vineri, 9 decembrie 2016

De ce tace conasul Klemm?

Dupa indemnurile tanarului zaharisit Tudor Chirila pentru "generatia lui" sa iasa masiv la vot (mda, hipsterii fara un spectacol de sunet si lumini ca la Colectiv sau o dramoleta ca votul aglomerat de la ambasade ies mai greu spre dezamagirea globalistilor si plicushoristilor), il asteptam sincer si pe conasul Klemm sa ne aduca lumina in chestiunea asta. Sa ne explice ca si in SUA sunt dezamagiri si frustrari si totusi lumea isi foloseste votul pentru a decide soarta tarii (uneori in ciuda ghidajului subtil al media-vezi Trump/Hilary). Eventual sa insiste ca preluarea unor detalii neesentiale in tezele de doctorat nu e frauda, e incercare crestineasca de popularizare a surselor care n-au fost in stare sa vina cu idei mai originale. Si ca anticoruptia trebuie sa continue pe principiul "nu fa ce face sefa DNA, fa ce zice sefa DNA". Si clanta aia din ambasada cum mai ofteaza dupa imbratisarile patimase ale tapalabilor, avramilor, cartienilor, botilor si marianilor...offf. Ma rog, nu elimin total scenariul ca softul va rezolva in mod convenabil distributia in viitorul parlament in aceasta insula de stabilitate si pozitionare strategica, asa ca baietii nu mai simt nevoia sa isi mai raceasca gurile....Ce atatea fineturi intr-o colonie? Ce, Putin e mai bun?

joi, 8 decembrie 2016

Sistemul privat de sănătate vine la bursă să forţeze mâna statului

Apropiata listare a MedLife la bursă (evident, în ipoteza că oferta publică în derulare acum se încheie cu un succes) are mai multe implicaţii decât exitul fondurilor de investiţii din acţionariat şi înviorarea într-o anumită măsură a tranzacţiilor leşinatei burse autohtone. Plusul de transparenţă pe care îl câştigă compania şi tribună BVB care îi este pusă la dispoziţie vor fi utilizate în perioada următoare pentru a presa sub diferite forme statul să ia în considerare alocarea unei părţi cât mai mari din tortul serviciilor medicale către companiile private. Şi ce pretext mai bun decât prezentarea unor rezultate bine coafate, conferinţele repetate cu imagini şi testimoniale ale pacienţilor mulţumiţi- eventual de pe holurile BVB, o ploaie de comunicate cu noutăţi MedLife pentru uzul BVB dar preluate servil şi de media generalistă?… Continuarea

marți, 6 decembrie 2016

Duios, Selgros ne fura (errare humanum est?)

Atasate poze cu pretul la raft, gramajul pe pachet, pretul la casa si, in fine, recunoasterea "greselii" si recuperarea sumei incasate in plus... Am auzit din mai multe surse că, uneori, există diferenţe greu de înţeles între preţurile care sunt afişate la raft şi baza de date a caselor de marcat. M-am întrebat de cele mai multe ori cât e adevăr şi cât frustrare acumulată a clienţilor nemulţumiţi dintr-un motiv sau altul de politica unui lanţ de mari magazine. Ei bine, asta până am testat pe propria piele cum funcţionează „anomaliile”. Evident, vorbim de anomalii în favoarea hipermarketului. Continuarea

luni, 5 decembrie 2016

Zona crepusculară a rapoartelor bancare scurse în presă, înainte de IPO-uri

În mod normal, în calitate de client al unei societăţi de brokeraj, te-ai aştepta la servicii prompte, analize profesioniste fără poleiala marketingului şi, mai ales, exclusivitate. Cam pentru asta cotizezi la un broker sub forma comisioanelor, superioare celor percepute societăţii de către BVB la derularea tranzacţiilor. De exemplu, dacă aş fi client al brokerului Raiffeisen, m-aş simţi cumva prejudiciat când o analiză a societăţii transpiră în presă, cum s-a întâmplat acum câteva zile. Continuare

vineri, 2 decembrie 2016

„Last minute”, ultima şansă?

