luni, 31 mai 2010

ING te vrea sclav pe viata

E vorba de ING Direct din Australia, dar cum ideile "bune" circula cu usurinta, modelul ar putea fi copiat. Banca a inventat in aceasta luna un produs "inovator"-creditul fara moarte, la care platesti doar dobanda nu si principalul astfel incat ramai legat de banca for ever. Care a fost rationamentul baietilor de la ING? Un tanar care ia un astfel de imprumut plateste ca rata o suma comparabila cu o chirie, iar la batranete, cand veniturile ii scad, va putea sa vanda casa la un pret mai mare (piata imobiliara merge doar in sus, va amintiti?), va achita bancii principalul si va trai confortabil pana la sfarsitul zilelor din diferenta incasata.

Va dati seama in ce consta capcana? Unu la mana: dobanzile sunt la valori reduse in acest moment, pe parcursul derularii imprumutului vor exista in mod sigur cateva valuri de crestere, momente in care rata la imprumut va fi sensibil mai mare decat o chirie la un imobil similar. Iar cei care au astfel de imprumuturi vor strange serios cureaua pentru a le achita in continuare. Doi la mana: pentru a asista la cresterea preturilor la imobile pe termen lung ar trebui ca dobanzile sa ramana foarte jos iar demografia, adica cererea, sa dea si ea o mana de ajutor. Ce se va intampla cu sarmanul australian proaspat indatorat daca preturile imobilelor scad, ratele cresc iar veniturile ii dau inapoi? Aaaa, pai asta nu se poate ar zice baietii de la ING uitand ca tocmai s-a putut in SUA.

Dupa ce finantatorii din Japonia brevetasera creditul pe 100 de ani pe finalul bulei speculative imobiliare din anii '90, iata ca ING reambaleaza ideea limitand insa durata imprumutului "doar" la viata activa a debitorului. Plus ca in eventualitea scaderii valorii imobilului, dupa o viata de platit rate s-ar putea ca vanzarea sa mai aduca un supliment de achitat, eventual de urmasi. Acum, ce-are ING Direct tocmai din Australia cu bancile romanesti si creditacii autohtoni? Ma rog, nu foarte multe...inca. Nu uitati insa ca traim intr-o lume globalizata. Apropo, nu e cam mult sa platesti o viata doar dobanda nu si principalul, cat timp banii pe care ii primesti de la banca nu vin din economiile cuiva sau din aportul actionarilor, ci sunt doar o "infuzie" electronica fara nici o acoperire, participarea bancii respective la dilatarea masei monetare? Zic si eu.

sâmbătă, 29 mai 2010

De ce Romania nu poate rezolva decent ecuatia cresterii economice

John Mauldin in E-letterul sau saptamanal trata sambata, printre altele, modul in care Guvernele vor putea asigura cresterile economice in viitor. Ecuatia preluata de Mauldin arata asa:
PIB = Consum + Investitii + Cheltuieli guvernamentale + (Exporturi-Importuri)
Pentru a avea deci crestere economica ar trebui sa inregistram o crestere a consumului, a investitiilor, a cheltuielilor guvernamentale si a exporturilor nete, sau macar sa avem o suma pozitiva a lor, adica cresterile unora sa compenseze scaderile altora. Sa le luam deci pe rand, in cazul Romaniei.

Consum. E vorba de consumul la nivelul cetateanului si companiilor. Cum veniturile au primit un croseu din partea Guvernului Boc prin recenta taiere de salarii si pensii in sectorul bugetar, consumul va scadea in perioada urmatoare, asta mi se pare evident.Cine a avut de luat credite a luat, de dat inapoi e mai greu acum, de o noua crestere a creditarii in conditiile in care si bancile si potentialii debitori sunt reticenti sa se inhame la asa ceva nu poate fi vorba.In plus, si trimiterile romanilor din strainatate sunt in scadere

Investitii. Hm, mai face cineva asa ceva? Guvernul e pus la zid din cauza deficitului mare, companiile sunt in asteptarea unor previzibile cresteri de taxe si a dobanzilor aflate momentan la minime istorice in statele dezvoltate. Nu contati nici pe investitii.

Cheltuieli guvernamentale. Cine si le permite (deficite controlabile), are programe de stimulare. Mai nimeni nu si le permite insa in acest moment, desi prin America se vorbeste de un nou “mini-stimulus” de vreo 200 miliarde dolari. Oricum, pe termen mediu ne putem lua la revedere si de la asa ceva, mai peste tot. Iar in cazul Romaniei, FMI ne impune o scadere a cheltuielilor guvernamentale, asa ca subiectul e inchis. Sau vreti sa sugerati ca va urma o crestere neasteptata a veniturilor care sa faca posibile cheltuieli mai mari? Ha, ha, ha.

Exporturi nete. Subiect inchis de asemenea, Romania e importator net, producem putin si importam mai totul, chiar si legume si fructe.

Cum n-am obtinut plusuri la nici unul din elementele ecuatiei de mai sus, vede cineva vreun motiv de crestere pentru PIB-ul Romaniei in 2010-2011 ?(a, da, domnul Videanu, care spere in reluarea creditarii…).

E clar de ce am crescut in perioada 2004-2008. Consum pe credit, remiteri, investitii straine in expansiune pe seama gradului redus de indatorare la nivelul gospodariilor si a salariilor inca mici, cheltuieli guvernamentale in crestere, toate trei compensand exporturile nete tot mai negative. E la fel de clar de ce nu vom mai repeta figura curand.

Ce ramane de facut? Sa traiti! Bine?

vineri, 28 mai 2010

Esti bugetar cu datorii la banci? Spune-le Pa! pe motiv de forta majora!

Taierea de salarii si pensii operata cu mare curaj de micul Mop din mana Presedintelui Basescu se bazeaza pe articolul 53 din Constitutie. Care afirma ca "exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. Masura trebuie sa fie proporţionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii".

Asa deci, masura trebuie sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu (nu poti sa tai 25% de la cel cu 10.000 lei si numai 2% de la cel cu 800, ca nu se mai incadreaza in acest articol operatiunea de taiere a cheltuielilor bugetare cu barda), iata de ce nu se reduce fondul de salarii cu 25% cum doreau oamenii de bun simt ci fiecare angajat pierde un sfert din retributie, indifferent de competente si rezultatele anterioare. Ce sa-i faci, asa se intampla cand trebuie sa te prevalezi de forta majora pentru a echilibra excesele si inconstienta in ceea ce priveste administrarea banului public pe care tu insuti le-ai tolerat si practicat.

Vreau insa sa va sugerez ceva. Daca taierile de salarii si pensii reprezinta un caz de forta majora, de ce nu ar invoca toti cei care se confrunta cu scaderea veniturilor acelasi caz de forta majora cand e vorba de plata ratelor la credite? Eventual in justitie? Sunt sigur ca bancile vor intelege situatia, din moment ce baba Leana, care isi pierde 100 din cele 700 de lei din pensie este rugata official sa o faca. Putina solidaritate domnilor bancheri, restantierii se confrunta cu o situatie de forta majora, asa cum si dvs va confruntati cu una cand a trebuit sa fiti salvati din bani publici. Avand in vedere ca aceasta criza vi se datoreaza in exclusivitate, ce va costa sa mai inchideti ochii? Oricum veti fi salvati de faliment oricate excese veti comite in viitor, fiind in general prea mari pentru a fi lasati sa va prabusiti. Incepeti deci cu un exces de marinimie, chiar daca vi se pare o munca supraomeneasca. Fiti solidari!

joi, 27 mai 2010

Cum panseaza cursul ranile bugetarilor

De vreo doua zile incoace, moneda nationala se simte mai bine, are un tonus mai optimist in fata euro de parca chiar am asista la V-ul domnului Isarescu. Chiar si marti, cand panica dadea tarcoale in piete iar la bursa erau scaderi de 9%, leul se aprecia imperturbabil. Si-au recapatat investitorii straini increderea in Romania dupa masacrarea pensiilor si strangerea curelei la salariatii bugetari? Sigur, si marmota invelea ciocolata in staniol.

E pur si simplu o masura de prevedere a BNR care sa asteapta ca numarul restantierilor sa creasca, odata cu scaderea veniturilor unei mari parti din familiile romanilor, asa ca pune umarul la "stabilitatea sistemului fiananciar" si apreciaza leul vanzand niste euro. Pentru ca, sa nu uitam, cele mai multe credite nu sunt in lei.

