luni, 21 mai 2018

Educaţia financiară şi investiţiile imobiliare sunt deseori în contratimp

Chiar dacă practică intens păsăreas­ca financiar-bancară, reprezentanţii Băncii Centrale pot spune uneori şi lucruri cu miez, pe înţelesul marii majorităţi. Recent mi-a căzut sub ochi un "avertisment din partea Băncii Naţionale pentru tineri", aşa cum era preluat în presă mesajul res­pectiv.Continunarea

joi, 17 mai 2018

"Vinzi în mai şi-ţi vezi de drum", varianta pentru acţiunile de dividend

Începutul unei corecţii la BVB, tocmai când indicele principal al pieţei testa pragul de 9.000 de puncte, iar mulţi visau deja provocarea maximelor de dinaintea crizei, îmi aduce aminte de păţania acţiunilor de dividend vara trecută- şi ele foarte bine văzute imediat după datele AGA. Acţiunile de dividend fiind acele titluri de care lumea ar trebui să ţină cu dinţii acum, date fiind dobânzile dezamăgitoare la termen, mult sub inflaţie, nu-i aşa? Ei bine, să ne uităm puţin pe maximele înregistrate în mai şi minimele de la începutul verii pentru Transgaz, Romgaz, Conpet sau Transelectrica (în 2017 era încă percepută drept acţiune de dividend, abia la finalul anului s-a descoperit că profitul va scădea totuşi spectaculos, în ton cu reducerile de tarife făcute cadou de ANRE). Continuarea

miercuri, 16 mai 2018

Cine a pus gaz pe focul preţurilor?

Dacă urmărim evoluţia preţurilor sectoriale şi ponderea lor în economia inflaţiei, observăm că utilităţile şi combustibilii ne-au stricat socotelile în mai mare măsură decât consumul stimulat de creşterile de venituri. Creşterea preţurilor în ultimele 12 luni (aprilie 2017-aprilie 2018) a fost de peste 5%, mai exact de 5,22%, cum ne-a informat pe 14 mai Institutul de Statistică. Primul impuls al multor români la aflarea acestei veşti este să dea vina pe politica salarială "iresponsabilă" care ar fi dinamitat echilibrul cerere-ofertă în economie. Dar nu asta e explicaţia reală, ci tot utilităţile, combustibilii, "fumurile", au pus umărul în mai mare măsură la ascensiunea inflaţiei decât majorarea sumelor alocate pentru creşterea standardului de viaţă. Continuarea

marți, 15 mai 2018

Cu care „licurici” ne va fi mai bine?

