luni, 8 februarie 2016

Studiu de impact: credibiliatea lobbyului bancar scade sub zero după aprobarea legii dării în plată

Reluarea dezbaterilor în Parlament pe marginea legii dării în plată a dezlănţuit lobbyul bancar. Pe mai multe voci, cu mai multe strategii, publicul este speriat că urmează un soi de apocalipsă financiară dacă debitorii vor putea să dea casa băncii înapoi înainte de scadenţa creditului fără să mai aibe urmărite şi veniturile după ce îşi pierd imobilul, ca în prezent.

Mai întâi a ieşit Raiffeisen să anunţe că a urcat avansul la creditul său ipotecar standard de la 15% la 35%. Era vorba de un credit fără cerere, având în vedere că avea şi avans mai mare şi dobânda mai mare decât împrumuturile din programul Prima Casă (acolo avansul e de 5% iar dobânda nu trece cu 2% peste Robor). Toată presa şi analiştii înrolaţi în barca propagandei pro-bănci a urlat ca la un semn: e doar primul pas, urmează şi alte bănci, se vor retrage şi din programul Prima Casă (nu s-a întâmplat până acum, nimeni nu s-a retras). Foştii jurnalişti cooptaţi în departamentul de comunicare al BNR au început să facă şi ei valuri-legea dării în plată distruge piaţa creditului, aduce pierderi pentru bănci, debitorii vor accesa mai greu împrumuturile, etc, etc. Nimic despre scăderea benefică a preţurilor la imobile şi implicit a scadentelor la noile împrumuturi. Veţi sta mai mult în chirie sau veţi împărţi garsoniera cu mama până vă vedeţi ceafa! este alt avertisment lansat de bancheri.

 Am avut apoi scrisoarea şefului BCR publicată de Ziarul Financiar şi advertorialul şefului Consiliului Fiscal (economist-şef al Raiffeisen printre altele) care şi-a găsit locul pe site-ul Hotnews sâmbătă şi în Ziarul Financiar de luni. Argumentele sunt cam aceleaşi, plus-economia se va contracta dacă cererea scade în zona imobiliară ( de parcă scăderea preţurilor nu aduce un nou segment de cerere), investitorii vor penaliza ţara (nu s-ar zice că după 2009, când cu împrumutul la FMI, au premiat-o prea tare), etc.

Cireaşa pe tort o pune însă BCR tot luni, când vine cu o “analiză de impact” din care aflăm că 60% dintre potenţialii clienţii nu vor mai accesa credite, perioada de economisire pentru a strânge avansul majorat va creşte cu 8 ani iar vârst medie a solicitanţilor de credite va urca la 42 de ani! Bine că n-au anunţat şi apocalipsa...Orice om cu capul pe umeri şi-ar da seama că în eventualitatea în care preţurile imobiliare scad (de la această ipoteza pleacă şi BCR), chiar dacă perioada de economisire pentru avans se majorează cu 8 ani scadenţa împrumutului se reduce la rândul sau cu mai mult de 8 ani (se plăteşte dobânda pentru o fracţiune mai mică de principal) aşa că per total, lumea scapă mai repede de bancă....Asta ca să nu mai vorbim de marele avantaj de a nu mai fi scos şi din casă şi cu veniturile poprite peX ani, până banca va completa diferenţa dintre suma acordată şi valoarea casei executate. 

Ce se mai poate spune? Bancherii locali au obţinut scrisorele în favoarea lor de la CE şi BCE, au înrolat şi Consiliul Fiscal, ceva antreprenori şi agenţi imobiliari, bombardeaza pe toată lumea cu analize şi ne sperie cu consecinţele adoptării legii dării în plata încât rezultatul, dacă aceasta chiar iese din Parlament, va fi demolarea totală a credibilităţii lobbyului bancar, pentru că efectele zugrăvite de acesta vor fi cu siguranţă mult reduse în realitate.

vineri, 5 februarie 2016

Mda, are si Mungiu-Pippidi coledzi care s-o apere

Un articol de acest gen produce in tabloidul Adevarul Buhuceanu de la ACCEPT...Iata un pasaj relevant: "La Bucureşti s-a dezlănţuit o adevărată tevatură, purtată mai ales in mediile online neo-legionare si în cateva neoprotestante, cu ecou grav în HotNews şi Cotidianul, după ce doamna Mungiu-Pippidi a cutezat să se apropie de tristul caz al deja faimoase familii penticostale Bodnariu practicantă de valori tradiţionale (educaţia cu palma) tocmai în Norvegia". Ce il supara, printre altele, pe domnul asta, mare as al victimizari si luptei cu intoleranta...altora?Ca la el merge, ca e minoritar si trebuie musai sa fie disciminat pozitiv...Faptul ca au ajuns voci care sa critice iesirile in decor al mamei ONG-urilor Sorosiste chiar pe Hotnews si Cotidianul! Cum adica, nu mai suntem presa unita in lupta cu reactiunea/Putin/extremismele de orice fel, avem derapaje democratice, practicam pluralismul opiniilor? Rusine! Bine ca in tabloidul Adevarul asa ceva nu se practica...Ma rog, domnul Buhuceanu ar fi avut si alte motive de protest la adresa tabloidului in cauza pentru ca aruncand o privire in pagina articolului, vad cum creatia domnului de la Accept se invecineaza cu o minunatie de articol "Ce trebuie sa stie barbatii despre clitoris. Cand trebuie mangaiat...". Ups, ce scarbos, sa-i iertati domnu' Buhuceanu, n-au stiut ce fac!....

Despre libertatea opiniei dar nu pentru...catei, cititi aici un articol interesant. Apropo de Freedom House, jucaria doamnei Guseth

joi, 4 februarie 2016

Ce vrea domne’ “propaganda rusă”?

Să apelăm mai întâi la diagnosticul expertului în propagandă rusă, Alina Mungiu Pippidi. “Ce urmăresc ruşii? Păi, nimic mai simplu. Să captureze agenda în care altfel ei ar fi oamenii răi (avem refugiaţi din Siria că Puţin nu a permis Occidentului să rezolve pe fond problema acolo; avem cazul Litvinenko, avem Ucraina, unde ei calcă pe faţă toate legile internaţionale); să culpabilizeze Occidentul şi să îl arate că pe o entitate fragilă şi degenerată (una din ţintele principale de discurs antioccidental e uniunea dintre homosexuali, Putin portretizează constant Occidentul ca pe un paradis al degeneraţilor); să submineze orice fel de reguli internaţionale dat fiind că va continua să le calce în Ucraina şi e masiv lovită de sancţiuni internaţionale din acest motiv; să slăbească unitatea şi coerenţa lumii occidentale sponsorizând mişcări interne de contestare, ca astea cu copiii, mişcările anti-refugiaţi şi partidele antisistem (sunt între timp dovezi ample că ruşii finanţează direct partide de extremă dreapta, inclusiv din Parlamentul European).”

Deci ruşii nu vor să apară doar ei ca băieţii răi şi bagă şi Occidentului niste note proaste iar presa aservită ruşilor arată fie abuzurile protecţiei copilului prin ţările scandinave, excesele refugiaţilor, stridenţa mişcărilor LGBT, comportamentul abuziv al companiilor străine, etc. Las la o parte explicaţia hilară a doamnei AMP privind refugiaţii-avem refugiaţi pentru că Putin a împiedicat soluţionarea conflictului din Siria luând partea lui Assad spune AMP de parcă am avea refugiaţi doar din Siria...cei din Irak şi Libia, ajunşi pe drumuri după măreţele intervenţii occidentale, nu se pun la socoteală-şi observ cu câtă convingere a trecut o anumită parte a presei să demonizeze Rusia, ruşii şi pe Putin după anexarea peninsulei Crimeea şi demararea conflictului din Donbass. Au fost unii care şi-au făcut peste noapte secţiuni speciale de înjurat Rusia (vezi Reporter Virtual cu Pagina de Rusia), aproape tot ce apare pe Hotnews sau Adevărul despre ruşi şi Rusia este în context negativ, etc. La ce foloseau resentimentele opiniei publice, profesionist cultivate, că doar nu se decidea prin referendum în România revenirea Crimeii la Ucraina? Eu mă gândesc că în eventualitatea unui conflict în zonă, un fel de război SUA-Rusia prin interpuşi, făcea bine ca populaţia să susţină campania antirusească, mai ales când vor începe să apară şi primele victime umane.

Or ce face propaganda rusă, axată pe bubele Occidentului, în viziunea AMP? Mută atenţia opiniei publice de pe postura de băieţi răi ai ruşilor pe cea de paradis cu probleme a Vestului şi în final se ajunge la un peisaj cu multe nuanţe de gri, un fel de “nici ăştia nu sunt mai breji”. Ok, să spunem că asta e efectul urmărit de propaganda rusă si mijloacele sale, deşi vocile critice din România, statele baltice, Polonia, etc pot avea destule argumente în propriile valori pentru a gândi şi cu capul din dotare. Să spunem deci că populaţia din aceste state din avanposturile conflictului Occident-Rusia nu-i mai vede pe ruşi ca dracul în persoană şi nu mai susţine un eventual conflict cu necuratul Putin. Păi eu zic că asta e bine, că nu ştiu ce om normal şi-ar dori un război cu o mare putere militară de la graniţă, mai ales că americanii vor dori să lupte probabil cu ruşii până la ultimul..român, polonez, baltic, etc. Oricine şi orice îşi aduce contribuţia la îndepărtarea unui conflict de proporţii eu zic că face o treaba bună. Dar dacă Rusia nu are doar o postura defensivă în faţa NATO şi vrea să ne anexeze pe noi că şi pe lituanieni, polonezi, cehi, slovaci, unguri, etc? Atunci înseamnă că propaganda rusă e moarte sigură, ne slăbeşte şi ne vulnerabilizează, nu? Păi, să ne uităm cât s-au chinuit ruşii să îngheţe conflictul din Donbass, un teritoriu cât câteva judeţe româneşti...N-ar fi anexat mai repede Ucraina, că tot nu era membru Nato? Dar sigur, vor anexa România, Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, statele baltice, etc că tot a crescut petrolul de la 28 la 30 dolari/baril şi îşi permite Putin. Abia aşteaptă ruşii să deschidă un conflict pe vreo 7 fronturi cu state membre Nato şi trebuie să fim vigilenţi şi bine mobilizaţi....psihologic.