Ofertele pe ultima sută de metri par foarte avantajoase din start. Asta până nu comparăm tarifele cu cele pe care le-am putea obţine pe cont propriu...Mi-au sărit în ochi câteva oferte „last minute” primite pe mail din partea unei companii aviatice chiar de ziua naţională. Sună deosebit de tentant să poţi vedea ţărmurile însorite ale Maltei la începutul iernii de la 558 lei/persoană...Dar cât de scump ar fi pe cont propriu? Să privim spre extremele ofertei. Continuare

miercuri, 30 noiembrie 2016

Cum se vede propaganda anti-occidentală din curtea BCR Pensii

Mă aşteptam ca preocuparea exclusivă a şefului BCR Pensii, Radu Crăciun, să fie creşterea valorii sumelor colectate de la asiguraţi. Mai ales acum, când dobânzile sunt la minime istorice. Iată însă că domnul Crăciun publică un text pe blogul propriu („Ghid de propagandă antioccidentală”, text preluat imediat şi de Hotnews), în care încearcă să demonteze propagada antioccidentală din România reproducând, voit sau nu, stilul Protocoalelor Înţelepţilor Sionului şi aceeaşi argumentaţie şchioapă. Textul se vrea o trecere în revista a obiectivelor propagandiştilor şi a strategiei lor de argumentare incluzând implicit şi cheile de demontarea a acesteia.Continuarea

vineri, 25 noiembrie 2016

Oferte irezistibile de Bank Friday

Mare oportunitate mare! De Bank Friday ai oferta la depozite de la Banca Transilvania: in loc de 1% la maturitatea de 6 luni primesti o nesperata dobanda de 1,1% ! Si incredibile facilitati de creditare...plus o bratara de folosit pe post de card ca sa-ti zboare mai usor economiile....Continuarea

Monitorul preţurilor, o idee bună dacă n-ar fi cam inutilă în actuala formă

Raţionamentul care stă la baza site-ului lansat de Consiliul Concurenţei este că cei interesaţi să târguie mai ieftin din hipermarketuri îşi vor lua frumuşel hârtie şi creion dis de dimineaţă, vor compara ofertele, îşi vor schiţa traseele pentru ziua respectivă şi apoi vor porni la vânătoarea de preţuri. Frumos în teorie, dar greu de pus în practică. Continuarea

joi, 24 noiembrie 2016

Să mergem cu sacul la IPO-ul lăudat al MedLife?

Anunţul unei oferte publice derulată după destulă vreme (Adeplast, 2013) de o companie din sfera privată trezeşte interes la bursă. Cu atât mai mult cu cât vorbim de liderul pieţei serviciilor medicale private. Mulţi speră că preţul acţiunilor din cadrul IPO-ului va fi suficient de atractiv pentru a asigura combustibil de creştere şi după listarea efectivă la bursă. Din păcate, sunt destule semne care să pună sub semnul întrebării acest lucru...Continuarea

miercuri, 23 noiembrie 2016

Early booking, un concept de multe ori păgubos

Târgul de turism recent încheiat la Romexpo a oferit privitorilor ocazia să admire fuziunea conceptelor de Black Friday şi early booking în cel mai neeconomic mod pentru consumator.

M-am dus la târg stimulat de oferta Blue Air de reducere de 20% la toate rezervările făcute în intervalul 18-20 noiembrie (prima zi a intervalului era Black Friday-ul autohton iar ultima marca încheierea târgului de turism). Mai exact, tentaţia a venit în momentul în care am observat că o simulare de preţ făcută în seara de 17 noiembrie pentru o cursă Bucureşti-Larnaca din aprilie era, ca prin minune, mai ieftină decât aceeaşi simulare făcută o zi mai târziu, în perioada de discount de 20% , dovadă că strategiile de Black Friday practicate de marii retaileri de electrocasnice şi IT pot fi copiate cu succes în zone unde te aştepţi mai puţin. Întrebând la standul Blue Air explicaţia a fost că, poate, mai multe persoane făcuseră rezervări în noaptea de joi spre vineri iar în felul asta numărul biletelor mai ieftine se împuţinase drastic…Continuarea

marți, 15 noiembrie 2016

Black Fraierday. Ghidul cumpărătorului

.....Pentru mulţi retaileri autohtoni campania marilor lichidări de stocuri din noiembrie este şi un pretext de promovare, preţurile foarte mici pentru o gamă limitată de produse, pe stocuri insuficiente, devenind pentru mulţi un reper, chiar dacă unul fals. Magazinul va rămâne însă în memoria colectivă ca platforma de unde se puteau cumpără laptopuri şi televizoare HD cu diagonală de 80 cm cu numai 500 de lei sau SSD-uri cu 100 de lei (am spicuit din lista eMag de reduceri de anul trecut). Ce contează că acestea s-au epuizat în primele 3 minute de la deschiderea magazinului online ca în 2015? Pentru mulţi retailerul a devenit un fel de pom lăudat la care merită să mergi din timp în timp cu sacul, poate pică ceva…. Continuarea

