vineri, 19 decembrie 2014

Iluziile internetului: “comunicarea” (Facebook) si “cunoasterea” (Google)

De la apariția gadgeturilor mobile-telefon, tabletă-suntem tot mai legați de internet. Cu ceva timp în urmă, ne gândeam serios dacă merită să ne punem internet acasă din moment ce avem la job, acum nu concepem să rămânem fără internet la purtător (pe telefon sau tabletă) în drumul de la internetul de acasă la internetul de la job. Care sunt cauzele acestei obsesii? Din punctul meu de vedere, sunt 2 mari iluzii care ne întrețin dependența de internet.
 1.Iluzia comunicării (Facebook). Ai toți prietenii la îndemână, poți comunica cu ei în timp real, faceți schimb de impresii, părerii, poze (din ce în ce mai intime), linkuri. Este însă o comunicare șchioapă din moment ce avem comunicare fără interacțiune directă. Pierdem nuanțe importante când încercam să tastăm repede ce gândim la un moment dat, când vrem să conturăm în viteză idei și concepte. Punctele de vedere exprimate în fața unui interlocutor au mai mare claritate, se pot ajusta în funcție de emoțiile vizibile ale acestuia, lucru care nu se întâmplă când amândoi se află în fața tastaturii. Fiți sinceri, câți ați prefera că în loc să puneți țara la cale la o bere cu un vechi și bun amic să va întâlniți virtual pe Facebook cu acesta?
 2. Iluzia cunoașterii. Google a ajuns un soi de oracol din Delphi la purtător mulțumită telefoanelor mobile inteligente. Poți primi răspunsul la orice intebare, nu? Iar dacă e suficient să tastezi doar pentru a găsi repede ce cauți, asta înseamnă că accesul la cunoaștere s-a democratizat semnificativ. Dar ce consistență are acest tip de cunoaștere? Cunoașterea autentică se face prin intermediul emoțiilor. Fără emoțiile asociate informației nu poți fixa noțiuni, idei, concepte decât pe termen scurt, în memoria perisabila. Când apare amprenta emoțională informația se întipărește pe termen lung (suntem doar niște ființe emoționale). Când primești doar date și cifre, le vei putea reproduce în viitorul apropiat dar le vei uita relativ repede. Dacă n-ai strigat evrika! când ai primit rezultatele căutărilor pe google (iar asta se întâmplă rar), sunt șanse mari să uiți repede ce-ai găsit. 
Mai exact ar fi să spunem că internetul îți aduce o formă de conectare (facebook), destul de cronofagă (durează mai mult să tastezi decât să comunici face to face sau prin telefon) și o formă de informare (google), neselectivă și, în multe situații, nesemnificativă. Cum plătești pentru asta?
Facebook-ul contribuie la însingurarea noastră sub masca accesului mai facil la comunicare, pentru că ajungi să preferi lipsa interacțiunii umane cu scuza timpului economisit. În plus, ești vulnerabil la tot soiul de campanii de influentare a opiniei publice prin social media; e suficient să existe câteva “noduri de retea” care să disipeze informații cu impact emoțional și  un sistem ingenios care să dea relevanță acestor postări (newsfeed). Mai mult, conectarea prin Facebook urmărește liniile unei conectari mai subtile între noi toți, fenomen ce explică destul de bine efectele de contagiune care apar din când în când; evident, conectarea prin Facebook crește riscurile ca această pârghie să fie folosită de administratorii rețelei netransparent.
Iar Google te transformă fără voie în consumator de reclamă contextualizată (dacă vei cauta mocasini cu șnur, ți se va da reclamă la mocasini cu șnur și dacă intri pe site-ul Dilema veche) și pune umărul decisiv la decesul presei independente. Cum așa? Păi, care era momentul optim pentru cumpărarea unui ziar pentru cei cu internet acasă/la job? Mersul spre serviciu, în metrou sau autobuz. Acum, n-are rost să cumpri ziarul tipărit, îl ai gratis pe smartphone. Trecerea în online a ziarelor a fost pasul firesc, din păcate reclama nu se înghesuie spre redacții pentru că o ia Google, cu sistemul sau de contextualizare, iar multe ziare după ce s-au închis în print trag să moară și pe online. Mor deci ziarele scrise pentru cititori (care nu mai sunt cumpărători) și supraviețuiesc doar ziarele care sunt trompete media pentru interese corporatiste și agenții de propagandă pentru grupuri politice. În plus, "informarea" prin Google eclipsează o sursă neconventională de informare-propria noastră intuiție-acoperind-o cu "zgomote" care-o fac să funcționeze defectuos.

 În concluzie, suntem tot mai "conectați" și tot mai singuri, tot mai "informați" și tot mai vulnerabili la manipulare și propagandă. Nu ne plătim cam scump iluziile despre internet?  

joi, 18 decembrie 2014

Cat e cursul leului cand se lasa seara?*

Consilierul Guvernatorului BNR, Adrian Vasilescu, ne invata cum albul e negru (deprecierea leului este de fapt apreciere) iar evolutiile nefavorabile ale cursului din Romania, la ora pranzului, sunt doar o gluma fata de cotatiile zlotului si forintului in faptul serii.
Iata citatul care ne intereseaza dintr-un editorial semnat ieri de domnul Vasilescu in Ziarul Financiar:
“Leul a manifestat o tendinta de depreciere. Daca pe 9 decembrie cursul era 4,43 – lei pentru un euro! –, pe 10 decembrie a urcat la 4,44, pe 11 decembrie la 4,45, pe 12 decembrie la 4,46. Luni, 15 decembrie, la redeschiderea pietei, am inregistrat inca un salt, pana la 4,47, curs cu care s-a incheiat si ziua de marti 16 decembrie. Si cum multi comentatori din mass-media s-au aratat ingrijorati, influentand si publicul, cred ca o analiza facuta „la rece“, fara emotii, este singura in masura sa ofere o concluzie rationala.
De multe ori, privind departe se vede mai bine ce se intampla aproape. In Polonia, tara a carei piata valutara e privita cu interes sporit de analistii nostri, cursul (zlot-euro) a fost luni de 4,1761 iar marti a sarit la 4,1935, pentru ca mai spre seara sa fi fost facute tranzactii la cursuri si mai mari, pana la 4,2360. Depreciere semnificativa. La fel in Ungaria. Aici, cursul (forint-euro) a fost luni de 307,86 iar marti a sarit la 312,60;  spre seara, tranzactiile au ajuns la un curs de 313,80. Prima observatie demna de a fi retinută: simptomul se manifesta in toata regiunea”.
Reputatul...analist Vasilescu aduna in acest caz mere cu pere, cotatiile leului la anuntarea oficiala a cursului de catre BNR cu ce se intampla cu forintul si zlotul pe pietele internationale, cand bancile centrale nationale au iesit de mult din joc. Si pentru leu s-au facut vineri, 12 decembrie, tranzactii de care domnul Vasilescu nu pare sa-si aminteasca.
"Leul a inchis vineri la 4,4930/euro, o pierdere de 0,8% fata de sedinta precedenta. Aversiunea la risc din pietele globale a dominat intr-un mediu volatil, in care pretul petrolului a atins noi minime ale ultimilor 5 ani. Dupa orele obisnuite de tranzactionare, leul a urcat chiar peste 4,50/euro, nivel nemaintalnit din martie 2014. Pentru astazi anticipam ca leul sa corecteze partial miscarea de vineri, in conditiile in care moneda a deschis sedinta in jurul a 4,4820/euro” se arata intr-o nota ING Bank de luni, 15 decembrie.
Pentru a ne calma, domnul Vasilescu merge chiar mai departe, afirmand ca de fapt deprecierea leului este pur si simplu apreciere, avand in vedere ca moneda nationala mai pastreaza o mica apreciere fata de inceputul anului (sub un procent). Concluzia? “Acum avem inflatie sub 2 la suta. Si leul se apreciază. Pe termen lung. E un motiv de spaimă o depreciere de 7 zile?”
Am putea remarca in acest rationament ca nicio criza nu incepe cu motive reale de spaima. Ele apar pe parcurs. Nici posesorii de ruble nu se ingrijorau foarte tare prin primavara. Iar in ceea ce priveste aprecierea leului pe termen lung, e suficient sa ne uitam la cotatiile sale fata de euro din 2008. Parca a mai scazut ceva de atunci si nu si-a revenit in ciuda stabilizarii macro, centurilor de siguranta de la FMI, etc. Asta pentru ca pana la urma, desi BNR/Bancile centrale pot influenta cotatiile pe moment, pe termen lung raportul dintre cerere oferta in piata valutara are ultimul cuvant. Nu mai insist, nu vreau ca “ingrijorarea mea sa influenteze publicul”.