Până acum cel puțin, strategia lui Donald Trump s-a rezumat la a intra „la rupere” în chestiunile mai sensibile și a propune apoi soluții de relativ compromis. Care compromis care ar fi părut inacceptabil anterior. Uneori ține, mai ales când există avantaje competitive certe din partea SUA (vezi cum belicosul Kim își distruge poligoanele de încercare a armamentului nuclear), alteori povestea se termină mai în coadă de pește (vezi dispută cu China și construcția unor insule artificiale, Siria sprijinită de Rusia). Iar la fiecare săritură peste cal urmează un discurs pacifist (și acum, și după ultimul bombardament asupra Siriei a existat unul) așa că se conturează deja o rutină. Poate o astfel de strategie este și în spatele mutării ambasadei SUA la Ierusalim. Palestienienii se văd încolțiți, deja nu mai au sprijin necondiționat din partea întregii lumi arabe, teritoriile le sunt făcute șvaițer de coloniile implantate recent așa că de ce n-ar accepta niște oscioare (câteva cartiere din Ierusalim plus dreptul de a respiră în continuare în Cisiordania și Gaza) confruntati cu perspectiva de a nu mai avea nimic? Mai bine puțin decât nimic par să le sugereze tandemul Trump-Netanyahu. De altfel Israelul a avut o politică inteligentă de extindere în Palestina imediat după cel de al doilea război mondial, când fiecare agresiune din partea arabilor a fost răsplătită cu noi anexari de teritorii, așa că nici nu mai contează acum cine are dreptate din punct de vedereistoric (evreii au locuit teritoriile respective primii dar exodul lor nu a fost determinat totuși de palestinienii de azi, ci de Imperiul Roman, așa că dreptul primului ocupant are hibe), realitatea din teren primează. În tot acest context delicat hop și România, partener de nădejde al SUA în chestiunea mutării ambasadei în răspăr cu marea majoritate a aliaților din UE. Păi nu suntem suverani, păi nu ne alăturăm partenerul strategic? se apară artizanii acestei mișcări. Este adevărat că poliția politică instaurată în România în timpul regimului Băsescu s-a făcut cu binecuvântarea statelor din nucleul dur al UE și unei părti a ellitelor politice din SUA („globalistii”). Așa că Dragnea & Co au căutat cu disperare un spate extern până când nu ajung să aștepte portocale într-un loc liniștit. Justiția selectivă și serviciile omniprezente sunt acum scuza acestei piruete la 180% , a spatelui întors UE în favoarea Americii trumpiste (deși ceva relații de colaborare între fruntașii PSD și consultanții din Israel mai existaseră anterior, ca să nu mai pomenim și de scandalul Black Cube). O fi bine, o fi rău? Cred că cei care speră că vom avea de câștigat pe plan economic, militar, etc din această nouă mostră de servilism se înșală. Donald Trump rămâne un om de afaceri care știe să-și maximizeze profitul dar care n-a dat până acum dovezi prea mari de generozitate. SUA are de câștigat din generarea unei mișcări anti-UE și nu doar în chestiunea Ierusalimului dar mă tem că din partea României va câștigă mai mult echipa Dragnea (ceva soluții personale la împiedicarea mersului unor dosare prin justiția autohtonă) decât economia/societatea în ansamblu. Până acum noi am băgat mâna în buzunar să cumpărăm armament de generația a doua/treia dar pe investitorii americani încă nu i-am prea văzut la față. E drept, persistă încă gustul amar după privatizările utilităților și retailului cu investitori europeni, majoritar germani și francezi. Altfel, această antagonizare a pozițiilor SUA-UE apropie economia germană de mașinăria de război rusească și nu știu cât de mult ar trebui să ne bucure asta în perspectivă având în vedere distanțele dintre noi și americani (prin anexarea Crimeii între România și Rusia sunt doar vreo 300 de km). În concluzie, nu văd nicun motiv de bucurie dacă schimbăm Stăpânul. Unii vor forță de muncă ieftină și rente în zona utilităților /retailului, alții clienți pentru industria de apărare și carne de tun pe unde s-o mai angaja Hegemonul. Și unii și alții vor să ne cumpere ieftin și să ne roage frumos să plătim o parte din bani. Singuri care au de câștigat efectiv câte ceva pe aici sunt cei care ne vând.

luni, 14 mai 2018

Între două crize, alege instrumentul de tortură: cursul sau rata dobânzii

Multi se grăbesc acum, la spartul târgului, să-i certe pe cei ce s-au împrumutat când Roborul la 3 luni ajunsese la 0,7%. Nu vedeau că e minim istoric, nu bănuiau că trendul va fi de-atunci doar în sus? Şi nici preţul caselor care urca iar la cer nu-l remarcaseră, nţ, nţ, nţ. Înainte să dăm însă cu piatra să vedem şi cum stăteau lucrurile în 2007....Continuarea

joi, 10 mai 2018

Dacă Rasdaq poate fi anchetat, Robor ce protecţie are?

"Paradoxul" Robor, dacă e să ne luăm după bancherii noştri, s-ar enunţa în felul următor: în piaţa interbancară este prea multă lichiditate, aşa că dobânzile la depozitele la termen nu au cum să crească, dar în acelaşi timp e şi foarte puţină lichiditate, ceea ce face că dobânzile la care băncile se împrumută între ele să crească rapid. Limba marilor sofisme, financereza asta...Continuarea

joi, 26 aprilie 2018

Robor sare peste ştacheta BNR, imobiliarele duduie?

Am încercat să vorbesc cu câteva persoane care aveau sau doreau să ia credite Prima Casă. Creşterea Robor din ultimele luni era un motiv de îngrijorare dar, spre surpriza mea, cel mai solid contrargument invocat era că se vor descurcă pentru că există... legea dării în plată. Când le-am spus că nu e posibil să dea în plată la acest tip de credite, că garanţia guvernamentală şi condiţiile mai bune le-au scos de pe lista împrumuturilor ipotecare care se pliază pe respectivă legislaţie, figurile li s-au lungit brusc. Unii au găsit repede o soluţie - vor închiria pentru o perioadă, dacă nu mai fac faţă cu plata ratelor şi vor stă la rude. Asta mi-a adus aminte de perioada 2006-2008, când mulţi cochetau cu ideea achiziţionării unui apartament care să îşi plătească ratele din chirie. Şi a venit criza, ratele care erau în valută au crescut în lei, iar chiriile s-au redus, pentru că depindeau de veniturile din economie, în contracţie puternică şi ele....Continuarea

joi, 12 aprilie 2018

Avem "mega comisie" pentru adoptarea euro, dar chiar avem nevoie de euro?