sâmbătă, 12 noiembrie 2016

Conspiraţia „Simbiozei”. Coşmarul populismului dă frisoane BNR

Consilierul Guvernatorului BNR, Lucian Croitoru, publică un editorial pe opiniibnr.ro („Populismul şi perspectiva de a recădea în servitute”) în care se simte dator să iasă din cămaşa strâmtă a strategiilor monetare intrând în salopeta luptătorului cu populismul românesc, cu referire la „populismul vulgar al marilor partide” dar şi la „populismul cinic” al membrilor „Simbiozei” (alianţa dintre elita politicii şi elita afacerilor, concept marca Croitoru).Continuarea

joi, 10 noiembrie 2016

Cum rămâne cu cele 90% şanse de câştig pentru Hillary?

Marţi îmi cădea sub ochi un articol interesant, evident preluat din media internaţională. Aflam atunci că Hillary Clinton are 90% şanse să îl învingă pe Donald Trump, potrivit unei cercetări Reuters/Ipsos, cu câteva ore înaintea deschiderii oficiale a secţiilor de votare din SUA. Un sondaj care seamănă a manipulare, deoarece proiecţia pornea de la un 45-42% în intenţiile de vot, cei doi candidaţi fiind deci în marja de eroare. Mă rog, dacă ar fi să căutăm explicaţii, ar trebui să ne gândim la modul pro-Clinton în care se implicaseră în campanie autorităţile şi mediul de business din Germania... Îmi amintesc însă de sondaje la fel de sigure înaintea Brexitului, care dădeau ca şi respins referendumul din vară. Continuarea 

miercuri, 9 noiembrie 2016

"Tirania pieţelor" contează doar dacă vrei să te laşi tiranizat

Alegerile din Statele Unite au reprezentat încă un pretext pentru reambalarea formulei "tirania pieţelor". Anterior, pieţele erau la fel de sensibile în ceea ce priveşte Brexitul, Grexitul, modificarea strategiei de politică monetară a marilor bănci centrale, etc, etc. La o scară mai redusă, majorările de salarii din România erau combătute recent cu o ameninţare similară: investitorii vor penaliza derapajele bugetare, iar dobânzile la care ne împrumutăm vor creşte. Continuare

sâmbătă, 5 noiembrie 2016

Ati vazut Jupiter Ascending?

Filmul fratilor Wachowski, creatorii Matrix si ai Atlasului Norilor, n-a facut valuri la fel de mari. Pacat, ideea din spate era interesanta desi actiunea aducea cam prea mult cu Ziua Independentei/Men in Black prin fauna care o anima. Era vorba de folosirea rasei umane ca materie prima pentru un soi de elixir al tineretii vesnice a carui formula fusese pusa la punct de o alta rasa umanoida evoluata din Univers. Ideea e interesanta pentru ca pista asta a fost mai putin explorata. Orice forma de energie are nevoie sa ingereze/paraziteze o alta pentru a se perpetua. Noi folosim energia vegetalelor si animalelor inferioare cu care coexistam dar daca sunt alte planuri pe care energia noastra emotionala e combustibilul vietii? Oricum, Terra pare un mecanism tare bine uns in vederea stoarcerii energiei emotionale a oamenilor. Si ne pricepem de minune sa o eliberam, vezi lungul sir de conflicte care ne pigmenteaza istoria, energia inepuizabila a egoului, povestile de dragoste si sacrificiu, etc, etc (foarte interesante pentru conturarea acestei piste sunt cartile lui Robert Monroe). Nu reusim oricat s-a incercat sa actionam rational, fara emotii, de unde si viteza redusa cu care rasa umana progreseaza. Deci, daca ipoteza ar fi reala, cat de mult v-ar incanta posibilitatea de a fi materie prima pentru alte forme de viata? Ma rog, banuiesc ca nici pe gaini nu le-ar incanta sa afle intr-o zi ca se plimba energice prin curtea taranului si sunt hranite cu graunte bune doar pentru a poposi in ciorba lui la un moment dat....Dar ce ar putea sa faca? S-au obisnuit prea mult cu viata comoda din ograda iar revenirea in salbaticie presupune si pericole (vezi prepelitele aproape exterminate...). Ca sa nu mai pomenim de faptul ca nu isi amintesc cum era in salbaticie. Din perspectiva asta, doar Budhismul s-ar fi apropiat mai tare de esente. Celalte religii pun accent tot pe emotii (vezi dragostea crestina-o emotie pozitiva, razboiul sfant la musulmani sau tirania Karmei la hindusi, etc) pe cand Budha ne cerea sa ne retragem treptat din lume pentru a reveni in Nirvana fara sa mai revenim in caruselul emotiilor terestre....