Cine are ceva neuroni în dotare ar observa că în eventualitatea primului gest agresiv al Rusiei la adresa unuia dintre statele enumerate opinia publică s-ar întoarce la 180 de grade şi i-ar demoniza la loc pe ruşi în ciuda bubelor Occidentului, anulând orice flotare propagandistică anterioară. Ceea ce nu s-ar întâmpla la fel de repede dacă Rusia e atacată iar presa “de bine” a asigurat suportul populaţiei prin demonizarea anterioară a ruşilor (până apar şi îşi fac efectul comentariile critice privind lumea occidentală sponsorizate de “propagada rusă”, până se formează dezbaterile, taberele pro şi contra, etc se termină conflictul...).

miercuri, 3 februarie 2016

ONG-iştii “progresişti” vor monopol pe propagandă

Alina Mungiu invită SIE să-şi facă treaba şi să demaşte propaganda rusă din spatele campaniei pro-Bodnariu. Tot ca propagandă rusă, că e mai comod, poate fi etichetată în curând critica stilului de a face afaceri de către companiile străine ancorate în monopolurile româneşti din utilităţi. Să zici ceva rău de consecinţele amestecului SUA şi aliaţilor în Irak, Siria, Libia? Propagandă rusă, limpede ca lumina zilei.

Dar să încasezi bani de la ONG-urile Sorosiste pentru tot soiul de programe de creştere a eficienţei în economie (întâmplător puse în practică ca privatizări pe bani puţini şi liberalizări de tarife până în pânzele albe), să militezi pentru pluralism scoţând în faţă minorităţi cu valori şi practici ce scandalizează majoritatea doar ca să bifezi subiecte la modă prin alte părţi băgând în buzunar granturi peste granturi, să te faci că nu vezi că justiţia e folosită ca ciomag de reglare a conturilor în politică, că anticorupţia ocoleşte mereu corupătorul extern dar taie adânc în businessul local doar pentru a nu afecta imaginea luminoasă a capitalismului, multiculturalismului şi globalismului triumfător, asta cum se cheamă? Cumva propagandă? Nuuuu, evident că nu, vorbim doar de spirit progresist, gândire luminată, activism civic. E doar absolut întâmplător faptul că proiectele ONG-iştilor noştri rimează cu interesele economice ale finanţatorilor din străinătate ai societăţii civile.

Alina Mungiu nu e singură pe baricade ( “Nu poţi să nu îţi pui întrebarea cum se face, în ţări unde nu a avut loc niciodată o demonstraţie pentru drepturile copilului, ca în România, deşi poveştile orfanilor, cu SIDA sau fără, au ţinut afişul 20 de ani, sau care conduc în topul violenţei domestice, ai brusc mulţimi scoase de un canal de televiziune din casă cu pancarte mari, printate color şi într-o engleză impecabilă, să protesteze contra tratamentului la care sunt supuşi copiii lor în ţările cele mai civilizate din lume”-vorbim de articolul “SIE trezeşte-te! Ruşii sunt în spatele campaniilor anti-occidentale sub pretextul protecţiei copiilor” de pe România Curată). Zilele trecute un alt editorialist (Andrei Pantu) de pe Vox Publica afirma fără echivoc "Ce e de fapt cu atacurile astea aiuristice ȋmpotriva Norvegiei? Cȃt e prostie, cȃt e lipsa de discernamȃnţ, cȃt e propagandă ieftină şi agresivă? Greu de spus. Cert este că ţară asta ȋi enervează pe mulţi tocmai fiindcă rămâne, după toate standardele şi în toate clasamentele (Democracy Index, Democracy Ranking), cea mai consolidată democraţie liberală din lume. Şi asta e ȋn sine suficient cȃt să-i agaseze pe toţi capsalii, gȃzii, cristiancȃmpenii, ionuttenii şi hurduzeii din univers." Cu alte cuvinte, cine e împotriva Norvegiei e împotriva civilizaţiei iar cine mai şi iese în stradă e manipulat, sărac cu duhul, suspect.

Am însă o nedumerire. Cum de n-a fost etichetată drept propagandă rusă campania împotriva preoţilor pedofili din catolicism? (simplul fapt de a pune întrebarea asta este însă acum propagandă rusă!) Cumva pentru că interesele marilor puteri din Occident nu intraseră încă în coliziune cu cele ale Rusiei? Sau mişcarea ecologistă (nu vorbim de cea de la noi, acolo s-au găsit destui să vadă mâna Gazprom în spatele contestatarilor exploatării de la Roşia Montană)? Ceea ce face ca “propagandă rusă” să fie, după caz şi interese, fie mişcare tradiţionalistă, fie naţionalistă, fie anarhistă, fie de-a dreptul şi otova propagandă rusă. Cum le place celor care etichetează şi au trompetele media din care să arunce respectivele etichete. Adevăratul motiv care-i face pe ONG-işti să identifice rapid propaganda rusă în critica la adresa unor aspecte ale politicii/economiei occidentale este însă altul. Se tem că în acest fel va fi pusă în discuţie şi lumea lor idilică de vânători de granturi, câştigători de burse, revendicatori de stagii de pregătire şi masteruri în straintatate. Dacă cei care te finanţează au valori şi practici discutabile, atunci înseamnă că tu ca ONG rişti să-ţi pierzi legitimitatea şi influenţa şi nu după multă vreme şi benenficiile.

Evident, este mult mai simplu să expediezi cu ştampila de propagandă rusă orice critică la adresa societăţii actuale. Scapi de grija fabricării unor contraargumente care se pot şubrezi la o analiză mai atentă, nu îţi mai baţi capul să schimbi percepţia unui prezent sărăcăcios cu promisiunea mereu mai îndepărtată a unui viitor luminos. Cine critică Occidentul, indiferent în ce chestiune şi cu ce argumente, face jocurile Rusiei. Cred că nici lui Ceauşescu nu i-ar fi ieşit mai bine! Deosebirea este că atunci, după decenii de îndoctrinare agresivă, lumea respingea instinctiv orice mesaj care venea pe cale oficială. Acum ideile de-a gata au moduri mult mai insidioase de a fi stecurate. Media e mai variată, divertismentul poate conţine mesaje subtile, pâinea începe să lipsească dar avem circul care ne umple timpul. Unii nu ştiu ce să mai creadă, alţii confundă zgomotul din media cu opinia majorităţii, destui nu mai sunt interesaţi de valori/principii/dispute de idei în căutarea unor experienţe personale cât mai variate promise de societatea de consum.

marți, 2 februarie 2016

Sa imi fac un rost in viata?

BNR vrea un referent la serviciul Comunicare.Sa pun CV-ul... sa nu-l pun...sa il pun? Grea intrebare. Totusi, ma mir ca dl Vasilescu nu m-a sunat sa ma intrebe daca sunt interesat. De amicul meu Dan Suciu, cu treaba la Guvern-inteleg, dar de domnul Vasilescu? Sau macar domnul Croitoru sa se fi intrerupt macar putin din lecturile sale filosofice si sa-mi fi dat un sms "George (asa ma confunda el), vezi ca avem ceva la noi, fisa postului e accesibila, nu e critica ratiunii pure". Macar Daniel Oanta sa fi aruncat un pst! pe facebook messenger sau domnul Ionut Balan sa-mi fi tras o injuratura amicala sa ma scol naibii la timp si sa pun dosarul...Nici n-as avea de facut mare lucru: revista presei scrise si online care reflecta activitatea institutiei, redactarea unor comunicate de presa, raspunsuri la intrebarile scrise ale ziaristilor. Mizilic. Ca sa nu ma plictisesc prea tare cred ca in timpul liber m-as apuca de scris articole prin presa, evident pro bono, despre suprematia pietelor libere, despre riscurile reglementarii, chestii din astea tehnice si ideologizate dar neaparat in limbaj academic financerez. Apoi am merge cu baietii in pauza de masa, ne-am pune sortuletele si am filosofa la o ciorbita, despre lume, despre viata, despre fetele de la Capalna. Sa pun CV-ul, sa nu il pun, sa pun CV-ul...?