Acum, ma puteti intreba cum se face ca sunt sacrificati din nou exportatorii intr-o tara cu economie in moarte clinica, tara ce depinde atat de mult de importuri, o tara in care s-au facut deja imprumuturi pentru a oferi o gura de oxigen bancilor (s-au redus rezervele minime obligatorii iar sumele astfel eliberate au fost acoperite de banii de la FMI)?

Si acum ce-ati vrea, sa aibe bancile incidente de neplata in crestere, provizioane sporite, profit mai mic, etc? Pe ce lume traiti? Cine manevreaza banii, cine are cele mai mari profituri si cel mai puternic lobby din lume? Industria de pescuit cumva? Cat o sa tina figura?

Mai vorbim spre sfarsitul anului.

miercuri, 26 mai 2010

Merita investit in propriile actiuni ale BVB? Eu zic ca nu

Bursa se pregateste de listare, ocazie cu care se deretica prin bilanturi, se sterge praful, s-au dat dividende actionarilor desi existau pierderi din activitatea de baza, etc. Uitandu-ne la traiectoria pietei in ultimii 15 ani, la numarul de investitori activi, costurile de tranzactionare si ofertele burselor regionale eu n-as paria pe termen lung pe actiunile BVB desi, cu atatia “market-makeri” la dispozitie, evolutia cotatiilor dupa listare poate fi pe termen scurt ascendenta.

La inceputul verii am putea vedea primele tranzactii cu actiunile BVB (CNVM a avizat pe 18 mai listarea), moment asteptat cu nerabdare de SSIF-urile care detin feliute de diferite dimensiuni din tortul bursei. Cum am asistat la tot soiul de previziuni super-optimiste privind viitorul bursei in ultimii ani contrazise relativ repede de evolutia din teren, eu raman foarte rezervat in ceea ce priveste recomandarea acestei investitii. Va amintiti ca in urma cu aproximativ 5 ani, pe cand presedintele asociatiei brokerilor era Siminel Andrei iar presedinte al bursei tot Stere Farmache, exista un plan ambitios de dezvoltare care urma sa faca bursa autohtona “cea mai atractiva piata din regiune”, cu tranzactii impresionante si instrumente variate oferite investitorilor?. Ma rog, s-a incercat genul de prognoza care se “autoindeplineste” dar ratarea fuziunii cu bursa din Sibiu din cauza orgoliilor marunte si autoevaluarilor fanteziste, pierderea startului pentru intrarea in actionariatul BVB a unei burse regionale puternice (precum cea de la Warsovia) si, nu in ultimul rand, iesirea Morgan Stanley cu pierderi consistente, spun destul de multe despre perspectivele bursei locale. Grupul american si-a lichidat astfel la inceputul anului participatia de 2,7% pe care o detinea la Bursa de Valori Bucuresti (BVB), dupa ce in martie 2009 a renuntat la pachetul majoritar de actiuni la HTI Valori Mobiliare. Morgan Stanley cumparase la inceputul lui 2008 doua pachete de cate 1,3% din actiunile BVB de la WBS Romania si H&C Securities din Iasi la preturi de 150 si 160 de lei/actiune, platind in total circa 5,5 milioane de euro. Valoarea tranzactiei de vanzare n-a fost dezvaluita dar cum in acel moment schimburile cu actiunile BVB se faceau la 30-40 lei pierderile marcate de americani sunt importante, prin raportare la investitia initiala. Morgan Stanley si-a scos la vanzare pachetul de actiuni detinut la BVB inca din noiembrie 2008 dar timp de un an nu a gasit comparator (cel care i-a “eliberat”in final din actionariatul BVB este tot un client al HTI Valori Mobiliare, Mircea Niculae Musgociu, care a devenit astfel printre cei mai importanti actionari ai bursei.
Dupa “dezertarea” Morgan Stanley, actionarii BVB au incercat sa atraga in compensatie ceva vedete locale pentru a puncta la capitolul vizibiliate, asa se face ca Ionut Popescu, directorul general al Fondului Proprietatea, cantaretul Tudor Chirila sau creatoarea de moda Irina Schrotter au devenit si ei actionari.
Pierderi operationale, profit mai mic decat fondul de salarii
Bursa va distribui în acest an un dividend brut de 1,023 lei/acţiune, după ce anul trecut acţionarii au primit cate 1,305 lei/acţiune. Fondul de dividende este astfel de 7,8 milioane lei, reprezentând 94% din profitul raportat, de 8,3 milioane lei. Anatomia profitului se compune in principal dintr-un castig de 11 milioane lei provenit din dobanzile primite la depozitele si titlurile de stat detinute si o pierdere operationala de 1,4 milioane lei din activitatea de exploatare, din cauza incasarilor reduse din comisioanele percepute la tranzacţii (in 2008, BVB a avut un profit de 5,4 milioane lei din activitatea de baza).

Pentru 2010, BVB a prins in buget un profit de 150.000 lei din activitatea de baza, luand in calcul o medie zilnica a valorii tranzacţiilor de 6,5 milioane de euro, mult insa peste ce s-a intamplat pana acum la bursa (profitul brut estimat este insa in scadere cu 40%, la 5,7 milioane lei, probabil din cauza scaderii intre timp a dobanzilor la termen). Bursa si-a planificat pentru acest an cheltuieli cu salariile de 8,2 milioane lei, cu 4,2% mai mari decat in 2009, deci mult peste profitul sau total estimat pentru acest an. Iar daca tinem cont ca dobanda bancara nu reprezinta decat un mic castig real in majoritatea cazurilor, randamentul depozitelor la termen fiind plasat doar putin peste inflatie, diminuarea valorii activelor prin distributia dobanzilor din depozite si titluri de stat sub forma de dividente pare evidenta. Oricum, cred ca acest lucru se intampla doar conjunctural, pentru a spori atractivitatea actiunilor in perspectiva listarii, si ca nu se va mai repeta anii viitori, cu atat mai mult cu cat in planul achizitiilor bursei este si un nou sediu. Caz in care randamentul la dividend va fi unul derizoriu sau nu se vor mai da dividende.

Una peste alta, actiunile bursei nu sunt o mare oportunitate, chiar daca pe termen scurt evolutia dupa listare poate fi pozitiva, avand in vedere “market-makerii” pe care ii are titlul respectiv la dispozitie, multe societati de brokeraj sperand sa-si poata vande cat mai scump actiunile pe care le-au primit cu ani in urma gratis

L-ati vazut pe dl Henning Ekuchen de la Erste? Salutarile mele!

Ieri, marti, 3 ceasuri rele, indicii bursei au cazut din pod, BET-FI pierzand aproape 14%. Am aruncat ieri la inchiderea sedintei un ochi pe performanele indicilor in 2010, si ce vad? BET-FI a scazut cu 24%, BET cu aproape 7% si BET-C cu doar 2%. Olala! Pentru BiETul FI care trecuse la un moment dat in forta de 30.000 de puncte, caderea la numai 18.000 e o performanta. Sigur, e o evolutie abrupta care lasa locul unor reveniri pe termen scurt, pentru a fi atrasa niste carne de tun proaspata in malaxor. Nu vreau sa vorbesc despre evolutiile macro care ar fi dus la acest fenomen de corectie generalizata pe pietele internationale, miscare la care BVB s-a raliat, ci despre cu totul altceva. Va amintiti aceasta prognoza de la inceputul anului?

"Romania are cel mai ridicat potential de crestere dintre pietele de actiuni din Europa Centrala si de Est, cu un avans estimat la 77% al indicelui BET in acest an, un factor determinant fiind scăderea aversiunii fata de risc, se arata intr-un raport al Erste Bank. Potrivit autorului raportului, Henning Ekuchen, desi cresterea se va menţine sub potential in intreaga regiune, se astepta totuşi ca pieţele din Europa Centrala si de Est sa raporteze valori mai bune decat zona euro in anul 2010".

Scriam atunci (12 ianuarie) in Pontul Zilei: Nu stiu ce raport au ticluit analistii lui Erste dar, un minim de respect fata de inteligenta investitorilor autohtoni i-ar fi obligat sa ofere variante. Sa spunem, in varianta A, in care economia globala devine amnezica si uita de orice fel de criza, datoriile oamenilor si companiilor dispar peste noapte iar statele isi acopera in mod miraculos deficitele fara sa apeleze la tipar si cresterea impozitelor, BET-ul nostru are un salt de 77%. Varianta B: economiile din regiune au un an mai bun ca 2009, dar departe de 2007, asa ca bursele cresc usor peste performanele PIB-urilor din regiune. Varianta C: programele de stimulare se retrag, dobanzile cresc, actiunile vin iarasi in bot. Or, fie nu exista variante iar baietii astia de la Erste chiar ne iau de prosti, or exista si scenarii alternative dar nu sunt pentru presa ci doar pentru anumiti ochi, presa fiind folosita ca de obiecei doar pentru a insufla un anumit sentiment in piata de care avizatii sa profite la timp.