joi, 3 noiembrie 2016

Unde e buba sistemului de economisire-creditare

S-o spunem din start, sistemul gândit în România pentru încurajarea economisirii în vederea acumulării sumelor necesare pentru renovarea sau achiziţia unei locuinţe discriminează deponenţii care doar vor să pună un ban de-o parte într-o bancă comercială faţă de cei care o fac utilizând pârghia subvenţiei de stat din sistemul băncilor pentru locuinţe, care primesc 25% din sumele economisite anual, dar nu mai mult decât echivalentul a 250 de euro, timp de 5 ani. Nu există niciun algoritm care să lege mărimea subvenţiei de nivelul indicatorilor pieţei monetare, ceea ce face ca o persoană care ar economisi echivalentul a 5.000 de euro în 5 ani - iar marea majoritate a depozitelor din sistemul bancar sunt sub acest prag - să primească în prezent o dobândă de 1-2% la sold pe an din partea băncilor comerciale, dar 250 de euro pe an din sistemul de economisire-creditare (25% din suma pe care şi-a propus s-o economisească printr-un contract încheiat cu o bancă pentru locuinţe, fie aparţinând BCR, fie Raiffesisen, să spunem 1.000 euro pe an sau 5.000 euro la finalul perioadei), adică 1.250 euro în total. Or, între 1-2% şi 25% este o mare diferenţă.Continuarea

joi, 20 octombrie 2016

De ce nu sunt discriminaţi debitorii în euro de conversia creditelor din CHF

Când creditul în CHF era la mare modă, RMO-urile erau 40%. Între timp au tot fost diminuate până la 10% în prezent. O bancă ce a oferit un împrumut în CHF echivalent cu 60.000 de euro pe 30 de ani prin 2006 era obligată să deţină doar 24.000 euro pentru a fi blocaţi în rezerve, bani din care i s-au restituit până acum 18.000 euro prin diminuarea RMO. Banca noastră a încasat însă din ratele debitorului aproape 46.000 euro doar în primii 10 ani, potrivit simulării BNR. Şi mai are de încasat bani încă 20 de ani. Nu e chiar rău. De aici se vede si subtirimea eforturilor BNR de a bloca expansunea creditului: in loc sa inaspreasca normele de creditare (raportul rata/venituri), BNR a majorat doar rezervele minime obligatorii desi era clar ca bancile nu se vor lasa descurajate de vreme ce Romania urma sa adopte la un moment dat euro, trecand la RMO-urile din zona euro (aprox. 2%). Or, BNR a relaxat normele de creditare chiar in 2007, pe varf de bula...Continuarea:  http://www.bursa.ro/opinii-de-ce-nu-sunt-discriminati-debitorii-in-euro-de-conversia-creditelor-din-chf-309899&s=banci_asigurari&articol=309899.html

luni, 17 octombrie 2016

Ori esti lobbyst, ori nu mai esti lobbyst...Nu, Hostiuc?

Legea conversiei imprumuturilor a intrat pe ultima suta de metri, probabil ca saptamana asta se da votul in Parlament...Ce sa vezi, azi apare in ZF o analiza a BNR (la solicitarea ZF) din care reiese ca debitorii in franci au platit in intervalul 2006-2016 rate cumultate mai mici decat cei in euro sau lei (recordul)-exemplul dat era pentru un credit de 60.000 euro pe 30 de ani. Daca solicitarea venea din partea unui ziar mai generalist intelegeam ca n-au prins mecanismul dar Hostiuc stie cu ce sa mananca ratele fixe si egale....Mai exact, in primii ani ponderea dobanzilor e foarte mare iar pe parcurs principalul rambursat ajunge sa domine...Debitorii in franci au platit mai putin pentru ca aveau dobanzile mai mici...In schimb, cum principalul calculat in lei a crescut prin aprecierea francului cu 70% (doar 20% la euro), in final acestia vor rambursa cel mai mult dupa cum reiese chiar din exemplul BNR....Bravos Hostiuc, exact la timp, poate-poate...Va amintiti petardele ZF din preajma votarii legii darii in plata, nu? Apropos, legea conversiei nu e o lege sociala, e o lege care amendeaza bancile care au inselat increderea consumatorilor vanzandu-le produse riscante cu aerul ca dau ceva stabil si absolut sigur