PS: Glumeam, evident. Nu ma vor angaja ever pentru ca asta ar insemna ca se tolereaza atitudinea critica or pana acum regula era ca ajungi la BNR fie dupa o lunga obedienta, fie dupa un non-combat la fel de hotarat in media. Ce, vreti sa-i injure apoi 100 ca sa ajunga si ei la BNR? PLus ca intr-o institutie ca BNR nu trimiti CV-ul neinvitat, cum bine observa Aristotel...

luni, 1 februarie 2016

O scrisoare emotionanta a unui bancher cu probleme de potenta (financiara)

Ma refer la scrisoarea publicata de seful BCR, “romanul Sergiu Manea", privind legea darii in plata, “mult mai radicalizata” in noua sa versiune dupa cum varsa lacrimi de crocodil Manea. Ideile principale:

1.Cand sectorul bancar (sau Manea personal, nu e foarte clar) tocmai se pregatea- in acest context delicat pe plan global, dominat de incertitudini-sa lanseze un proiect de tara amplu, Pactul pentru Prosperitate, “un proiect bazat pe incredere reciproca si aspiratii comune pentru bunastare”, iata ca mediul politic ne adanceste intr-un climat de neincredere, legislatie punitiva si lipsa a dialogului constructiv. In traducere, sectorul bancar tocmai se iertase pe sine pentru abuzurile comise impotriva debitorilor, pacatele tineretii creditarii in Romania fiind sterse, in opinia reprezentantilor sai, de cele cateva conversii cu discount a imprumuturilor in franci, scaderea dobanzilor astronomice cu cateva procente si ceva PR plasat strategic. Cum sa mai aduci atunci in discutie o lege care sa permita debitorilor sa plece acasa liberi de datorii de vreme ce au lasat cheile casei la banca? De ce nu pot uita si oamenii astia de externalizarile si comisioanele abuzive, de costurile rasarite ca peste noapte dupa 2008, de ce nu pot face tabula rasa pentru a se reimprietenii cu bancile pe marginea noilor contracte de credit? Ca vezi bine ca bancile nu le poarta pica si sunt dispuse sa le dea noi imprumuturi, ca doar au capacitate majorata de creatie monetara dupa ultimele reduceri ale RMO-urilor operate de papa Isarescu...

2. Bancherul e oriplat ca desi proiectul a fost retrimis in Parlament “oportunitatea” n-a fost folosita de initiatorii legii pentru a opera modificarile cerute de industria financiara, ba mai mult, proiectul a iesit chiar mai “radicalizat”. Si ce modificari ceruse industria bancara si lobby-ul sau din media? Pai, o nimica toata: legea sa nu oblige bancile sa se conformeze, sa existe doar conformare voluntara. Sau sa nu fie retroactiva, adica sa se aplice doar pentru contractele noi (eventual excluzand programul Prima Casa), punand in paranteza faptul ca contractele vechi genereaza efecte in prezent si viitorul apropiat si indepartat (scadentele la ipotecare sunt totusi de 20-30 de ani). Or, au primit doar faptul ca numai consumatorii (deci nu speculatorii pe persoana juridica) pot beneficia de lege, iar de prevederile acesteia se vor bucura suplimentar si cei deja executati silit de banca (adica sa nu le mai fie urmarite veniturile daca tot si-au pierdut casele). Extremism curat monser, asta e genocid cu sange rece asupra nevinovatelor profituri ale industriei generatoare de bani! Pai, la ce bun au facut presiuni ambasadorii la Cotroceni, la ce folos a fost mobilizat BCE-ul sa comita scrisorele, de ce i-a mai demascat Hotnews pe Piperea si Zamfir iar ZF-ul a dat liber la analize partinitoare, daca noua lege e tot in defavoarea bancilor?

3. Ia sa-l citez aici direct pe Manea. “Ar trebui să stabilim clar scopul ultim al legilor, deoarece numai pieţele financiare puternice, bine reglementate şi, mai ales, lichide se pot afla la baza succesului economic şi bunăstării societăţii. Mă îndoiesc sincer că vreodată poate fi un scop legitim sacrificarea aspiraţiilor tinerilor care visează la un cămin, o familie, o viaţă împlinită cu sprijinul unui credit”. Adica, bai prostilor, daca iese legea nu mai dam credite si o sa stati cu mamele pana la pensie fatalailor!”. Ma rog, spus mai elegant, in financereza. Amenintarea nu tine, in SUA se dau credite chiar daca debitorii pot preda cheile bancii, ba asta n-a impiedicat bula din 2003-2005. O sa mai umfle si domnu Manea si coledzii si alte bule (ca memoria bizonului e scurta si oricum nu tine mai mult de o generatie), numai ca nu imediat, fapt ce ii infurie un pic...

4. Concluzia, apoteotica. “Cred în raţionalitate şi sper că va avea câştig de cauză. Industria bancară are, în orice caz, datoria legală de a asigura administrarea efectivă şi prudentă a instituţiei de credit în susţinerea deponenţilor săi. Schimbarea condiţiilor va atrage măsuri de protecţie. De protecţie şi nu de creştere sau prosperitate”. Pe langa deja cunoscutul “v-ati sters pe bot de credite”, Manea mai pune odata placa cu protectia deponentilor. Care deponenti? Aia care au suportat dupa 2008 aparitia comisioanelor de administrare a contului curent, taxele la incasarea de bani in cont, comisioanele astronomice la ATM-uri doar pentru ca sectorul bancar avea ceva bilanturi de dres dupa spargerea bulei creditului? Ca sa nu mai vorbim ca basmul “bancile dau credite din banii bunicutelor care fac economii” nu-l mai crede nici domnul Oanta de la BNR. Incetati sa va mai ascundeti dupa corcodus cu asta, depozitele vin din credite si nu invers, tati! Vezi mai jos un film simpatic despre iluziile intretinute de bancheri (autor Positive Money). Domnu’ Manea, stiu ca Cezar de la Relatii Publice mai citeste acest blog, poate imi trimiteti si mie o parere despre filmuletul de 20 minute, bine? Promit sa o public!

vineri, 29 ianuarie 2016

Hostiuc de la ZF face ce stie mai bine, manipuleaza

Ia uitati ce intrebare pune el poporului pe pagina proprie de Facebook, cu link catre un articol ZF: "Ce preferați? Avans redus fără legea darii in plata sau avans mai mare dar sa dai casa înapoi cind vrei !?" Draga Fini, intrebarea corecta, si completa, e asta: CE PREFERI, AVANS MAI MARE, PRET MAI MIC AL CASEI, SI DREPTUL DE A DA IMOBILUL INAPOI, SAU AVANS MAI MIC, PRET MAI MARE AL CASEI, SI DREPTUL BANCII DE A ITI URMARI VENITURILE SI DUPA CE AI PIERDUT CASA? Ca e la mintea cocosului ca daca accesul la credite devine mai greoi preturile la imobiliare scad simultan cu cererea...Dar chiar vor bancile asta? Ca la preturi mai mici numarul celor tentati sa dea casa bancii inapoi creste, basca neperformantele...Deci e doar apa de ploaie pentru naivi...Modul simplist in care Hostiuc pune intrebarea, conotatia negativa implicita la care s-ar expune adeptii legii darii in plata, denota micimea de caracter a sefului de la ZF, un tip care nu poate fi acuzat ca nu intelege adevaruri economice simple..dar daca e ordin de sus? Off, lobyystii astia...!

miercuri, 27 ianuarie 2016

Buna incercare-cica ingreuneaza bancile accesul la creditele ipotecare

Danutz Popa de la Hotnews trage iar tare pe turta bancilor...Hotnews anunta sub semnatura sa ca bancile tocmai ce au inceput sa scumpeasca imprumuturile...ma rog, nici de ZF-ul lobbystului Hostiuc nu mi-e rusine, ca aia titraza direct cu "jihadul Raiffeisen"...ce s-a intamplat de fapt? a majorat bancuta lui van Groningen avansul la 35% la un credit ipotecar standard in lei si la 40% la echivalentul sau in euro, in conditiile in care tot poporul care vrea sa-si ia acoperis deasupra capului apeleaza la solutia Prima Casa unde avansul e doar 5% iar marja peste Robor sub 2% (nu 3% ca la imprumutul standard Raiffeisen)...Deci Raiffeisen a ingreunat accesul la un produs fara cerere, motiv pentru mai multi simbriasi acoperiti ai bancilor si zilisteni fara caracter sa anunte ca legea darii in plata face deja victime. Tati, daca ar vrea sa creasca avansul la Prima Casa ar fi o stire, dar ce sa vezi, acolo e nevoie si de acordul celui care imparte riscul cu bancile (adica statul)...

marți, 26 ianuarie 2016

Propunere: salutul oficial in Romania va fi “Sluga!”

Sa facem o mica recapitulare. Avem un presedinte care se declara bucuros ca e sluga americanilor -“decat a rusilor mai bine asa...”. Avem un premier detasat de la Bruxelles, cu membri ai cabinetului sau in concediu din posturile lor de birocrati europeni dar in activitate in guvernul Julien. Statut de slugi, guvern de slugi. Avem o lege a darii in plata pentru care s-a facut lobby la presedinte din partea unor ambasadori straini, pentru modificarea careia seful BCE a semnat si el o misiva in favoarea bancilor locale cu actionariat strain, asta dupa lobby-ul agresiv cu accente kafkiene (s-a amenintat chiar cu DNA-ul!) organizat de BNR, institutia de “supraveghere”. Suntem slugile intereselor altora. Mai avem un scut la Deveselu bun sa-i apere pe altii si sa ne transforme pe noi in tinte, ii vedem periodic pe oficialii romani scosi la instructie de Victoria Nuland. Slugile geopoliticii. Bancile nu ne mai apartin, utilitatile sunt privatizate dar salariile romanesti nu ar trebui sa creasca pentru a nu afecta “fragilul” echilibru macro...Deh, venituri de slugi. Media oficiala se ocupa cu propaganda, justitia executa la comanda incomozii Sistemului dar poporul de pe Facebook este preocupat de abuzurile Bisericii (spitale nu Catedrale) si de scandalul Borcea-Pelinel. Preocupari de slugi. De ce sa nu prindem atunci intr-o forma noua de salut esenta societatii romanesti actuale? “Sanatate” va fi oricum o formula perimata dupa privatizarea Sanatatii, “Noroc”-ul tine cu cei puternici nu cu slugile, iar “Doamne-ajuta” n-are sens dupa cum au aratat tinerii frumosi de pe Facebook. Ramane “Sluga”!?

vineri, 22 ianuarie 2016

Drepturile homosexualilor şi “brave new world”

Motto: Unitate in diversitate sau atomizare prin diversiune?

