vineri, 21 noiembrie 2014

De ce ar trebui mutat Black Friday pe 1 aprilie. "Reportaj"

Am avut curiozitatea sa urmaresc in direct, la prima ora, strategia de marketing a celui mare mare magazine on-line (eMag) iar concluziile sunt cam descurajante pentru amatorii de reduceri i-re-zis-ti-bi-le.
Stiam ca urmeaza ca eMag sa deschida dimineata pravalia cu reduceri. Cel mai probabil intre 6,30-7,30 asa ca mi-am lasat sacosa virtuala la usa magazinului on-line de la 6,30. De cu seara, mai multe bloguri pentru gadgetari publicau liste cu reducerile de top pregatite de retailer, probabil contra-cost, ca orice advertorial. Ochisem la eMag un laptop Acer la 499 lei, redus cu 50% (cel mai mic pret la concurenta pentru aceeasi marca il gasisem la Altex, unde se vinde in saptamana aceasta cu 799 lei), un televizor led Toshiba cu diagonala de 80 cm tot la 499 lei (reducerea era comparabila, procentual) si un Expresor de cafea la numai 50 lei (redus de la 240 lei).
Ei bine, ce s-a intamplat pe teren? In jur de ora 7 site-ul s-a deschis cumparatorilor moment in care conexiunea mea s-a infundat brusc. N-am putut accesa site-ul cam 5 minute, iar cand s-a redeschis pentru mine, laptopul, expresorul, televizorul erau pe stoc epuizat. De ce se intampla asta, pentru ca si la celelalte magazine cu promotii-beton stocurile se dovedesc anemice spre inexistente? Probabil ca acestea functioneaza doar ca niste carlige de marketing (pretul este sub cel de cost sau macar cel impus de producator astfel incat retailerul isi asuma pierderi pentru a se promova de Black Friday iar stocurile sunt in mod "natural" limitate). Omul se scoala cu noaptea in cap tintind achizitiile in cauza dar cand nu le mai vede, nu pleaca totusi cu mana goala daca tot a investit energie in Black Friday, ci ia si el ce mai e pe site. Iar “ ce mai e pe site” cu reducere decenta e in destule cazuri lichidare de stoc, produse vechi, reduse doar pentru a scapa producatorul si retailerul de ele.
Revin la produsele cu stoc epuizat. Lipsit de reperele mele (televizorul, laptopul, expresorul) am mai aruncat cate o privire pe site si am remarcat inca un fenomen interesant. Am descoperit ca alte produse cu stoc epuizat nu mai erau afisate pe emag.ro (probabil pentru a nu descuraja amatorii de chilipiruri care ar fi constatat ca au pierdut de fapt mai multe trenuri), precum se intampla cu cele din listele cu mari reduceri scapate cu cateva ore inainte pe blogurile de specialitate si care nu se puteau volatiliza de vreme ce fusesera promovate. Exemplu: am remarcat la un moment dat doua tablete Lenovo cu pret redus peste 40%, la 299 si 249 lei, ce au disparut in prima ora de pe site, fara sa mai apara ca “stoc epuizat” cum se intampla cu laptopul de 499 lei, televizorul, expresorul de 49 lei. Laptopul in schimb a reaparut, cu specificatii apropiate-memorie in schimb ceva mai mare, de 4 G in loc de 2G, dar la un pret de peste 900 lei, cu singura deosebire ca acum era purtator de Windows 8.1.
Legat de chilipirurile eMag mai am de facut o observatie. Laptopul este aproape cea mai ieftina configuatie posibila in anul de gratie 2014, cu doar 2G de RAM si fara unitate optica. Televizorul Toshiba este plimbat des de eMag prin diferite campanii promotionale pana acum pretul fiind coborat doar pana la 700 lei. Este un televizor de marca dar cu performante modeste, fara elementare tunnere TV.
Concluzia? Daca tot am invatat sa mutam Black Friday-ul romanesc inaintea celui original, din 28 noiembrie, n-ar fi util ca retailerii autohtoni sa faca un hei-rup si sa-l puna direct pe 1 aprilie, o alta sarbatoare… traditionala?

joi, 20 noiembrie 2014

"The Matrix" Facebook. Este posibila manipularea?

Incep cu un comentariu inteligent al unui vizitator al blogului:
“S-au aratat de mult mecanismele de manipulare si dirijare a maselor. Problema a fost pana in epoca moderna faptul ca trebuia sa aduni indivizii in acelasi loc (fizic), pentru ca acestia sa se transforme intr-o masa. Un pas intermediar a fost facut prin inventarea mijloacelor de comunicare in "masa" (ziare, radio, televiziune). Problema acestora era ca, desi asigurau transmiterea mesajului catre masa, nu puteau asigura si propagarea acestuia in cadrul masei in timp real, ci in timp, prin interactiunea ulterioara a indivizilor. Retelele de socializare de azi au depasit acest handicap, ele asigurand conexiunea dintre indivizi in timp real. De asemenea,, au depasit si problema anterioara, masa fiind prezenta in permanenta in acelasi loc (de asta data virtual).Acum cine are o treaba cu masa, stie unde o gaseste. Mai mult are direct acces la ce gandeste ea”.
Feisbucul se transfirma incet dar sigur intr-o strutocamila asemanatoare Matrixului. Oamenii nu mai interactioneaza prea mult in lumea reala (joburi solicitante, obligatii familiale, reducerea capacitatii de a comunica pe fondul stresului) dar au descoperit ca au timp cateva ore sa “comunice” pe Feisbuc. O comunicare schioapa dar cronofaga de altfel, pentru ca iti ia oricum mai mult sa tastezi idei decat sa le expui face-to-face, “reteaua” avand meritul ca elimina argumentatia “inutila”, stilul preferat fiind sentintele scurte, punctele de vedere expuse pe baza linkurilor, teorii ca niste hai-ku-uri. Cum s-ar putea influenta opiniile retelei? Nu sunt expert in Feisbuc, intru din an in Paste in retea, dar ma pot gandi la:

1.Centri ai retelei plasati strategic pentru diseminare cat mai eficienta a mesajelor induse. Lucian Davidescu arata pe undeva ca sunt cam 60.000 de acoperiti prin servicii. N-ar fi exagerat sa ai 2-3.000 de raspandaci de Feisbuc printre acestia. Oameni “sociabili”, cu retele extinse de prieteni (in viata reala si securistii au cunoscuti, rude, frecventeaza anumite cercuri de hobbyisti, etc-oricum ei sunt sociabili de meserie), care pot fi raspandacii perfecti. Participantii in Matrixul feisbucist nu exceleaza prin capacitate de analiza, acolo lumea primeste si da repede linkuri si mesaje scurte, esenta nu este sa furnizezi teorii ci idei si mesaje concentrate, de impact. Daca ai cateva mii de noduri de retea pentru diseminarea informatiei cred ca poti crea niste curente de toata frumusetea prin social media.
2. Media traditionala folosita pentru crearea de continut pe Feisbuc. Filmuletele gazduite pe Hotnews si Gandul, niste editoriale mai accide, devin repede virale pentru ca sunt multi doritori sa le raspadeasca chiar inainte de a le filtra cu  propriul simt critic, doar caracteristica feisbucului este comunicarea in regim de viteza.
3. Sistemul de like-uri. Cu ajutorul sau poti urca in preferintele publicului continutul dorit si poti marginaliza opiniile “neortodoxe”.
4. Curea de transmisie pentru emotii. Emotiile sunt contagioase intr-o multime, iar turma Feisbucului nu face exceptie. Oamenii acolo nu schimba prea multe argumente, ci impresii si emotii pana la urma (un link cu oameni exasperati stand la coada la ambasade transmite o emotie puternica). Iar emotiile bine diseminate creaza usor o stare de spirit si determina un efect de contagiune.
Ma opresc deocamdata aici dar orice sugestii, idei, puncte de plecare pentru noi abordari sunt binevenite. Vom mai discuta despre "reteaua" feisbucului.

Ca sa ramana la putere Ponta trebuie sa devina anticorporatist si (macar ceva mai) nationalist. Update

Avem asa: doi oficiali americani in vizite de felicitari pentru Johannis scapa porumbelul (vrem sa colaboram cu Presedintele si noul sau Guvern), Isarescu anunta vremuri ceva mai dure pentru leu (de la nu vad de ce ar creste a trecut la nu stiu cum de se mentine in culoarul 4,4-4,44) iar bugetul e greu de facut cu toate pomenile electorale incluse.
Pentru a compensa presiunile in crestere din partea noului partid liberal altoit cu vechii pedelisti (incurajate de stapanii de la Washington) si nemultumirile electoratului, Ponta are doar sansa copierii strategiei Orban. Masuri dure anti-monopoluri straine, taxe pe banci si distribuitorii de electricitate cu marje nesimtite si un discurs axat pe independenta si apararea intereselor nationale si nu achiesarea orbeste la cele ale “partenerilor strategici”.
Cam greu de crezut din partea lui Ponta ca va capata brusc cojones, mai ales ca a tot practicat pana acum filozofia capului plecat, dar e singura lui sansa de a nu fi maturat odata cu partidul. Oricum, s-a vazut ca simplele pomeni electorale tintite spre publicul traditional si majoritar defavorizat al PSD-ului nu mai ajung, trebuie ceva si pentru generaria Feisbuc (cocosata de rate, cu facturi kilometrice la utilitati-spre deosebire de votantii din rural care s-au obisnuit cu lipsa lor) care altfel voteaza cum dicteaza posesorii de butoane pentru social media.