*stire considerata neinteresanta de conso.ro

marți, 16 decembrie 2014

Pretul banilor

Dobânda este factorul care modifică prețul banilor după cum dividendul provoacă oscilațiile prețului acțiunilor. În cazul banilor, scăderea valorii este însă relativă.
O acțiune care costă 100 lei da un dividend de 7 lei. Valoarea dividendului a avut în ultimii ani oscilații modeste astfel încă prețul acțiunilor este bine ancorat în funcție de acest parametru. La un moment dat, din cauza modificării condițiilor de piață, profitul crește spectaculos iar dividendul ajunge 14 lei. Cum se va comporta prețul acțiunii? Se va ajusta în sus în majoritatea cazurilor proporțional, spre bucuria investitorilor de cursă lungă.
Să presupunem acum că aceeași 100 de lei sunt plasați într-un depozit la termen. Dobânda a oscilat vreme bună în jur de 7% pe an dar la un moment dat se schimbă politica monetară, dobânzile se reduc, iar deponentul nu mai primește decât 2 lei pe an. Ce se întâmplă cu valoarea principalului? 
Aparent, nimic. Deponentul nostru va ridica tot 100 de lei dacă vrea să lichideze depozitul înainte de scadență  și nu pățește același lucru ca un investitor în acțiuni în cazul scăderii dividendelor. Totuși, la o privire mai atentă descoperim că valoarea banilor nu mai este aceeași. Faptul că dobânzile sunt în scădere declanșează migrația unei părți a deponenților spre activele care le remunerează mai bine lichiditățile (dobânzi mai mici egal cheltuieli mai reduse pentru companiile debitoare deci profituri mai mari și dividende mai grase) și acțiunile cresc vijelios la bursă. Față de acțiuni, valoarea depozitului a scăzut. 
Iar dacă scăderea dobânzilor e acompaniată și de o impulsionare a creditului, avem și o explozie a pieței imobiliare iar depozitul nostru își pierde din valoare și raportat la aceeasta categorie de active. Iar dacă scăderea dobânzilor duce la un profit mai mare pentru agenții economici, o parte a acestui profit se va vedea și în salariile angajaților deci în prețurile mai mari din economie. Și iată cum valoarea depozitului nostru scade în termeni relativi și raportat la celelalte prețuri de consum. 
Valoarea relativă a depozitului nostru raportat la celelalte active se ajustează deci în funcție de dobânda primită deși în termeni nominali pare să se conserve indiferent de aceasta.
Si acum un sfat: intrati pe depozite cand dobanzile sunt mici dar au tendinta de crestere si iesiti din actiuni chiar daca dividendul e mare dar are tendinta de scadere (va antrena si pretul actiunilor in miscarea descendenta).

duminică, 14 decembrie 2014

Black Friday veritabil in ianuarie

Când credeți că urmează un veritabil val al reducerilor: când cererea este cea mai anemică sau când toți și-au pregătit portofelele pentru sezonul discounturilor?
Black Friday este sinonim cu “reducere” deși este mult mai bine definit prin “lichidare de stoc”. Cum toți și-au pregătit portofelele pentru achiziții în noiembrie, așteptând reducerile, este mult mai ușor să vinzi produse învechite sub masca unor prețuri reduse de la valoarea lor de listă (pe care nimeni n-o mai lua oricum în serios) decât în orice altă perioadă a anului. Veți avea însă surpriza să constatați imediat după Black Friday, sau cel mai târziu în ianuarie, prețuri apropiate de “ irepetabilele” cote ale festivalului reducerilor din periaoada 21-27 noiembrie (sau chiar mai mici), pentru o gamă largă de produse. 
De fapt, lucrurile sunt simple. Cum sunt destule magazine offline care trebuie să vândă nu să șomeze în ianuarie (bugetele ies vlăguite din sărbători și puțini mai cheltuie în ianuarie), când există obligații comerciale care trebuie asigurate în ciuda cererii reduse, nu e nici o surpriză să vezi prețuri intrate la apă în ianuarie. Un caz care ilustrează bine acest fapt, deși cu o amplitudine peste medie, este reprezentat de cursele aviatice.
Prețul biletelor de avion intră la apa în ianuarie iar comprimarea se produce pentru mai bine de 30 de destinații din Europa care scad chiar și trei ori față de decembrie, până la mai puțin de 50 de euro pentru un bilet de avion dus-întors la Roma, Paris, Londra sau Barcelona, potrivit analizei unei agenții online de turism, Vola.ro. De exemplu, spre Roma prețul unui bilet în decembrie depășește 150 de euro și poate ajunge chiar la 300 euro în anumite intervale. Pentru lunile ianuarie sau februarie, biletele de avion dus-întors spre Roma vor avea prețuri de plecare de la 30 euro. Spre Londra, un zbor în decembrie poate depăși chiar 350 euro pentru perioada sărbătorilor dar din a doua jumătate a lui ianuarie  se pot găsi însă bilete la 35 euro. Alte destinații cu prețuri de până la trei ori mai mici sunt Barcelona, Paris, Milano sau Treviso. Biletele au prețuri cu atât mai mici cu cât se cumpără mai din timp, cu cel puțin 1-2 luni în avans. 
Sigur, pentru gadgeturi sau electrocasnice, amploarea reducerilor din ianuarie nu va fi la fel de mare, mai ales că cererea nu scade la fel de spectaculos ca în cazul biletelor de avion. Totuși, pentru produsele pentru care nu se dorește lichidarea rapidă de stoc, sunt șanse bune să le găsiți în ianuarie 2015 la prețuri la fel de bune sau chiar mai bune ca în noiembrie 2014, de Black Friday, pe măsura dezechilibrarii raportului cerere-ofertă. Iar pentru a convinge consumatorii, retailerii vor inventa tot soiul de campanii și în ianuarie, sub diferite nume și pretexte, unde va ploua cu procente în favoarea acestora.  

joi, 11 decembrie 2014

O colonie trista, plina de umor

Marile imperii isi trimiteau pleava spre colonii, scapau de o populatie-balast si modificau filonul genetic al bastinasilor, in timp. Mai nou, imperiile cauta adapostul coloniilor pentru ocolirea legii. Tortura e incriminata in SUA dar e bine primita in Romania cand e facuta de americani pe suspectii de terorism. Si poarta ne-a fost deschisa spre selectul club al natiunilor obediente: Polonia, Lituania, Tailanda, Afganistan (tara ocupata oricum) si, cu voia dumneavoastra, ultima pe lista, Romania cea oportunista.
De fapt, la ce ne asteptam? De zece ani ne tanguim ca politica de redevente fixata iresponsabil la privatizarea Petrom ar trebui ajustata. Si cand expira termenul de 10 ani, mai dam unul suplimentar de la nasul mare cu aceleasi redevente ridicole pentru OMV. Vorbim de ecologie si siturile de la Rosia Montana in opozitie, dar ne dam de ceasul mortii de grija investitorilor in extragerea metalelor pretioase si gazelor de sist la putere.
Nu ne da mana sa acceptam o lege a falimentului personal ca nu le place bancherilor si FMI, nu putem ajusta stimulentele pentru energia verde, in ciuda sufocarii industriei si consumatorilor casnici, sa nu dam un semnal prost investitorilor. Tremuram de grija investitorilor, ce sa zic, dar mai ales a celor straini, pentru cei romani, refuzati de banci, fugariti de Fisc desi n-au invatat bine cum e cu optimizarile, ne aratam inflexibili.
Gazul romanesc trebuie musai vandut la preturile internationale, distribuitorii de energie trebuie sa aibe marje mari de profit ca sa modernizeze retelele desi investitiiile in cauza sunt doar pe hartie. Fugarim la ore de maxima audienta coruptii interni dar corupatorii externi scapa invariabil de lumina reflectoarelor (scandalurile Microsoft, EADS au pornit din exterior, noi le-am popularizat doar de nevoie). Ca sa aflam de inchisorile CIA a fost nevoie de o ancheta a Senatului american, politicienii nostri n-ar fi indraznit in vecii vecilor sa ancheteze abuzurile jandarmului planetar (numele Teo Peter va mai spune ceva?).
Bine-bine si unde e umorul in pomelnicul asta? Priviti temele care agita societatea romaneasca in ciuda realitatii zugravite succint mai sus. Anticomunismul la 25 de ani de la caderea comunismului. Cautarea raului mai mic din 4 in patru ani cand trebuie alese una sau alta din factiunile desprinse din fostul FSN. Dreapta asumata vs stanga cu viziuni pro-corporatiste. Sau poate gresesc eu. Oamenii isi distrag atentia ca sa nu izbucneasca in plans vazand in ce hal a ajuns Romania.