Până să mă irite cu toate manifestările ei publice pentru vizibilitate, comunitatea LGBT (bine că lipseşte încă P-ul de la pedofil) mi-era mai degrabă indiferentă. Nu le refuzam dreptul la existenţă, mai ales că până atunci era una discretă. Cu toate marşurile, discuţiile despre diversitate şi, mai nou, problema căsătoriilor persoanelor de acelaşi sex dezbătută tot mai des, încep să schimb însă indiferenţa cu o stare de disconfort. Cel mai mult mă deranjează că suntem luaţi de proşti. Căsătoriile persoanelor de acelaşi sex ar trebui permise “pentru că în acest fel se reglează nişte chestiuni patrimoniale”, se insistă. Serios?

Incercaţi să simulaţi nişte taxe notariale pentru vânzare-cumpărare şi succesiune şi veţi vedea că nu sunt diferenţe ca de la cer la pământ. Ca să nu mai vorbesc de transferul de proprietăţi prin testament, că astfel de persoane bănuiesc că n-au rude prea apropiate care să protesteze şi oricum, eventualii copii din căsătorii heterosexuale anterioare au rezerva lor testamentară asigurată. Deci toată zarvă asta a comunităţii LGBTetc pentru acceptarea căsătoriilor gay este doar pentru a nu mai plăti la notar diferenţa dintre taxa pe moştenire şi taxa aferentă unei tranzacţii de vânzare-cumpărare normale? Că de stigmatizare socială şi violenţă la adresa comunităţii LGBTetc nu se mai pune de mult problema. Au mai rămas doar porniri...ironice în rândul “comunităţii hetero” la adresa comunităţii gay, cel puţin până când legislaţia nu descurajează şi aceste atitudini de parcă ar fi acelaşi lucru cu negarea Holocaustului.

Nu mă pot împiedică să observ însă că ofensivă mişcării LGBT, discriminările pozitive spre care se tinde în cazul său, vin în paralel cu descurajarea tuturor formelor de apartenenţă bazate pe valori tradiţionale (stat-naţional, religie, familie). E uşor să treci drept retrograd şi îngust la minte dacă ţi se ataşează etichete ca naţionalist, habotnic religios spălat pe creier, nu? E mult mai cool, cel puţin aşa ne spune media oficială, dacă nu te ataşezi de un anumit spaţiu (ubi bene ibi patria, doar suntem în UE, nu?), dacă nu te cramponezi de anumite valori învechite, precum perceptele creştine şi rămâi “modern”, dacă n-ai prejudecăţi legate de sexualitate şi dacă eşti obsedat doar să-ţi trăieşti viaţă şi să acumulezi experienţe noi.

Iată deci omul nou: mereu în căutare de “nou” (în sens de experienţe/senzaţii pe care să le consume şi nu de viziuni/abordări pe care să le asimileze şi integreze), neataşat de nimic (stat/naţiune, familie, valori transcendente) şi foarte uşor de controlat din această cauză pentru că nu are valori prea multe de aparat iar conceptele se negociază. Homosexualii (în antiteză cu familia) merg bine deci împreună cu UE (statul transnaţional în antiteză cu statul-naţiune) şi democraţia (religia laică în antiteză cu religia “clasică”) pregătind individul pentru o lumea a atomizării, filtrele tradiţionale între Individ şi Stat/Structurile suprastatale precum Naţiunea, Familia, Biserica fiind dinamitate consecvent. Evident, avem atomizare sub masca globalizării fără limite, ultimi paşi înaintea totalitarismului universal.

duminică, 17 ianuarie 2016

“Site-urile de propagandă rusă”

Pe net circulă tot soiul de liste pentru ca posesorii de neuroni supraponderali să înţeleagă cine sponsorizează vocile critice. Nu-ţi plac regulile impuse de UE, vezi în ele încurajarea corporatismului în dauna cetăţeanului? Eşti pro-rus! Crezi că România riscă să scoată cu mâna proprie castanele din focul Nato-Rusia, fiind până una-alta cimitirul tehnicii millitare învechite a aliaţilor, dar asta pe bani buni? Uoo, sluga lui Putin! Critici bancherii locali şi protectorii lor din BNR/BCE, companiile străine de utilităţi şi facturile lor tolerat astronomice-da, aceeaşi eticheta, aţi înţeles schema. Apoi ţi se explică, ca pentru proşti. Putin nu vrea lăudători în media românească, sentimentul antirus e pregnant, aşa că a angajat nişte idioţi utili care să critice lumea idilică din UE, stabilitatea şi siguranţa dată de Nato, pe Soros şi incubatoarele sale de idei bune pentru societate, tot ce aduce prosperitate şi progres înoculând în schimb îndoiala, simţul critic fără obiect, (euro)scepticismul şi euroatantismul ezitant. Nu îl laudă pe el dar îi critică inamicii. Cam tot aia.

Hai să pun şi eu celebra listă (vezi mai jos), nu se ştie de cine făcută, dar intens promovată sub sloganul aparent inofensiv “verifică sursa” dar cu mesaj implicit clar-uite cine critică şi la comanda cui (cred că dacă era vorba doar de dezinformare rezolvabilă cu verificarea sursei decredibilizarea era asigurată). Mai nou avem şi un site web dedicat-verificasursa.ro. Deci: “cocoon.ro; efemeride.ro; lovendal.ro; expunere.com; stiripesurse.ro; onlinereport.ro; comisarul.ro; blastingnews.com; naţionalişti.ro; napocanews.ro; infoalert.ro; cyd.ro; dcnews.ro; activenews.ro; nuv.ro; inliniedreapta.net; bn24.ro; ştiri-extreme.ro; exclusiv24.net; stirinefiltrate.ro; gândeşte.org; fluierul.ro; ortodox.md; doxologia.ro” Mă rog, lista a mai suferit modificări în timp, de la lansarea iniţială au mai fost operate intrări şi ieşiri (nu mai văd de pildă criticatac.ro si reportervirtual.ro).

Deci vocile critice sunt plătite iar existenţa acestor site-uri o demonstrează. Asta pentru că bănuiesc că autorii listei nu sunt deranjaţi prea tare de chestii ce ţin de paranormal, interpretări forţate ale unor evenimente din istorie, biografii romanţate, pe ei îi încurcă mai mult critica stării actuale de lucruri care vine împachetată în tot acest amalgam pe multe dintre site-urile de mai sus. Mă întreb dacă nu era mai uşor pentru profesionistele noastre servicii de informaţii să publice şi sursele de unde vin banii în loc să facă doar liste de suspecţi, că presupun că se pot urmări transferurile bancare în ţara asta aşa cum se pot verifica şi calculatoarele, mai nou fără acordul unui magistrat.

Poate nu se înţelege de ce vocile critice apar însă pe aceste platforme, riscând să fie confundate cu inamicii ţărişoarei, în loc să se exprime liber în presa noastră “quality”. Poate pentru că nu mai există presă independentă în România? Una care să nu fie menţinută în eternă insolvenţă în loc să fie lăsată să-şi dea obştescul sfârşit pentru că este utilă pentru mesajele pe care le propagă? Nu mai există ziare care să trăiască din vânzări şi publicitate şi care să fie mai preocupate de interesul cetăţeanului decât de servirea intereselor patronului? Poate pentru că avem prea puţini jurnalişti oneşti care să semneze şi prea mulţi acoperiţi care semnează la ordin? Gândiţi-va cine mai supravieţuieşte în media românească şi ce discurs are şi înţelegeţi cine sunt finanţatorii că eu nu-mi imaginez de pildă Hotnews trăind din publicitate din bannerele lor atât de scumpe...la vedere. În media mainstream cine mai critică instituţiile europene sau politica Nato? Cine vorbeşte de corupătorul străin când vine vorba de corupţia locală? Vorbim în schimb pe larg de riscul majorării salariului minim fără să observăm că avem una dintre cele mai mici fiscalităţi pentru companii din Europa. Pentru cine scrie acum presa “quality”? Probabil că pentru o firavă clasa de mijloc, cu joburi la multinaţionale şi venituri mult peste medie...