Ei, suntem aproape de jumatatea anului si prognoza Erste merita o examinare. Eu rog frumos conducerea BCR, departamentul de comunicare (va salut domnule Cojocaru) sa imi spuna in ce mod sunt sanctionati analistii bancii cand prognozele lor dau serios cu oistea in gard? Li se taie din prime si bonusuri, iau amenda, li se da preaviz sau poate sunt pusi in genunchi pe coji de nuca? Aastept cu mare nerabdare raspunsul, atat eu, cat si investitorii care au cumparat poate cand BET-FI-ul era la 31.000 puncte si bifeaza deja o scadere cu 40% a portofoliului. In continuare, va las sa cititi finalul articolului meu din 12 ianaurie, care ramane actual sper eu, spre deosebire de analaliza domnului Ekuchen.


Cum de stiu analistii Erste ca BET-ul o sa creasca cu exact 77% in 2010? Au formule de calcul? Au. Au grafice frumos colorate? Au. Scriu ei frumos concluziile in pagina, cu aliniat la stanga? Scriu. Si atunci, ce nu ne convine? Un singur lucru, faptul ca publicului i se livreaza mai mereu varianta optimista si nimeni nu pare sa-si mai aminteasca de rateurile lor trecute. Noi am cautat si alte analize interesante ale Erste, si iata ce gasim in martie 2008 (preluare din Saptamana Financiara): "Si analistii Erste Bank sustin perspectivele bune ale sectorului financiar romanesc, estimarile acestora pentru 2008 si 2009 plasand Banca Transilvania (TLV) si BRD printre cele mai bune investitii din sectorul bancar european. In conditiile in care valoarea medie a PER estimata pentru 2008 este de 14,9, pentru titlurile BRD nivelul este de 11,6. In plus, pretul-tinta inaintat de analistii Erste Bank pentru BRD este de 24,86 lei/actiune pe termen de un an, cu 24,3% mai mare decat cel actual. Desi pentru titlurile TLV cresterea estimata de analistii Erste este de 10,4%, exista potential, mai ales ca banca mai are perspective de crestere ca urmare a dimensiunii sale mai reduse si a posibilitatii de a fi preluate. In contextul actual, "bancile romanesti BRD-GSG si Banca Transilvania, precum si banca sarba AIK Banka sunt cele mai bune alegeri", sustin analistii Erste". Ei bine, stiti ce s-a intamplat in urmatorul an cu cele mai bune alegeri.

Stiti ce inseamna o crestere de 77% de la valorile actuale ale BET? Ca indicele merge la 9.000 de puncte, cu doar 10% si ceva sub maximul sau istoric din 2007. Mai stiti si ca ponderea cea mai importanta in indice o au bancile, da? Ei bine, in conditiile in care profiturile bancilor romanesti s-au prabusit in 2009, sub povara provizioanelor, in conditiile in care numarul de interogari la Biroul de credit scade la fel de dramatic pentru ca oamenii s-au desteptat si nu mai vor sa auda de imprumuturi, in conditiile in care economia care duduie ia acum credite pentru salarii si pensii, ei bine in aceste conditii discountul imaginat de analistii Erste fata de varful bulei speculative bursiere autohtone este de NUMAI 10%???

In definitiv oameni buni, la ce va asteptati citind o analiza? Ca radiografia trecutului sa se potriveasca manusa viitorului? Stiti bine ca nu se intampla asta, altfel n-am mai avea crize si cicluri economice. Viitorul e pana la urma o creatie colectiva si nimeni nu vede in detaliu toate fortele implicate pentru a deduce unde se indreapta rezultanta. De ce mai fac totusi analize? Pentru ca si oamenii de la research trebuie sa ia un ban, si pentru ca exista inca destui prosti care sa le ia de bune ajutandu-i pe destepti sa marcheze niste profituri. Si mai exista un motiv, pe care il scriu cu majuscule. PERCEPTIA GENEREAZA REALITATEA. Poate intelegeti de ce sunteti bombardati zilnic cu stiri optimiste, de ce va sunt facute injectii prin media pentru colorat realitatea in roz. Concluzia care se incearca sa va fie inoculata acum este: "lucrurile revin la normal, consumati, va rog, consumati, uitati de gunoiul din banci, uitati ca ati platit chiar voi pentru linistea bancherilor".

Inca doua lucruri. Discutand cu unul si cu altul, analisti de prin banci dar mai ales societati de brokeraj a reiesit o concluzie dureroasa (pentru client). Credeti ca se pleaca de la premize, se introduduc in ecuatie variabilele, se fixeaxa datele problemei si apoi se ofera o estimare de pret? Fals dragii mosului. De cele mai multe ori analistii pleaca direct de la rezultatul dorit, la sugestiva expresa a sefului. De exemplu, stiu ca SIF 5 ar fi bine sa dea din analiza lor cu un target price de 3 lei sa zicem, apoi incep sa discounteze, sa aplice formule, sa traseze graficele pentru a obtine evident un raport "corespunzator", cu "buy" pana la 3 lei.

In final vreau sa fac eu insumi un raport-fulger pentru actiunile Erste Bank pentru 2010. Presupun in prima instanta ca fiintele verzi si simpatice care ne viziteaza din Sirius au descoperit recent fericirea pe datorie si vor dori sa se imprumute de la prietenii austrieci, recunoscuti pentru bunele servicii bancare in intreg Universul. In plus, mai e loc de crestere si prin Insula Mare a Brailei, slab bancarizata. Recomandarea mea pentru actiunile Erste este deci de buy cu target de profit de un trilion la suta (ce mai sunt si trilioanele astea, vedeti cat de usor se fac prin America). Raport pe care ma fac ca il scap pe jos cand chem niste ziaristi sa le arat ce bibelouri mi-am luat din Bora Bora. Buun. Acum, mai am si variantele B si C, cea mai dura dintre ele explicand pe larg ce se intampla in cazul in care criza financiara revine, tiparul nu mai face fata iar prin zona sunt niste banci super-leveregiuite. Ma rog, de variantele B si C au uitat cretinii aia doi de la ziar sa intrebe, fiind prea ocupati sa se indoape cu fursecuri.


PS: Armatele stau acum fata in fata. In coltul rosu, cei putini, lumea financiar-bancara si retailistii de toate culorile, cu armata lor de analisti tocmiti, presa flamanda dupa ultimele farame de publicitate, lobbysti care stiu cum sa hraneasca politicienii si oficialii de toate rangurile. In coltul albastru, cei multi si prostiti de tabloide si reality-show-uri, haituiti la joburi din ce in ce mai acaparante si impovarati de datorii-legiunile de cosumatori. In curand goarnele vor suna atacul (citeste ultimele raportari trimestriale, PIB-urile cresc, economiile isi revin, bla, bla) iar cei putini se vor repezi din nou asupra celor multi incercand sa-i convinga sa mai ia un imprumut, sa mai cumpere un nimic inutil, sa isi mai cedeze o felie de viitor. Va merge si de aceasta data? Voua ce va spune intuitia, acea voce interioara careia ar trebui sa-i acordati mai mare autoritate decat tuturor baltazarilor, isarestilor, libocorilor, goldman sacsilor si analistilor lui Peste? Eu citesc si aud pareri tot mai clare si vehemente care cer o schimbare radicala a regulilor, normelor, reglementarilor. Intuitia imi spune ca minciuna si manipularea vor fi tot mai greu de acceptat, ca modelul termitelor consumeriste, lacome si egoiste se va vinde mult mai greu. Ce parere aveti?