PS1: Aflu ca poporul Feisbuc va avea un reprezentant la Cotroceni, in persoana purtatorului de cuvant. Povestea sa e simpla. A crezut in Iohannis, a intrat pe Facebook sa-i faca campanie pro domo iar in final, Fat Frumos i-a propus s-o ia de sosie pentru aparitii publice. Iata cum munca asidua isi gaseste recompensa, nu mai trebuie sa ai parghii in partid, nici macar o relatie bazata pe incredere construita in ani cu presedintele, te remarci cu Facebookul si te-ai pricopsit purtator de cuvant. Chiar atat de prosti ne-o crede doamna Bran sau atat de mare e criza de personal in echipa Iohannis?

PS2: Cum s-o explica replierea FMI pe un deficit dublu decat parea sa impuna Guvernului in prima faza? Parerea mea este ca institutia a mizat pe docilitatea premierului Ponta si a incercat sa-l ingroape. Apoi, in fata perspectivei ca Guvernul sa renunte la acord si la sfaturile institutiei pe un puseu de mandrie ranita, pe fondul unei parerei aproape unanime a analistilor autohtoni ca FMI exagereaza, institutia si-a bagat coada intre picioare si a batut in retragere. Deocamdata. Vor mai exista ocazii sa-si ia revansa in 2015....

miercuri, 10 decembrie 2014

Romania a gazduit o inchisoare CIA. Unde sunt breaking-news-urile pe televiziunile de stiri?

Multumita unui raport dat publicitatii de Senatul american, am aflat nu doar mijloacele inumane cu care erau tratati suspectii din inchisorile CIA, dar si locurile unde erau torturati acestia. Iar secretul stiut de toata lumea buna dar nerecunoscut de nimeni in Romania-am avut si noi inchisoarea noastra-a iesit la lumina. Vezi povestea detaliata. Responsabili? Ililescu-Nastase in prima faza (inchisoarea a fost infiintata in 2002) si Basescu-Tariceanu dupa 2004. Fostul presedinte al Poloniei a avut curajul (sau inteligenta politica) sa recunoaca macar post-factum, presedinta Lituaniei a bajbait ceva, cum ca tara isi asuma responsabilitatea ma rog, bla-blauri. In Romania este o tacere asurzitoare....Care erau subiectele la televiziunile de stiri in ziua cand a rasuflat “noutatea”? Mogulii lui Basescu, baronii PSD hingheriti cu DNA, scandalul RCA, gaura de la ANRP...Nimc de inchisoarea cu pricina, de respondabilitatile ce decurg de aici-s-a torturat doar in secolul XXI in blajina tarisoara a Mioritei, cu binecuvantarea oficialilor romani care au permis infiintarea inchisorilor...

luni, 8 decembrie 2014

Economisirea poate fi uneori prea "scumpă"

Să renunți la o satisfacție de moment pentru una plasată într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat implică și riscuri, nu doar beneficii. 
Renunțăm de obicei să mai băgăm mâna în buzunar când știm că din suma renunțărilor de acest tip se poate clădi o satisfacție mai mare în viitor. “Nu iau telefoane peste telefoane și tablete peste tablete pentru că voi cumpăra în 2-3 ani un autoturism decent”. “Nu mergem în toate week-endurile la munte pentru a economisi pentru o vacanță în străinătate”, etc. Ce se întâmplă însă când motivația renunțărilor noastre are un contur mai vag, sau este plasată într-un viitor destul de îndepărtat?
De pildă, punem bani de-o parte lună de lună poate vom avea nevoie cândva (doctori, studiile copiilor, probleme medicale ale părinților). Sau economisim pentru bătrânețe, pensile vor fi mici. Ori economisim pur și simplu chiar dacă nu avem nevoie de nimic pe termen lung, nu avem copii, părinții sunt ok, dar apreciem confortul dat de niște bani în bancă, sentimentul că nu trebuie să tremuri ca varga de fiecare dată când adie vând de concediere pe la job. Nu este nimic în neregulă cu această mentalitate, singura dilemă este la ce renunțăm punând bani de-o parte și ce procent din venitul disponibil după scăderea cheltuielilor de bază implică acest exercițiu. 
Economisirea e bună-“prevederea e mamă intelepciunii”, nu?-dar excesele ar trebui evitate indiferent de context. Și aici ajung în punctul nostru de interes. Care este prețul economisirii? Să renunți la activități care te ajută să te dezvolți, la experiențe noi care îți pot schimba perspectiva asupra lumii și vieții în general, în favoarea asigurării unei sume oarecare pentru vremuri tulburi incerte se poate dovedi un pariu necâștigător. Nu e obligatoriu să ai nevoie de îngrijire costisitoare la bătrânețe, copiii acum mici pot avea ulterior o părere diferită asupra studiilor ideale decât părinții lor, în schimb oportunitățile de a vizita alte culturi, de a interacționa cu alte mentalități nu se întorc ușor (poate vei avea alte obligații peste câțiva ani când te gândești să-ți amâni excursiile considerate acum prea costisitoare).
Repet: e bine să renunți la mofturi de moment care nu te ajută să “crești” și asta pentru obiective concrete în viitor, e bine să pui bani de-o parte pentru vremuri vitrege, mai ales când acestea încep să se întrevadă, dar e o greșeală să nu cheltui bani pentru proiecte care-ți pot asigura o perspectivă inedită asupra vieții doar pentru a a avea un sold mai mare al contului bancar. În definitiv, există lucruri care au o anumită savoare făcute la vremea lor iar supralicitarea acestora când ai trecut de vârsta potrivită va avea oricum un efect diminuat.

Cum te ustură la buzunar gratuitățile

Există două mari categorii de gratuități: cele oferite în scopul atragerii de noi clienți, caz în care prețurile vor recupera pe parcurs și cele mascate sub umbrela unor costuri colaterale.
Iată câteva situații în care sloganul a “oferit gratuit” conține niște capcane bine camuflate. De regulă, comercianții care vor să atragă clienți noi prin campanii în care oferă câte ceva gratuit (vorbim aici de produse sau servicii) nu puteau rivaliza anterior prin tarife cu concurența. Decid prin urmare să lase jos garda prețurilor pentru o perioadă limitată, urmând să le ajusteze ulterior astfel încât să recupereze și pierderile generate pe perioada derulării promoțiilor și să aibe și ceva profit per total.
Cum clienții rareori mai stau cu ochii pe tarife după ce s-au abonat/au încheiat un contract/au achiziționat ceva cu plata în rate schema funcționează bine, mai ales că are de partea sa și comoditatea clientului (de multe ori nu te mai grăbești să reziliezi contractul când prețul abonamentului sare cu câțiva lei, nu?). 
Excepție de la această regulă: cazul unui nou-venit în piață care va încerca să se mențină prin prețuri un timp ceva mai lung pentru a câștiga o anumită clientelă spre deosebire de comercianții cu vechime care fac reduceri cu efect limitat.
Exemple: câteva luni de abonament gratuit oferit de furnizorii de cablu, urmând ca apoi prețul abonamentului să se situeze peste cel al concurenței, un telefon cu preț subvenționat de compania telecom urmând să plătești apoi un abonament lunar piperat, un card bancar fără comision de aministrare dar care capăta subit unul după câteva luni de utilizare, exact după ce angajatorul și alți plătitori îți știu contul și fac deja plățile acolo.
Un mod mai insidios în care se pot oferi gratuități este să maschezi costurile lor reale. De pildă, mai multe companii emitente de carduri se lauda că nu se percep nici un fel de costuri când folosești acest instrument de plată la comercianți. Și așa și pare la prima vedere când privești extrasul de cont. De fapt, cei care plătesc pentru acest serviciu sunt comercianții iar aceștia vor avea grijă la rândul lor să îl recupereze prin prețuri, practicând adaosuri ceva mai mari. Cu alte cuvinte, faptul că poți plăti cu cardul la comercianți este deja inclus în prețurile practicate de aceștia iar efectul plății cu cardul n-ar trebui să-l cauți în extrasul de cont ci în factură/bonul de casă.
Similar în cazul plății cu cardul a taxelor și impozitelor locale. Sigur, administrațiile fiscale nu ne majorează impozitele când plătim cu cardul pentru a-și acoperi cheltuielile generate în acest mod (băncile își primesc comisioanele ca și în cazul comercianților) dar faptul că o parte din banii publici sunt folosiți pentru plata acestor servicii bancare se va reflecta mai târziu în calitatea cheltuielilor angajate de stat pentru protecție socială (ramân cu alte cuvinte mai puțini bani pentru școli, spitale, investiții publice generatoare de locuri de muncă, etc). Ca să nu pomenim de faptul că  golul astfel creat în veniturile publice poate fi umplut ulterior prin ceva taxe și impozite care vor apăsa inclusiv pe umerii celor care își plătesc cu cardul impozitele, “fără costuri”.

vineri, 5 decembrie 2014

Limitele educației financiare

Nu poți fi bine educat financiar fără să ai o la fel de bună educatie...emoțională în sfera financiară. Mai exact, trebuie să experimentezi pe propria piele emoțiile succesului și dezamăgirea adusă de pierderi învătând din fiecare. Iar cine a făcut-o și-a învățat bine lecția și n-ar mai avea nevoie de cursuri de educație financiară. 

