate.

Ce vreau sa spun in concluzie: sa judeci din punct de vedere “fundamental” un activ facand abstractie de politica monetara din acel moment e prostia secolului. Asta a facut ca multi sa cumpere case infiorator de scumpe cand creditul era ieftin, multi vor ramane la un moment dat cu aurul luat ca asigurare impotriva inflatiei pentru multi ani nemaigasind amatori la un pret apropiat, etc. Majoritatea gandim pro-ciclic iar baietii destepti abia asteapta sa ne jumuleasca, vanzandu-ne un credit, o actiune SIF, ceva uncii de aur si argint, etc. In loc sa facem calcule cat ar merita un anumit activ, sa ne concentram mai bine pe potentialele fluxuri de lichiditate spre el. Marii investitori in acest moment sunt foarte speculativi asa ca multi dintre cei care gandesc pe termen lung si nu se sincronizeaza cu acestia risca sa ramana cu respectivul activ “valoros” in brate. Cu atat mai mult cu cat lichiditatea lui e mai mica.

Petrolul e o resursa limitata si la 35 si la 149 dolari/baril, extreme intre care a oscilat pretul in 2008. Si aurul tot o moneda alternativa e atat la 300 dolari/uncia cat era in 2000, cat si la 1400 cat e acum. Perceptia noastra modificata e cea care a generat oscilatiile ample, perceptie ajutata de tot soiul de binevoitori cu analize, stiri, rapoarte bine tintite si generos propagate prin media...cand dobanda de politica monetara era la 4% in spatiul euro, sunt vreo 3 ani de atunci, nu cumva "porcusorii" erau in acelasi rahat? brusc perceptia s-a schimbat si respectivele state trebuie sa se refinanteze la dobanzi mult mai mari acum, cand dobanda e de numai 1%...pietele isi vor schimba din nou perceptia asupra datoriilor publice mari dupa o perioada mai consistenta de austeritate, drum pe care a pornit Europa si spre care se va indrepta vrand-nevrand si SUA....perceptia se schimba repede, suntem o specie care nu poate focaliza o perioada mai mare un singur lucru si e ajutata sa fie asa de o sumedenie de agenti de marketing...

Ps: Sa aveti un 2011 interesant (dar nu traumatizant)!!

Despre aur, cu calm

Un articol interesant scris de Adrian Ash pentru Daily Reckoning legat de evolutia puterii de cumparare a aurului poate fi citit aici (http://dailyreckoning.com/speculating-in-gold/). Cele doua grafice fac de fapt toti bani. In primul se urmareste evolutia puterii de cumparare a aurului in SUA, in ultimii 200 de ani, luand ca reper valoarea din 1930, conventional considerata 100 puncte. Observam ca pana in 1980, puterea de cumparare a unciei de aur a fluctuat intre 100 si 200, pentru a sari apoi spectaculos la 600 dupa ce dolarul si-a pierdut acoperirea in aur. Terapia de soc a lui Paul Volcker, de crestere a dobanzii de politica monetara (dobanzile la bonduri in SUA au saltat la randul lor spre 20%) a calmat inflatia si a coborast aurul cu picioarele pe pamant, metalul galben continuand sa scada pana la inceputul anilor 2000, cand puterea sa de cumparare atinge din nou valoarea de 100. Unde este acum? La 300. Daca va amintiti, foarte putini au facut campanii de marketing in 2000 cu “buy gold” (Daily Reckoning este una dintre exceptii) dar acum, exista tot mai multe site-uri care recomanda achizitii furibunde. Ma rog, cresterea dobanzilor nu prea mai tine acum, cand statul si persoanele fizice sunt supraindatorate, dar nici sa cumperi aur cu ochii inchisi parca nu mai merita, de la acest pret in sus. Cel de al doilea grafic urmareste puterea de cumparare a aurului in Anglia, intre anul 1560 (!) si 2008, tot cu valoarea de 100 pentru 1930 luata ca referinta. Din nou, o banda de variatie relative redusa, intre 100 si 200, sparta in anii 1500 (270) si apoi abia in anii ‘80 ai secolului trecut, cand indicele a urcat la 400. Cum in acest moment, varianta deflatiei dupa model japonez sta inca in picioare, aurul nu are de ce sa “explodeze”. Ar face-o in cazul hiperinflatiei, dar pana la asta (hiper-inflatie e ceva diferit de inflatie, reprezinta pierderea completa a increderii in banii de hartie si nu o “banala” si graduala pierdere a puterii lor de cumparare) drumul e destul de lung si pariul pe aur, cum spuneam, destul de riscant in acest moment.