(articol integral la http://www.baniinostri.ro/Raport-Actiunile-Erste-vor-creste-cu-un-trilion-la-suta-Sau-banca-va-da-faliment--p289.html)

duminică, 23 mai 2010

Argentina, un model de succes

Sfarsitul anilor ’80 aduce doua scandaluri majore: criza asiatica si falimentul Long Term Capital Management. La doi ani se sparge bula dot-com. Pentru ca economia americana sa nu cada in recesiune, Greenspan taie dobanzile pana la 1% punand bazele bulei imobiliare si crizei subprime care va incepe in 2007. Pierderile bancilor care s-au legat intre ele prin produse toxice avand la baza ipoteci cu valoare indoielnica face Guvernele sa apeleze la bani publici (vezi conceptul “too big to fail” si tot soiul de programe “TARP”, ultimul de 1 trilion de dolari adoptat in euro-zone). Acum deficitele publice sunt astronomice si nu pot fi serios reduse pentru a nu fragiliza revenirea economica iar dobanzile de politica monetara au fost din nou taiate. Orice crestere a dobanzilor face nesustenabil serviciul datoriei publice, mai ales in conditiile in care in economiile dezvoltate datoriile se apropie de 100% din PIB. Iar mentinerea dobanzilor la 0-1% alimenteaza periodic noi bule speculative. Un echilibru tot mai instabil, nu?

Sa luam o tara ipotetica, cu o datorie de 70% din PIB. Sa presupunem ca la un moment dat, dobanzile pe care le plateste la bondurile emise ajung la 10%, cam ce patise Grecia inainte de planul de ajutorare. Cheltuielile cu sericiul datoriei urca la 7% din PIB. Sa presupunem ca economia in cauza genereaza venituri de 30% din PIB, cam ca pe plaiul nostru mioritic. Din 30% platesti 7% doar pentru dobanzi, deci aproape un sfet din venituri. Nici nu mai pomenesc de faptul ca economia in cauza functioneaza cu un deficit de vreo 7% si va trebui sa imprumute suplimentar pentru a putea plati salarii si pensii. Orice crestere de taxe sau taieri de salarii/pensii dinamiteaza consumul si, dupa o crestere temporara a veniturilor, urmeaza relativ repede o scadere a acestora. Prin urmare PIB-ul scade, ponderea datoriilor creste. Vedeti vreo cale de iesire de aici?

Bill Bonner vorbeste in “A Successful Collapse” (vezi www.dailyreckoning.com) despre falimentul Argentinei. In 2001, dupa ample programe de ajutorare, tara intra in faliment lasand in aer bonduri in valoare de 100 miliard dolari, cel mai mare default din istorie. Asta n-a insemnat insa sfarsitul lumii pentru cetatenii sai, chiar daca si-au pierdut in inflatia ce a urmat 2/3 din economii. Viata si-a urmat insa cursul, clasa medie s-a mai subtiat dar tara pare azi, la aproape 10 ani de atunci, destul de agreabila turistilor. La mijlocul lunii mai, Argentina a facut un gest istoric: le-a oferit sansa creditorilor sa isi recupereze cam 30 de centi la un dolar din sumele plasate in bonduri in momentul colapsului, schimband vechile titluri de valoare in unele noi. “Acceptati asta sau va puneti pofta in cui pentru totdeauna” le-a soptit guvernul Kirschner si se pare ca destui vor accepta aceasta ultima palma pentru a mai recupera ceva. Spre deosebire de persoanele fizice, statele nu pot fi executate insa silit iar guvernul argentinian, dupa aceasta masura “generoasa”, pare gata sa reintre in pietele internationale, asteptand cuminte ca investitorii sa uite pataniile trecutului pentru a putea sa-si repete greselile in viitor. In definitiv, vina nu e a celui ce ia, ci a celui ce este suficient de credul sa dea.Apropo, cum s-or simti acum pensionarii ale caror fonduri de pensii au imprumutat Argentina? Dar cei care au “expunere” pe Grecia? Dormi mai departe linistit, asociatia fondurilor de pensii vegheaza!

joi, 20 mai 2010

Cum am devenit sclavii datoriilor si am invatat sa ne placa asta

Va prezint astazi un eseu extraordinar -How We Became Debt Slaves (And Learned to Love It)- scris de Gordon Arnaut, un fost inginer in industria aerospatiala pentru site-ul Information Clearing House. E vorba de industria financiara, dimensiunile pe care a ajuns sa le ocupe si modul in care ne afecteaza asta viata.

“Sectorul financiar din SUA si alte tari vest-europene ocupa in prezent aproximativ o treime din PIB. Este mai mult decat orice industrie si aproape egal cu totalul cheltuielilor guvernamentale, din plan militar, al serviciilor sociale, educational si sanitar, din infrastructura, etc. Daca ne uitam la profiturile corporatiste veti observa cum sectorul financiar inghite o felie de tort chiar mai mare, cam 40%.

Industria financiara controleaza aceste tari. Face cei mai multi bani, decide cine ii merita si cine nu cand vine vorba de imprumuturi, contribuie cel mai mult in campanile electorale. Acum, Joe si Jane se pot intreba ce este in neregula in a avea o industrie financiara prospera? Problema este ca sectorul financiar nu este o industrie potrivit nici unei definitii traditionale. Sectorul financiar nu creaza bunastare, ci extrage bunastarea din economia reala prin dobanda. Asa ca, daca sectorul financiar reprezinta o treime din PIB, inseamna ca noi toti suntem cu o treime mai saraci decat ar trebui sa fim.

Va puteti imagina sectorul financiar cufundat in economia reala ca un parazit-spunea Michael Hudson, professor de economie la Universitatea din Missouri. Lucrul essential la acest parazit nu este numai ca isi extrage hrana de la gazda sa. Parazitul in cazul nostru a preluat controlul si asupra creierului acesteia, pentru a o face sa creada ca este parte a economiei, parte a corpului gazdei, ca este de fapt e chiar un soi de copil al gazdei si trebuie protejat. Si chiar asta se face cu sectorul financiar astazi.

Asa se explica de ce multi oameni actioneaza mai mult in interesul bancilor decat in propriul lor interes financiar. Luati in considerare de exemplu ca locuinta in care stati a fost obtinuta prin intermediul unui imprumut de la banca. Daca ati imprumutat 150.000 dolari pentru a va cumpara casa veti plati inapoi 400.000 pana la scadenta, timp de mai multi ani. Daca va veti cumpara o masina cu 20.000 dolari, aproape jumatate din suma in cauza reprezinta costurile acoperirii dobanzilor pe care producatorul de masini trebuie sa le plateasca la randul sau bancii in contul imprumuturilor contractate pentru a o produce si a o scoate pe piata.

Nu trebuie sa fiti deci oameni de stiinta pentru a vedea in ce directie curg banii. Cele 33 % din PIB cat reprezinta felia de tort detinuta de industria financiara (cam 5 trilioane dolari) vine direct din buzunarele noastre, cei care cosuma produse sau acceseaza creditele furnizate de banci. Trebuie sa va puneti deci intrebarea: in ce punct acest parazit financiar va drena atat de mult sange din gazda sa incat aceasta sa se imbolnaveasca si sa moara? Raspunsul la aceasta intrebare se contureaza chiar acum in fata noastra.

Asa numita Criza Financiara reprezinta convulsiile unui sistem nesustenabil, in care sectorul financiar a devenit prea mare pentru ca economia reala sa-l poata sustine. In urma cu 100 de ani ponderea sectorului financiar in PIB-ul SUA se scria cu o singura cifra. Pana in 1990 ajunsese la 20%. In ultimii 20 de ani a crescut cu 50%! In acelasi timp, economistii ne arata ca puterea de cumparare in termini reali a scazut. Va mai intrebati de ce?

Cum am ajuns in aceasta situatie? Cand sectorul financiar a incetat sa fie un ajutor pentru economia reala transformandu-se intr-un vampir? Chiar si regimul lui Hitler furniza imprumuturi ipotecare pentru tinerele familii aproape fara dobanda, cu o scadenta maxima de 10 ani si rate lunare nu mai mari de 1/8 din salariu mediu al unui lucrator. Iar noi, in aceasta societate “libera”, am ajuns la credite ipotecare pe 50 de ani! La munca silnica pe viata in folosul bancilor.

Am construit o societate a carei fundatie ideologica sta pe nisipuri miscatoare. Trebuie sa-i regandim principiile inainte ca intregul sistem sa intre in colaps. Banii au fost creati pentru a facilita schimburile comerciale, nu pentru a fi multiplicati ei insisi prin dobanda, asa cum spunea inca din vechime Aristotel.”