Cum ne-au pacalit de data asta?

Au ajuns sa ma pasioneze strategiile de manipulare in masa dupa episodul 16 noiembrie. Cat de eficace ar fi o campanie in social media, tot nu explica transformarea generatiei faisbuc intr-o saptamana, din "ma pis pe el de vot" in "imi luati votul, imi luati dreptul la existenta", cum bine observa autoarea blogului Filosofie pe bordura. S-a genarat cu mare maiestrie o emotie colectiva care s-a propagat fulgerator si aici am nevoie de voi-linkuri, materiale pe tema asta, orice ar putea sa descalceasca ingineria asta sociala. Din zona new-age ar fi o explicatie: la nivel subtil suntem toti conectati iar o emotie destul de puternica indusa unui grup reprezentativ se transmite repede, contagiunea e gata. Parca as vrea insa ceva si din sfera psiho-sociologiei traditionale, lucrari in domeniu, ce gasiti....


Cum de au gresit asa tare sondajele? Bonus: Ceausescu ar fi multumit
Avem asa: 5 sondaje efectuate in ziua alegerilor si popularizate la televizuni. 1 il are castigator pe Ponta, 3 pe Johannis si unul meci nul. Cel mai optimist pentru Johannis ofera la ora 21-52% (TVR), iar al doilea (Digi) doar 51,6%. La RTV, actualizarea de la ora 21 da 51% pentru Johannis. Realitatea ii scoate la egalitate (50-50) iar la Antena 3 Ponta are prim planul (50,5%). Cu alte cuvinte, Johannis pleca cu un avans ce oscila intre 2-4% in cele trei variante castigatoare, cu un usor handicap de 1% in sondajul contrar tendintelor. Au fost in final 10 procente, cu toata diaspora inclusa (cam 3%) ce nu facea parte din optiunile testate, diferenta este oricum imensa.

O alta nedumerire: avem o populatie de 20 milioane (in rezultatele preliminare ale referendumului apareau intial 19 milioane dar au mai facut ajustari, au mai recuperat din datele de la institutiile publice, etc) si nu mai putin de 18 milioane romani cu drept de vot (plus 500.000 in strainatate). Din cele 18 milioane din listele electorale neactualizate (plus morti, plus “dubluri”, etc), se aflau prin Romania cu cel putin 3 milioane mai putini, vorbesc de capsunari, menajerele din Italia, etc (nu cred ca s-au intors prea multi sa voteze iar la sectiile amenajate au venit doar 400.000). Mai raman vreo 15 milioane din care au venit deci la vot spre 13 milioane. IMENS! Peste 80% din populatia disponibila sa voteze prin tara. Daca mai scot majoritatea adolescentilor de 18-19 ani si a batranilor de peste 85, ajungem la ideea ca au votat spre 90%. Ce eficiente sunt campaniile “Votesti” si isteriile feisbuciste, mai ales in mediul rural! Si Ceausescu ar fi considerat decenta o asemenea prezenta!


miercuri, 19 noiembrie 2014

Imaginea de ansamblu: cum au platit autorii “loviturii de stat” si ce urmeaza

Politicieni importanti (cu putere de decizie sau care pot influenta decizia politica ) intrati in puscarie: Voiculescu, Fenechiu, Hrebenciuc. Exista mai multi lideri locali (unii, vocali) pe care s-a focalizat DNA.
Organul media: Antena 3 are activele confiscate si va plati chirie la stat. Depinde de mana intainsa de Guvern asa ca ramane de vazut cine va fi in locul lui Ponta la Palatul Victoria si cum va arata noua coalitie pe care o anunta Johannis-in functie de asta se va calibra si atitudinea postului.
Liderii: Antonescu a renuntat surprinzator din pole-position pentru Controceni. Mai mult, a rupt USL si a fortat o unificare cu PD-L, partidul demonizat, slugile lui Basescu. Recompensat prin postul sotiei  in parlamentul european si viitorul trai burghez(clameaza ca viata merita traita si in afara politicii). Ponta face concesii dupa concesii (lista lui Barosso, pomeni pentru corporatii-Rosia Montana, gazele de sist, CAS redus pentru angajatori, amanarea impozitului progresiv) dar in final este invins de revolutia Feisbuc pe ultima suta de metri, cand parea ca nimic nu se poate schimba si avantajul sau era confortabil. I se cere demisia chiar din interiorul propriului partid, Antonescu se grabeste sa anunte la Realitatea TV ca este terminat ca om politic.
Marturisesc ca esecul lui Ponta, ultima piesa din puzzle, m-a facut sa privesc mai atent ansamblul. Pana atunci consideram ca victoria sa e asigurata, ca este marioneta Licuriciului (vezi deciziile de pana acum) si omul serviciilor (relatia cu Ghita/Maior/Melescanu). Urma sa castige cum o aratau sondajele si sa-si pastreze organul media cu care sa contracareze propaganda “de dreapta” furnizata de tot soiul de site-uri de stiri si actualitate tabloida (Hotnews, Gandul), presa quality si ong-uri de bine. Ei bine, a fost considerat o marioneta nesigura, care s-ar fi putut defecta dupa modelul Orban. M-am inselat, nu s-a riscat cu el.
Ce va fi de aici inainte? Nimic. Nu va mai exista opozitie in curand, dupa "curatarea" PSD-ului si fuziunea PNL-PDL (doar rotatie a cadrelor dupa modelul sistemului politic american), nici voce critica in media (antenele vor fi puse repede cu botul pe labe de noul Guvern care este proprietarul spatiilor de emisie) exceptand cateva bloguri razlete, usor de decredibilizat si ironizat (“paranoici”, “conspirationisti”, “zombie de stanga”). PSD-ului i s-a aratat pisica, DNA-ul vegheaza mai departe, liderii sai din planul secund se vor orienta doar sunt urmasii FDSN-ului iar politicienii sunt “supravietuitori” de meserie. Sigur, pentru imaginea publicului, vor mai fi deranjati si ceva oameni de afaceri in apropierea fostei si viitoarei puteri (vezi Cocos). Nu vor fi afectati insa liderii noii formatiuni de dreapta (Blaga-EADS) ,cei care au puterea de decizie. Ati infrant.

PS: Cu parere de rau, pe acest blog nu se va putea comenta ca anonim (fara cont de google, etc)....Sa nu spuneti ca nu aveti, ca nu intrati pe Facebook (n-aveti cum de vreme de FB da rezultatul alegerilor, nu?)

marți, 18 noiembrie 2014

Amintiri din Manipulistan

Peste 7 milioane de romani au Feisbuc si peste 4 milioane isi folosesc jucaria cel putin o data pe luna. Destui urmaresc site-urile de stiri si au abonamente la newsletterele ziarelor sau site-urilor societatii civile, gen Romania Curata. Si dintr-o data, toate aceste organe incep sa scuipe imagini socante: oameni care stau la cozi exasperante, scrisori emotionante pentru rudele din tara, imagini cu turistii electorali, eseuri lacrimogene. Linkuri, mailuri, sms-uri...Stupoare si apoi furie. Iar furia e justitiara, cineva trebuie sa plateasca iar votantul roman trage una cu stampila in capul lui Victor Viorel si pleaca racorit acasa. Cum oricum clasa politica era dispretuita in ansamblu, poporului de pe net i s-a oferit un tap ispasitor iar internautii au votat cu sete.Cine sa se mai intrebe cine a ridicat valul de ura, care era sursa acestor filmulete ce s-au raspandit fulgerator prin retelele de socializare? De ce nu s-a mobilizat masiv internetul la suspendarea lui Basescu desi acesta era detestat de marea majoritate a societatii romanesti? Sau la taierile de pensii si salarii?...Probabil atunci n-au existat raspandaci profesionisti...
Asa s-a scris povestea revolutiei Feisbuc, una destul de asemanatoare revolutiei arabe sau celei ucrainiene. Mobilizare generala pe retelele de socializare, linkuri cu mesaje si fotografii emotionante, mai ales fotografii (lumea e tentata sa judece critic un mesaj scris dar o poza sau un film sunt privite cu mai putina suspiciune, imaginea nu minte, nu?).
Recunosc, l-am identificat in ziua alegerilor pe Ponta cu marioneta desemnata sa ne conduca. Il recomanda politica sa din ultimii ani, obedienta fata de Vest si politetea cu care a tratat corporatismul autohton. Ei bine, n-a fost considerat destul de sigur, s-a crezut poate ca un presedinte cu Guvern in spate e mai greu de controlat, poate reedita nesupunerea lui Orban. Mascarada orchestrata in favoarea lui Johannis m-a convins ca acesta va fi marioneta noastra in urmatorii 5 ani iar cumintenia cu care Ponta si-a acceptat soarta denota ca invinsul spera ca data viitoare sa fie recompensat pentru supunere.
PSD-ul nu a facut pomeni cui trebuie
Pentru a nu se trezi mereu pe locul doi, PSD ar trebui sa redescopere ce inseamna stanga. Nu pomeni fata de un electoral captiv si defavorizat, ci o strategie clara indreptata impotriva multinationalelor, cam ce a facut si Orban si uite ca nu e usor de dat jos desi fluiera prin biserica de dreapta (penalitati aplicate bancilor, ajutor pentru electoratul de dreapta inglodat in datorii, taxarea mai severa a gainilor cu oua de aur din distributiile de energie, politica de redevente in favoarea contribuabilului, etc). Poate ca data viitoare poporul Feisbuc va fi mai greu de dus cu presul daca vede ceva strategii de genul asta implementate de un guvern de stanga.
Ce-a avut Orban cu internetul?
Nu v-ati pus problema ce a apucat un Guvern cam populist, cu politici insa orientate spre interesele cetatenilor, sa taxeze o jucarie atat de folosita? Eu cred ca Orban se asteapta la o “primavara de la Budapesta” (au cam inceput zvarcolirile), in care poporul mobilizat prin retelele de socializare pana in punctul in care efectul de contagiune aduce masa critica in strada, sa obtina abdicarea celui mai neobedient guvern din UE. Si a incercat sa inchida putin aceasta supapa cu o taxa pe descarcari. Cum in perspectiva conflictului cu Rusia, toata lumea trebuie sa fie bine aliniata in front, ramane sa vedem cat rezista si Orban. 