Dar de restul, majoritatea, se ocupă cineva? Nemulţumirile lor cine la exprimă? Locuitorii din mediul rural, zona urbanului mic şi mediu, din fostele oraşe munoindustriale ajunse acum o ruină, unde se regăsesc? Ah, da, în mesajele promovate de site-urile pro-ruse, ei nu-şi dau seama cât de bine trăiesc în realitate şi sunt intoxicaţi de propaganda rusă. Poate cei care propagă teoriile cu propaganda rusă îşi vor pune în momentele lor mai liniştite o întrebare simplă: în 2007, anul belşugului şi aderării la UE, cu credite date uşor şi bule imobiliare şi bursiere de nezdruncinat, ar fi avut site-urile pro-ruse vreo şansă, ar fi făcut audienţă? Nu cumva s-a schimbat ceva în percepţia majorităţii după criză din 2008-2012, simultan cu starea finanţelor personale? Ceva în genul profiturile se privatizează, pierderile se socializează, noi cu drag muncim pe bani puţini pe ogorul UE?...Intervenţiile aliaţilor în lumea arabă, civilizaţia occidentală exportată în Irak, Libia, Siria şi valul de refugiaţi de după n-or fi lăsat un gust amar şi fără ajutorul lui Putin? Dacă n-ar există motive reale de nemulţumire în societate şi dacă presă românească “ quality”n-ar fi la fel de opacă ca organele de propagandă, ar mai avea trafic site-urile enumerate mai sus? Mi se pare că am ajuns repede la un discurs foarte asemănător cu cel oficial de dinainte de 1989, când vocile critice trebuiau estompate iar propaganda imperialistă demascată atunci a fost înlocuită acum cu cea rusă. Altfel, cum spuneam mai sus, realitatea este cel mai bun antidot la propagandă.

vineri, 15 ianuarie 2016

Cum funcţionează maşinăria Soros-istă


Dacă va imaginaţi onorabile personalităţi ong-iste, înalte feţe ale societăţii civile aşezate în linie şi notând cuminţi instrucţiunile primite într-un carneţel vă înşelaţi. De ce să rişti să dai directive explicite când poţi să sugerezi inteligent cam ce-ai vrea prin proiectele care primesc finanţări şi asta sub poleiala unor principii nobile?

Să zicem că, dau un exemplu la întâmplare, ai ca obiectiv privatizarea unor unităţi/resurse strategice. Nu te apuci să dai diplome şi burse celor care laudă calitatea managementului investitorului strategic, ar fi prea bătător la ochi, acorzi finanţări pentru proiecte ce caută modalităţi de reducere a pierderilor companiilor de stat, eliminarea firmelor-capuşă autohtone, celor care militează pentru transparentizarea costurilor sub formă de liberalizare şi privatizare, etc. Principii frumoase, obiective concrete.

Sau poate nu ai un obiectiv clar dar te limitezi să trasezi linia de urmat, pentru siguranţă. De exemplu, pentru proiectele de educaţie financiară nu te apuci să finanţezi viziuni anti-sistem, în care se explică lumii cum e cu rezervele fracţionare şi cum pot băncile să perceapă dobânzi şi comisioane împrumutând bani pe care nu îi au, ci dai bani celor care propun informaţii inofensive despre monedă, depozite vs credite sau celor care vin cu strategii de raţionaliare a cheltuielilor (că tot face bine la plata ratelor). Cei care au proiecte necâştigătoare iau o pauză de respiraţie, observă pe unde greşeau, se inspiră din argumentaţia şi temele laureaţilor iar data viitoare îşi fac temele mai bine.

Cu timpul, se formează un mic grup de câştigători de finanţări şi burse care încep să gândească pe linia sugerată de finanţatorii societăţii civile prin mecanismul şi criteriile de acordare a granturilor, reflex deprins fie din oportunism, fie din naivitate, fie presaţi de foame. Dintre ei se aleg liderii societăţii civile, vectorii de opinie, trompetele mediatice.

Dacă vreunul iese ulterior din rând şi începe să emită păreri incomode i se taie pentru început finanţările. Asupra lui se lansează apoi un baraj mediatic, publicaţiile “quality” nu-l mai invită pentru că a devenit “extremist” sau “conspiraţionist” ori “naţionalist”. Ori prea de stânga. Mă rog, se găseşte o etichetă. Dacă nici fondurile tăiate şi nici embargoul media nu îl potolesc, ba mai mult omul începe să aibe audienţă, apare ca din senin un schelet în dulapul său (cum a fost creditul fratelui pentru iniţiatorul legii dării în plată sau împrumutul lui Piperea).

miercuri, 13 ianuarie 2016

“Din secolul 19 noi nu ne mai batem nici câinii”

Despre cazul Bodnariu s-a tot scris şi n-aş mai fi vrut să revin dacă nu mi-ar fi sărit în ochi un amănunt interesant. Fosta propagandă băsistă, actualii partizani ai Guvernului tehnocrat adus la putere de strada bine ghidonată, s-au plasat din start mai aproape de poziţia autorităţilor norvegiene sub pretextul că violenţa trebuie descurajată...Şi evident, cu exemple din România, cu părinţi băuţi care îşi bat copii, cerşitul la vârste fragede, etc. De parcă discuţia era dacă e bine sau nu să îţi baţi copii şi nu despre modul exagerat şi disproporţionat în care autoritatea de protecţie a copilului din Norvegia reacţionează. Cel mai mult m-a indignat acest articol din republica.ro.

“Din secolul 19 noi nu ne mai batem nici câinii” pare că declară un traducător din română în norvegiană dar dacă citeşti articolul vezi de că fapt omul spune ceva diferit. “Vineri, o să vorbesc la Ambasada României la Oslo despre poetul naţional Mihai Eminescu şi o să fac o comparaţie cu poetul nostru naţional, Henrik Wergeland, care s-a născut în 1813. Am găsit o poezie, „Câinele”, în care spune: Pe câine nu-l voi bate, nu, Ci-l voi mângâia tot lin/ Să mişte coadă fericit, Să-mi fie prieten bun/ Astfel de prietenie vreau”. Deja în secolul al 19-lea, foarte devreme, nici nu mai băteau câinii. Bineînţeles că au existat şi încă există etnici norvegieni, care bat câinii, bat copiii”. Deci e vorba de o poezie. Că altfel nu îmi imaginam cu o naţiune care nu îşi mai bate câinii din secolul 19 a putut în secolul 20 să interneze în spitale de psihiatrie copii rezultaţi din relaţiile dintre femeile din Norvegia şi soldaţii germani de ocupaţie, locuri în care aceştia au fost supuşi unor violenţe şi abuzuri greu de scuzat. De ce aceste poziţii în presa românească?

Pe de-o parte, sunt ziarişti care se simt datori să descurajeze discursul anti-european, să nu contribuie la întinarea măreţelor idealuri ale noii ordini mondiale iar cazuri precum cel al soţilor Bodnariu cam zdruncină încrederea în modelul antiseptic, democratic, tolerant al Vestului. Vezi şi observaţia incomodă că în grijulia societate norvegiană rata sinuciderilor este printre cele mai mari din Europa iar cea a natalităţii printre cele mai mici. De altfel, confiscarea copiilor pentru protejarea lor a generat o adevărată industrie a părinţilor adoptivi care sunt plătiţi cu salarii grase (nu muncesc în perioada când au copii în îngrijire), başca psihologii şi asistenţii sociali care îi secondează. Cum în Norvegia sunt luaţi de la părinţi cam 7000 de copii pe an (la o populaţie de 4 ori mai mică ca a României), ar trebui să existe cel puţin 50.000 de părinţi adoptivi şi personal specialziat care să trăiască în urma acestora, o cifra deloc mică. Legislaţia norvegiană încurajează de altfel manifestarea individualismului şi pune drepturile copiilor înaintea drepturilor familliei. Voinţa copiilor trebuie să fie determinantă în toate disputele cu părinţii după vârstă de 12 ani a copiilor, vezi aici. Evident că în acest context puţini se grăbesc să fie părinţi. Apoi, poziţionarea pro-norvegiană s-ar explica prin antagonismele din presa locală: când eşti anti-Antena 3 nu poţi fi pro-Bodnariu, doar Antenele au făcut campanii în favoarea lor. Nu în ultiimul rând, poate exista şi un motiv mai meschin, despre care am mai pomenit pe aici (vezi “Jurnalismul ca ciupeală”).

vineri, 8 ianuarie 2016

Acesti tehnocrati minunati si flotarile lor logice

Lucian Croitoru, consilier al Guvernatorului BNR Isărescu, vine cu o pledoarie interesantă ("Să nu ucizi o pasăre cântătoare") în favoarea menţinerii actualului sistem de rezerve fracţionare. Mai exact, acesta ar încuraja inovaţia umană, calitate care ar trebui să fie suficientă pentru a ierta băncile că încasează dobânzi şi comisioane pentru banii pe care i-au dat cu împrumut, deşi nu-i aveau. Mai multe aici

joi, 7 ianuarie 2016

Orwell s-a nascut in Norvegia. Psihopatul Breivik e fost copil luat de la parinti pentru "protectie"