Când e vorba de bani, emoțiile guvernează deciziile mai mult decât cunosțiintele acumulate la nivel teoretic. Mai exact, sentimentul de euforie și teama de pierderi. Degeaba înveți cu ce se mănâncă bursa, care sunt riscurile într-o bulă a creditului, cum să te îndatorezi responsabil dacă nu ai simțit pe pielea ta efectele unor decizii greșite (ori, dimpotrivă, n-ai cules roadele unor calcule inspirate) sau dacă măcar nu ai avut apropiați în această postură.

Teoriile, informațiile intră de regulă în memoria pe termen scurt. Le vei putea reproduce în fața prietenilor la puțin timp după ce ți-au fost expuse dar s-ar putea să le uiți exact în momentul când ar trebui să le aplici. Pentru a le fixa în memoria de durată ar trebui ca toate aceste acumulări teoretice să fie dublate de amprente emoționale. 
Învățam mult mai mult prin emoții decât prin reproducerea unor noțiuni predate de un profesor/îndrumător. Și din acest motiv educația financiară își are limitele sale. Dacă nu poți aduce auditoriul în preajma emoțiilor cu care se confruntă un debitor pe vârful bulei creditului și la spargerea sa ori la trăirile unui investitor care a fost martorul sfârșitului înlăcrimat al unei speculații, nici nu poți miza că se va lecui de greșeli elementare când piețele financiare vor livra alte iluzii pe tavă.  

sâmbătă, 29 noiembrie 2014

Cum se manipuleaza emotiile cu Feisbuc. A castigat News Feed alegerile in Romania?

News Feed e mecanismul prin care Facebook face selectia postarilor, acordand diferite ponderi in functie de impactul social (ordinea in care postarile apar in prim-plan). Oficial, aceasta ierarhizare se face pentru a elimina mesajele cu potential publicitar, reclama mascata carevasazica. Practic, algoritmul permite sa fie scoase in fata postarile care intereseaza mai mult administratorii retelei si nu e deloc exagerat sa presupunem ca si in cazul alegerilor din 16 noiembrie s-a folosit un mecanism similar. Cu alte cuvinte, au fost scoase in fata prin news feed postarile care ilustrau cozile de la ambasade, mesajele anti-PSD si Ponta, incurajarea votului negativ.
Exista mai multe experimente care au demonstrat cum devin contagioase emotiile diseminate prin Facebook (vezi aici si aici, detalii despre unul derulat chiar de expertii Facebook). Este vorba despre un studiu-mamut pe mai bine de 600.000 de utilizatori Facebook utilizandu-se mecanismul news feed in care s-a observat ca in momentul in care acestia primeau preponderent postari pozitive, erau dispusi sa posteze ei insisi mai mult mesaje pozitive. Invers, utilizatorii deveneau repede diseminatori de mesaje negative. Una dintre concluziile studiului era ca se poate obtine relativ usor contagiune emotionala fara interactiune directa intre membri retelei, folosind doar instrumentul de mai sus.
Bine-bine, ai news feed dar cum generezi mesajele care sa fie diseminate in cadrul retelei pe scara larga? Teoria mea este ca se folosesc anumite “noduri” de retea (fiecare utilizator de Facebook are acces la mai multe retele-prietenii prietenilor si tot asa)  pentru propagarea mesajelor care urmeaza sa fie promovate prin news feed. Niste indivizi sociabili prin meseria lor, in care activeaza cu statutul de “acoperit”, s-ar putea ocupa foarte bine de asta. Cu cateva sute de persoane puse pe postat cred ca se pot crea curente de opinie de toata frumusetea. Cu asta cred ca raspund si la intrebarea "cum se face ca eu am primit mesajele cu diaspora doar de la prieteni, cum adica manipulare pe Facebook"? Poate ca au postat si alti prieteni mesaje mai calme, mai sceptice, dar ele n-au fost prea bine "promovate" in sistemul news feed.
Mai departe. O fi exagerat sa presupun ca o miscare inceputa pe Facebook poate reverbera si in restul societatii, mai ales daca ideile si sentimentele propagate prin reteaua sociala rezoneaza in majoritatea votantilor? Reiau cu alte cuvinte teoria interconexiunilor (toti am fi la un nivel conectati). Asta ar explica modul in care se propaga revolutiile, primavara araba, momentul 1989 in tarile din blocul estic european, etc. Nu exista Facebook atunci dar o contagiune de masa am avut. Cu atat mai repede s-ar putea genera acum una, cu ajutorul retelelor sociale. Asta inseamna ca si daca inchidem calculatorul cu tot cu contul de Fecebook, o emomtie puternica pornita din retelele sociale poate reverbera in intreaga comunitate.

De ce nu sunt dati atunci jos ayatolahii din Iran, regimul Putin sau macar Orban din Ungaria, ca tot nu le place americanilor de ei?Lucrurile cred ca sunt un pic mai complicate. Pentru contagiune nu e nevoie doar de diseminarea anumitor emotii, mai e nevoie ca acestea sa nu interfereze cu convingerile publicului-tinta sau sa nu nege in mod evident realitatea de zi cu zi. Nu poti contracara fundamentalismul cu idei democrate, nici combate putinismul cata vreme Putin ofera majoritatii rusilor indulcirea unor frustrari de fosti cetateni de  mare imperiu si nici de Orban nu te poti lega cu Facebook-ul cand ai legi date de acesta impotriva monopolurilor bancare si din energie si in favoarea cetateanului. PSD-ul n-a avut nimic din asta, un partid de stanga cu politici de dreapta, o imagine de coruptie lipita pe frunte cu DNA-ul, lideri fara charisma si fara convingeri, in afara celor de capatuire personala. Au fost victime sigure.

joi, 27 noiembrie 2014

Se pot cumpara telefoane de top cu 1 leu?

“Accidentul” petrecut cu sistemul informatic al celui mai mare magazin on-line poate induce câteva percepții greșite în rândul consumatorilor
Pe scurt, faptele arată așa: în duminica ce a urmat festivalului Black Friday autohton, mai multe produse “resigilate” din oferta eMag au primit reduceri de 99%, din cauza unui soft nărăvaș ce a operat împărțirea cu 1.000 pentru anumite prețuri. Peste 700 de persoane au cumpărat telefoane și televizoare led performante cu prețuri de 1-8 lei făcând o pagubă de 1,1 milioane lei retailerului, care a anunțat însă că va onora toate comenzile intrate prin breșa informatică. 
Sigur, răutăcioșii pot afirma că greșeala eMag poate fi și o strategie de marketing, având în vedere expunerea generoasă pe care compania a căpătat-o în media, într-un context pozitiv (“uite, ei onorează și comenzile din care pierd! concurența o face la fel?”) și faptul că o eroare similară se mai petrecuse și în 2010, atunci pe o valoare mai mică a comenzilor (ce să-i faci, a crescut și comerțul on-line între timp). 
 Riscul, din perspectiva mentalității consumatorilor, este să apară câteva repere greșite, cum ar fi:
  •  prețul corect este cel din campaniile de promovare sau din lichidările de stoc, orice altceva este umflat artificial. Uneori este corect, alteori nu. O lichidare de stoc presupune eliminarea produselor uzate moral, uneori cu deficiente funcționale, iar producătorul, deși le dă sub costul de producție,  ar pierde mai mult casându-le pur și simplu.
  •  cine onorează comenzile din care pierde este comerciantul de la care trebuie să cumpăr mereu, va oferi și cele mai bune prețuri. Ce vă face să credeți că pierderile în cazul unor erori asumate nu sunt recuperate din adaosurile mai mari practicate ulterior? Mai ales că publicul îi va trece asta cu vederea mai ușor (“alte magazine sunt mai ieftine dar nu se poartă la fel cu clienții...”).
  •  o campanie promoțională cu reduceri sau doar exemple de conduită (vezi eMag) poate ținti atât spre atragerea de noi clienți cât și stingerii nemulțumirii altera mai vechi. De exemplu, multă lume a fost dezamăgită când cele mai tentante promoții ale eMag de Black Friday s-au epuizat în primele 5 minute, o parte din acest timp site-ul fiind de altfel blocat. Poate că pățania magazinului două zile mai târziu a șters această frustrare, măcar parțial...

vineri, 21 noiembrie 2014

De ce ar trebui mutat Black Friday pe 1 aprilie. "Reportaj"