De ani buni, vocile dominante din BNR (cu excepţia economistului-şef) clamau necesitatea adoptării euro "când va fi momentul", în prezent România "nefiind pregătită". Brusc, ne trezim că Guverul scoate o mega comisie din mânecă coordonată de Primul Ministru şi Preşedintele Academiei, în calitate de copreşedinţi, şi Guvernatorul BNR plus un viceprim-ministru, ce va fi desemnat ulterior, în calitate de vicepreşedinţi, prin care va încerca, în curând, să propună un calendar concret pentru adoptarea măsurilor care vor avea ca efect euroizarea României. De ce atâta grabă şi de ce acum? Continuarea

miercuri, 28 martie 2018

Cum i-am păcălit pe englezi cu rezervele noastre de aur

Din timp în timp, reprezentanţi ai Băncii Naţionale se simt datori să ofere explicaţii privind modul în care se administrează rezerva de aur de 103,7 tone a României. Mai ales când apar contestări privind oportunitatea plasării grosului acesteia (60%) în străinătate sau rentabilitatea acestui plasament (cu sau fără dobândă?).Mi-a atras atenţia, recent, argumentaţia arbitrajistului-şef al BNR Dragoş Popescu ("Şapte lucruri ogligatoriu de ştiut despre aurul României", Hotnews, 21 martie). Mai întâi să vedem de ce este necesară menţinerea a mai mult de jumătate din rezerva de aur afară, în speţă la Londra, în opinia experţilor BNR....Continuarea

luni, 26 martie 2018

„Ferpare” adaptate, justițiari și interese electorale în legea plafonării dobânzilor. Ce se pierde din vedere?