joi, 6 octombrie 2016

Guvernul privatizează tot, dar nu uită de exitul FP la Salrom

Ce noimă are cumpărarea participaţiei Fondului Proprietatea la Salrom în plină campanie de privatizări agresive demarate de Guvern?Fondul Proprietatea este oricum în proces de lichidare accelerată, iar vânzarea partipaţiei la Salrom, o societate care înregistrează profit, n-ar fi oricum prea îndepărtată. Aşa că presiunile puse pe managementul Salrom în vederea eficientizării acţiunilor sale sunt asigurate din partea viitorilor minoritari. Sigur, mai rămâne problema preţului - poate că FP nu va obţine foarte mult dacă vinde o participaţie unde statul are 51%, cu excepţia unei vânzări către... acţionarul majoritar, interesat brusc să-şi consolideze participaţia, şi care ar fi dispus să supraliciteze, doar reintră în posesia unei companii valoroase. Iar după ce redevine proprietar cu 100%, în contextul procesului de privatizări de care vorbeam la început, logic ar fi ca statul să scoată iar la vânzare un pachet minoritar, de 20-30%, urmat de listarea la bursă, nu? De ce nu s-ar lista însă pachetul minoritar (total sau parţial) deţinut de FP? Continuarea

miercuri, 14 septembrie 2016

Kompromat la Isărescu. Cine pune în pericol independenţa Băncii Centrale?

Alina Mungiu, una dintre mamele-surogat ale societăţii civile, şi Lucian Croitoru, consilierul etern al Guvernatorului, au scris recent două texte în care identifică sursa şi mobilul atacurilor din ultima vreme la adresa BNR: politicienii care vor să pună în cui independenţa instituţiei. Argumentele lor merită analizate deşi ambii par să urmărească decredibilizarea vocilor critice.

Alina Mungiu-Pippidi identifică un “kompromat” la adresa lui Isărescu într-un editorial de pe România Curată (“Kompromatul bine făcut”). Termenul, aşa cum explică autoarea, provine din Rusia unde la începutul anilor ’90 nu se mai puteau ridica cu japca oamenii de pe stradă, trebuia păstrată aparenţa democratică. Aşa că li se înscena câte ceva incomozilor. “Kompromatul nu e doar propagandă neagră, ci conţine şi nişte elemente de securism pur: folosirea de materiale secrete din arhivele securităţii în mod trunchiat, crearea unui eveniment declanşator care mai târziu se va dovedi a fi fost o făcătură sau ceva irelevant (să zicem că poliţistul te opreşte pe şosea, îţi deschide portbagajul în care zice că a găsit ceva neautorizat, tocmai atunci trece un ziarist şi face o poză etc., mai târziu episodul va fi clarificat complet ca inocent)”. Alina Mungiu-Pippidi enumeră succint detaliile kompromatului la Mugur Isărescu şi încearcă mai pe larg să-i descifreze motivaţiile. “Am avut o bancă centrală independentă, practic singura reuşită de instituţie independentă după 1990. O să mai avem aşa ceva şi după Isărescu, sau succesiunea se va aranja politic?”; “Cui îi pasă care sunt salariile la BNR, câtă vreme instituţia performează? Singuri şi le produc”; “A greşit Isărescu când a dat sfatul de austeritate lui Băsescu? Păi eu am fost prima care a strigat atunci că nu e bine şi că este o soluţie alternativă, dar nu e Isărescu de vină. Părerea lui era alta decât a mea. El aşa credea că e bine. Decidentul e de vină, el trebuia să ceară toate opţiunile, de la mai mulţi experţi, şi să aibă un consilier competent să aleagă. Asta a ales”; “Experţii nu sunt niciodată de vină (dacă nu îşi vând opinia) şi a da în judecată la DNA pe tema asta e stupid şi pierde vremea DNA. Cine câştigă din defăimarea la toate orele şi pe toate canalele a BNR? Cine vrea să politizeze şi să controleze instituţia” (sublinierea autoarei). Rezumând, deşi nu găseşte partea de “securism pur” (înscenările cusute cu aţă albă) din kompromatul la adresa lui Isărescu, Mungiu-Pippidi schiţează câteva coordonate ale campaniei negative la adresa acestuia (acuza că ia prea mulţi bani, că l-a sfătuit greşit pe Băsescu când cu tăierea salariilor şi pensiilor) şi identifica şi motivaţiile celor care stau în spatele kompromatului-politicienii care vor să politizeze şi să controleze instituţia, răpindu-i aura sa independentă câştigată cu greu sub Mugur Isărescu.