Am avut curiozitatea sa urmaresc in direct, la prima ora, strategia de marketing a celui mare mare magazine on-line (eMag) iar concluziile sunt cam descurajante pentru amatorii de reduceri i-re-zis-ti-bi-le.
Stiam ca urmeaza ca eMag sa deschida dimineata pravalia cu reduceri. Cel mai probabil intre 6,30-7,30 asa ca mi-am lasat sacosa virtuala la usa magazinului on-line de la 6,30. De cu seara, mai multe bloguri pentru gadgetari publicau liste cu reducerile de top pregatite de retailer, probabil contra-cost, ca orice advertorial. Ochisem la eMag un laptop Acer la 499 lei, redus cu 50% (cel mai mic pret la concurenta pentru aceeasi marca il gasisem la Altex, unde se vinde in saptamana aceasta cu 799 lei), un televizor led Toshiba cu diagonala de 80 cm tot la 499 lei (reducerea era comparabila, procentual) si un Expresor de cafea la numai 50 lei (redus de la 240 lei).
Ei bine, ce s-a intamplat pe teren? In jur de ora 7 site-ul s-a deschis cumparatorilor moment in care conexiunea mea s-a infundat brusc. N-am putut accesa site-ul cam 5 minute, iar cand s-a redeschis pentru mine, laptopul, expresorul, televizorul erau pe stoc epuizat. De ce se intampla asta, pentru ca si la celelalte magazine cu promotii-beton stocurile se dovedesc anemice spre inexistente? Probabil ca acestea functioneaza doar ca niste carlige de marketing (pretul este sub cel de cost sau macar cel impus de producator astfel incat retailerul isi asuma pierderi pentru a se promova de Black Friday iar stocurile sunt in mod "natural" limitate). Omul se scoala cu noaptea in cap tintind achizitiile in cauza dar cand nu le mai vede, nu pleaca totusi cu mana goala daca tot a investit energie in Black Friday, ci ia si el ce mai e pe site. Iar “ ce mai e pe site” cu reducere decenta e in destule cazuri lichidare de stoc, produse vechi, reduse doar pentru a scapa producatorul si retailerul de ele.
Revin la produsele cu stoc epuizat. Lipsit de reperele mele (televizorul, laptopul, expresorul) am mai aruncat cate o privire pe site si am remarcat inca un fenomen interesant. Am descoperit ca alte produse cu stoc epuizat nu mai erau afisate pe emag.ro (probabil pentru a nu descuraja amatorii de chilipiruri care ar fi constatat ca au pierdut de fapt mai multe trenuri), precum se intampla cu cele din listele cu mari reduceri scapate cu cateva ore inainte pe blogurile de specialitate si care nu se puteau volatiliza de vreme ce fusesera promovate. Exemplu: am remarcat la un moment dat doua tablete Lenovo cu pret redus peste 40%, la 299 si 249 lei, ce au disparut in prima ora de pe site, fara sa mai apara ca “stoc epuizat” cum se intampla cu laptopul de 499 lei, televizorul, expresorul de 49 lei. Laptopul in schimb a reaparut, cu specificatii apropiate-memorie in schimb ceva mai mare, de 4 G in loc de 2G, dar la un pret de peste 900 lei, cu singura deosebire ca acum era purtator de Windows 8.1.
Legat de chilipirurile eMag mai am de facut o observatie. Laptopul este aproape cea mai ieftina configuatie posibila in anul de gratie 2014, cu doar 2G de RAM si fara unitate optica. Televizorul Toshiba este plimbat des de eMag prin diferite campanii promotionale pana acum pretul fiind coborat doar pana la 700 lei. Este un televizor de marca dar cu performante modeste, fara elementare tunnere TV.
Concluzia? Daca tot am invatat sa mutam Black Friday-ul romanesc inaintea celui original, din 28 noiembrie, n-ar fi util ca retailerii autohtoni sa faca un hei-rup si sa-l puna direct pe 1 aprilie, o alta sarbatoare… traditionala?

joi, 20 noiembrie 2014

"The Matrix" Facebook. Este posibila manipularea?

Incep cu un comentariu inteligent al unui vizitator al blogului:
“S-au aratat de mult mecanismele de manipulare si dirijare a maselor. Problema a fost pana in epoca moderna faptul ca trebuia sa aduni indivizii in acelasi loc (fizic), pentru ca acestia sa se transforme intr-o masa. Un pas intermediar a fost facut prin inventarea mijloacelor de comunicare in "masa" (ziare, radio, televiziune). Problema acestora era ca, desi asigurau transmiterea mesajului catre masa, nu puteau asigura si propagarea acestuia in cadrul masei in timp real, ci in timp, prin interactiunea ulterioara a indivizilor. Retelele de socializare de azi au depasit acest handicap, ele asigurand conexiunea dintre indivizi in timp real. De asemenea,, au depasit si problema anterioara, masa fiind prezenta in permanenta in acelasi loc (de asta data virtual).Acum cine are o treaba cu masa, stie unde o gaseste. Mai mult are direct acces la ce gandeste ea”.
Feisbucul se transfirma incet dar sigur intr-o strutocamila asemanatoare Matrixului. Oamenii nu mai interactioneaza prea mult in lumea reala (joburi solicitante, obligatii familiale, reducerea capacitatii de a comunica pe fondul stresului) dar au descoperit ca au timp cateva ore sa “comunice” pe Feisbuc. O comunicare schioapa dar cronofaga de altfel, pentru ca iti ia oricum mai mult sa tastezi idei decat sa le expui face-to-face, “reteaua” avand meritul ca elimina argumentatia “inutila”, stilul preferat fiind sentintele scurte, punctele de vedere expuse pe baza linkurilor, teorii ca niste hai-ku-uri. Cum s-ar putea influenta opiniile retelei? Nu sunt expert in Feisbuc, intru din an in Paste in retea, dar ma pot gandi la:

1.Centri ai retelei plasati strategic pentru diseminare cat mai eficienta a mesajelor induse. Lucian Davidescu arata pe undeva ca sunt cam 60.000 de acoperiti prin servicii. N-ar fi exagerat sa ai 2-3.000 de raspandaci de Feisbuc printre acestia. Oameni “sociabili”, cu retele extinse de prieteni (in viata reala si securistii au cunoscuti, rude, frecventeaza anumite cercuri de hobbyisti, etc-oricum ei sunt sociabili de meserie), care pot fi raspandacii perfecti. Participantii in Matrixul feisbucist nu exceleaza prin capacitate de analiza, acolo lumea primeste si da repede linkuri si mesaje scurte, esenta nu este sa furnizezi teorii ci idei si mesaje concentrate, de impact. Daca ai cateva mii de noduri de retea pentru diseminarea informatiei cred ca poti crea niste curente de toata frumusetea prin social media.
2. Media traditionala folosita pentru crearea de continut pe Feisbuc. Filmuletele gazduite pe Hotnews si Gandul, niste editoriale mai accide, devin repede virale pentru ca sunt multi doritori sa le raspadeasca chiar inainte de a le filtra cu  propriul simt critic, doar caracteristica feisbucului este comunicarea in regim de viteza.
3. Sistemul de like-uri. Cu ajutorul sau poti urca in preferintele publicului continutul dorit si poti marginaliza opiniile “neortodoxe”.
4. Curea de transmisie pentru emotii. Emotiile sunt contagioase intr-o multime, iar turma Feisbucului nu face exceptie. Oamenii acolo nu schimba prea multe argumente, ci impresii si emotii pana la urma (un link cu oameni exasperati stand la coada la ambasade transmite o emotie puternica). Iar emotiile bine diseminate creaza usor o stare de spirit si determina un efect de contagiune.
Ma opresc deocamdata aici dar orice sugestii, idei, puncte de plecare pentru noi abordari sunt binevenite. Vom mai discuta despre "reteaua" feisbucului.

Ca sa ramana la putere Ponta trebuie sa devina anticorporatist si (macar ceva mai) nationalist. Update

Avem asa: doi oficiali americani in vizite de felicitari pentru Johannis scapa porumbelul (vrem sa colaboram cu Presedintele si noul sau Guvern), Isarescu anunta vremuri ceva mai dure pentru leu (de la nu vad de ce ar creste a trecut la nu stiu cum de se mentine in culoarul 4,4-4,44) iar bugetul e greu de facut cu toate pomenile electorale incluse.
Pentru a compensa presiunile in crestere din partea noului partid liberal altoit cu vechii pedelisti (incurajate de stapanii de la Washington) si nemultumirile electoratului, Ponta are doar sansa copierii strategiei Orban. Masuri dure anti-monopoluri straine, taxe pe banci si distribuitorii de electricitate cu marje nesimtite si un discurs axat pe independenta si apararea intereselor nationale si nu achiesarea orbeste la cele ale “partenerilor strategici”.
Cam greu de crezut din partea lui Ponta ca va capata brusc cojones, mai ales ca a tot practicat pana acum filozofia capului plecat, dar e singura lui sansa de a nu fi maturat odata cu partidul. Oricum, s-a vazut ca simplele pomeni electorale tintite spre publicul traditional si majoritar defavorizat al PSD-ului nu mai ajung, trebuie ceva si pentru generaria Feisbuc (cocosata de rate, cu facturi kilometrice la utilitati-spre deosebire de votantii din rural care s-au obisnuit cu lipsa lor) care altfel voteaza cum dicteaza posesorii de butoane pentru social media.