Disputele pe seama legii plafonării dobânzilor, intrată în linie dreapta în vederea adoptării de către Parlament, au produs exagerări și controverse cu iz electoral dar au pierdut totodată din vedere câteva detalii semnificative. Să vedem mai întâi cum se face că o lege propusă de un liberal a ajuns să fie îmbrățișată de social-democrați și combătută chiar de liberali. Păi, nimic mai simplu, publicul ei țintă e de vină. Legea se focalizează pe clienții IFN-urilor (ofertele băncilor pe zona de credite de nevoi personale sunt sensibil sub 18%, plafonul maxim al dobânzii vizat de legiuitori) iar aici intră mult mai mulți votanți potențiali ai stângii, cu venituri reduse sau nefiscalizate, decât ai dreptei (așa numită clasă mijlocie, cu venituri medii sau peste medie). Evident, dreapta (PNL) nu dorește că stânga (PSD) să puncteze electoral prin intermediul acestei legi și nu o mai sprijină cum s-a întâmplat cu legea dării în plată. În acel caz electoratul vizat, cel cu credite ipotecare, se plasa în zona votanților tradiționali ai dreptei, fiind mai degrabă din zona clasei de mijloc...de aici diferențele de abordare. În ceea ce privește strategiile de coomunicare ale contestatarilor, să pomenim de echivalentul ferparului publicat prin presă, pe cheltuiala băncilor, ca publicitate negativă înaintea votării legii dării în plată. De această dată e vorba de „scrisoarea celor 50” (profesori de economie, în special din ASE, dar și antreprenori) în care se vorbește că plafonarea dobânzilor „va pedepsi” săracii care nu vor mai găsi finanțatori și ar trebui renunțat complet la aceasta. De acord, poate că cei mai riscanti debitori vor rămâne în afara politicilor de creditare dacă piață IFN-urilor se consolidează în jurul câtorva mari jucători dispuși să ofere împrumuturi la dobânzi mai mici dar de aici încolo grosul debitorilor ar avea de câștigat, ca să nu mai vorbim și de combaterea muncii la negru (de multe ori IFN-urilor acordau credite și celor care nu își putea demonstra veniturile). Pentru mine întrebarea-cheie în jurul căreia ar trebui să se construiască dezbaterea poate fi „care este pragul just în jurul căruia ar trebui fixată plafonarea dobânzilor?”. Pentru că pragul de 18% mi se pare nedrept în cazul IFN-urilor. Să mă explic. Un IFN, spre deosebire de o bancă, nu are la dispoziție pârghia rezervelor fracționare pentru a-și dilata bilanțurile. Mai simplu spus, nu poate beneficia de creația monetară precum o bancă. Dacă banca poate dilata sumele primite de la deponenți sau acționari prin intermediul politicilor de creditare cu un multiplu proportonal cu nivelul RMO-urilor (efect de levier), IFN-ul poate doar apela la împrumuturi de la acționari sau alți creditori pe care să le plaseze în credite, fără să le mai multiplice deci. E drept, unele IFN-uri au bănci în acționariat și, implicit, o sursă de finanțare mai ieftină la îndemână, dar nu trebuie să generalizăm aceste cazuri. În concluzie, un IFN are din start o marjă de profit potențial mai redus decât o bancă și va trebui să solicite dobânzi mai mari din partea debitorilor. Similar, IFN-ul este focalizat pe împrumuturile cu grad mai mare de risc și din această cauză va trebui să perceapă costuri mai mari pentru a-și acoperi eventualele credite neperformante, care au o probabilitate mai mare de materializare decât în cazul băncilor. Ei bine, tocmai pentru că obține mai greu resurse și dă împrumuturi cu grad mai mare de risc un IFN percepe costuri mai mari de la clienți. Să le plafonezi la doar 18% pe an (sub dobânda la un card bancar uzual de credit și doar cu aproximativ 50% mai mari decât la un împrumut bancar de nevoi personale) mi se pare totuși o greșeală, în ciuda intențiilor bune care-i poate anima pe cei care sprijină proiectul de lege. În final, dacă se va merge cu exagerarea efectelor legii de ambele părți (fiecare insistând pe părțile ei bune sau proaste, după caz), fiecare radicalizandu-se treptat, în final majoritatea parlamentară își va impune punctul de vedere iar rezultatul va fi că piața IFN-urilor se va contracta brusc. Dacă părțile găsesc însă ocazia să dialogheze în jurul ideii că plafonarea dobânzilor trebuie să îmbine avantajele reducerii dobânzilor pentru debitori cu cele ale păstrării în piață ale IFN-urilor care funcționează cu marje decente de profit (unele fiind chiar angajatori importanți) efectele legii vor atinge cu adevărat beneficiul social vizat. Asta deoarece cei care nu se vor mai califica pentru un împrumut la IFN-urile supraviețuitoare vor fi împinși oricum de nevoie spre zona gri a finanțărilor de urgență (case de amanet, persoane particulare-faimosii cămătari) iar obiectivul legiuitorilor ar trebui să fie reducerea numărului acestor persoane în paralel cu reducerea costurilor pentru cei care rămân clienții IFN.

marți, 20 martie 2018

Cum a aşteptat Adrian Vasilescu să-şi pună alarmă antiefracţie până i-au spart hoţii casa

În disputele "pe persoană fizică", părţile îşi mai permit să recunoască onest când greşesc. Din greşeli învăţăm, din greşeli se pot naşte viitoarele decizii inspirate când eşti dispus să ţi le asumi. Când disputele implică reprezentanţii instituţiilor e mai greu cu onestitatea, greşelile recunoscute pot atrage cereri de asumare a responsabilităţii, aşa că se practică cu succes ascunderea gunoiului sub preş. Am încercat într-un articol anterior din BURSA să amintesc de decizia neinspirată a BNR care a relaxat normele de creditare în 2007, permiţând băncilor să ducă limita raportului rată/venituri pentru solicitanţii de credite ipotecare peste 60-70%, făcând o paralelă cu preconizatele măsuri de înăsprire a creditării din prezent. Continuarea

miercuri, 14 martie 2018

Alături de creditori până la moarte şi dincolo de ea

Săptămâna trecută, mi-am condus pe ultimul drum un prieten din copilărie. Avea 47 de ani şi a murit în somn. Inima i-a cedat în final chiar dacă, în ultima lună, analizele arătau şi alte zone sensibile. Până atunci sănătatea nu fusese problema lui majoră, se zbătea însă de ani buni în menghina unor datorii fără speranţă la bancă, în executare silită şi cu jumătate din salariu poprit. Voi relata pe scurt povestea lui, fără patetism, pentru a înţelege mai bine un fenomen care afectează mai multe persoane, cu speranţa că cei care fac legile îl vor privi cu mai mare atenţie. Totul începe în perioda de exuberanţă a creditării din 2006-2007, când lumea sărbătorea intrarea în UE, cu anticipări super-optimiste privind veniturile ce urmau să se alinieze negreşit mediei europene. Sau cel puţin aşa eram asiguraţi. Şi, dacă tot urma să câştigăm ca ei, puteam încerca să trăim aproape ca vesticii, nu? Continuarea