Ei bine, surprinzător sau nu, la o concluzie asemănătoare ajunge şi consilierul Guvernatorului BNR, Lucian Croitoru, în articolul “Cum a ajuns BNR să joace rolul unui partid la putere în lupta politică” publicat pe siteul hotnews.ro şi pe blogul instituţiei, opiniibnr.ro. Ce spune pe scurt Lucian Croitoru? În momentele în care avem guvern politic, structura consilului de administraţie al BNR reflectă raporturile de putere din Parlament iar critica opoziţiei este oricum focalizată pe Guvern. În momentele în care avem Guvern tehnocrat, forţele politice nu prea au spre cine îşi orienta energiile demolatoare dintre vechii adversari, aşa că se vor concentra spre specialiştii apolitici. “Deoarece modelul „partidele din opoziţie critică permanent partidele de la guvernare” este suspendat pe perioada în care există un guvern tehnocrat, partidele sunt nevoite să găsească noi teme şi instituţii pentru a fi criticate în locul partidelor înseşi şi a duce critica la nivelul potenţial, cel puţin pe anumite probleme. Banca centrală şi, în legătură cu aceasta, sistemul bancar, ale căror politici sunt oricum greu înţelese de publicul larg şi de politicieni, precum şi guvernul de tehnocraţi, devin în mod necesar ţinte ale criticii. Banca centrală va continuă să fie criticată cu preponderenţă tot de reprezentanţii partidelor care au fost în opoziţie înainte de numirea consiliului de administraţie al băncii centrale. Această se întâmplă deoarece în consiliul de administraţie al băncii domină membrii numiţi de partidul care a fost la putere, adică de adversarii politici. Mai mult, guvernatorul sprijinit de toate partidele şi votat în unanimitate, aşa cum am arătat, devine el însuşi un bun candidat pentru critică, şi va fi criticat în special de partidele care au fost în opoziţie la momentul numirii consiliului de administraţie de către parlament. În schimb, guvernul de tehnocraţi va fi criticat cu preponderenţă de partidul care a fost la putere. Pe de o parte, acesta are puţine beneficii din criticarea băncii centrale, iar pe de altă parte, el este cel care a fost nevoit să cedeze puterea în favoarea guvernului tehnocrat. Şi în cazul băncii centrale, şi în cazul guvernului tehnocrat, criticile se vor intensifica pe măsură ce momentul alegerilor se apropie.” subliniază Croitoru. Cu alte cuvinte, critica la care este supusă conducerea BNR în aceste momente face parte doar din specificul jocului politic, nu e ceva foarte serios, tot aşa se întâmpla dacă activitatea sa era perfectă. Toţi politicienii caută ţapi ispăşitori şi ţinte facile când se apropie campania iar tehnocraţii din Guvern şi BNR servesc de minune la asta, cu menţiunea că PNL-ul va critica mai mult BNR (vezi deputatul Zamfir cu legea dării în plată sau Lucian Isar, liberal prin...alianţă) iar PSD-ul se concentrează mai mult pe Guvernul tehnocrat. Această teorie e mult mai subtilă şi scoate de sub lupa publicului motivele reale de critică limitându-le la ping-pong-ul uzual de campanie, cu acuze exagerate sau nefondate. Trăgând linie, pe de-o parte avem politicienii (nenumiţi) care vor să controleze BNR-ul, să-i ciuntească independenţa şi din acest motiv o critică pentru a-i slabi poziţia, iar pe de altă parte avem tot politicienii care critică Banca Centrală ca exerciţiu de campanie, pentru că n-au o ţină mai bună în partidele cu care concurează în timpul unei guvernări tehnocrate. Cum politicienii au o imagine dezastruoasă în rândul opiniei publice, să legi doar de politicieni resorturile criticilor aduse instituţiei e cât se poate de eficient. Compromite mesagerul (chiar dacă acesta nu e corect identificat) când nu poţi demonta mesajul-e o strategie veche de când lumea.