Propagandistul Teodor Tita din marea familie Hotnews, ajuns acum pe meleagurile incentru.ro, se apuca sa scrie un articolas de aparare a autoritatilor norvegiene sub titlul "Cand si unde poti sa iti bati copii in numele domnului? Sau al tau." In care in esenta considera ca parintii care au ramas fara copii, inclusiv bebelusul de cateva luni, sunt vinovati pentru ca o tara recunoscuta pentru apararea cu cerbicie a drepturilor omului nu poate gresi...Omul primeste insa un comentariu care merita citit cu foarte mare atentie. Semnatarul poarta tot numele Bodnariu (Daniel Cristiana Bodnariu), astfel incat e posibil sa existe o legatura cu sotii Bodnariu. Dar nu asta e important ci cateva detalii care tin mai degraba de Orwell din "tara drepturilor omului". Iata mai jos comentariul, merita citit cu mare atentie "Titlul pe care il puneti comentariului dvs. seamana mai mult cu un titlu de can-can, este vadit tendentios si departe de subiectul pe care vreti sa-l prezentati publicului dvs., acesti parinti nu si-au "batut" copiii in numele Domnului si nici in numele lor, dar e dreptul dvs. sa scrieti ce vreti si cum vreti. Va multumesc insa pentru dreptul la replica. Disciplinarea fizica a copiilor nu este o practica restransa a unui anumit grup etnic sau religios cum vreti sa insinuati ci dimpotriva un grup restrans, dar care este in crestere, este reprezentat de cei care spun ca nu trebuie folosita nici o corectie fizica asupra unui copil. Nu vorbesc de abuzuri fizice sau psihice, acestea sunt extrem de daunatoare pentru dezvoltarea armonioasa a oricarui copil, acestea reprezinta o extrema si nu reprezinta o practica a familiei noastre nici a comunitatii crestine din care facem parte nici a religiei crestine de orice denominatie ar fi ea. Orice parinte responsabil, care isi iubeste copilul il va disciplina cu dragoste intr-un mod sau altul atunci cand greseste incercand sa scoata un om din el si aici disciplina poate fi reprezentata de vorba, de corectie fizica nonviolenta. Faptul ca orice forma de disciplinare a ajuns sa fie considerata abuziva (in Finlanda nu ai voi nici sa vorbesti mai tare catre copil) este o extrema la fel de daunatoare pentru copil ca si abuzul fizic. Faptul ca statul intervine in forta in familie inainte de a evalua temeinic situatia pe baza unui presupus abuz, creeaza prejudicii iremediabile pentru familie. Familia este celula de baza a societatii si statul prin tot ceea ce face ar trebui sa protejeze familia si sa o ajute nu sa o distruga, actul de distrugere a familiei fiind un act sinucigas pentru orice societate. Din pacate aceasta tendinta de distrugere a familiei este tot mai evidenta si este un semn al declinului nu al evolutiei cvilizatiei. Dvs. spuneti: "Comentariile de mai sus sunt mai degrabă niște nelămuriri. E exclus să ai certituni mai ales când norvegienii, invocând protecția presupuselor victime, țin totul în secret și, repet, foarte bine că fac așa." "Comentariile" pe care dvs. le definiti ca fiind nelamuriri, sunt observatii bazate pe fapte si pe realitatea cruda de acolo, sunt certitudini pe care familia fratelui meu le simte pe propria piele, deci sunt de la prima mana! Faptul ca tin totul secret nu va face si sa va ganditi ca vor sa tina gunoiul sub pres?! De ce parintii sunt amenintati ca nu-si vor mai vedea copiii daca fac public ceva din caz? Saptamana trecuta am fost contactat de o familie de romani crestini orotdocsi carora le-au fost luati copiii in acelasi mod abuziv, sunt disperati si in acelasi timp terorizati de aceasta instituie. Dansii mi-au spus ca NICIODATA nu au dat macar o palma fetiei de 7 ani, cu toate acestea acuzatiile sunt: "fata a spus ca este batuta zilnic de mama, tata si bunica", bunica este in Romania, ei sunt plecati de 5 ani in Norvegia, cand o vad pe nepotica, si asta se intampla destul de rar, bunicii nu stiu cum s-o mai iubeasca. Tatal vine de la lucru tarziu acasa si mi-a spus: este absurd sa ta gandesti ca o bat in fiecare zi, ar insemna sa o scol seara cand vin sa-i dau bataie si s-o trimit la culcare. Tot ce spun astia sunt minciuni sfruntate, si nu cred ca ar fi spus vreodata copilul asa ceva. Singurul semnal pe care l-au primit si nu si-au dat seama ce-i paste a fost ca fetita cu o spatamana inainte de a fi luata, a spus mamei ca va merge intr-o familie care ii va cumpara toate jucariile pe care si le doreste. Este un caz dramatic, il voi face public cat de curand, parintii sunt amenintati ca sa ramana low-profile altfel nu-si vor mai vedea copiii. Cu toate acestea le-a ajuns cutitul la os. Cu alte cuvinte, v-am luat copiii, acum voi sa taceti ca altfel nu ii mai vedeti vreodata. Nu stiu cum sa numesc abordarea asta "civilizata" made in Norvegia. Seamana foarte bine cu abordarea securitatii de la noi. Probabil de asta nici nu gasesti avocati care sa pledeze impotriva statului ( familia asta a schimbat doi acum sunt la al treilea). Fratele meu abia a schimbat unul. A gasit pe unul care a castigat un caz important impotriva statului si acum nu mai are licenta pentru Norvegia. Va rog sa va documentati despre Norvegia pe aceasta tema inainte sa faceti raiting pe un subiect dureros pentru o familie normala, in care nu s-au comis abuzuri de natura fizica sau psihica, o familie model in comunitate (dovada sunt toate plangerile facute de vecinii norvegieni in favoarea acestei familii, vizavi de abuzurile autoritatilor). Ca sa intelegeti de ce aceasta autoritate este abuzatorul si nu parintii, pentru un tras ocazional de ureche sau o palmuta la fund nu se iau copiii din familie, dar aceasta autoritate a smuls pe cei cinci copii, i-a impartit in trei familii surogat, si acum cauta sa-si construiasca un caz. In februarie vor face si ancheta sociala si vor evalua si parintii. Pare absurd? Asa si este, pentru ca aici nu este vorba nici macar 1% despre "interesul superior al copilului". Nu credeti ca interesul superior al unui bebelus de 3 luni este de a nu fi despartit de la sanul mamei? Cei care cred altfel ori nu sunt parinti ori sunt spalati pe creier, ori interesul lor este cu mult mai mare decat interesul copilului. Daca doriti sa fiti obiectiv incercati sa elimintati prejudecatile pozitive despre Norvegia "care nu are un istoric recent de abuzuri impotriva drepturilor omului" si sa vedeti ce se ascunde sub aceasta masca de bunastare si protejare a drepturilor omului si de asemenea incercati va rog sa acordati si parintilor prezumtia de nevinovatie. Pentru inceput pot sa va dau un raport facut de juristi din tarile scandinave legat de cazurile de abuzuri facute de autoritatea de protectie a copilului. http://www.nkmr.org/.../2524-summary-and-report-to-the... . Daca acest sistem in care statul este cel mai bun parinte posibil si "stie" care este interesul superior al copilului mai bine decat parintele natural si poate sa ofere mai mult unui copil decat o pot face tata si mama (ceea ce este o aberatie care prinde tot mai mult teren, nu stiu cata dragoste parinteasca si cata dragoste de mama poate oferi statul) ar trebui sa va uitati la ceea ce produce acest sistem. Implicarea protectiei copilului in familiile din Norvegia creste an de an, potrivit unei statistici numai in anul 2010 in evidenta Protectiei Copilului au ajuns sub o forma sau alta 37300 de copii din care 8073 au fost luati din familiile naturale, in anul 2011 alti 8485 de copii au fost luati din familii, s-a ajuns ca in 2015 sa fie peste 10000 de copii luati din familiile naturale si asta se intampla la o populatie de aprox 5 milioane de locuitori cat are Norvegia. Credeti ca este vorba despre "interesul superior al copilului", sau este vorba despre o mega afacere legala de trafic de copii. Aceasta autoritate nu raspunde in fata nimanui, este suverana.Raspunsul pe care l-am primit de la Ministerul Copiilor din Norvegia, este ca ei, ca minister, nu pot interveni sub nici o forma in deciziile si cazurile acestei autoritati. Sunt tot mai multe cazuri in care statul norvegian este dat in judecata de catre copiii ajunsi majori si pe care Norvegia le pierde cu brio platind daune materiale acestor oameni nenorociti de sistem. Care este plata suficienta si acoperitoare pentru o copilarie furata si o viata distrusa?! Foarte multi dintre acesti copii ajung la majorat incapabili sa se adapteze la realitatea din jur si se sinucid, (cele mai multe cazuri sunt prin spanzurare in padure)! Rezultatul este ca acesti oameni pe care societatea ar trebui sa se bazeze "oameni de tipul nou" crescuti de sistem sunt incapabili sa se adapteze la viata reala, nu se pot adapta la faptul ca viata te pedepseste. Altii devin psihopati, cazul Breivik este emblematic pentru sistemul de protectie a copilului din Norvegia. A fost luat de la mama cand avea 4 ani pentru ca dormea cu ea in pat si avea contact fizic prea apropiat. A fost abuzat apoi in casele foster prin care a trecut, iar acum, dupa ce a devenit criminal, totul este acoperit foarte bine pentru a nu pata imaginea imaculata a Norvegiei. Cate sute de Breivik latenti nu sunt poate in libertate acolo... vom vedea. Daca doriti informatii din linia intai va stau la dispozitie.. suntem loviti dar nu infranti. Avem un Dumnezeu mare care va face dreptate!". Articolul in cauza aici

miercuri, 6 ianuarie 2016

E vreo legatura intre tehnocratii damboviteni si conservatorii polonezi?