Cu atat mai mult cu cat bancile fabrica banii sub forma de credit, percepand dobanda pe un bun creat ad-hoc, printr-un artificiu contabil, si care nu le apartine de fapt, am adauga noi in final.
Textul integral poate fi gasit la:
http://www.informationclearinghouse.info/article25449.htm

miercuri, 19 mai 2010

Cele trei aripi ale partidului unic

Cum ar arata viata politica romaneasca daca PCR-ul n-ar fi sucombat la Revolutie ci s-ar fi divizat in, sa zicem, aripile Bobu, Verdet si Stefan Andrei care sa preia mostenirea Impuscatului? Securitatea s-ar fi aliniat cuminte pe gascute in fiecare echipa, invartitii de ieri s-ar fi orientat pentru a-si conserva statutul maine, oportunistii, fripturistii, grupurile de interese din partidul unic s-ar fi grupat echitabil in cele trei directii ocupand centrul, plevusca ar fi ramas la margini, pomanagii buni de manevrat in campania electorala ar sta ca si acum la coada, poate pica ceva macar odata la 4 ani. Ok, am visat destul. Vi se pare ca lucrurile difera substantial in democratie?.

Credeti ca exista posibilitatea reala de alegere intre gastile din PSD, PDL si PNL? Avem partide fara viziune pentru economie si societate dar cu o clientela flamanda care trebuie satisfacuta, doctrine de fatada care permit migrarea fara scrupule intre partide, transferuri incurajate de altfel prin politica de aliante. Toate combinatiile posibile de partide s-au perindat la Guvernare, cu eficienta sau mai bine zis lipsa de eficienta relativ egala. Toti au dat vina pe greaua mostenire punand umarul la viitoarea grea mostenire pentru urmatoarea guvernare. Suntem insa noi singurii “binecuvantati” cu nevertebrate, termite si amibe in politica? Au alegatorii din tarile dezvoltate mai multe optiuni? Nu va grabiti prea tare.

Nu stiu ce diferenta exista in mod real intre republicani si democrati in SUA, stiu insa ca lobby-ul bancar a fost la fel de eficace in ambele directii in aceasta perioada, dovada bail-out-urile care au curs pe banda rulanta. Oriunde te uiti prin Europa, 2-3 partide care difera prin denumire dar sunt unite prin interese comune la varf fac din cand in cand rocada la putere dand impresia maselor ca au votat “schimbarea”. Gastile de interese care le propulseaza si sprijina stiu ca vor avea mai devreme sau mai tarziu o parghie eficace pentru accesarea banului public ori o scurtatura legislativa spre buzunarul cetateanului asa ca nu fac nici o tragedie daca stau o tura pe bara, cat la putere se afla “adversarul”. Lor le apartin de altfel principalele vehicole media si pot face cum vor agenda publica astfel incat subiectele si persoanele incomode sa nu penetreze sistemul sau sa fie discreditate atunci cand devin amenintatoare pentru acesta.

Ce s-a schimbat din perspectiva electoratului fata de 1989? Exista iluzia bunastarii data de consumul pe credit. Din acest motiv nici nu pot fi luati inapoi banii in plus acordati bugetarilor si pensionarilor intre 2004-2008. Sunt deja la banci! Exista apoi incomparabil mai mult circ, se face mai multa economie in ceea ce priveste mijloacele de coercitie si supraveghere. De ce ai intretine un aparat imens precum Securitatea cand poti adormi spiritul critic si simturile cu presa tabloida, reality-show-uri, industria sexului, etc? Exista libertatea cuvantului dar si un zumzet infernal din care cei multi cu greu disting manipularile de apelurile oneste la o schimbare de substanta. Exista proprietate privata dar si o polarizare extrema in societate.

Averi care in Occident s-ar face in generatii au fost adunate de Patriciu, Vantu &Co in mai putin de 20 de ani, speculand scurtaturile spre activele statului oferite cu generozitate la pret de dumping ori portitele din legislatie create special pentru ei. Exista libertatea de alegere dar lipsesc alternativele pentru o alegere reala, exista liberatea de asociere …la una sau alta din gastile deja formate care controleaza exploatarea resurselor, puterea de decizie, emiterea de opinii. Avem in sfarsit totalitarismul soft, de consum. Big Brother in loc sa faca bau! dupa colt te bate prieteneste pe umar, iti da un credit, te duce la mall, la bordel, te lasa sa-ti faci cruce dupa si chiar sa te joci cu stampila. Brave New World.

Solidari in fata Crizei!

Indemnul stahanovist de mai sus apare de cateva emisiuni bune in spatiul de emisie al acestui Goebbels autohton care a devenit Radu Moraru de ceva vreme. Omul are si solutii, renuntarea la salarii din partea demintarilor si parlamentarilor, o masura de un populism feroce, care n-ar aduce in mod real prea multi bani la buget fiind vorba in definitiv de mai putin de 1.000 de oameni care ar trebui sa renunte la venituri (recuperandu-le probabil repede prin trafic de influenta si votarea unor legi tintite pentru anumite grupuri de interese economice, dar asta ii scapa lui Raducu). Cum taierea salariilor si pensiilor e greu de digerat indiferent ce simpatii politice ai, in deturnarea nemultumirii publice pune umarul mai nou si Realitatea TV, o televiziune care ne-a obisnuit sa dea o mana de ajutor echipei Basescu cand are mai mare nevoie, desi pozeaza de regula in voce critica. Si nu se poate sa nu va amintiti de cazul Nicolae Popa, mana dreapta a lui SOV, gata-gata sa fie adus in tara dupa alegeri cum se lauda administratia prezidentiala si cum aplaudau asta o droaie de naivi care nu intelesesera trocul facut cu Vantu in campanie (invitarea lui Geoana la resedinta Vantu, cu o zi inainte de alegeri, sosire filmata profesional de oamenii din trustul Realitatea, ce lovitura de maestru!).

Acum trusturile pro-Basescu scot din palarie argumentatia ziarului Azi din timpul Pietei Universitatii. Citesc de pilda in Evenimentul Zilei “Cum s-a deghizat PSD in cetatean nemultumit”. Nu contest faptul ca partidul lui Ponta da o mana de ajutor cu logistica sindicalistilor care vor sa se deplaseze la Bucuresti, e posbili, dar de aici pana la a transforma nemultumirea taierii veniturilor in simpatie de partid, e cale lunga. Ca or fi si simpatizanti PSD in Piata Victoriei de azi, nu contest, dar oricine trage cu urechea la ce se mai discuta la piata si prin transportul in comun intelege ca nu e vorba de “drogati, agenturi si golani”, ca sa ne intoarcem la etichete din Piata Universitatii, ci de oameni indignati care au fost mintiti in ultimul an ca economia isi revine in 2010, ca nimeni n-o sa le umble la salarii si pensii, ca nu vor contribui cu “nici un leut”, vorba lui Boc, la rambursarea imprumutului FMI, etc. Daca vom avea si provocari, tentative de manifestari violente (ca tot se da de ceasul mortii PDL-ul aratandu-ne pisica iar televiziunile l-au scos la tanc de la naftalina pe Miron Cosma pentru a sugera mentalului colectiv asta), chiar ca ne intoarcem la arsenalul media al anilor ’90, semn ca istoria se repeta repede in Romania. Ar urma desigur ca PDL-ul sa aiba soarta PNT-ului pentru ca ciclul sa fie complet.

Mai trebuie sa spun in incheiere ca i-am iertat lui Mircea Badea, pentru emisiunea de ieri, toate stridentele partizane din ultimii ani. Daca tot ne intoarcem in aceste zile cu aproape 20 de ani in urma, Badea si-a amintit ca imediat dupa realegerea sa ca presedinte in 2000, Iliescu declarase ca il sprijina la sefia BNR pe Misu Negritoiu. A diua zi-stupoare!-un om cu experienta sa politica facea inexplicabil pasul inapoi, afirmand ca tot Mugur Isarescu ar fi mai nimerit, dovada ca licuricii cei mari sunasera apasat in noaptea care despartise cele doua declaratii. Sigur, sa nu se inteleaga ca Misu Negritoiu venea de pe alta planeta,tot din sistem provenea chiar daca nu juca in aceeasi echipa si nu facea parte din acelasi club ( de la..Roma) cu Benerel Masonescu. Totusi, viteza de reactie a baietilor a fost remarcabila, ca si replierea instantanee a Puterii autohtone. Ma rog, vezi si povestea imprumutului de la FMI, contestat intai vehement de autoritati apoi aceptat ca centura providentiala de siguranta dupa ce au fost urechiati la nivelul superior, transnational, de decizie, ca niste elevi indisciplinati. Ocazie cu care impertinenta adolescentina romaneasca s-a transformat oportun in servilism balcanic globalizator.Aferim!