Cum ne-au pacalit de data asta?

Au ajuns sa ma pasioneze strategiile de manipulare in masa dupa episodul 16 noiembrie. Cat de eficace ar fi o campanie in social media, tot nu explica transformarea generatiei faisbuc intr-o saptamana, din "ma pis pe el de vot" in "imi luati votul, imi luati dreptul la existenta", cum bine observa autoarea blogului Filosofie pe bordura. S-a genarat cu mare maiestrie o emotie colectiva care s-a propagat fulgerator si aici am nevoie de voi-linkuri, materiale pe tema asta, orice ar putea sa descalceasca ingineria asta sociala. Din zona new-age ar fi o explicatie: la nivel subtil suntem toti conectati iar o emotie destul de puternica indusa unui grup reprezentativ se transmite repede, contagiunea e gata. Parca as vrea insa ceva si din sfera psiho-sociologiei traditionale, lucrari in domeniu, ce gasiti....


Cum de au gresit asa tare sondajele? Bonus: Ceausescu ar fi multumit
Avem asa: 5 sondaje efectuate in ziua alegerilor si popularizate la televizuni. 1 il are castigator pe Ponta, 3 pe Johannis si unul meci nul. Cel mai optimist pentru Johannis ofera la ora 21-52% (TVR), iar al doilea (Digi) doar 51,6%. La RTV, actualizarea de la ora 21 da 51% pentru Johannis. Realitatea ii scoate la egalitate (50-50) iar la Antena 3 Ponta are prim planul (50,5%). Cu alte cuvinte, Johannis pleca cu un avans ce oscila intre 2-4% in cele trei variante castigatoare, cu un usor handicap de 1% in sondajul contrar tendintelor. Au fost in final 10 procente, cu toata diaspora inclusa (cam 3%) ce nu facea parte din optiunile testate, diferenta este oricum imensa.

O alta nedumerire: avem o populatie de 20 milioane (in rezultatele preliminare ale referendumului apareau intial 19 milioane dar au mai facut ajustari, au mai recuperat din datele de la institutiile publice, etc) si nu mai putin de 18 milioane romani cu drept de vot (plus 500.000 in strainatate). Din cele 18 milioane din listele electorale neactualizate (plus morti, plus “dubluri”, etc), se aflau prin Romania cu cel putin 3 milioane mai putini, vorbesc de capsunari, menajerele din Italia, etc (nu cred ca s-au intors prea multi sa voteze iar la sectiile amenajate au venit doar 400.000). Mai raman vreo 15 milioane din care au venit deci la vot spre 13 milioane. IMENS! Peste 80% din populatia disponibila sa voteze prin tara. Daca mai scot majoritatea adolescentilor de 18-19 ani si a batranilor de peste 85, ajungem la ideea ca au votat spre 90%. Ce eficiente sunt campaniile “Votesti” si isteriile feisbuciste, mai ales in mediul rural! Si Ceausescu ar fi considerat decenta o asemenea prezenta!


miercuri, 19 noiembrie 2014

Imaginea de ansamblu: cum au platit autorii “loviturii de stat” si ce urmeaza

Politicieni importanti (cu putere de decizie sau care pot influenta decizia politica ) intrati in puscarie: Voiculescu, Fenechiu, Hrebenciuc. Exista mai multi lideri locali (unii, vocali) pe care s-a focalizat DNA.
Organul media: Antena 3 are activele confiscate si va plati chirie la stat. Depinde de mana intainsa de Guvern asa ca ramane de vazut cine va fi in locul lui Ponta la Palatul Victoria si cum va arata noua coalitie pe care o anunta Johannis-in functie de asta se va calibra si atitudinea postului.
Liderii: Antonescu a renuntat surprinzator din pole-position pentru Controceni. Mai mult, a rupt USL si a fortat o unificare cu PD-L, partidul demonizat, slugile lui Basescu. Recompensat prin postul sotiei  in parlamentul european si viitorul trai burghez(clameaza ca viata merita traita si in afara politicii). Ponta face concesii dupa concesii (lista lui Barosso, pomeni pentru corporatii-Rosia Montana, gazele de sist, CAS redus pentru angajatori, amanarea impozitului progresiv) dar in final este invins de revolutia Feisbuc pe ultima suta de metri, cand parea ca nimic nu se poate schimba si avantajul sau era confortabil. I se cere demisia chiar din interiorul propriului partid, Antonescu se grabeste sa anunte la Realitatea TV ca este terminat ca om politic.
Marturisesc ca esecul lui Ponta, ultima piesa din puzzle, m-a facut sa privesc mai atent ansamblul. Pana atunci consideram ca victoria sa e asigurata, ca este marioneta Licuriciului (vezi deciziile de pana acum) si omul serviciilor (relatia cu Ghita/Maior/Melescanu). Urma sa castige cum o aratau sondajele si sa-si pastreze organul media cu care sa contracareze propaganda “de dreapta” furnizata de tot soiul de site-uri de stiri si actualitate tabloida (Hotnews, Gandul), presa quality si ong-uri de bine. Ei bine, a fost considerat o marioneta nesigura, care s-ar fi putut defecta dupa modelul Orban. M-am inselat, nu s-a riscat cu el.
Ce va fi de aici inainte? Nimic. Nu va mai exista opozitie in curand, dupa "curatarea" PSD-ului si fuziunea PNL-PDL (doar rotatie a cadrelor dupa modelul sistemului politic american), nici voce critica in media (antenele vor fi puse repede cu botul pe labe de noul Guvern care este proprietarul spatiilor de emisie) exceptand cateva bloguri razlete, usor de decredibilizat si ironizat (“paranoici”, “conspirationisti”, “zombie de stanga”). PSD-ului i s-a aratat pisica, DNA-ul vegheaza mai departe, liderii sai din planul secund se vor orienta doar sunt urmasii FDSN-ului iar politicienii sunt “supravietuitori” de meserie. Sigur, pentru imaginea publicului, vor mai fi deranjati si ceva oameni de afaceri in apropierea fostei si viitoarei puteri (vezi Cocos). Nu vor fi afectati insa liderii noii formatiuni de dreapta (Blaga-EADS) ,cei care au puterea de decizie. Ati infrant.

PS: Cu parere de rau, pe acest blog nu se va putea comenta ca anonim (fara cont de google, etc)....Sa nu spuneti ca nu aveti, ca nu intrati pe Facebook (n-aveti cum de vreme de FB da rezultatul alegerilor, nu?)