Aparent, doar deosebiri. Unii dau de pamant cu “indoctrinarea liberala”, pun ceva euroscepticism in ciorba UE, vin cu taxe pe banci, revalorizeaza Biserica. Altii au cyborgi bruxellezi detasati pe perioada concediului in Guvern, refuza initial cresterea salariului minim pe motiv ca sufera antreprenorii privati, se iau de saracii fara venituri pana sa dea inapoi ca orice Guvern politic, taie fondurile Bisericii, tin partea bancilor iar Iohannis retrimite in Parlament legea darii in plata, etc. Sa nu uitam insa de geopolitica. Daca overlozii ar vrea un razboi proxy cu Rusia, sa zicem pentru recuperarea Crimeii si eliberarea Donbasului, prin ce tari din regiune s-ar duce? Bulgarii sunt cam nesiguri pe motiv de origini slave, balticii sunt bataiosi dar raman niste purici pentru elefantul rus care are si enclava din Kaliningrad sa-i calmeze, sarbii sunt cam departe si slavi, croatii n-au pozitie buna, ungurii s-ar pune bine intial cu rusii pe motiv de Ardeal apoi ar intoarce armele, cehii si slovacii nu sunt mari fani ai globalismului ...Deci raman romanii si polonezii. Conservatorii polonezi il au pe geamanul Kaczynski, ala care crede ca fratele a fost omorat de rusi iar romanii au o antipatie naturala fata de fostii bolsevici. Asa ca ar merge sa faca pe carnea de tun, mai ales daca se plateste bine si propaganda e eficienta. Numai ca pentru asta ar trebui ca Guvernele la putere sa aiba sustinere masiva. In Polonia conservatorii gadila orgoliile nationale, religia, resentimentele fata de banci. In Romania avem Guvernul Julien care ne-a scapat de politicieni si care stie sa dea inapoi cand curentele de opinie de pe facebook o cer (vezi salariul minim, CASS la sarantoci). Si iata si asemanarea. Daca lucrurile devin serioase, avem incredere in Iohannis si Guvernul sau ca fac o treaba buna daca merg cu Nato impotriva rusilor, nu? Asa cum si polonezii ar avea incredere in executivul conservator ca face ce e mai bine....Alt motiv pentru opereta post-Colectiv eu nu vad....

marți, 5 ianuarie 2016

De ce ne irită Dan Puric și ne cucerește Lucian Boia?

Mai întâi o precizare. Ce veți citi mai jos e strict o ipoteza personală iar când mă refer la Lucian Boia am în vedere în special autorul volumului "De ce este România altfel?”. Dan Puric a stârnit ironii, exasperări și chiar pusee de ura din mai multe direcții, a supărat mai ales crema intelectualității umaniste care l-a și încondeiat la gazetă (vezi Pleșu) și tot soiul de vedete ale clasei mijlocii (aici un editorial din Hotnews). Ce deranjează la Puric?

Așa cum înțeleg eu lucrurile, irită vorbitul la superlativ despre religia ortodoxă și poporul român, așa cum făcea și Țuțea. Țuțea n-a făcut însă conferințe dar Puric-da, ba mai apare și la televizor focalizând antipatia. De ce se simit unii atât de ofensați când cineva laudă poporul român, religia, România în general, fie și nemeritat? Ceva ironie, un pic de sarcasm ar rezolva mult mai decent lucrurile dar nu, Puric trebuie pus la punct, trebuie asasinat mediatic să-i sară fulgii. În opinia mea, cei ce se simt lezați de laudele la adresa colectivității din care fac parte își valorizeza cu supra-măsură propria personalitate, pregătire, simt că au calități peste medie.

Or, ce se alege de acest sublim mobilier personal când vine unul ca Puric să ne spună că toți suntem extraordinari, că toți suntem plăcuți lui Dumnezeu, etc?. Adică, "de ce să ne diminueze Puric punându-ne în rând cu toți nespălații și incultii față de care ne simțeam superiori?” Mai exact, mulți nu-l înghit pe Puric pentru că ieșirile sale publice le asasinează părerea bună despre propria persoană scufundând-o în superlativele la adresa colectivității. Deci la adresa tuturor, mai exact a nimănui clar definit. Și exact din același motiv a fost admirat autorul broșurii "De ce e România altfel?”. Sigur, mulți au crezut că satisfacția la citirea cărții vine din ușurarea după dărâmarea unui mit fals. Iată cum sunt românii în realitate, cum îi zugrăvește Boia nu cum îi ridică în slăvi Puric!

Mi-e teamă însă că cei care tresar de bucurie răsfoind paginile lui Boia nu prea se pun în rând cu miturile dărâmate, adică nu prea cred în adâncul sufletului că și ei ies șifonați din frecușul la care supune Boia valorile naționale. "Uite cu ce apă rece se îmbătau gloatele înainte să vină Boia să-i trezească!” Eu cred că în adâncul sufletului, mulți dintre cei care exclamă după cartea lui Boia "ăștia suntem cu adevărat!” se gândesc de fapt la Ceilalți, părerea lor bună despre ei fiind prea solidă pentru a fi clătinată așa ușor. Dar e bine că cineva pune mulțimea și valorile ei cu botul pe labe, pentru că individualitățile și valorile lor să iasă mai bine în evidență. Evident, cei care nu-i plac în egală măsură pe Puric și Boia fac parte dintr-o categorie distinctă.

marți, 29 decembrie 2015

Care este costul preţurilor mici din hipermarketuri?*

Sub aparenta scădere a preţurilor după apariţia hipermarketurilor se ascund pierderea de locuri de muncă şi închiderea micilor afaceri din retail, reducerea calităţii produselor comercializate, salariile mici şi descurajarea sindicalizării, reducerea producţiei autohtone în dauna celei din import, sufocarea traficului urban.

Apariţia reţelelor de magazine din “comerţul modern”, cum le place patronilor de hipermarketuri să se alinte, şi creşterea lor rapidă până la dominarea retailului autohton presupune o serie lungă de dezavantaje ascunse abil sub aparenţa scăderii preţurilor. Cu numai 1,1% din totalul magazinelor de pe piaţă şi 25% din suprafaţa de vânzare, cele 12 reţele mari de retail cumulau încă de la finalul anului 2013 jumătate din cifra totală de afaceri a pieţei de retail (comerţ modern şi comerţ tradiţional), potrivit unui studiu Vektor Marktforschung, iar în acest moment au deja partea leului. Românii lăsau în 2015 în hipermarketuri o treime din bugetul lor pentru alimente şi produse de îngrijire personală şi a locuinţei (evident, ponderea este mult mai mare în zona urbană, n.n), fiind în fruntea clasamentului din Europa alături de ţări ca Franţa şi Rusia, aşa cum arată un studiu Planet Retail. Dincolo de succesul de suprafaţă sunt însă şi dezavantaje evidente.

Există destule studii în străinătate (vezi unul aici) care demonstrează că apariţia unui hipermarket duce în mod real la pierdere de locuri de muncă în zonă (în cazul analizat la 10 locuri noi de muncă create se pierdeau 14 locuri de muncă existente) şi nu la reducerea şomajului. Destul de curând micile afaceri, confruntate cu presiunea preţurilor mai mici din hipermarketuri obţinute prin puterea mai mare de negociere cu producătorii, vor fi forţate să se restrângă sau să îşi închidă porţile. În cazul României, tendinţa poate fi chiar mai pregnantă având în vedere că hipermarketurilor li s-a permis să ocupe locaţii chiar în mijlocul oraşelor, contribuind în plus la sufocarea traficului urban pe langă pulverizarea micului comerţ stradal. Succes asigurat din start, cei dispuşi să cumpere din hipermarket găsind oferta la 2 paşi de casă, fără să mai fie nevoie să se deplaseze în afara oraşului sau la o extremitate a sa cum se întâmplă în străinătate. Mai multe despre efectele negative ale hipermarketurilor constatate prin alte părţi găsiti aici.

Un alt aspect mai puţin vizibil dar foarte palpabil al prezenţei hipermarketurilor este reducerea calităţii produselor comercializate. Producătorii sunt supuşi unei presiuni draconice pentru reducerea preţurilor, sufocaţi cu tot soiul de taxe suplimentare pentru promovare (de raft, de poziţionare, de pliant, etc) şi în consecinţă aceştia vor dori să se revanşeze cumva. Iar singurul lor debuşeu este calitatea produsului care va semăna tot mai puţin cu cea inscripţionată pe etichetă. Riscurile sunt mici-controalele OPC/ANPC rare iar amenzile relativ modeste-astfel încât consumatorii plătesc din plin cu propria sănătate pentru preţurile aparent mici din hipermarketuri. Sare în ochi de asemenea reprezentarea foarte slabă a vânzărilor accelerate (vânzări cu discount pentru produsele ajunse în pragul expirării) spre deosebire de varianta occidentală a hipermarketurilor autohtone. Una dintre explicaţii este că în destule cazuri se reciclează...doar eticheta, o alta fiind alegerea hipermarketurilor să arunce respectivele produse în loc să le scadă preţul pentru a nu crea consumatorilor un reper fals de preţ determinându-i să nu mai cumpere decât în apropierea acestuia.