PS: Fara nici o legatura, un articol interesant despre lumea financiara gasiti mai jos:

http://www.informationclearinghouse.info/article25449.htm

luni, 17 mai 2010

Dinu Patriciu, fata urata a capitalismului romanesc

Cel mai bogat roman si singurul care apare in topul Forbes al miliardarilor in 2009, cu o avere estimata la 1,8 miliarde dolari (locul 397 din 739), a gasit se pare o reteta sigura de castig si in vreme de Criza. Solutia Patriciu pentru scaderea psihologica a consumului la vreme de taiat salarii si pensii si crestere in perspectiva a fiscalitatii este deschiderea unei retele de agentii de pariuri (14 agentii pentru inceput cu brandul Bet Arena Cafe dupa cum relata vineri Ziarul Financiar). Calculul miliardarului pare bine facut, de vreme ce disperarea te impinge la solutii extreme: o demonstratie, o gaina subtilizata vecinului, un pariu ca banii de lapte ai celui mic, cine stie de unde sare iepurele cu lozul cel mare? Iar in situatia in care a ajuns economia romaneasca, pariurile, variantele de bingo ori loteria ies din sfera de divertisment ("cumpar niste adrenalina pentru sfarsitul saptamanii sub forma unui billet") si se transforma in paiul de care se agata multi innecati...economic, niste "investitii" in speranta care te tine in picioare inca o saptamana. Sigur, in vremuri de recesiune, alaturi de pariuri si loterii, o varianta castigatoare ar fi fost si prostitutia, dar conu Dinu se limiteaza din fericire la sponzorizarile din politica, adica la varianta soft si legala a respectivei indeletniciri milenare.

Cum si-a facut banii domnul Patriciu? A cumparat "avantajos" o rafinarie fosta de stat, a fost pasuit cu plata datoriilor acesteia pana in 2010, a vandut-o apoi foarte bine nu inainte de a se juca putin la bursa cu actiunile ei (motiv pentru care este judecat inca pentru acuzatii de manipulare a pietei) iar cazahii care au preluat-o au ramas brusc brusc fara bani si solicita din nou esalonari, ca statul roman e baiat de comitet si permite asta chiar si cu pistolul FMI la tampla. Este libertarian convins, sustine rolul minimal al statului si privatizarea tuturor activelor sale, eventual la preturi de nimic, pentru a le da ocazia unor investitori inventivi sa le revanda cu preturi astronomice dupa ce le-au "eficientizat", o reteta pe care a brevetat-o de altfel chiar el.

Ce il mai mana acum in lupta pe conu Dinu Patriciu? Are bani pentru cateva zeci de generatii, ar putea sa duca o viata contemplativa, sa calatoreasca, sa pozeze in guru de business scriind carti ori sa investeasca pentru ridicarea nivelului de constiinta al concetatenilor sai (sa nu imi pomeniti de cartile Adevarul, omul vinde aici un pret de 10 lei si nu o carte, dovada ca nivelul operelor comercializate impreuna cu ziarul nu il depaseste pe cel al lecturilor obligatorii pentru liceu; pariez ca cei care le cumpara le iau "la metru" ca sa isi umple uniform rafturile goale ale bibliotecilor iar daca omul n-ar viza o pozitie ultra-dominanta pentru trustul sau de presa probabil ca n-ar apela la astfel de accesorii). De ce mai vaneaza si acum profitul (valabil si pentru Tiriac, care ocupa la un moment dat un imobil de protocol la un pret de 2 lei si care i-a tratat pe mici actionari ai bancii sale la fel de elegant cum s-a purtat Patriciu cu cei ai Petromidia, demonstrindu-le pe viu cat de abstract e cuvantul "dividend")? In definitiv, cat de MULT inseamna SUFICIENT pentru astfel de oameni? Cat de mult sa fi flamanzit intr-o viata anterioara pentru a-si dilata atat de tare instinctul de acumulare? Cat de mare sa-ti fie ego-ul ca sa-ti doresti posesiuni fabuloase doar pentru a-i da mai mare greutate, consistenta, credibilitate?

Sunt fericiti astfel de oameni (puneti-l pe lista si pe Vantu)? Sunt fericiti gambler-ii? Au fara doar si poate momentele lor de fericire, cand mai dau o lovitura si-i culeg roadele, cand banii pe care ii fac le confirma (cred ei) valoarea in ochii membrilor grupului fata de care vor sa epateze. In restul timpului fac mereu alte planuri, alta zbatere, noi surse de stress, alte "provocari" care ii rod saptamani si luni intregi. O forma de dependenta de care nu se pot smulge. Sunt "posedati" de acest joc de monopoly cu posesiuni reale, indifferent cate piese acumuleaza. Stiu ca majoritatea isi doreste banii lor, dar cati le-ar prelua bucurosi si lumea interioara? Bogatia e o stare de spirit in primul rand si daca nu te poti bucura de ea in timpul vietii, degeaba ajungi cel mai bogat din cimitir dupa moarte.

duminică, 16 mai 2010

Studiu de rentabilitate: actiuni BRD vs gaini de curte

Cu actiuni BRD sub cap astepti amortizarea investitiei din dividende cam 50 de ani. Gaina mea pestrita, Poliana, si-a acoperit banii in numai patru luni, facand disciplinata cate un ou pe zi (cu alte cuvinte PER-ul Polianei ar fi de 0,3 daca as dori sa ma laud cu ea pe Rasdaq). Se poate extinde comparatia cu actiunile si la alte active mai mult sau mai putin“imobile” dar tranzactionabile gen vaci ori rate, cu alte cuvinte, Ferma Animalelor Listate?

In urma cu vreo cinci ani, cand jucam ping-pong cu cativa brokeri de la Intercapital, in pauzele dintre seturi, auzeam cate o mantra de inviorare: “ai actiuni, beneficiezi de o parte dintr-o afacere, fie cat de mica, ai dreptul la profit sub forma de dividende, poti ridica pliscul (pardon Poliana!) intr-o Adunare Generala a Actionarilor”, etc. Asa sa fie oare? Teoretic e chiar asa, dar practic ai investi intr-o afacere de familie stiind ca iti vei recupera banii din dividendele incasate anual abia …generatia urmatoare, cum se intampla acum la BRD, unde dividendul e mai putin de 2% din pretul actiunii? Eu unul nu m-as mai simti deloc… cocos in casa dupa o asemenea intreprindere. Ce ar fi sa comparam actiunile cu investitiile mult mai domestice si conservatoare, de pilda cele de prin gospodarie?

Tudorica si actiunile gratuite
O gaina costa cam 30 de lei. In perioadele de raportari bune face cam un ou pe zi, iar la 0,5 lei/ou ecologic, ajungem la incasari lunare de 15 lei. Consumul e minim, ce gaseste prin curte plus maxim 1,5 kg de seminte de floarea soarelui, sau grau pe luna (6-7 lei). Mai bea si apa (nu apa plata!), trebuie sa ii faci curat din cand in cand dar, daca cand se transforma in closca demareaza operatiuni de majorare a capitalului foarte profitabile. Sigur, Poliana il tine in spate din perspectiva investitorului si pe Tudorica (virgula) cocosul, care aparent nu produce nimic. Aici pot extinde comparatia Poliana-BRD la una speciala, Tudorica-TLV, presupunand ca Tudorica da ca si Banca Transilvania dividende sub forma de actiuni gratuite si nu cash. Una peste alta Poliana are individual un PER de 0,3 (investitia se amortizeaza din profit in 4 luni) in timp ce cuplul conjugal Poliana-Tudorica ar avea un PER de 0,6 (ma rog, vorba vine, Tudorica n-ar accepta monogamia nici cu cutitul la gat). Conculia? Victorie prin abandon in fata BRD cu PER-ul sau de 12.. Poliana face sa paleasca deci orice rasdaca mai rasarita din perioada 2005-2007, cand investitorii nu ajunsesera sa vaneze “nestematele”pietei secundare si nici nu numarau metri patrati de sub curtea fabricilor (plus bordurile), in ideea ca acestea vor fi preluate de rechinii imobiliari.