miercuri, 7 martie 2018

Când schimbarea ciclului economic bate la uşă, hop şi BNR cu măsuri pro-ciclice

Intenţia supermanilor din Consiliul de Supraveghere Macroprudenţială de a pune botniţă creditării mi-a amintit de decizia BNR din 2007, cea prin care relaxa normele de creditare pe vârful bulei imobiliare şi la sfârşitul ciclului economic. Continuarea

duminică, 4 martie 2018

Dar daca lupta la baioneta din jurul DNA e o imensa butaforie?

Intre invazia din Crimea si inceputul unei campanii de achizitii masive de armament de catre Romania sunt mai bine de 3 ani distanta.S-a schimbat intre timp garda la Casa Alba si preocuparea Romaniei pentru dotarile Armatei coincide destul de bine cu dorinta lui Trump de a cauta comenzi pentru industria militara din afara SUA pentru a nu mai apasa la fel de mult cu achizitiile pe bugetul Statelor Unite. Nicun guvern roman n-a tocat mai repede atatea miliarde de euro pe dotari care sunt, avand in vedere ultimele arme etalate de Rusia dar si diferenta de calibru intre eventualii beligeranti, absolut ineficiente intr-o confruntare cu vecinul cel rau din Est. Dar nu e prost cine cere, e prost cine da, nu? In mod destul de ciudat insa lipseste aproape cu desavarsire o dezbatere privind oportunitatea acestor achizitii pe repede inainte in Romania, orice alta tema de dezbatere fiind ingropata de altfel sub plapuma luptelor din jurul DNA si a scaunului lui Kovesi. O fi doar o intamplare sau avem o butaforie iscusita? Ar mai fi putut decarta Dragnea peste 7 miliarde dolari atat de usor daca nu era "haituit" de DNA? Am dezvoltat tema asta pe Active News...

vineri, 2 martie 2018

"Imposibila acumulare"....

Cand ai 20-30 de ani vrei sa apuci cat mai multe din jur- experiente, bunuri, persoane...Crezi ca vei putea face cumva o sinteza fericita din toate aceste interactiuni....Apoi ajungi la 45-55...Iti dai seama ca totul e perisabil, pana si memoria...Incepi sa uiti, te gandesti cu teama la experientele in care ai investit, la amintirile pentru care te-ai zbatut atata...De astea ce se va alege? Pe la 70-80 esti senin....ce mai conteaza? ai pierdut atatea dar degradarea fizica iti face pierderile mai suportabile...in curand o sa te pierzi si tu si e mai bine ca se intampla asa, ai obosit sa cari in spate un mecanism uzat...Macar sa pleci decent...Mai porti ceva amprente emotionale ale experientelor prin care ai trecut prin lume...nu iti mai amintesti foarte exact contextul dar ai pastrat amintirea tresaririlor de atunci, a zbaterilor inimii ..oare ce o fi declansat toate astea? poate vei recicla toate aceste experiente emotionale si vei obtine unghiuri de abordare noi, intr-o viata viitoare...sau poate ca nu, de ce sa te mai dai in caruselul asta inca o data cand cunosti finalitatea?

vineri, 23 februarie 2018

Plafonarea dobânzilor poate da "idei" finanţatorilor să inventeze alte costuri

Proiectul de lege privind plafonarea costurilor pentru creditele de nevoi personale si cele ipotecare, nobil in intentii, poate determina finantatorii sa ocoleasca varianta standard de calcul a DAE, impunand costuri noi sau majorarea celor vechi (penalitati de intarziere astronomice care nu mai apar in DAE sau taxe de consultanta la acordare, etc). Continuare

marți, 13 februarie 2018

Se apropie nota de plată pentru încurajarea pieţei imobiliare prin Programul Prima Casă