marți, 18 noiembrie 2014

Amintiri din Manipulistan

Peste 7 milioane de romani au Feisbuc si peste 4 milioane isi folosesc jucaria cel putin o data pe luna. Destui urmaresc site-urile de stiri si au abonamente la newsletterele ziarelor sau site-urilor societatii civile, gen Romania Curata. Si dintr-o data, toate aceste organe incep sa scuipe imagini socante: oameni care stau la cozi exasperante, scrisori emotionante pentru rudele din tara, imagini cu turistii electorali, eseuri lacrimogene. Linkuri, mailuri, sms-uri...Stupoare si apoi furie. Iar furia e justitiara, cineva trebuie sa plateasca iar votantul roman trage una cu stampila in capul lui Victor Viorel si pleaca racorit acasa. Cum oricum clasa politica era dispretuita in ansamblu, poporului de pe net i s-a oferit un tap ispasitor iar internautii au votat cu sete.Cine sa se mai intrebe cine a ridicat valul de ura, care era sursa acestor filmulete ce s-au raspandit fulgerator prin retelele de socializare? De ce nu s-a mobilizat masiv internetul la suspendarea lui Basescu desi acesta era detestat de marea majoritate a societatii romanesti? Sau la taierile de pensii si salarii?...Probabil atunci n-au existat raspandaci profesionisti...
Asa s-a scris povestea revolutiei Feisbuc, una destul de asemanatoare revolutiei arabe sau celei ucrainiene. Mobilizare generala pe retelele de socializare, linkuri cu mesaje si fotografii emotionante, mai ales fotografii (lumea e tentata sa judece critic un mesaj scris dar o poza sau un film sunt privite cu mai putina suspiciune, imaginea nu minte, nu?).
Recunosc, l-am identificat in ziua alegerilor pe Ponta cu marioneta desemnata sa ne conduca. Il recomanda politica sa din ultimii ani, obedienta fata de Vest si politetea cu care a tratat corporatismul autohton. Ei bine, n-a fost considerat destul de sigur, s-a crezut poate ca un presedinte cu Guvern in spate e mai greu de controlat, poate reedita nesupunerea lui Orban. Mascarada orchestrata in favoarea lui Johannis m-a convins ca acesta va fi marioneta noastra in urmatorii 5 ani iar cumintenia cu care Ponta si-a acceptat soarta denota ca invinsul spera ca data viitoare sa fie recompensat pentru supunere.
PSD-ul nu a facut pomeni cui trebuie
Pentru a nu se trezi mereu pe locul doi, PSD ar trebui sa redescopere ce inseamna stanga. Nu pomeni fata de un electoral captiv si defavorizat, ci o strategie clara indreptata impotriva multinationalelor, cam ce a facut si Orban si uite ca nu e usor de dat jos desi fluiera prin biserica de dreapta (penalitati aplicate bancilor, ajutor pentru electoratul de dreapta inglodat in datorii, taxarea mai severa a gainilor cu oua de aur din distributiile de energie, politica de redevente in favoarea contribuabilului, etc). Poate ca data viitoare poporul Feisbuc va fi mai greu de dus cu presul daca vede ceva strategii de genul asta implementate de un guvern de stanga.
Ce-a avut Orban cu internetul?
Nu v-ati pus problema ce a apucat un Guvern cam populist, cu politici insa orientate spre interesele cetatenilor, sa taxeze o jucarie atat de folosita? Eu cred ca Orban se asteapta la o “primavara de la Budapesta” (au cam inceput zvarcolirile), in care poporul mobilizat prin retelele de socializare pana in punctul in care efectul de contagiune aduce masa critica in strada, sa obtina abdicarea celui mai neobedient guvern din UE. Si a incercat sa inchida putin aceasta supapa cu o taxa pe descarcari. Cum in perspectiva conflictului cu Rusia, toata lumea trebuie sa fie bine aliniata in front, ramane sa vedem cat rezista si Orban. 

Un articol interesant pe aceeasi tema aici

PS: De ce n-am sesizat manipularea de pe Feisbuc si ma dau mare la spartul targului? Nu stau pe Feisbuc sa ii simit pulsul si daca as sta, ma cam indoiesc ca poti intui cum se misca ansamblul daca nu esti cel care imprima trendul....Feisbucul e o retea cumpusa din alte retele si e foarte usor sa consideri ce se intampla in reteaua ta o exceptie (linkurile cu cozile la ambasade presupun) si nu o miscare generala care se propaga...din acest motiv nici n-au fost semnale de alarma ca se pregateste ceva cu retele sociale, desi dovezi erau pentru cine avea minte sa le priceapa: la universitate, prin cluj, manifestatiile incepusera cu 2-3 zile inainte de ziua votului-eu le-am pus insa sub umbrela miscarilor de partid camuflate in demonstratii ale societatii civile....ei, uite ca nu erau asa, m-am inselat.....m-am inselat si cand l-am crezut pe ponta marioneta perfecta, aleasa pentru a prelua puterea (de aici si articolul anti-ponta)....antecedentele sale de la Referendum, coabitarea cu basescu, politicile pro-corporatiste il recomandau....numai ca a fost preferat altcineva, o marioneta mai siigura fara Guvern in spate....nu ca Ponta le-ar fi pus probleme (vezi cum a reactionat in final), dar nimeni nu risca nimic cand ai Rusia aproape...am fost fraier deci, interpretand doar tendintele diin media nu si semnalele mai subtile...

luni, 17 noiembrie 2014

De la sms-urile Bombo/Congo la “revolutia” Feisbuc

Va mai amintiti de sms-urile cu care ploua in preajma votului din finala prezidentiala Nastase-Basescu? Simplute dar eficiente, au fost considerate o gaselnita inspirata fara sa ne mai intrebam prea tare de unde veneau si cine la gandise (PR-ul de campanie? serviciile? aveau autori anonimi ca bancurile cu Bula?). Ce mi se pare mai important este ca sms-urile in cauza erau incununarea unui efect de contagiune fara de care ar fi trecut fara sa lase multe valuri la urne, ca o tentativa kitchoasa si fara success de influentare a electoratului educat/tehnologizat. Ce l-a provocat nu se stie, se stie in folosul cui a fost speculat. Povestea s-a repetat in finala Basescu-Geoana, aceeasi efect de contagiune si mobilizare neasteptata a electoratului de dreapta, ajutat si de celebra gafa a lui Geoana (intalnirea cu Vantu). Si iata-ne in 2014, noiembrie. Ingrediente: dificultatile votului din diaspora intens mediatizate in registru emotional, retelele de socializare hyperactive si inca un rezultat intors pe utima suta de metri.
Faptul ca pe Feisbuc se pot face campanii eficiente stie orice manuitor de bugete pentru social media. N-a mai fost nevoie de sms-uri, am mai evoluat. As fi tare curios sa stiu din ce sursa a plecat campania in cauza, eficienta pana la inginerie sociala. Cu o retea de “raspandaci” orice mesaj prinde contur repede pe Feisbuc iar efectul a fost desavarsit si de data asta. In plus, desi PSD-ul pierduse razboiul social media de ceva vreme, esecul din alegerile de ieri a venit si pe fondul unei exaltari emotionale ce a alimentat votul negativ, exaltare pe care mi-o explic cu greu ca picata din cer. S-a produs ceva in ultima saptamana, ceva care seamana cu intoarcerea votului la precedentele victorii ale lui Traian Basescu. Am mai spus ca Victor Ponta imi pare doar o marioneta, nu mai revin. Cine o fi papusarul lui dar si al nostru nostru? Probabil ca si egiptenii care au fost martorii primaverii arabe ar vrea sa stie cum de s-a pus in miscare Feisbucul lor. Cum nici despre teroristii din decembrie nu am aflat mare lucru, sunt sanse mici sa aflam si acum ceva. Dar ne putem da seama in functie de pozitiile si interesele pe care le va apara Johannnis pe viitor, asta daca nu va lasa totul pe seama noului guvern-caz in care sa ne asteptam la ceva schimbari pe scena politica.

Un articol extrem de interesant pe subiect aici

duminică, 16 noiembrie 2014

Trei lucruri care nu-mi plac in victoria lui Iohannis. Update

Parerea mea despre Victor Ponta din postarea precedenta ramane valabila. Totusi...
1. Asistam la o noua victorie pe ultima suta de metri, specialitatea lui Traian Basescu, fara Basescu de aceasta data. O divizare de aproximativ 50-50 intre electoratele principalilor candidati, intre stanga si dreapta, pentru a treia oara la alegerile pentru presedinte. S-o putea construi ceva pe divizarea asta prin Romania?
2. IPS(ecu) Daniel i-a dat binecuvantarea lui Iohannis inainte de inchiderea urnelor. Vezi aici stirea pe Hotnews. Daca pozitia CEO-ului BOR ar fi aparut dupa alegeri, o luam ca o scuza pentru implicarea popilor pro-Ponta, pozitie cam anormala pentru niste slujitori ai Domnului. Asa, inainte de inchiderea urnelor, parea un soi de anuntare a liniei oficiale pentru baietii cu ochi albastri pe sub privirile cucernice, o confirmare...
3.Graba cu care Ponta si-a anuntat infrangerea, de parca dorea sa-si ia de-o grija, desi diferenta din sondaje era minima. Din declaratiile la Antena 3 o jumatate de ora mai tarziu, rezulta chiar ca nu stie exact cu cat a pierdut (“domnul Dragnea are rezultatele partiale”), dar stia sigur ca a pierdut. L-o fi sunat vreun prieten inainte, de parea ca in loc de personajul principal pe care-l mima pana mai ieri devenise brusc doar o portiune din recuzita? Cine stie....Pacat de ambalajul violet cu care s-a afisat la urne.

Ce ar mai fi de spus? Romania a avut candva niste regi nemti care nu s-au descurcat chiar rau. Cineva, nu stiu exact cine, a intuit ca formula ar merge repetata, iar cum monarhia nu mai are prea multi aderenti iar Majestatea Sa Duda nu suna bine, s-o fi gandit sa-l impacheteze pe Klaus in poleiala Hohenzolern si sa-l livreze poporului in contextul asta geopolitic dificil, cu Rusia, cu ISIS, cu.. etc, etc. Intr-o tara corupta, cu investitii masive straine, era timpul pentru un aer (german) proaspat...E doar o ipoteza, altfel recuperarea lui Iohannis e absolut senzationala, cred ca putea recupera la fel de bine si 15% pe o prestatie la fel de modesta in campanie....Nu e Romania tara tuturor posibilitatilor? Victoria lui Iohannis nu e deci a-normala. Eventual para-normala. Fatalmente, ca pe orice cobai, m-a pocnit filosofia dupa ce s-a incheiat experimentul. Noapte buna!