Un articol interesant pe aceeasi tema aici

PS: De ce n-am sesizat manipularea de pe Feisbuc si ma dau mare la spartul targului? Nu stau pe Feisbuc sa ii simit pulsul si daca as sta, ma cam indoiesc ca poti intui cum se misca ansamblul daca nu esti cel care imprima trendul....Feisbucul e o retea cumpusa din alte retele si e foarte usor sa consideri ce se intampla in reteaua ta o exceptie (linkurile cu cozile la ambasade presupun) si nu o miscare generala care se propaga...din acest motiv nici n-au fost semnale de alarma ca se pregateste ceva cu retele sociale, desi dovezi erau pentru cine avea minte sa le priceapa: la universitate, prin cluj, manifestatiile incepusera cu 2-3 zile inainte de ziua votului-eu le-am pus insa sub umbrela miscarilor de partid camuflate in demonstratii ale societatii civile....ei, uite ca nu erau asa, m-am inselat.....m-am inselat si cand l-am crezut pe ponta marioneta perfecta, aleasa pentru a prelua puterea (de aici si articolul anti-ponta)....antecedentele sale de la Referendum, coabitarea cu basescu, politicile pro-corporatiste il recomandau....numai ca a fost preferat altcineva, o marioneta mai siigura fara Guvern in spate....nu ca Ponta le-ar fi pus probleme (vezi cum a reactionat in final), dar nimeni nu risca nimic cand ai Rusia aproape...am fost fraier deci, interpretand doar tendintele diin media nu si semnalele mai subtile...

luni, 17 noiembrie 2014

De la sms-urile Bombo/Congo la “revolutia” Feisbuc

Va mai amintiti de sms-urile cu care ploua in preajma votului din finala prezidentiala Nastase-Basescu? Simplute dar eficiente, au fost considerate o gaselnita inspirata fara sa ne mai intrebam prea tare de unde veneau si cine la gandise (PR-ul de campanie? serviciile? aveau autori anonimi ca bancurile cu Bula?). Ce mi se pare mai important este ca sms-urile in cauza erau incununarea unui efect de contagiune fara de care ar fi trecut fara sa lase multe valuri la urne, ca o tentativa kitchoasa si fara success de influentare a electoratului educat/tehnologizat. Ce l-a provocat nu se stie, se stie in folosul cui a fost speculat. Povestea s-a repetat in finala Basescu-Geoana, aceeasi efect de contagiune si mobilizare neasteptata a electoratului de dreapta, ajutat si de celebra gafa a lui Geoana (intalnirea cu Vantu). Si iata-ne in 2014, noiembrie. Ingrediente: dificultatile votului din diaspora intens mediatizate in registru emotional, retelele de socializare hyperactive si inca un rezultat intors pe utima suta de metri.
Faptul ca pe Feisbuc se pot face campanii eficiente stie orice manuitor de bugete pentru social media. N-a mai fost nevoie de sms-uri, am mai evoluat. As fi tare curios sa stiu din ce sursa a plecat campania in cauza, eficienta pana la inginerie sociala. Cu o retea de “raspandaci” orice mesaj prinde contur repede pe Feisbuc iar efectul a fost desavarsit si de data asta. In plus, desi PSD-ul pierduse razboiul social media de ceva vreme, esecul din alegerile de ieri a venit si pe fondul unei exaltari emotionale ce a alimentat votul negativ, exaltare pe care mi-o explic cu greu ca picata din cer. S-a produs ceva in ultima saptamana, ceva care seamana cu intoarcerea votului la precedentele victorii ale lui Traian Basescu. Am mai spus ca Victor Ponta imi pare doar o marioneta, nu mai revin. Cine o fi papusarul lui dar si al nostru nostru? Probabil ca si egiptenii care au fost martorii primaverii arabe ar vrea sa stie cum de s-a pus in miscare Feisbucul lor. Cum nici despre teroristii din decembrie nu am aflat mare lucru, sunt sanse mici sa aflam si acum ceva. Dar ne putem da seama in functie de pozitiile si interesele pe care le va apara Johannnis pe viitor, asta daca nu va lasa totul pe seama noului guvern-caz in care sa ne asteptam la ceva schimbari pe scena politica.

Un articol extrem de interesant pe subiect aici

duminică, 16 noiembrie 2014

Trei lucruri care nu-mi plac in victoria lui Iohannis. Update

Parerea mea despre Victor Ponta din postarea precedenta ramane valabila. Totusi...
1. Asistam la o noua victorie pe ultima suta de metri, specialitatea lui Traian Basescu, fara Basescu de aceasta data. O divizare de aproximativ 50-50 intre electoratele principalilor candidati, intre stanga si dreapta, pentru a treia oara la alegerile pentru presedinte. S-o putea construi ceva pe divizarea asta prin Romania?
2. IPS(ecu) Daniel i-a dat binecuvantarea lui Iohannis inainte de inchiderea urnelor. Vezi aici stirea pe Hotnews. Daca pozitia CEO-ului BOR ar fi aparut dupa alegeri, o luam ca o scuza pentru implicarea popilor pro-Ponta, pozitie cam anormala pentru niste slujitori ai Domnului. Asa, inainte de inchiderea urnelor, parea un soi de anuntare a liniei oficiale pentru baietii cu ochi albastri pe sub privirile cucernice, o confirmare...
3.Graba cu care Ponta si-a anuntat infrangerea, de parca dorea sa-si ia de-o grija, desi diferenta din sondaje era minima. Din declaratiile la Antena 3 o jumatate de ora mai tarziu, rezulta chiar ca nu stie exact cu cat a pierdut (“domnul Dragnea are rezultatele partiale”), dar stia sigur ca a pierdut. L-o fi sunat vreun prieten inainte, de parea ca in loc de personajul principal pe care-l mima pana mai ieri devenise brusc doar o portiune din recuzita? Cine stie....Pacat de ambalajul violet cu care s-a afisat la urne.

Ce ar mai fi de spus? Romania a avut candva niste regi nemti care nu s-au descurcat chiar rau. Cineva, nu stiu exact cine, a intuit ca formula ar merge repetata, iar cum monarhia nu mai are prea multi aderenti iar Majestatea Sa Duda nu suna bine, s-o fi gandit sa-l impacheteze pe Klaus in poleiala Hohenzolern si sa-l livreze poporului in contextul asta geopolitic dificil, cu Rusia, cu ISIS, cu.. etc, etc. Intr-o tara corupta, cu investitii masive straine, era timpul pentru un aer (german) proaspat...E doar o ipoteza, altfel recuperarea lui Iohannis e absolut senzationala, cred ca putea recupera la fel de bine si 15% pe o prestatie la fel de modesta in campanie....Nu e Romania tara tuturor posibilitatilor? Victoria lui Iohannis nu e deci a-normala. Eventual para-normala. Fatalmente, ca pe orice cobai, m-a pocnit filosofia dupa ce s-a incheiat experimentul. Noapte buna!

Later edit. Rezultatele finale in experimentul de inginerie sociala numit alegerile din 16 noiembrie n-au fost 51-49 ci 54-46 in favoarea lui Iohannis. Nu doar ca neamtul a recuperat 10 procente handicap prin prestatia sa modesta din dezbateri, dar a mai pus inca 10 intre el si adversarul sau. Adversar? Privind retrospectiv cred ca de fapt au jucat Romania A cu Romania B (are dreptate "dubluve" Ponta, a castigat Romania!). Duplicitatea, aroganta, cabotinismul, practicarea pomenilor electorale si dispretul pentru diaspora au fost suficient de ostentative incat sa mobilizeze votul anti-Ponta. Dar in asemenea masura? Stiu, generatia Feisbuc. Desi nu era prea activa generatia asta cand s-au taiat pensii si salarii si cand se manifesta in piata universitatii anti-Basescu.Si-o fi pus mai multa lume net intre timp...Pana la urma, poate ca baietii care au tot beneficiat de cresteri de bugete in anii din urma isi merita banii...nu e usor sa duci votul popular unde trebuie, cand trebuie. Aproape ca mi-a fost mila de Antena 3: sa domini clar meciul de imagine si sa te trezesti invins la puncte in prelungiri, fara macar sa te poti simti furios ci doar caraghios...