Creşterea recentă a dobânzii de politică monetară la 2,25% ne-a făcut să oftăm altruist cu gândul la cei care s-au încumetat să ia credite cu ipotecă, când indicele Robor intra sub 1%. Bieţii de ei, ce se fac acum când rata le-a crescut cu minim 25%? Şi ce-o să-i aştepte când dobânzile vor urca spre 4%! Cum băncile implicate în programul Prima Casă practicau marje de 3-4% - "decenţă" justificată de existenţa garanţiilor de stat - cine a luat împrumutul când Robor cocheta cu minimul istoric ar putea contempla dublarea ratelor, şi asta poate chiar din acest an. Şi pariez că, pentru cei mai mulţi, salariile nu s-au dublat între timp, poate chiar au mai scăzut, recent, ca efect al modificărilor Codului Fiscal, mai ales dacă erau printre bugetarii de lux. Dar, dacă ne gândim mai bine, compasiunea pe care tindem să le-o arătăm acestor nefericiţi, care demonstrează încă o dată că educaţia financiară pe scară largă este un mit, ar putea să se transforme repede în autocompătimire, pentru că statul va începe să plătească, destul de curând, o parte a oalelor sparte. Iar statul suntem noi toţi. Aşa că orice pierdere pe care o suferă statul ar trebui compensată prin tăieri de prestaţii sociale sau taxe mai mari. Continuarea

miercuri, 7 februarie 2018

Asemănări şi deosebiri între bursele "roşii" din februarie 2018 şi pieţele în cădere liberă din 2009

Când aţi mai citit titluri de acest fel "Bloomberg-bogaţii lumii au pierdut luni 114 miliarde dolari"? Da, corect, în perioada 2008-2009, în preajma falimentului Lehman şi imediat după. Nu spun că vom ajunge neapărat acolo, e mai greu ca istoria să se repete în interiorul aceleiaşi generaţii, remarc în textul de mai jos câteva asemănări (dar şi deo­sebiri) pornind de la situaţia de atunci. Continuarea

duminică, 4 februarie 2018

Câțiva factori ce explică „iobăgia” deponenților

Cum de rămânem captivi în bănci la aceste dobânzi minuscule, real negative, când bursa sau alte tipuri de plasamente au randamente net superioare? Mai ales că sumele păstrate în bănci au continuat să crească în ultimii ani în condițiile în care dobânzile scădeau... În primul rând, nu toți cei care economisesc vor neapărat randament. Pentru mulți e suficient să acumuleze de la lună la lună ceva în plus iar faptul că dobânda la termen e 1% sau 3% nu prea mai are importantă de vreme ce sumele adăugate rămân modeste, de la câteva zeci la câteva sute de lei. În al doilea rând, structura economisirii este absolut debalansată în favoarea „peștilor cei mari”. Într-o analiză relativ recentă a viceguvernatorului BNR Florin Georgescu se arata că „primii 66% dintre deponenţi, în ordinea crescătoare a depozitelor, deţin numai 1% din totalul depozitelor, având în conturi sume de până la 1.000 lei/deponent. Mai departe, 4% din persoanele cu depozitele cele mai mari deţin 67% din sumele depuse la bănci, având depozite de peste 50.000 lei. Din aceştia, 2% având depozitele cele mai mari (respectiv peste 100.000 lei) deţin 51% din economisire”. Statistică era valabilă la nivelul începutului de an 2016 dar lucrurile nu au cum să fi suferit schimbări radicale având în vedere disparitățile. Or, ce pretenție poți să ai de la cei 66% dintre deponenți cu economii de până la 1.000 lei? Să își mute 30% din bani în contul unui broker pentru a se diversifica prin plasamente la BVB? Să fim serioși! Toată lumea intuiește că nu ajungi bogat investind 300 de lei, indiferent de randament (exceptând desigur loteriile). Iar bună parte dintre cei care au peste 100.000 lei, adică cei 2% dintre românii cu economii în bănci, au făcut probabil pasul spre diversificare, alegând deja un fond mutual sau un cont de investitor în acțiuni. În al treilea rând, cei care au sume de bani ceva mai mari dar nu doresc să se expună fluctuațiilor principalului cum se întâmplă la bursă, sunt ținuți captivi în bănci de lipsa de alternative la depozite. Titlurile de stat au fost multă vreme un produs exclusiv destinat băncilor iar deponenții care vroiau să renunțe la ceva depozite în favoarea lor erau obligați să ia din piață secundară, deci erau dijmuti serios de bănci în acest proces. Se pare că această filosofie se va schimbă curând iar lumea va putea cumpără din nou direct de la Trezorerii singura problema rămând blocarea banilor o perioada cam lungă până la maturitatea acestor produse. Faptul că dobânzile la termen sunt acum real negative (la o inflație de peste 3% la finalul anului trecut nu există depozite la termen care s-o acopere) nu a generat competiție între bănci pentru deponenții în căutare de alternative. Dacă din partea băncilor private existența acestui comportament de cartel nu miră prea mult (de ce să te grăbești să majorezi dobânzile la depozite când le poți ține o perioada lungă jos, așteptând întâi să urce dobânda la credite?) imobilismul CEC, singura banca de stat rămasă în piața bancară de retail este inexplicabil. Să te fi numit banca de economii și să descurajezi economisirea e mai greu de digerat (CEC-ul oferă dobânzi la termen cuprinse între 0,1% la o lună și 0,7% la 12 luni, mult sub inflația anualizată în acest moment; spre comparație, Banca Transilvania plătește dobânzi între 0,5% și 1,5% la aceeași scadențe, net peste CEC și chiar și BRD se poate lăuda că este mai generoasă decât banca de stat, cu randamente propuse între 0,15% și 0,9%). ... Cât de greu ar fi ca Finanțele să solicite conducerii CEC să ajusteze nivelul dobânzilor la depozite pentru a nu descuraja economisirea în condițiile creșterii inflației? Mai ales că ar fi previzibil ca restul băncilor să urmeze trendul deschis de CEC majorând la rândul lor depozitele pentru a nu încuraja migrarea în masă a deponenților...