Ce “price to book” are o vaca?
In acest moment pentru o vaca fara pedigri se ofera cam 2000 lei. Sa presupunem ca aceasta e si valoarea la care taranii o au prinsa in contabilitate, P/BV egal cu 1, ca la o banca in perioada de criza. Iei 20 de litri pe zi, iti sunt cumparati in bataie de joc cu 2 lei/litru, platesti 500 lei cu intretinerea domnitei Violeta pe luna, rezulta un profit de 700 lei. Nu e deloc rau, PER-ul este in acest caz de aproximativ 0,3 (am presupus ca Violeta mai are si zile cand e indispusa), aproape de performantele Polianei. Sigur, daca introducem in ecuatie si taurul Viorel, rezultatul se dilueaza, precum in cazul anterior. Am si un calcul cu rate lesesti si SIF-uri, dar nu vreau sa va plictisesc suplimentar, plus ca in acest caz pietele sunt distorsionate de sistemul de tranzactionare pus la cale de diabolicul speculator Goldman Ducks.

vineri, 14 mai 2010

Ati mai primit un cutit in spate: dispare legea falimentului personal

Potrivit Mediafax, autoritatile s-au angajat sa nu promoveze legi care sa submineze disciplina in materie de creditare in cadrul memorandului incheiat cu FMI si UE. Cu alte cuvinte, o persoana fizica nu poate lua viata de la capat ca orice patron de afacere falimentara, trebuie sa ramana dator pe viata la banci, eventual dupa ce a fost si executat silit. Aparent fara legatura, vorbim si de Polonia si imprumutul sau de la FMI.

Asa amarata cum fusese conceputa legea insolventei persoanelor fizice (debitorul putea beneficia de stergerea datoriilor doar in ipoteza in care achitase deja 75% din credit si era in incapacitate de a mai plati) a incomodat totusi bancherii care au utilizat forta de negociere a...FMI pentru a obtine promisiunea neadoptarii sale. Aceeasi bancheri care fortasera mana statului pentru a obtine banii din rezervele minime obligatorii de la BNR, virament acoperit din fondurile eliberate de FMI, credit pe care il va plati insa contribuabilul autohton si nu ei (absolut penibila reimpachetarea amenintarii cu explozia cursului de schimb in ipoteza in care n-am fi avut "centura de siguranta": dl Lucian Croitoru, consilierul lui Mugur Isarescu, a pomenit din nou ieri de un curs de 6 lei/euro in respectiva ipoteza, asa cum o facuse si in urma cu an; ma rog, bizonul trebuie speriat periodic sa inteleaga utilitatea institutiei in cauza).

De ce numai Romania nu ar trebui sa aiba o lege a falimentului personal? De ce o firma poate falimenta cand afacerile nu-i mai merg, lasand creditorii cu buza umflata, si o persoana fizica trebuie legata de banca a la long? Cand se acorda un credit unui debitor cu sanse mici de a-l rambursa bancherul nu are nici o responsabilitate? Greselile marilor banci trebuie acoperite din buzunarul contribuabilului ("bailout" se spune parca) iar pentru cele ale debitorului platesc urmasii in vecii vecilor? Veti fi in continuare executati silit cand nu veti mai plati ratele si veti fi urmariti oriunde va veti angaja pentru a acoperi diferenta dintre valoarea casei din care ati fost evacutati si valoarea imprumutului pe care l-ati luat pe varful bulei speculative. Multumiti-le iubitilor conducatori, cei care au grija sa se ploconeasca in fata bancilor pentru a mai primi niste ciosvarte din care sa acopere salarii si pensii pentru a nu da socoteala in fata electoratului pentru lipsa reformelor si hotiile interminabile pe bani publici.

Ce este de facut? Cum mai spuneam, reduceti la minimum interactiunea cu bancile in viitor. Daca aveti un imprumut de nevoi personale fara ipoteca dar de valori mai mari (10.000 euro de exemplu), e bine sa va mutati bunurile imobile pe alt nume. Tranzactia se poate anula in instanta in urmatorii 3 ani, dar daca aveti probleme la job peste 4 si va treziti cu locuinta vanduta pentru a acoperi un debit de cateva mii de euro (s-a intamplat deja in mai multe cazuri)?

In final va invit sa facem inpreuna un exercitiu de logica. Va prezint selectiuni din trei stiri la date diferite si trageti singuri o concluzie. E vorba despre Polonia.

30 martie, Ziarul Financiar:
Economia Poloniei se afla intr-o "stare suficient de buna", astfel ca guvernul de la Varsovia nu trebuie sa-si extinda linia flexibila de credit primita din partea Fondului Monetar International, POTRIVIT BANCII CENTRALE POLONEZE, scrie Bloomberg. Aceasta linie de credit este diferita fata de imprumuturile acordate unor tari precum Romania sau Ungaria, in sensul ca poate fi accesata numai in caz de urgenta.

10 aprilie, Realitatea.net
Avionul la bordul caruia se afla presedintele polonez Lech Kaczynski s-a prabusit, sambata, la aterizarea pe aeroportul din Smolensk, in Rusia.Presedintele se afla impreuna cu sotia sa la bordul avionului, alaturi de 130 de persoane, printre care numerosi demnitari polonezi. Potrivit agentiilor de stiri, in avion se aflau si liderii altor doua partide poloneze, seful Statului Major si ministrul adjunct al Afacerilor Externe, Andrzej Kremer, si PRESEDINTELE BANCII NATIONALE Sławomir Skrzypek.

6 mai, Reuters
The extension of Poland´s flexible credit line with the International Monetary Fund will help the European Union´s largest ex-communist member protect its currency in the market turmoil, the finance minister said.The Polish government asked the reluctant central bank to support its request to extend the $20.5 billion (13.8 billion pound) credit line, which expired last week.Poland and several other countries received it to help weather the financial crisis a year ago."If the speculators see that we still have $20 billion at our disposal, then we shouldn´t see such a run from the zloty," Jacek Rostowski told reporters on Saturday.

Deci avem asa: un presedinte de banca centrala care nu vrea ca imprumutul sa mai fie angajat, presedinte al carui mandat expira in 2013 si care nu mai putea fi inlocuit pona atunci, un tragic accident aviatic, si un imprumut angajat in cele din urma, pentru a "descuraja" speculatorii. Nu stiu altii cum sunt, dar eu ma gandesc, vorba domnului CROITORU, ca am fi vazut un curs euro de 6 zloti daca nu se luau respectivii bani de catre polonezi.

Imi mai amintesc si de presedintele chilian Salvador Allende, pentru care s-a organizat o iesire la fel de spectaculoasa din scena, dupa care a inceput in forta liberalizarea tarii, sub comanda hienelor scolite de Milton Friedman. Asa se scrie istoria, plina de coincidente.

joi, 13 mai 2010

Solutie de criza: Sa nu faci ce zice popa, fa ce face popa!

Citesc si ma crucesc. Ia uitati ce comunicat vine de la Patriarhie via Mediafax:

"Consideram inselatoare opinia conform careia trebuie facute economii, inclusiv prin sistarea lucrarilor la lacasurile de cult aflate in constructie, deoarece prin edificarea unui lacas de cult se intareste solidaritatea si cooperarea dintre credinciosi, inclusiv intarirea vietii spirituale, care permite oamenilor sa depaseasca orice fel de criza, fara sa se autodemoleze, ajungand la deznadejde sau la dezumanizare. Potrivit reprezentantilor BOR, a opri lucrarile deja incepute nu inseamna doar restrangerea unei activitati cu scopul economisirii de bani, ci si o "consacrare a esecului" unui lucru bine inceput, cu speranta, dar nefinalizat."De aceea, tocmai pentru a depasi atat criza morala si spirituala, cat si pe cea financiar-economica actuala, consideram ca trebuie continuate lucrarile la bisericile aflate in constructie, chiar daca ritmul de executie va fi mai lent. In plus, continuarea lucrarilor de construire a bisericilor, ca si inceperea construirii altora, asigura noi locuri de munca si combate individualismul prin cultivarea spiritului comunitar de solidaritate sociala", se arata in comunicatul de miercuri al Patriarhiei Romane.

Adica toata lumea strange cureaua iar tagma preoteasca vrea in continuare bani de la buget pentru constructia de SRL-uri ale credintei cu plata la negru. Sunt prea dur? Vi se pare altceva biserica din colt decat o afacere personala a “parintelui”?.Poate nu vi s-a cerut de la obraz un tarif piperat la inmormantare/nunta/botez? Si nici n-ati auzit de preoti care sunt in stare sa lase mortul pe masa daca nu primesc cat cer? Foarte bine, daca vor popii sa continue cu miloaga la Guvern, sa primeasca in continuare alocatii pentru lacase de cult in care sa cultive “solidaritatea” in conditiile in care pensionarilor cu cateva sute de lei li se ia inflexibil 15%, propun sa ne dea bon fiscal la Biserica pentru orice achizitie de bun sau serviciu, de la lumanari la slujba pentru cununie!