PS: Cred ca PSD-ul are nevoie totusi de o marioneta noua....
PS2: Domnule Bogdan Teodorescu, mare strateg electoral, stiu ca sunt sanse infime sa ma cititi, totusi, cat de limitat sa fie cineva din staff-ul lui Ponta care sa ignore ca tema de campanie cine vine in fruntea ACL daca va castiga Iohannis? Stiu, erau mai de efect casele lui Iohannis, traficul cu copii.....
PS3 (ce de PS-uri): Ma tot gandesc la modul in care s-a umflat bula anti-Ponta si a ajuns la apogeu exact cand trebuie....si, ca in orice bula speculativa, nu poti sa iti dai seama cand esti in mijlocul ei (vezi postarea mea de mai jos) ci doar cand se sparge...Si nu m-as gandi la Basescu in postura de sforar, e doar un pion pana la urma si distributia se scrie acum pentru altii...Ma tem doar ca la un moment dat, candva in viitor, opinia publica globala si implicit,sau mai ales, cea romaneasca, va simti ca Putin nu mai poate fi tolerat....Deja a reinceput deranjul din Ucraina, Rusia vrea sa scoata dolarul din tranzactiile cu petrolul propriu, etc...Iar in viitoarea bula psihologica anti-Rusia, cine ar fi fost mai credibil pentru mesajele de imbarbatare adresate romanilor-un Mickey Mouse razboinic sau un neamt cat un dulap?...Ce bine ar fi sa bat campii....

joi, 13 noiembrie 2014

Black Friday: promoții sau lichidare de stocuri?

Ca să te lămurești cum stau în realitate lucrurile de Black Friday este suficient să privești repetițiile cu public organizate recent de marii retaileri din România. 
Altex și Domo, cu ocazia unor zile aniversare, eMAG și Flanco, sub pretextul unor campanii promoționale, au făcut în ultimele 30 de zile câte o repetiție generală pentru marea sărbătoare de marketing și vânzări-Black Friday. Ce s-a putut remarca în toate aceste cazuri?
Retailerii nu au oferit reduceri de prețuri în tot magazinul virtual, ci doar într-o zonă special amenajată. Site-urile în cauza s-au deschis în zilele campaniilor cu aspect schimbat, scoțând în față un număr redus de produse cu prețuri promoționale, uitând de varianta normală a site-ului și încercând să ne împiedice să comparam produsele cu prețuri reduse cu cele ocolite de campania promoțională. Dacă s-ar fi întâmplat asta, am fi remarcat și criteriile după care se gândesc marile reduceri: produse cam obosite, fără mare succes la vânzări, din game mai vechi sau, dimpotrivă, cu prețurile cele mai piperate, unde adaosurile comercianților au loc berechet de scădere.
Faptul că Black Friday nu este un festival al reducerilor generalizate ci mai degrabă o lichidare organizată de stocuri, botezată promoție, ar trebui să va detemine să va conturați strategia de achiziții respectând câteva reguli simple.
În primul rând, nu se cumpără orice, doar pentru că reducerea sare de 30-40-50% (de multe ori și înainte de Black Friday produsul în cauză purta o reducere la raft pentru a-i grăbi vânzarea, deși una mai mică), ci numai lucrurile de care aveți nevoie și plănuiați oricum să le achiziționați. Nu faceți concesii legate de brandul pe care v-ați fixat doar pentru că ați găsit un “no-name” la preț mult redus. 
În al doilea rând, nu faceți achiziții fără să vă documentați în prealabil asupra caracteristicilor produselor și impresiilor altor utilizatori. Forumurile sunt o resursă inepuizabilă de avertizări din partea unor utilizatori pățiți și puteți economisi destule neplăceri dacă le frecventați.
În al treilea rând, nu cumpărați fără să comparați mai întâi majoritatea ofertelor. Chiar dacă un magazin anunța reduceri i-re-zis-ti-bi-le, asta nu înseamnă că la concurență n-ar putea există mai ieftin. 

sâmbătă, 8 noiembrie 2014

Bugetul familiei: managementul disputelor in cuplu

Reprosurile legate de (cheltuielile din) trecut otravesc prezentul si pot compromite viitorul (buget al ) familiei.
Continutul dintre paranteze este variabil, in loc de “cheltuieli” se poate pune la fel de bine “deciziile de orice fel” iar in loc de "buget al familiei" poate sta “parteneriat”, "colaborare", etc.
Ideea este ca cel criticat frontal se simte agresat si poate considera ca gestul sau din trecut era oarecum justificat; mai mult, poate avea tentatia sa-l repede in viitor sub alta forma. Cu alte cuvinte, rareori un atac frontal asupra egoului (critica directa) va duce la capitulare si recunoastere a erorilor; de cele mai multe ori urmeaza un contra-atac sau represalii ulterioare.
De exemplu, daca spui “ai gresit enorm inainte de criza cand ai luat creditul, ne-ai compromis bunastarea financiara pe mai multi ani, esti un incapabil/a!” sunt sanse sa auzi “Dar tu n-ai nicio vina? Uiti ca din cauza batailor tale la cap am luat decizia respectiva? Cat de ingrat/a poti fi!” iar in subconstient (aici n-o sa mai auzi), celalalt va gandi “sunt acuzat pe nedrept, nu mi se recunosc intentiile bune din spatele deciziilor proaste, poate chiar am sa dau motive sa fiu criticat justificat pe viitor, sa stiu macar o socoteala!”.
Este infinit mai util decat sa critici virulent sa servesti pastile moralizatoare si contraexemple. “Ce bine era daca ne uitam si noi mai bine in ce punct al ciclului economic ne aflam si cum ar putea merge dobanzile/cursul inainte sa luam creditul ala scump pentru masina” sau “poate ii spionam mai atent pe Ionesti, astia am vazut ca nu se arunca cu capul inainte in orice bula speculativa”.
Ne cam face probleme baiatul asta, Ego, nu? La origine o extensie a instictului de supravietuire (“trebuie sa fiu cel mai bun, sa ies in evidenta, doar asa imi transmit genele mai departe si am parte de bucatile mai mari de carne si partenerii mai aratosi”), egoul s-a insurubat adanc in constiinta noastra de cateva sute de mii de ani bune si ar fi cam greu de inlaturat fara o lupta de durata.  E adevărat și că filozofia contemporană a competivității îl cultivă intens, ceea ce îngreunează și mai mult eforturile în acest sens.  Chiar si cand pare invins, de multe ori e doar deghizat (nu pot fi mai bun-cu sensul de puternic-decat X intr-o confruntare directa? atunci o sa-l iubesc, o sa-i intorc si celalalt obraz, o sa fiu mai bun-in sens crestin-ca el si cercul s-a inchis repede).

PS: Sunt doar psiholog amator asa ca as putea fi usor contrazis/ironizat de un cititor cu pregatire in domeniu (“da, ma atacati frontal?!”). Nu-i nimic, psihologii cu patalama se mai inseala uneori, isi mai reconsidera pozitiile, precum psihanalistii, altfel am fi si acum blocati in obsesiile sexuale ale lui Freud (“na, railor, daca ma criticati!..”.)

miercuri, 5 noiembrie 2014

O poveste despre lămâi și piețe financiare

Va amintiți prețul acru al lămâilor de asta-vară? Majoritatea românilor a făcut un pas înapoi din fața raftului cu lămâi atunci. Cum s-ar fi comportat însă dacă în loc de lămâi vorbeam de acțiuni, imobile, gadgeturi?
Bunul simț a funcționat de minune asta-vară, când cei mai mulți dintre noi ne-am redus cantitățile de lămâi cumpărate, în ciudă caniculei, doar pentru că simțeam că nu este în regulă să plătești de câteva ori mai mult decât în mod normal (acum sunt doar 6 lei/kg față de 18-19 lei în urmă cu mai puțin de 3 luni). Sigur, nu toată lumea a procedat așa, patronii de restaurante de exemplu au suportat cu stoicism fluctuațiile de preț din marja și așa mare de profit pe care o au cu limonadele.
Ce s-ar fi întâmplat însă în momentul în care în loc de lămâi am fi avut un alt produs, mai ales unul financiar? Dacă era vorba de acțiunile LEMON, am fi cumpărat cu două mâini pentru că prețul urcase mult dar promitea să nu se oprească iar analiștii recomandau în cor investiția, nu? Reacționam altfel dacă era vorba de o investiție imobiliară, un teren intravilan în Lemonești, un apartament de lux tip lemon-house, într-o zonă bună? Sau un lemon-phone nou lansat pentru care cererea era viguroasă (vedeți ce s-a întâmplat cu prețul primelor iphone-uri aduse în geantă din SUA și vândute pe okazii.ro, convertit rapid de la 500 dolari în 500 de euro iar cu toate astea cumpărători se găseau cu duiumul)?
 De ce ne comportam rațional când vine vorba de lămâi și irațional când avem de-a face cu alte produse, mai ales din zonele unde există un deficit cerere-ofertă iar achizițiile sunt “trendy”?
Explicația este că în cazul lămâilor ne comportam precum consumatorii iar în cazul acțiunilor, imobiliarelor, gadgeturilor ne vedem mai degrabă investitori/speculatori. În primul caz prețurile mari au declanșat o reacție de bun simț și înfrânarea achizițiilor; în celelalte cazuri se activează ușor lăcomia-vezi că prietenii au cumpărat și au profit, nu vrei să stai de-o parte și să-ți limitezi câștigul și uite așa apare o bulă speculativă.
Prețul lămâilor n-a ajuns în stratosferă deoarece recoltele mai slabe din Argentina au fost repede compensate de oferta de sezon din Turcia și prețurile s-au dezumflat. Dacă ar fi continuat să urce, cine știe, poate câțiva s-ar fi gândit să stocheze lămâile în loc să le stoarcă în ceai și poate apăreau și achiziții speculative asta-vară și nu pași înapoi din fața raionului cu fructele în cauza.

sâmbătă, 1 noiembrie 2014

“Prea săraci să ne luăm lucruri ieftine”. Excepții?