joi, 11 ianuarie 2018

Ce te protejează mai bine decât o dobândă fixă la credite? O dobândă variabilă mare!

Am citit amuzat sfatul BNR de a încerca să obţinem dobânzi fixe la creditele în lei. Poţi încerca să selectezi aşa ceva din oferta de credite de nevoi personale în lei, unde scadenţele sunt în jur de 5 ani. Dar să pretinzi să ţi se ofere o dobândă fixă pe 30 de ani e cam vânare de vânt. Continuarea

marți, 9 ianuarie 2018

În viziunea experţilor BNR, săracii trebuie să plătească dobânzi mai mari

Am citit cu uimire un editorial al consultantului BNR pe teme de strategie, Adrian Vasilescu, în care acesta explica diferenţa dintre costul creditului din România şi cel din Europa de Vest prin prisma... diferenţei de venituri. Continuarea

luni, 11 decembrie 2017

Cui foloseşte limitarea dobânzilor solicitate de bănci şi IFN-uri

O nouă iniţiativă legislativă pornită de la parlamentarul liberal Daniel Zamfir, prin care se doreşte plafonarea dobânzilor cerute de bănci şi IFN-uri la credite la 1,5 x dobânda de politică monetară a stârnit controverse. Bancherii au replicat fie cu neconstituţionalitatea acestui demers, fie s-au plâns că un profit operaţional atât de mic nu le-ar acoperi costurile sau nu i-ar mai stimula suficient să acorde credite noi, marjele reducându-se atât de mult. Continuarea

joi, 30 noiembrie 2017

Un dialog interesant cu Cristian Preda, omul care ar vrea sa ne otraveasca toate fantanile poate-poate trec Dragnea si Tariceanu sa ia o gura...

Am postat pe blogul europarlamentarului urmatorul comentariu, pretext pentru un dialog legat cu acesta pe pagina sa. Cred ca il veti gasi relevant pentru omul Preda

Cristian Dogaru Cat de bou poti fi cand, dupa ce te-ai certat cu nevasta, te intorci pe furis cand nu e nimeni acasa si dai foc la tot, ca sa sufere mai mult ea dupa colectia de mileuri? Sau cand iti torturezi copillul ca sa sufere mai mult mama (caz real din pacate) plecata la munca in strainatate si care nu da semne de intoarcere? Cam asa e Cristian Preda. Sa vrei suspendarea votului Romaniei pentru ca puterea politica vrea sa schimbe legislatia din justie data pe vremea lui Macovei, amica lui Preda, e cam ca in exemplele de mai sus. Preda, baiatule, te-ai gandit ca mai bine astepti sa ajungi iar la putere si schimbati legea cum vreti voi, de la PNL si USR? Ca, din cate imi amintesc, PSD-ul n-a cerut ca Romania sa ramana fara drept de vot cand dadea legile Justitiei Guvernul Boc prin Ordonanta de Urgenta (e drept, nu noaptea ca hotii). Si nici macar cand se incerca taierea pensiilor si salariilor. Dar, ce sa-i faci, aia nu erau intelectuali rasati...