Cu toate astea, niciunul dintre cei doi autori nu demontează (şi nici măcar nu enumeră) principalele reproşuri la adresa Băncii Centrale sub actuala conducere. Să le enumerăm noi încă o dată:

-Falimentele bancare de la începutul anilor ’90 petrecute cu BNR sub înţeleapta conducere a domnului Isărescu. Bancorex, Bankcoop, Albina, Dacia Felix, etc
-Tolerarea asocierii CEC-FNI la începutul anului 2000, respectivul parteneriat aducând un val uriaş de noi “investitori” în fond, gata să doarmă linistiţi că doar era principala bancă de stat în schemă. -Pasivitate în ceea ce priveşte apariţia şi proliferarea băncilor populare tot în perioada de glorie a FNI-ului. Abia după un val de falimente a apărut legislaţia care să descurajeze fenomenul.
-Hiperinflaţia anilor ’90 care a fost cauţionată de conducerea BNR. Deşi sursele acesteia erau preponderent politice, domnul Isărescu a ales să urmărească doar fenomenul, încurajând populaţia să economisească mai departe în lei, în locul unei demisii dezaprobatoare.
-Relaxarea normelor de creditare pe vârful bulei speculative din anii 2007-2008. Aprobarea creşterii raportului rată/venituri de la 30-35% în cazul unui credit ipotecar la 60-70% a adus noi recruţi pentru falimentele personale care vor prolifera după 2009.
-Comportamentul iraţional de a creşte dobânzile la lei pe vârful crizei financiare, ducând spre faliment multe afaceri autohtone.
-Contribuţia la contractarea împrumutului de la FMI prin care se salva pielea băncilor care umflaseră bula creditului din România, acestea primind de urgenţă o bună parte din rezervele minime obligatorii blocate la BNR iar golul proaspăt din visteria Băncii Centrale fiind ocupat de grosul împrumutului de la instituţiile financiare.
-Lobby-ul agresiv făcut în favoarea sectorului bancar şi în defavoarea clienţilor acestuia, persoane fizice sau mici antreprenori. BNR s-a opus constant apariţiei unei legi a falimentului personal, unei legi a conversiei împrumuturilor din valută în lei sau a legii dării în plată (ocazie cu care oficiali ai Băncii Centrale au ameninţat iniţiatorii şi cu DNA...)
-Păstrarea a 60% din aurul românesc în străinătate în condiţiile în care argumentele care au dus la expedierea sa acolo nu mai stau în picioare acum (s-a invocat la un moment dat costurile ridicate cu depozitarea în ţară şi nevoia de diversificare a plasamentelor purtătoare de dobândă-vezi raportul BNR din 2002, dar în prezent se plăteşte custodie pentru aurul păstrat afară şi nu se mai încasează nicio dobândă pentru că nu se mai fac plasamente la entităţi private).

După cum vedeţi, n-am pomenit nimic nici de salarii, nici de consilierea privind tăierea salariilor şi pensiilor în 2010 iar lista este, chiar şi în lipsa acestor reproşuri, destul de lungă... Să ceri ca cineva să-şi asume răspunderea pentru acest lung şir de scăpări nu înseamnă că vrei să anulezi independenţa băncii centrale (de altfel, independenţa instituţiei s-a manifestat mai mereu doar în raport cu interesele debitorilor, mai niciodată în raport cu interesele băncilor din România), ba dimpotrivă-abia după ce aceste erori nu vor mai fi posibile putem vorbi de un supraveghetor independent al sectorului bancar şi nu de un agent de lobby al acestuia.

miercuri, 7 septembrie 2016

Comisia Europeană vrea să ia bonurile de masă săracilor abonaţi la donat sânge

Comisia Europeană a cerut ţării noastre să elimine stimulente financiare pentru donatoriii de sânge, respectiv bonurile de masă, prin urmare România va trebui să încurajeze în curând doar donaţiile benevole. Motivul invocat este că există deja un public format care ţinteşte stimulentele financiare acordate donatorilor şi care n-ar fi tocmai în cea mai bună stare de sănătate.Continuarea

miercuri, 17 august 2016

Scandalul permisul auto schimbat peste rând de Tăriceanu seamănă izbitor cu filmarea întâlnirii Geoană-Vântu care l-a făcut președinte pe Băsescu