Later edit. Rezultatele finale in experimentul de inginerie sociala numit alegerile din 16 noiembrie n-au fost 51-49 ci 54-46 in favoarea lui Iohannis. Nu doar ca neamtul a recuperat 10 procente handicap prin prestatia sa modesta din dezbateri, dar a mai pus inca 10 intre el si adversarul sau. Adversar? Privind retrospectiv cred ca de fapt au jucat Romania A cu Romania B (are dreptate "dubluve" Ponta, a castigat Romania!). Duplicitatea, aroganta, cabotinismul, practicarea pomenilor electorale si dispretul pentru diaspora au fost suficient de ostentative incat sa mobilizeze votul anti-Ponta. Dar in asemenea masura? Stiu, generatia Feisbuc. Desi nu era prea activa generatia asta cand s-au taiat pensii si salarii si cand se manifesta in piata universitatii anti-Basescu.Si-o fi pus mai multa lume net intre timp...Pana la urma, poate ca baietii care au tot beneficiat de cresteri de bugete in anii din urma isi merita banii...nu e usor sa duci votul popular unde trebuie, cand trebuie. Aproape ca mi-a fost mila de Antena 3: sa domini clar meciul de imagine si sa te trezesti invins la puncte in prelungiri, fara macar sa te poti simti furios ci doar caraghios...

PS: Cred ca PSD-ul are nevoie totusi de o marioneta noua....
PS2: Domnule Bogdan Teodorescu, mare strateg electoral, stiu ca sunt sanse infime sa ma cititi, totusi, cat de limitat sa fie cineva din staff-ul lui Ponta care sa ignore ca tema de campanie cine vine in fruntea ACL daca va castiga Iohannis? Stiu, erau mai de efect casele lui Iohannis, traficul cu copii.....
PS3 (ce de PS-uri): Ma tot gandesc la modul in care s-a umflat bula anti-Ponta si a ajuns la apogeu exact cand trebuie....si, ca in orice bula speculativa, nu poti sa iti dai seama cand esti in mijlocul ei (vezi postarea mea de mai jos) ci doar cand se sparge...Si nu m-as gandi la Basescu in postura de sforar, e doar un pion pana la urma si distributia se scrie acum pentru altii...Ma tem doar ca la un moment dat, candva in viitor, opinia publica globala si implicit,sau mai ales, cea romaneasca, va simti ca Putin nu mai poate fi tolerat....Deja a reinceput deranjul din Ucraina, Rusia vrea sa scoata dolarul din tranzactiile cu petrolul propriu, etc...Iar in viitoarea bula psihologica anti-Rusia, cine ar fi fost mai credibil pentru mesajele de imbarbatare adresate romanilor-un Mickey Mouse razboinic sau un neamt cat un dulap?...Ce bine ar fi sa bat campii....

joi, 13 noiembrie 2014

Black Friday: promoții sau lichidare de stocuri?

Ca să te lămurești cum stau în realitate lucrurile de Black Friday este suficient să privești repetițiile cu public organizate recent de marii retaileri din România. 
Altex și Domo, cu ocazia unor zile aniversare, eMAG și Flanco, sub pretextul unor campanii promoționale, au făcut în ultimele 30 de zile câte o repetiție generală pentru marea sărbătoare de marketing și vânzări-Black Friday. Ce s-a putut remarca în toate aceste cazuri?
Retailerii nu au oferit reduceri de prețuri în tot magazinul virtual, ci doar într-o zonă special amenajată. Site-urile în cauza s-au deschis în zilele campaniilor cu aspect schimbat, scoțând în față un număr redus de produse cu prețuri promoționale, uitând de varianta normală a site-ului și încercând să ne împiedice să comparam produsele cu prețuri reduse cu cele ocolite de campania promoțională. Dacă s-ar fi întâmplat asta, am fi remarcat și criteriile după care se gândesc marile reduceri: produse cam obosite, fără mare succes la vânzări, din game mai vechi sau, dimpotrivă, cu prețurile cele mai piperate, unde adaosurile comercianților au loc berechet de scădere.
Faptul că Black Friday nu este un festival al reducerilor generalizate ci mai degrabă o lichidare organizată de stocuri, botezată promoție, ar trebui să va detemine să va conturați strategia de achiziții respectând câteva reguli simple.
În primul rând, nu se cumpără orice, doar pentru că reducerea sare de 30-40-50% (de multe ori și înainte de Black Friday produsul în cauză purta o reducere la raft pentru a-i grăbi vânzarea, deși una mai mică), ci numai lucrurile de care aveți nevoie și plănuiați oricum să le achiziționați. Nu faceți concesii legate de brandul pe care v-ați fixat doar pentru că ați găsit un “no-name” la preț mult redus. 
În al doilea rând, nu faceți achiziții fără să vă documentați în prealabil asupra caracteristicilor produselor și impresiilor altor utilizatori. Forumurile sunt o resursă inepuizabilă de avertizări din partea unor utilizatori pățiți și puteți economisi destule neplăceri dacă le frecventați.
În al treilea rând, nu cumpărați fără să comparați mai întâi majoritatea ofertelor. Chiar dacă un magazin anunța reduceri i-re-zis-ti-bi-le, asta nu înseamnă că la concurență n-ar putea există mai ieftin. 

sâmbătă, 8 noiembrie 2014

Bugetul familiei: managementul disputelor in cuplu

Reprosurile legate de (cheltuielile din) trecut otravesc prezentul si pot compromite viitorul (buget al ) familiei.
Continutul dintre paranteze este variabil, in loc de “cheltuieli” se poate pune la fel de bine “deciziile de orice fel” iar in loc de "buget al familiei" poate sta “parteneriat”, "colaborare", etc.
Ideea este ca cel criticat frontal se simte agresat si poate considera ca gestul sau din trecut era oarecum justificat; mai mult, poate avea tentatia sa-l repede in viitor sub alta forma. Cu alte cuvinte, rareori un atac frontal asupra egoului (critica directa) va duce la capitulare si recunoastere a erorilor; de cele mai multe ori urmeaza un contra-atac sau represalii ulterioare.
De exemplu, daca spui “ai gresit enorm inainte de criza cand ai luat creditul, ne-ai compromis bunastarea financiara pe mai multi ani, esti un incapabil/a!” sunt sanse sa auzi “Dar tu n-ai nicio vina? Uiti ca din cauza batailor tale la cap am luat decizia respectiva? Cat de ingrat/a poti fi!” iar in subconstient (aici n-o sa mai auzi), celalalt va gandi “sunt acuzat pe nedrept, nu mi se recunosc intentiile bune din spatele deciziilor proaste, poate chiar am sa dau motive sa fiu criticat justificat pe viitor, sa stiu macar o socoteala!”.
Este infinit mai util decat sa critici virulent sa servesti pastile moralizatoare si contraexemple. “Ce bine era daca ne uitam si noi mai bine in ce punct al ciclului economic ne aflam si cum ar putea merge dobanzile/cursul inainte sa luam creditul ala scump pentru masina” sau “poate ii spionam mai atent pe Ionesti, astia am vazut ca nu se arunca cu capul inainte in orice bula speculativa”.
Ne cam face probleme baiatul asta, Ego, nu? La origine o extensie a instictului de supravietuire (“trebuie sa fiu cel mai bun, sa ies in evidenta, doar asa imi transmit genele mai departe si am parte de bucatile mai mari de carne si partenerii mai aratosi”), egoul s-a insurubat adanc in constiinta noastra de cateva sute de mii de ani bune si ar fi cam greu de inlaturat fara o lupta de durata.  E adevărat și că filozofia contemporană a competivității îl cultivă intens, ceea ce îngreunează și mai mult eforturile în acest sens.  Chiar si cand pare invins, de multe ori e doar deghizat (nu pot fi mai bun-cu sensul de puternic-decat X intr-o confruntare directa? atunci o sa-l iubesc, o sa-i intorc si celalalt obraz, o sa fiu mai bun-in sens crestin-ca el si cercul s-a inchis repede).

PS: Sunt doar psiholog amator asa ca as putea fi usor contrazis/ironizat de un cititor cu pregatire in domeniu (“da, ma atacati frontal?!”). Nu-i nimic, psihologii cu patalama se mai inseala uneori, isi mai reconsidera pozitiile, precum psihanalistii, altfel am fi si acum blocati in obsesiile sexuale ale lui Freud (“na, railor, daca ma criticati!..”.)