Teoria e valabilă doar dacă există o diferență recunoscută sau perceptibilă privind calitatea produselor și perioada de garanție, proporțională cu diferența de preț.
 “Suntem prea săraci să ne luăm lucruri ieftine” pare o descoperire ce precede epoca internetului, când comparațiile privind costul, calitatea și serviciile incluse au devenit accesibile oricui. Era la mintea cocoșului că nu e înțelept să iei încălțăminte din înlocuitori de piele și cu talpa fragilă, vei cumpăra curând alta. Dar dacă e vorba de două perechi din piele, cu talpa asemănătoare și o diferență de preț de la simplu la dublu? Cumperi brandul după principiul “nu sunt bogat să iau ieftin” sau te mai gândești? 
 Aș paria de asemenea că în momentul lansării principiului achizițiilor scumpe, justificate prin calitatea superioară, nu prea se practica nici garanția comerciantului, nici măcar cea impusă acum prin lege pentru comerțul on-line astfel încât cine achiziționa un produs sau serviciu ieftin se putea aștepta ca a doua zi să îl abandoneze din cauza viciilor ascunse sau mai puțin evidente.
Dacă nu există o diferență asumată (prin specificații) sau perceptibilă (printr-o examinare atentă) între calitățile a două produse asemănătoare prin aspect și performanțe dar cu prețuri foarte diferite sau dacă diferența de calitate nu este proporțională cu diferența de preț, mai funcționează principiul din titlu? 
În cazul meu, aș lua produsul mai scump în lipsa unor diferențe semnificative privind calitatea, utilitatea, fiabilitatea, doar în ipoteza în care acesta vine cu o garanție suplimentară față de variantele ieftine (sau un plus reconoscut de fiabilitate), proporțională cu diferența de preț. De exemplu, dacă laptopul de două ori mai scump decât varianta sa ieftină (dar care face cam aceleași lucruri pentru cei care nu vor decât să răsfoiască internetul și să vadă un film ocazional, exclus deci gammerii) ar avea o garanție dublă, poate aș lua în calcul achiziția sa după principiul “nu sunt atât de bogat încât să iau lucruri ieftine”. În caz contrar, nu. 
Sigur că nu cumpăr pantofi din înlocuitori de piele, dar nici unii de marcă (tălpile cedează emoțional des în cazul meu iar diferența de preț nu aduce o speranță de viață suplimentară proporțională), la fel în cazul gadgeturilor (dacă am aceeași garanție și o acoperire similară a cerințelor mele de utilizare, aleg varianta mai ieftină).

duminică, 26 octombrie 2014

Nu investi prea mult in televizor

Dacă televizorul ne povestește lumea, merită să aloci cât mai mulți bani pentru o poveste frumoasă? De fapt, “povestea” conține mult marketing iar televizoarele smart pot fi obținute și cu bani mai puțini.
Sunt mai multe cercetări care arată că în momentul în care parcurgem un text scris sau ascultăm o prelegere, spiritul nostru critic cenzurează ideile emitentului pe când în cazul unui mesaj (tele)vizual, suntem mult mai dispuși să luăm de bune aserțiunile incluse în acesta fără a le pune în discuție. Din acest motiv-capacitatea de a ingurgita mesaje publicitare fără o privire foarte circumspectă-s-a ajuns ca din 100 de minute de emisie la TV circa 30 să fie publicitatea iar restul partea editorială (de multe ori cu inserții nemarcate de publicitate și aceasta).
De altfel, privitul la televizor este asemanator unui drog ușor, telespectatorul intră repede în starea de relaxare iar când butonul oprit al telecomenzii este folosit relaxarea dispare brusc, de unde nevoia de a o regăsi cât de repede.
 Dorința de a avea diagonale cât mai mari și opțiuni cât mai numeroase pentru cutiile în care privim lumea atât de des (jumătate din timpul liber în țările dezvoltate este petrecută în față micilor ecrane) și de a investi serios pentru asta, pare cel puțin hazardată din două motive. 
 În primul rând, din cauza vulnerabilității telespectatorului și dependenței pe care o poate căpăta uitându-se prea mult în fața ecranului, cum arătam mai sus.
Apoi, pentru că un televizor” smart”( cel mai trendy în acest moment, cel care oferă interetul pe ecran mare) al cărui preț începe de la 1.500 lei pentru diagonale peste 80 cm, poate fi obținut dintr-un televizor led obișnuit plus un mediabox care nu costă mai mult de 50 de dolari (vezi geekbuying.com,  se pot face comenzi și din România). Diferența este de câteva sute de lei bune la preț (400-500) și un plus suplimentar în dreptul soluției cu mediabox ( poate fi folosit și drept mini-computer cu android legat la un alt monitor din casă) .  

miercuri, 15 octombrie 2014

Cum am ratat ocazia sa fac bani din blogging

Va intrebati ce-i apuca pe bloggeri sa ne povesteasca brusc experienta lor de utilizare a unui produs? Aflati ca unele „degustari” sunt pe bani.
Marturisesc ca am ratat ocazia sa fac bani din blogging. Asta dupa ce la capatul a mai bine de 4 ani de postari primisem o binemeritata recunoastere a muncii depuse, sub forma unui mail.
„Salut. Numele meu este Danel (sic!) si lucrez la o agentie de marketing online, unde oferim clientilor nostri campanii de articole pe bloguri. Am vazut ca site-ul cristiandogaru.blogspot.com (pe care am gasit adresa dvs. de e-mail) are PageRank 3, motiv pentru care va contactez cu aceasta propunere de colaborare. Va propun sa demaram un parteneriat, in cadrul caruia eu sa va pot trimite teme de articole, iar dvs. sa le scrieti si sa le publicati pe blogul cristiandogaru.blogspot.com. Nu este vorba de concursuri, ci de plata directa, pentru fiecare articol in parte. In acest moment, eu am de la alte bloguri similare cu al dvs. (adica tot cu PR 3) un pret de 20 ron/ articol.Pentru ca imi place blogul dvs., pot sa va ofer un pret de 25 ron/ articol scris si publicat pe cristiandogaru.blogspot.com. Estimez un necesar de minim 10 articole pe luna. Pentru detalii, va rog sa ma contactati pe dan@ormusmail.com
Va dati seama daca numitului Daniel nu-i prea placea blogul meu? Poate ma penaliza si scadea indemnizatia per articol la 10-15 lei....Dincolo de faptul ca am refuzat politicos explicandu-i lui Daniel ca n-ar pica bine niste articole „intamplatoare” despre biscuiti cu zaibar sau aparate de ras cu laser printre modestele mele sfaturi in materie de finante personale, nu m-am putut abtine sa remarc ca se plateste modest pentru aceasta forma de prostitutie on-line (nu mi s-au cerut sa inserez bannere ci articole). Avem iata explicatia unor porniri subite ale unor bloggeri care se scoala dimineata chititi sa ne explice ce senzatie au trait testand ultimele odorizante de WC cu aroma de scortisoara, neaparat cu link si cum s-au simtit cand au mancat niste bomboane gumate moi bune si de lipit postere pe frigider (tot cu link). Ma rog, poate o parte dintre acestia au page rank-ul mai mare, si se aleg cu 50-100 de lei pentru aceste review-uri „spontane”. Aviz blogerilor amatori care viseaza sa castige un ban din postari: daca va multumiti doar cu o gustare pe zi, poate aveti o sansa...
Vorbind insa la modul serios, ma tem ca blogosfera, privita la un moment dat ca alternativa la jurnalismul ce uitase sa-si exercite spiritul critic in folosul publicului facand-o insa in interesul patronatului, risca sa devina sinonima cu publicitatea insidioasa, nemarcata si fara macar decibelii in plus pe care ii afiseaza reclamele la TV oferindu-ti pretextul sa muti canalul.
Draga Daniel (si mai cum? de la ce agentie? etc), uite ca am scris in felul asta primul si singurul meu articol de promovare pentru tine. Cumpara-ti de 25 de lei savarine, fac eu cinste cu onorariul.

marți, 14 octombrie 2014

Cat de oneste sunt mega-reducerile?