Cristian Preda Apărătorii hoților ar putea să se abțină de la comentarii?

Cristian Dogaru aparatorii Romaniei, in prag de zi nationala, ar putea sa comenteze? Cum poti sa pui egal intre a genera un disconfort hotilor si a crea un mare dezavantaj tarii? Uite, iti dau o idee: imbaca-te in pardesiul kamikaze, pune-ti centura de explozibil, si detoneaza-te in Parlament, poate dispare o felie din majoritatea PSD-ALDE si nu mai trec legile justiei. Te vei sacrifica pentru un ideal nobil, ce zici?

Cristian Preda Cristian Dogaru Iresponsabilii care își bat joc de România trebuie împiedicați să decidă pentru întreaga UE. Credeți altceva? Cristian Dogaru si cum separati interesele iresponsabililor de interesul general? sau, daca sufera ei e bine sa suferim toti? apropo, ati vazut vreun apel la suspendarea voturilor Poloniei sau Ungariei venit dinspre europarlamentarii lor? N-am urmarit indeaproape dar as paria ca nu..

Interesant de remarcat, domnul Preda a dat like comentariului in care ii sugeram sa se transforme in kamikaze in Parlament...Ma gandesc cu groaza ca poate nu glumeste. Un examen pshihologic/psihiatric la depunerea candidaturilor, ceva...?

marți, 28 noiembrie 2017

Mai credeati ca o sa ne faca SUA sa regretam URSS-ul?

Istoria se repeta, chiar daca cu alte decoruri...Bine ca avem securistii pe stil nou-vezi campurile tactice ale SRI, propagandisti pe stil nou si activisti pe stil nou-vezi Tapalaga et Co si #Rezist et Co, nu mai avem doar economie, resurse si un Ceausescu care sa puna placa cu neamestecul in treburile interne, ca nevertebratii din Parlament n-au curajul sa-l plagieze. Avem in schimb circ media, paine pe datorie, bulimie la nivel national si E-uri bine ambalate.. Viva la Revolucion!

Hai sa ne uitam putin si la contextul in care apare comunicatul Departamentului de Stat. Utilizand toate resuursele de patetism, mobilizand toate gogoritele, propaganda sorosista abia reuseste sa scoata in strada 30-40.000 de manifestanti in toata tara duminica 26 noiembrie. Si asta cu mobilizarea inexplicabila a PNL si a sindicatelor, unite suspect sub acelasi stindard (m-a amuzat scoaterea la defilare a artileriei grele din propaganda, Tolontan consolandu-i tandru pe tefelistii care ieseau sifonati dupa prezenta de duminica). N-a mers cu blocarea la Guvern a legilor Justiei (a intrat Parlamentul pe fir), n-a mers cu Strada tot mai lesinata si imuna la propaganda, iata ca vine si o declaratie ca pentru Colonii. Sa nu uitam graba cu care Tillerson se infiintatase recent sa se intereseze de soarta aprobarilor prin comisii la achizitia de rachete inutile, de parca intuia cum urma sa se pozitioneze Departamentul si nu vroia sa fie surprins cu o achizitie in stand-by)...Paradoxal, asta ar putea sa faca bine PSD-ului crescand sansele sa coaguleze in jurul sau o miscare nationalista care sa multiplice votantii sai traditionali preponderent interesati de rezolvarea unor chestiuni sociale...

miercuri, 8 noiembrie 2017

Bursa scade consecvent? Sa ne bucuram!

Faptul că BVB a înregistrat 12 şedinţe de scădere consecutive (până joi, 2 noiembrie) a creat o atmosferă de înmormântare - presa de specialitate e sumbră, brokerii caută explicaţii peste explicaţii, analiştii de ocazie anunţă pierderi şi mai mari. Printre motivele menţionate se numără efectul suprapunerii unor oferte publice iniţiale cu ceva iniţiative fiscale cu impact disputabil asupra pieţei de capital, faptul că băncile trag în jos piaţa ca urmare a unor viitoare reglementări mai puţin prietenoase în ceea ce le priveşte, faptul că fondurile de pensii nu mai cumpără câtă vreme nu află clar pe ce bani vor conta de la anul, sau că e doar o corecţie de etapă, etc, etc. Continuarea