De altfel, există în prezent un proiect de lege  depus la Senat (“legea anti-risipă”) care prevede ca magazinele şi restaurantele să doneze alimentele care se apropie de termenul de expirare, dar sunt consumabile, către orfelinate, cămine de bătrâni sau spitale, iniţiativa fiind menită să reducă risipa de alimente şi să ajute ONG-urile cu rol social. Descurajarea poductiei şi producătorilor locali în dauna celor externi este încă un aspect neplăcut al prezenţei reţelelor mari de retail. Şi nu vorbim doar de produse fine precum salamurile scumpe şi brânzeturile de fiţe, vorbim de banalele legume care au început să vină din Belgia, Olanda, Franţa sau Germania sub pretextul subţire că producătorii locali nu pot livra cantităţile cerute la standardele impuse. De fapt, e vorba de relaţiile preferenţiale cultivate în ani lungi de colaborare în ţările de origine ale hipermarketurilor şi de canale suplimentare de vânzare pentru produsele agricole străine puternic subventiontate la origine astfel încât ajung să concureze producătorii autohtoni. Acest fapt a fost sesizat într-un târziu de forurile legislative din România iar Senatul a adoptat în octombrie o lege care impune magazinelor din România (iniţial în textul legii era vorba doar de hipermarketuri dar pasajul a fost ajustat pentru ca legea să nu fie atacată pentru discriminare) să vândă în proporţie de cel puţin 51% carne, fructe şi legume româneşti sub sancţiunea unor amenzi de 25.000-50.000 lei. Vezi aici.

În sfârşit, deşi operează cu marje semnificativ mai mari de profit decât în ţările de origine, mult mai aşezate în zona de retail, hipermarketurile din România îşi plătesc angajaţii prost, în vecinătatea salariului minim pe economie în multe cazuri, descurajând simultan orice asociere care să pună sub semnul întrebării politica salarială. Sindicatele sunt slabe atunci când li se permite totuşi să existe. Vezi aici. Altfel, salariul minim pentru un angajat Kaufland în Germania este de 10 euro pe ora, o suma pe care un angajat din Kaufland România o câştigă într-o zi după cum reiese de aici.

*articol aparut initial pe site-ul Active News (www.activenews.ro)

duminică, 27 decembrie 2015

Alternanta serviciilor la putere

Steaua SIE a inceput sa urce cand Basesecu l-a adus pe MRU (si coditele sale) la Guvern. Apoi am a vut celebrul filmulet de la Paris, cu Udea si Bica la shopping, o realizare artistica de care serviciul extern nu are cum sa fie strain. Curand a inceput declinul lui Udrea, Bica dar si Ponta (plagiatul) si a insusi sefului de la Cotroceni. Apoi spectacolul de sunet si lumini cu alegerile prezidentiale, regia de la ambasade (fara SIE n-ar fi mars, corect?) si algoritmii Facebook folositi corect pentru a ne lua tara inapoi de la...De la cine? Ponta avea o relatie frumoasa cu demisionarul Maior, de el nu s-a prins nimic serios in timpul mandatului lui Basescu in ciuda aparentei disensiuni dintre ei....Dupa pierderea alegerilor si debarcarea lui Maior tirurile s-au concentrat pe Ponta si apropiatii sai (vezi Sova, scurtatura spre Ponta) totul culminand cu Colectiv.

Pretext sau nu, tragedia de la Colectiv, a desavarsit miscarea inceputa cu demisia lui Ponta din fruntea PSD (plecarea de la sefia partidului i-a fragilizat pozitia lui VVP, totul depinzand apoi de bunavointa lui Dragnea, el insusi santajabil). Imi amintesc cum imediat dupa demisia lui Ponta a inceput un pelerinaj suspect al sefului ambasadei SUA pe la Presedentie si Guvern, postura care sugereaza ca omul cerea lamuriri nu oferea instructiuni....Asta nu s-ar fi intamplat pe timpul lui Maior, debarcat intr-o pozitie calduta tocmai in SUA, cand ambasada cu pricina era mai degraba actor decat martor...Deci ce avem acum? Noua putere se bazeaza mult mai mult pe sprijinul SIE, este mai aproape de actorii principali din Europa (Germania si Franta) in ceea ce priveste interesele geostrategice dar si pe cele corporatiste (companiile nemtesti si franceze domina de altfel impreuna retailul, utilitatile, sectorul telecom)...SRI-ul si pariul sau american par un pic in pierdere de viteza (sunt curios daca Kovesi chiar va fi conservata la sefia DNA) de aici si aliantele aparent contra-naturii (Antena 3 facand campanie pro-Busoi, amicul lui Helvig, candidatul PNL la primaria Bucurestiului, iar Hotnews atacandu-l hotarat pe acelasi Busoi)...

vineri, 18 decembrie 2015

Duios asigurarea privată de sănătate trecea

“Discuţii despre posibila introducere a unor asigurări medicale private în România au început în ultimele săptămâni la Cotroceni, au confirmat pentru HotNews mai multe surse guvernamentale”. Este fraza cu care îşi începe editorialul de vineri specialistul în sănătate de la Hotnews, Vlad Mixich. Or, dacă nici Mixich sau Hotnews nu au surse credibile din interiorul Guvernului “meu”, nu are nimeni.

Ciudat, tot de câteva săptămâni bune se poartă un atac la baionetă la imaginea sistemului public de sănătate. Mai întâi, că au reacţionat greu. Apoi, că n-au mobilizat destui oameni (dacă citiţi interviul cu Arafat din GSP de azi o să vedeţi că n-a fost aşa). Că la ISU se încurajau şpăgile. Că în spitalele româneşti mori cu zile şi oamenii trebuie transportati de urgenţă la spitalele străine în cazurile grave (au murit destui de la Colectiv şi acolo). Că la stat pândesc bacterii ucigaşe (pe când la privat, ştie toată lumea, se cultivă bacterii benefice organismului, care cresc imunitatea-glumă). Că Arafat nu i-a lăsat pe privaţi să intervină la Colectiv, cele două Salvari întoarse din drum putând salva vieţi (aici e obligatoriu un tremolo inserat în foile cititorilor de prompter). Deci sistemul de sănătate de stat e un rahat de unde se fură, se cultivă incompetenţa şi mori cu zile. Iar purtătorul sau de drapel, Arafat, e un arab de doi lei, mincinos, incompetent şi egolatru cum rezultă din anchetele lui Tolontan.

Soluţia? Hai la privat neamule! Plăteşti un ban, dar face. Şi face atât de mult încât dacă nu eşti asigurat mori cu zile că nu îţi mai permiţi costurile. Cam ce spune specialistul Mixich în articol? Începe angelic că disputele ideologice vor îngropa subiectul neuitând să se plaseze strategic între cele două tabere, dojenind blând şi postandu-se deasupra, strategia Andrei Pleşu. Apoi ne explică patern că nu putem avea servicii medicale de calitate dacă plătim atât de puţine contribuţii iar sisteme private de sănătate au toate ţările civilizate din Vest, mai puţin înapoiaţii din Europa de Est (cu excepţia Sloveniei). Apoi Mixich moare puţin de grijă noastră şi ne arată cum în sistemul public subfinanţat “se moare cu zile” când ai ceva mai grav, că nu poţi să-ţi permiţi investigaţiile suplimentare din privat, plăţile informale, şpăgile, etc. Nimic despre sistemul privat unde mori cu zile când nu eşti asigurat (am mai pomenit de SUA, da?) că nu îţi permiţi costurile, dar cine nu are scăpări? Iar în România sunt doar 10 miloane de asiguraţi care pot suferi...decent din cauza precarităţii sistemului de stat dar încă pe atâţia neasiguraţi care nu şi-ar permite deloc un tratament la privat plătit din buzunar, dacă privaţii intră în legalitate, dand ortu’ popii la propriu.

Mixhich expediază repede adevărul că există costuri administrative mai mari la privat decât la stat şi pune degetul pe rana...Ce fel de privaţi ar fi buni pentru Sănătate? Mai întâi un ocol. “Trei modele diferite au fost propuse în ultimii patru ani în România. Cel al guvernului Boc care dădea asigurărilor private rolul central în sistem, un model de care astăzi fug cam toate guvernele din lume pentru că s-a dovedit ineficient. Un model propus de Vasile Cepoi, ministru al sănătăţii în primul guvern Ponta, bazat pe asigurări complementare şi mutualităţi, probabil cel mai adecvat României dar abandonat rapid de un prim-ministru populist. Şi modelul propus de Dorel Sandesc şi Nicolae Bănicioiu, proiect aflat acum în Parlamentul României, care nu introduce direct asigurările private dar creează un mediu propice lor şi are impardonabilul păcat al lipsei de reguli clare şi stricte”. Apoi concluzia. “Realitatea, susţinută de majoritatea studiilor în domeniu, este că asigurările private complementare sunt o etapă necesară pentru o ţară cu profilul actual al României, dar nu sunt o soluţie definitivă pe termen lung”. În traducere, să începem cu varianta-soft, asigurări complementare, să nu speriem peştii, şi să venim apoi în forţă cu varianta maximală, gândită de Boc, cea în care apar rechinii care profită. Până atunci, jos Arafat!- indignarea sa a stopat o dată modelul impus de Băsescu, trebuie tocat mărunt până lumea ajunge să exclame “ce mai vrea şi Arafat?!”. În fond, ce servicii publice mai are România de privatizat şi companiile străine de presat pentru a le căpuşa? Distribuţiile de energie-bifat, cu poliţia& armata mai greu dar avem totuşi firmele private de pază cu duiumul,serviciile speciale sunt stat în stat şi n-ar accepta asta decât cu suplimentari ale bugetelor şi aşa uriaşe, învăţământul de masă nu rentează, sănătatea scăpase până acum. Să ne luăm deci Sănătatea înapoi, neapărat în varianta sa privată!