Cine nu visează să cumpere la jumătate de preț, sau măcar cu 30-40% mai ieftin? De multe ori însă disconturile umflate nu fac decât să ducă la valoarea reală obiectele oferite.

Iată un caz din experiența personală. În urmă cu câteva luni cel mai mare retailer on-line a derulat o campanie de mega-reduceri. Mi-a sărit în ochi trecând în revistă oferta un televizor LED de marcă (Toshiba) oferit cu o reducere de 30%. Suna bina, dovadă că stocul a fost destul de repede epuizat. Am avut curiozitatea să privesc însă mai în detaliu specificațiile și să caut la câteva luni distanță opiniile cumpărătorilor. Și am avut câteva surprize. În primul rând, specificațiile. Un televizor cu diagonală de 81 cm dar fără tuner TV (DVB-T/C) și port USB nu sună prea bine, nu? Iar review-urile utilizatorilor arătau din plin nemulțumirea multora-imaginea nesatisfăcătoare, lipsa unor dotări, etc. Într-un cuvânt, discountul de 30% aducea probabil produsul în zona prețului sau corect pentru ce oferea, prețul neredus fiind mai degrabă un tribut plătit brandului sau doar o „ancoră” pentru amatorii de reduceri. 
Un exemplu amuzant în acest sens îl oferă site-ul gearbest.com, un magazin on-line chinezesc de gadgeturi unde toate produsele sunt listate cu discounturi de minim 30% (frecvent 40-60%). Prețurile după reduceri sunt mici, asta le și face atractive eclipsând lipsa service-ului și garanția inexistentă (cine își retrimite telefonul în China pentru a fi reparat?). Disconuturile mari sunt gândite să tragă de mâneca vizitotorii semnalându-le „oportunitatea” deși dacă clientul potențial s-ar gândi cum ar arăta prețurile nereduse cuplate cu lipsa garanțiilor, riscul de transport pe distanță lungă, etc și-ar da seama repede că este vorba doar de o strategie de marketing a comerciantului on-line.
Am enumerat exemplele de mai sus pentru că în curând asupra noastră se va lansa un nou bombardament de reduceri reale sau doar aparente pe durata festivalului de vânzări en gros Black Friday. Amintiți-vă deci că momentul în cauză reprezintă o oportunitate în special pentru comercianți și nu tot ce este redus va este neapărat necesar.

Smart-fleacuri

După telefoanele inteligente, iată că avem ochelari, ceasuri și brățări inteligente. Cât sunt însă de inteligenți cei care dau o căruță de bani pe ele?
Am aflat cu multă "emoție", evident de pe un site de gadgeturi, că un operator telecom de top a introdus în România prin rețeaua proprie, "binecunoscuta" brățară inteligentă Jawbone Up24. Prețul? Un chilipir, numai 129 euro!
Ce face o astfel de brățară? Citez de pe site-ul de gandgeturi „Jawbone Up24 este un dispozitiv care, alături de aplicația cu același nume și de serviciul de informații disponibil, îi ajută pe utilizatori să își monitorizeze greutatea, somnul sau activitățile sportive. Brățara se conectează la smartphone prin Bluetooth Smart, astfel încât clienții să primească notificările prin intermediul aplicației”.
Cu alte cuvinte, pentru mai bine de 550 de lei primești un gadget care îți numără pașii (un pedometru), te cântărește și încearcă să își dea seama dacă ai dormit profund sau agitat noaptea trecută. 
La ce îți folosește să ai evidența exactă a numărului de pași? Doar ca să te fălești că ai mersi cu 30 de pași mai mult că ieri? Un om normal îmi imaginez că își propune să meargă în ritm alert un anumit număr de minute pe zi, nu are baremuri în număr de pași, metri, etc. La fel în cazul monitorizării somnului. Cu ce ajută să afli că ai dormit mai agitat dacă respectivul gadget nu îți explică de ce și nu oferă remedii? De cântărirea cu ajutorul bratarei inteligențe nu mai spun, avem cu toții câte un cântar prin baie care face același lucru, și chiar mai precis aș îndrăzni să pariez.
Nu vreau să spun că nu merită să te amuzi cu o astfel de brățară „smart”. Nu accepta însă orice preț doar pentru că e vorba de un gadget la modă. Mi se pare imens 550 lei pentru beneficiile enumerate-ce ați zice însă de 90 de lei? Se pot cumpăra astfel de brățări chinezești care fac cam același lucru cu „Jawbone” între 15-30 de dolari cu tot cu transport (vezi gearbest.com). 
Cam la fel în cazul ceasurilor deștepte. Pe același site chinezesc care oferă transport gratuit în mai toate colțurile lumii, găsești ceasuri cu 20-50 de dolari care fac cam același lucru ca suratele lor de sute de euro de la Samsung, Sony, Motorola, etc. Beneficiul în acest caz este că nu te superi prea tare când îți dai seama postfactum că nu ai neapărată nevoie de un gadget care să dubleze rolul unei căști cu bluetooth, care să te avertizeze când mobilul s-a depărtat de tine (un hoț cu mai mult de 2 metri avans este greu de ajuns), unde să vezi cine îți da sms-uri sau te caută pe facebook așa cum poți vedea de altfel pe smartphone. 
Una peste alta, înțeleg ideea de amuzament, pe cea de conectivitate și de gadget la modă. Nu înțeleg însă lipsa oricărui calcul economic și diponibilitatea de a plati brandul de câteva ori mai mult decât valoarea în sine a funcțiilor gadgetului transpuse în bani. Să dai pe o brățară „inteligentă”, nou intrată în piața gadgeturilor, cât pe un smartphone decent în 2014? Face un smartwatch high-end cât un laptop low-end? Poate ne gândim de câteva ori la paralela preț/valoare când scoatem repede banii din buzunar pentru ultimele smart-fleacuri.

luni, 6 octombrie 2014

Cum am fost impiedicat sa joc la pariuri Teodor Melescanu solist. Bonus: Ce legatura exista intre candidatul Melescanu si lichiditatea bursei

O agentie de pariuri a lansat pe 1 octombrie pariul pe candidatii la prezidentiale. Cine castiga, cine intra in turul doi, etc. Surpriza, dupa numai 2 zile candidatul Melescanu, initial cu o cota de 900:1, a fost retras din lista deoarece pe el se paria prea...mult. Pare greu de crezut, dar disparitia sa poate explica si de ce nu sunt rulajele mai mari la Bursa de Valori Bucuresti.
Peste mai putin de o luna avem alegeri pentru Cotroceni cu un favorit cert, un challenger si 12 „iepuri” (dar despre asta mai tarziu). Agentia de pariuri Winner s-a gandit sa puna ceva adrenalina in campanie si a propus un pariu avand drept miza castigarea alegerilor. Se putea paria pe castigator, pe sansele candidatilor de a intra in turul doi, pe procentele pe care le-ar obtine Ponta/Johannis dupa primul tur, etc (vezi aici). Cotele erau interesante in momentul lansarii pariului (seara zilei de 1 octombrie). Astfel Victor Ponta avea 1,7:1, Klaus Johannis 2,2:1, Elena Udrea 50:1, Calin Tariceanu 75:1, Monica Macovei 100:1, Dan Diaconescu 500:1, Vadim Tudor 700:1, Melescanu, Funar, Amaritei, Branza 900:1 iar Kelemen Hunor 999:1.
Le-am enumerat pentru ca intre timp acestea s-au modificat, dupa cum se vede in link. Daca in cazul Ponta si Iohannis modificarile nu surprind prea mult (lumea a simtit ca sunt ceva sanse de castig pariind pe favorit, din acest motiv cota lui Ponta a scazut la 1,4:1 ca in prezent; similar, Iohhanis a crescut de la 2,2: 1 la 4:1), marea surpriza a fost insa eliminarea lui Teodor Melescanu din lista cu candidatii pe care se putea paria. Explicatia? Lumea a pariat prea mult pe Melescanu iar cota sa, inainte de a fi scoasa, scazuse de la 900: 1 la 5 la 1 (la pariuri, cu cat o cota este mai mica cu atat sansele de castig sunt mai mari). Motiv pentru care i-a facut pe unii sa creada ca e o conspiratie la mijloc. Serviciile ar fi pariat pe Melescanu pentru ca publicul sa fie convins ca are sanse reale...
De fapt, explicatia e mult mai simpla si are legatura cu teoria jocurilor de noroc si, veti vedea, cu lichiditatea bursei.
Cum sunt asezate lucrurile acum in campanie, favoritii sunt clari. Dar ce s-ar intampla daca ANI l-ar trage pe...dreapta pe Johannis iar DNA pe Ponta pentru implicare in scandalul Mocrosoft. Daca doar unul iese din cursa castigatorul e evident dar daca ies amandoi cine ar fi favoritii din competitorii ramasi? Eu zic ca in primul rand Tariceanu/ Melescanu si apoi Udrea/Macovei. Ok.
Care sunt sansele ca ambi favoriti sa paraseasca alegerile? Destul de mici spunem cu totii dar cat de mici? Una dintr-o suta? Una din trei sute? Sa o luam altfel. Melescanu avea la lansare cota de 900:1, Tariceanu de 75: 1, Macovei 100:1 iar Udrea 50:1. Era mai mare de una din noua sute sansa ca ambii favoriti sa fie eliminati sau mai mica? Daca era mai mica atunci eu as fi pariat pe Melescanu (nu uitati avea cota 900:1). Riscam 10 lei dar puteam castiga 9.000 lei (ma rog, brut, oprea si statul impozit in final).