Ca și atunci, avem o echipa de jurnaliști aflați întâmplător pe teren înainte de eveniment. Unii ar putea afirma că s-a mers la pont, atunci ca și acum, alții că e vorba doar de coincidență și de urmărirea subiectului unei posibile știri (atunci candidatul Geoană, acum cozile de la schimbarea permiselor auto) care au generat, prin ricoșeu, adevărate bombe de presă. Nu putem ști cu precizie dacă episodul de acum e rodul unei pure întâmplări, putem însă urmări cum este împachetat subiectul de către cei care l-au lansat și de cei care îl propagă, cu dezvoltările sale ulterioare. Știrea cu Tăriceanu apărea joi 11 august la ora 14 pe news.ro sub semnătura lui Raul Giuglea..Continuarea

marți, 16 august 2016

SRI curtează presa: ziariștii de la mai multe publicații au primit mailuri cu prezentarea liniștitoare a noului sistem informatic Big Brother

"SII Analitics” se dorește a ușura conectarea între bazele de date în scopul eficientizării activității administrative, combaterii evaziunii, crimei organizate și terorismului și nicidecum un instrument care face serviciul de informații atotputernic, se arată în prezentarea primită prin poșta electronică de la SRI. La câteva paragrafe distanță apar contradicțiile...

Noutatea care merită subliniată în comunicarea SRI este că deja serviciul a făcut descărcări ale bazelor de date de la mai multe institutii publice. Asta deoarece "astăzi, conform reglementărilor în vigoare, Serviciul Român de Informații este autoritate coordonatoare a acestei structuri IT&C pentru realizarea schimbului de date între instituțiile din Sistemul Național de Apărare. SII ESTE OPERAȚIONAL ÎNCĂ DIN ANUL 2006”.

Să spunem că "SII” vine de la sistem informatic integrat. În anul 2015 SRI lansa o licitație privind proiectul "SII Infrastructură” care presupunea exact achiziționarea de echipamente care să permită "consolidarea bazelor de date preluate de la instituțiile publice participante în proiect cu calitatea de furnizor de date, într-o singură instanță de bază de date, și ulterior regăsirea datelor". Avem deci un sistem care centralizează aceste date existente la mai toate autoritățile publice relevante iar instituția care se ocupă de coordonarea procesului este, surpriză!, SRI. Adică exact instituția care a fost acuzată tot mai des în ultima vreme că intervine partizan în jocurile politice și că impreună cu DNA-ul (celebrul binom!) este adevărata sursă de putere în România.

Iată cum încearcă SRI-ul să ne liniștească temerile legate de noul Big Brother informatic..Continuarea

vineri, 12 august 2016

10 exerciţii de transparenţă pentru BNR

Reprezentanţii Băncii Centrale se plâng pe toate canalele pe care le au la dispoziţie că sunt atacaţi pompieristic şi populist, fără argumente. Un motiv foarte serios de a da ocazia BNR să răspundă argumentat la principalele reproşuri care s-au auzit din media în ultima vreme. Iată care ar fi întrebările la care e binevenit un răspuns detaliat, argumentat şi netehnic din partea instituţiei. Continuarea

luni, 8 august 2016

Lui Mugur Isărescu i-au pus rușii gând rău

Când cineva e contestat iar argumentele pentru a-l apăra lipsesc sau pălesc în fața contraargumentelor criticilor, e momentul să aflăm că linșarea acestuia "e mâna rușilor”. De cele mai multe ori merge.

"Dacă lărgim puțin poza, vedem că, pe rând, instituțiile statului sunt supuse unui asalt violent, menit să le arunce într-o defensivă care să le afecteze credibilitatea și a cărei gestionare să le ocupe mult din acțiune. Iar BNR este doar cea mai recentă pe o lista lungă pe care s-au aflat în diverse momente SRI, ICCJ, DNA, SPP etc. Și când vorbesc de asalturi, nu mă refer la semnalarea și critica unor reale disfuncționalități, adică la demersuri legitime, ci la atacuri populiste, pe teme cu mare impact emoțional. Cine are interesul unor asemenea acțiuni, cine are interesul unor instituții decredibilizate, deci al unui stat cât mai slab? Va las să apreciați uitându-va în țară, dar și dincolo de granițele ei, spre est”. Iată finalul apoteotic al articolului Ioanei Ene Dogioiu, senior editor la ziare.com, "De ce trebuie linșat Mugur Isărescu”. E vorba despre tevatura stârnită în media de discuțiile privind veniturile Guvernatorului, subiect pe care comunicarea din BNR a vrut să-l închidă după dezvăluirea salariului șefului BNR, dar care s-a dovedit strategie ieftină de vreme ce n-a fost dezvăluit și venitul Guvernatorului (salariu plus bonusuri, indemnizații, etc). Continuarea