Cine miza deci ca ambii candidati urmau sa fie eliminati isi multiplica cel mai bine banii mizand pe Melescanu. Cota lui Tariceanu era  „numai” 75:1, adica la 10 lei pariati puteai castiga brut doar 750 lei. Apropo, intre timp si aceasta a fost redusa de la 75: 1 la 30:1(adica la 10 lei castigi numai 300 minus impozite, absolut neinteresant avand in vedere riscul). Udrea si Macovei sunt inca pe loc, cu 50: 1 si 100: 1, dar eu n-as risca 10 lei pentru un astfel de pariu, sansele ca ambii candidati sa fie eliminati nu mi se par atat de mari.
Ei bine, lasand la o parte teoria conspiratiei, cei care au mizat pe Melescanu nu cred ca urmareau nicio agenda ascunsa, ci cunosteau bine teoria probabilitatilor si ceva psihologie. Apropo de psihologie, se pare ca ne temem mai mult de pierderi decat speram in castiguri (cam de doua ori mai mult). Mai multe experimente simple pe grupuri de voluntari (participantii erau rugati sa participe la un joc de dat cu banul, cand castigi primesti un dolar iar cand pierzi platesti un dolar) au arat ca oamenii ar participa la un astfel de joc cu sanse 50%-50% pe termen lung cum o arata statistica doar daca potentialul de castig este de doua ori mai mare decat cel de pierdere (daca castiga 2 euro cand nimeresc fata corecta ă monedei si pierd doar unul cand gresesc).

Adeptii lui Melescanu au considerat ca sansele de castig merita pierderea asumata daca se materializeaza (sa ne amintim, la 10 lei pariati potentialul de castig era de 9.000 lei) si au determinat eliminarea candidatului din listele casei de pariuri. Este de altfel singura atitudine recomandata in relatia cu pariurile-nu participi decat cand sansele de castig merita sa-ti asumi anumite pierderi (mai explicit: vanezi doar castiguri potentiale foarte mari asumandu-ti doar pierderi probabile foarte mici).
Ma mira doar ca s-au gasit atatia romani priceputi la probabilitati-nu uitati, suntem in tara Caritasului/FNI iar bulele din imobiliar/bursa au avut multi entuziasti mai recent-incat sa determine o casa de pariuri sa modifice radical cotele initiale. Probabil ca Melescanu a fost eliminat din lista deoarece daca aparea cu o cota de 5:1, mult peste ce avea in sondajele de opinie (pornind insa de la 900:1), evolutia ar fi parut multor suspecta si ar fi dat nastere la speculatii (cum s-a si intamplat). Bine ca avem deci „specialisti”, poate ca nu sunt chiar cei 15.000 de specialisti pe stil nou cum sugereaza aici Doru Buscu.  

Si acum revin la paralela Melescanu/BVB. Ce fac de regula cei care au un portofoliu de actiuni? Cumpara si asteapta. Actiunile cresc-se cred inspirati, actiunile scad-considera ca au avut ghinion sau cineva a manipulat bursa. Pentru majoritatea, singura modalitate de protectie este diversificarea depozite-actiuni sau includerea mai multor titluri in portofoliu. Cati se gandesc insa la ...optiuni? Este vorba de optiuni de vanzare, un instrument care da dreptul celor care au un titlu in portofoliu sa se protejeze de evolutia lui descendenta posibila cu un contract cu optiuni (pentru o mica suma, prima, ai dreptul sa vinzi in viitor la cotatii apropiate de cele din prezent). Daca actiunile scad, pierderea se recupereaza din contractul de optiuni, daca actiunile cresc, castigul va fi mai mare decat prima sacrificata prin contractul cu optiuni si iesi oricum in avantaj.

Ei bine, as vrea si eu sa ma joc cu optiuni pe actiunile listate la BVB, dar nu exista instrumente lichide de acest fel...Asa ca tot ce pot face este sa iau actiuni si sa ma rog bunului Dumnezeu sa creasca sau sa nu iau deloc si ma rog sfintilor pietei de capital sa scada pentru a intra in mai mare siguranta intr-o pozitie „lunga”(adica de detinere de actiuni, in financereza). Daca v-ati intrebat insa de ce nu avem o piata de actiuni mai lichida, pe langa raspunsul ca nici economie prea solida nu avem, care sa dea oxigen bursei, luati in calcul si lipsa optiunilor.

Iar candidatul Melescanu, ca sa ne intoarcem la oile noastre din politica, ar putea fi la randul sau o „optiune”. O asigurare ca cineva nu va parasi competitia prea devreme fara sa existe un inlocuitor care sa-i duca mai departe „linia”.Monica Macovei poate fi de asemenea o optiune de acelasi tip, la fel Calin Popescu Tariceanu (desi in acest caz e vorba si de furtul de voturi din tabara adversa, asa cum restul candidaturilor de dreapta din competitie are rolul sa potenteze voturile in favoarea dreptei in turul doi). Cele trei candidaturi pot fi privite si ca pariuri in marja cum aratam mai sus, asta ca sa ne mentinem aproape de jargonul bursier. Ramane de vazut daca optiunile vor fi exercitate in mod cert insa existenta lor a crescut lichiditatea pietei politice (avem totusi 14 candidati).

vineri, 3 octombrie 2014

Ai simtit cele 4 cutremure de saptamana trecuta? Nu? Nu-i nimic, asigura-ti locuinta!

Campania „Octombrie - luna asigurarilor de locuinte” sustinuta de ASF in parteneriat cu UNSAR are aerul ca vrea sa bage in sperieti potentialii asigurati mai mult decat sa le explice avantajele achizitionarii unei polite. Pe cand o alta campanie mai onesta, gen „topul probabilitatilor in producerea unor catastrofe naturale”?

Comunicatul UNSAR incepe apocaliptic: „In primele 8 luni din acest an, datele Institutului National pentru Fizica Pamantului arata ca pe teritoriul Romaniei au avut loc 162 de cutremure, ceea ce inseamna cel putin cate unul la fiecare doua zile. De asemenea, de la inceputul anului si pana in prezent, peste jumatate din judetele României (22) au fost afectate de inundatii provocate de precipitatii abundente”.

Dupa care audienta este invitata sa-si revina din sperietura lecturand brosurile „cu privire la pericolele la care sunt expuse locuintele romanilor precum si informarea acestora despre formele de protectie financiara pe care le ofera incheierea unei asigurari obligatorii sau facultative”


Mentionarea celor 162 de cutremure fara a trece in revista gradul lor de periculozitate echivaleaza, in opinia mea, cu o statistica care ar vorbi de numarul de falimente din industria de asigurari la nivel global din ultimii 10 ani, pe motiv ca firmele in cauza n-au putut onora despagubirile, fara a pomeni nimic de context, existenta sau nu a reasigurarilor, etc.

Cat de mare este probabilitatea de a se strecura un cutremur devastator printe cele 162 de cutremure care s-au dovedit inofensive in primele luni ale anului? Daca ne raportam la valoarea primei de asigurare vs. cea a imobilului, am zice cam de 0,2%. Pentru asiguratori parca nu suna chiar atat de inspaimantator cele 162 de cutremure privite din acest unghi. Din pacate, nu intra sub umbrela asigurarilor locuintele din clasa I de risc seismic pana la consolidare si cele care au fost modificate fara autorizatie - deci exact cele pentru care nevoia de asigurare este mai mare

Sigur, lucrurile se schimba cand vine vorba de inundatii. Pentru zona urbana, riscul este neglijabil, dar pentru locuitorii de la tara, unde paraul din comuna are prostul obicei sa le mai ia porcul din batatura din cand in cand, asigurarile obligatorii sunt absolut necesare (evident, mai mult pentru riscul de inundatie decat pentru cel de cutremur deoarce paianta se descurca bine in acest caz).

Conso, 3 oct

luni, 29 septembrie 2014

De ce e confortabil să te înșeli în turmă

Experimente interesante arată că o treime din oameni se vor conforma mereu părerii majorității, chiar dacă aceasta este în mod intenționat greșită.Există „jocuri de grup” cooordonate de psihologi care arată de ce poate fi dureros să ai dreptate de unul singur dar reconfortant să te înșeli în interiorul unui grup mai mare. Un astfel de experiment, explicat pe larg de James Montier în Minighidul sau de comportament investițional, este următorul. Subiectul experimentului se află într-un grup de minim 8 persoane. Ceilalți șapte sunt însă înțeleși cu organizatorii să răspundă într-un anumit mod, subiectul nostru fiind ultimul căruia îi vine rândul să răspundă la întrebări. Ei bine, s-a observat că oamenii au tendința să se conformeze opiniei incorecte ă grupului într-o proporție destul de mare, doar pentru a nu risca excluziunea socială. Astfel, trei sferturi dintre subiecți s-au conformat cel puțin o data într-una din rundele experimentului iar o treime s-a conformat părerii majorității în mai mult de jumătate din rundele de întrebări. În plus, s-a remarcat că mărirea numărului de participanți nu influențează foarte mult dependența de opinia grupului, imediat ce apar cel puțin 3 indivizi cu o opinie închegată, o treime din subiecți era gata s-o îmbrățișeze. 

Dus pe terenul neurostiințelor, experimentul a demonstrat o altă latură interesantă. Când subiectul experimentului se conformează se manifestă o scădere a activității în acea zonă din creier responsabilă cu gândirea logică. Când însă era împotriva opiniei majorității, se activa o porțiune specifică din creier-amigdalina-centrul de procesare al afectivității și fricii. Cu alte cuvinte, cine adoptă poziția grupului e scutit de gândire logică și, poate, va dormi mai liniștit. Cine este împotriva grupului, experimentează senzația de frică.
Va imaginați, insistă Montier, ce este în pielea contrarienilor (investitorii care cumpără acțiuni la bursă când restul lumii vinde și se grăbesc să iasă din piață când euforia tinde spre infinit)? Rezultatele unei asemenea strategii echivalează cu ruperea periodică a brațului! conchide acesta. Iată deci o dimensiune interesantă a comportamentului de grup în piețele de capital și o altă explicație privind greutatea cu care se sparg bulele speculative. E dificil să innoți împotriva curentului-de la confortul interior dat de adoptarea părerii majoritare, la anxietatea mersului împotriva grupului reprezentativ, saltul pare imens. Din acest motiv atât de puțini se încumetă să-l facă la timp (chiar dacă postfactum lucrurile par evidente și mulți viteji se arată).

joi, 25 septembrie 2014

Nutritionistii Herbalife: aceeași Mărie cu altă pălărie de marketing

Va întrebați unde au dispărut consultanții de nutriție cu cocarde „Slabeste acum! Întreabă cum”? Oferă ședințe wellness gratuite cu aparate-minune de 100 lei.
Vânzarea aceluiași produs prin strategii diferite de marketing este de multe ori o idee bună...pentru comerciant. Iată un exemplu la care am fost cobai personal. 
Remarcasem de mai multă vreme niște agenți de vânzări deghizați în consultanți de nutriție. Ușor de recunoscut prin oraș după cocardele cu „Slabeste acum! Întreabă cum”, aceștia comercializează niște produse de slăbit sub formă de prafuri dizolvate în apă (shake-uri). Bradul e cunoscut, mult marketing la nivel global, celebrul fotbalist Messi apare pe câteva bannere și în România făcându-le reclamă (deși nu îmi e prea clar de ce ar vrea să slăbească în timpul activității sportive). Mă rog. 
De ceva vreme însă, deși reclamele cu produsele de slăbit sunt la fel de agresive, cam dispăruseră consultanții de nutriție cu cocardele în piept de prin oraș. Am fost însă tras de mâneca într-o zi lângă stația de metrou Tineretului de un tânăr simpatic care mi-a oferit un voucher pentru o ședința gratuită „wellness”. Ce să fie, ce să fie, chiar am decis să mă duc, mai mult de curiozitate, tânărul fusese cam misterios și nu a oferit prea multe detalii.
Ei bine, era aceeași firmă cu produse de nutriție și consultanții ei de vânzări care știau cum să slăbești, de data aceasta înarmați cu un ..cântar. Nu, nu l-au numit cântar, i-au spus aparat performant, apt să identifice procentul de țesut adipos din corp, indicele de masă musculară, procentul masei osoase, etc. 
Evident, după o urcare pe cântar, pardon, pe aparatul sofisticat, tinerelul cu voucherul (tot el interpreta și rezultatele) a dedus că îmi lipsește masa musculară, că sunt prea gras, că ...Nici n-am reținut bine toate problemele pe care le aveam de speriat ce eram. 
Mi-am revenit din fericire când am dat iar cu ochii de produsele pentru slăbit, recomandate ca remediu universal pentru toate aceste neajunsuri. Că aș fi putut slăbi, mai înțelegeam eu dar că urma să îmi cresc și masa musculară consumând prafuri concentrate în loc să trag de fiare n-am putut pricepe în ruptul capului. Așa că eu și tinerelul în cauză (slab ca un țâr dar mare fan al produselor de..slăbit, din care lua zilnic, după confidențele sale) ne-an despărțit doar prieteni (nu și parteneri de afaceri).
Ei bine, răsfoind peste ceva vreme ofertele unui retaileri online în timpul unei campanii de reduceri-bombă dau peste un cantar de diagnostic Beurer, cu preț redus de la 129 la 85 lei, ce făcea cam același lucru ca aparatul sofisticat al tinerelului cu produsele de slăbit și care și semăna cu acesta izbitor (cu aparatul, nu cu tinerelul). Recunosc, chiar m-a tentat să-mi procur și eu recuzita de „consultant wellness”, nu ca să invit la consultații la metrou, ci doar pentru satisfacția de a avea în casă un aparat „sofisticat” care să coste de câteva ori mai puțin decât prafurile concentrate recomandate de tinerel pentru o lună. 

duminică, 21 septembrie 2014

Norocul dă cu zarul

E suficient sa scădem doar câteva zile norocoase din an și tot profitul obținut din investiția la bursă se topește...La fel este și în viață.
Cine vede câștigurile la bursă acumulandu-se liniar în urma unei investiții, se înșală. De fapt, acestea vin mai degrabă neregulat, în salturi. Drept dovadă, există o statistică realizată anii trecuți de administratorul de fonduri Fidelity, care a monitorizat evoluția pieței de capital din Germania și a celor globale. În cazul bursei germane, profitul mediu anual oscila în jurual a 7% pe an în perioada monitorizată; dacă se scădea impactul celor mai bune 10 zile bursiere acesta se reducea la 1,7% iar dacă se dădeau la o parte încă 40 de ședințe cu cele mai mari creșteri, randamentul devenea negativ (-8%).
Similar în cazul unei investiții pe marile burse ale lumii: cine a investit timp de 15 ani ajungea la un profit de aproximativ 6% pe an, peste dobânzile bancare. Cine ar fi pierdut însă cele mai bune 10 ședințe în acest timp rămânea cu numai 2% iar cine ar fi ratat cele mai mari 40 de creșteri zilnice ar fi rămas cu o pierdere de 4%. 
Evident, e vorba de mișcări ample, care survin de obicei după decizii importante privind economia, politica monetară, etc. Sau de oscilații nervoase după ce investitorii trec repede de la agonie la entuziasm din diverse motive (companii aparent falimentare salvate pe ultima sută de metri de stat, etc) care fac ca volatilitatea să fie spectaculoasă.
Cine este victima acestor oscilații și ratează mare parte din creșterile anuale? Cel care cumpără după o creștere zdravănă și cel care vinde după o corecție la fel de spectaculoasă fiind tocat între dinții de fierăstrău atât de specifici burselor. Adică începătorii care se entuziasmează și se panichează repede.
Până la urmă la fel e și în viață, dacă dăm la o parte câteva conjuncturi fericite, clipele când șansa ne-a surâs cu toți dinții, poate că traiectoria noastră ar fi arătat cu totul diferit și nu am mai avea lucrurile de care suntem atât de mândri azi.
Iar dacă totul pare deja un joc cu norocul, mai am un exemplu. Au existat câteva experimente interesante de dat cu zarul. Într-unul, voluntarilor li s-a cerut să participe la un astfel de joc pe bani, astfel încât dacă nimereau partea „bună” a monedei să primească 10 euro, iar când greșeau să piardă 10 euro.
Majoritatea a refuzat deși după un număr mare de aruncări statistica i-ar fi îndemnat să fie liniștiți, cele două posibilități (cap/pajură) se egalizează numeric. Când ar fi fost cei mai mulți dintre participanți dispuși să parieze bani? Atunci când câștigul potențial depășea de două ori pierderea posibilă. Adică 20 de euro recompensa pentru față corect nimerită („cap), 10 euro pierdere pentru greșeli de aruncare („pajura”). 
Este o dovadă că teama de pierderi e net mai mare decat entuziasmul în fața câștigurilor posibile (cam de două ori mai mare). Și cum se explică atunci bulele bursiere și imobiliare? Atunci lumea nu percepe riscul, e doar lăcomie („vreau să câștig repede”) și invidie („vezi cum câștiga toți, eu de ce nu o pot face?”).
Jocul cu de-a datul cu banul are însă și un post scriptum: a existat și un grup de manageri de fonduri, deci de investitori profesioniști, care au fost invitați să participe la experiment. Surpriză ,aceștia erau dispuși să accepte riscuri mai mari decat caștigurile potențiale (peste 10 euro pierdere la „cap”, doar 10 euro recompensa la „pajură”), încrederea în capacitățile lor fiind foarte mare în ciuda bunului simț statistic ce ar fi arătat altceva (șanse egale pe termen lung).
Morala? Aveți grijă pe mâinile cui va dați banii!