Eu unul promit solemn sa monitorizez si actiunile Bisericii in vremuri de criza, care nu e numai spirituala. Ca n-am vazut cantine ale saracilor si lacasuri pentru orfani si vaduve pe banii Patriarhiei desi Slava Domnului, Bisericii i s-au inapoiat intr-o veselie bunuri si proprietati in ultimii ani. Ma rog, daca habotnicia oficiala functioneaza in vremuri de austeritate, va sfatuiesc sa va declarati gospodaria lacas de cult, de rugaciune, uniune spirituala, ma rog, ce se poate inventa, poate primiti o subventie, o reparatie gratis, ceva. Poate scapati si mai putin dramuiti de vamesii fiscali ai lui Boc. Daca v-ati intrebat nedumeriti cum se face ca Biserica ca institutie e prima la incredere in Romania (asimilata probabil cu...Dumnezeu) iar popii nu mai figureaza in topul increderii la categorii profesionale (conform ultimului sondaj realizat de Reader's Digest, romanii au votat 90% pentru piloti, 89% pentru pompieri si 84% pentru farmacisti), aveti in comunicatul Patriarhiei de ieri unul dintre raspunsurile posibile.

PS: Pentru ca presimt ca voi fi acuzat de ateism dupa postul de mai sus, vreau sa adaug ceva. Dumnezeu nu domiciliaza intre 4 pereti, oricum i-am boteza. Dumnezeu e in fiecare dintre noi, mai mult sau mai putin sufocat de orgolii marunte si vise de parvenire si daca nu-l descoperiti in mod real singuri, sunt sanse reduse ca un intermediar sa va ajute s-o faceti. Cu atat mai mult cu cat in Romania, in majoritatea cazurilor si in aceasta chestiune, se utilizeaza comisioane de intermediere mari la servicii de slaba calitate (ma refer la preotii cu vocatie de functionar)

miercuri, 12 mai 2010

Jaful mileniului

Cui se adreseaza aceste programe de salvare, aceste “bail-out-uri” de trilioane de care tot auzim (ultimul in zona euro)? Economiei in general, lefegiului de rand, micului intreprinzator, poate mediului inconjurator si ecologistilor? Luati urma banilor, unde merg ei de fapt? Pai, merg in mana marilor banci, cele mici sunt lasate din cand in cand sa falimenteze. Au imprumutat prosteste celor care nu isi permiteau sa aibe o locuinta ori sa isi finanteze studiile, achizitiile de electrocasnice, etc? Au creditat Guverne care se indatoreaza iresponsabil? Au pariat pe produse toxice? Statele le dau banii inapoi. De unde? Din viitoarele taxe si impozite ale contribuabililor sau de-a dreptul din imprumuturi de urgenta, cazul Romaniei (creditul de la FMI a mers la BNR pentru ca Banca Centrala sa poata elibera rezervele minime obligatorii pentru banci).

De ce atata marinimie? Oooo, daca falimenteaza marile banci ar trage totul in urma lor, ar fi haos, dezastru, etc, etc. Chiar asa? O sa va pierdeti economiile? Cu asta va sperie? Nu o sa mai vindeti la taraba din piata, nu o sa mai aveti clienti la coafor? Ce-i impiedica pe mai marii lumii sa reseteze sistemul dupa ce se curata bancile dupa o explozie a derivatelor, sa revina la etalonul aur, argint, platina sau ce mai vor despagubindu-i pe depunatori cu echivalentul economiilor lor in bani de hartie fara nimic in spate? De ce trebuie sa ne transformam in sclavi bancilor de aici inainte, acum si din postura de platitori de taxe si impozite dupa ce ne-au legat de maini si de picioare din postura de debitori?. De ce mai avem nevoie la urma urmei de structurile astea parazitare? Ca sa ne luam mai repede o plasma unde sa privim in marime naturala emisiuni de prost gust? Pentru o casa supraevaluata prin explozia creditului, pe care o vei achita intr-o generatie? Pentru a face mai repede o excursie pe care ti-ai permite-o din economii si peste 6 luni? Sau poate nu veti stii unde sa va depozitati banii pusi de-o parte in lipsa bancherilor, luadu-va la revedere de la ei in cazul in care toti vor sa-i retraga in acelasi timp? Institutiile astea chiar creaza valoare? Dau creditele exclusiv din capitalul propriu, din propriile economii? Sau e doar profita de o inventie diabolica care le permite sa dilate masa monetara fara acoperire?

Stiu, mi se va da peste nas, in lipsa cererii alimentate artificial, multi isi vor pierde slujbele. Cati furnizori de servicii si produse de fite nu vor trage obloanele. Ei si, daca avansul tehnologic permite cu alocarea unor resurse materiale si umane relativ reduse asigurarea strictului necesar pentru toti (o minoritate subtire lucreaza in prezent in industria alimentara si agricultura in economiile dezvoltate), este obligatoriu sa intretinem aceste masinarii diabolice de consumat resursele din prezent cu pretul veniturilor viitoare, de creat nevoi artificiale doar pentru ca politicienii sa nu isi bata capul ca masele ar pune-o de-o revolutie lasate cu prea mult timp la indemana?

Am zis-o si o mai repet: reduceti interactiunea cu bancile, ca prim pas in construirea unei societati mai sanatoase. Zapati cand dati la televizor peste reclamele lor, inchideti conturi curente, carduri de credit, orice produs pe care nu il mai folositi si genereaza costuri si care poate reprezenta ulterior si un carlig de marketing (Nu vreti un depozit care sa va permita sa plasati banii si intr-un fond mutual despre care habar n-aveti cum functioneaza si in ce investeste? dar un card de debit cu dobanda avantajoasa pana cand o schimbam noi intr-una ridicola? Poate un card de credit cu perioada mare de gratie, de care tu habar n-o sa ai cand incepe, cand se termina si ce comisoane de penalizare include? Ei, dar un credit de nevoi personale care te poate costa si casa daca nu mai poti sa-l rambursezi n-ai cum sa refuzi, nu?).

Daca va uitati la marile bule bursiere din ultimul secol din SUA, veti remarca regularitatea cu care au survenit acestea, cam la o generatie (1929-1966-1999). Poate ca trauma prin care au trecut cei care au asistat la spargerea lor a fost suficient de mare pentru a nu mai repeta prostiile comise in timpul vietii, fiind necesara o noua generatie care sa umfle pietele. Sper ca pataniile debitorilor de azi se vor transmite mai repede generatiilor viitoare multumita internetului, astfel incat sediile bancare sa se transforme in curand in spatii comerciale si toalete publice (hartia e asigurata in acest caz). In Romania sunt oricum muuuuuuuuul mai multe decat ar trebui intr-o economie pe butuci.

Apropo, daca tot vorbim de banci. Stiti cine da cele mai mari dobanzi la depozite in Romania? Ati ghicit, bancile grecesti. Alpha, Bancpost, Piraeus se intrec in promotii. Prietenii stiu de ce!

Daca doriti sa revedeti…..O poveste cu leuti, iesirea din criza in 2010 si celebrul “V”

Gandul, 4 ianuarie 2010:
Inainte de trecerea in noul an, aflat la Sinaia, Basescu le-a transmis romanilor un mesaj de incurajare: "Vom intra in 2010. Va fi un an in care vom scapa de criza. Va fi un an in care optimismul va fi cel care ne va anima sa depăşim momentul pe care l-am trait in 2009."

Ziare.com, 29 iulie 2009:
"Returnarea imprumutului ii apartine Bancii Nationale a Romaniei. Niciun un roman nu plateste niciun cent, niciun leut din acest imprumut, pentru ca plateste banca", a mai declarat seful Executivului. Emil Boc a precizat ca banii de la FMI nu sunt utilizati pentru proiecte de infrastructura, ci merg la BNR, care ii va folosi pentru a diminua rezervele minime obligatorii la 3%, ca sa putem adera la euro in 2014

15 februarie 2010, Antena 3:
"Pensiile normale, obisnuite nu scad cu niciun leut", a declarat premierul Emil Boc, pentru Mediafax. Sunt 5,6 milioane de pensionari care au pensii normale si nu pensii speciale in aceasta tara, in legatura cu care pot sa spun raspicat si clar: prin intrarea vigoare a noii legi a pensiilor, sa speram incepand cu anul viitor, ceea ce primesc in mana astazi nu este afectat, deci nu scade cu niciun leut pensia lor. Putem discuta despre scaderea pensiilor la cei care au pensii de mii de euro si nu au muncit pentru ele", a mai spus primul-ministru.

Wall-Street, 22 mai 2009
“Cea mai joasa parte a recesiunii in forma de V a fost atinsa in primul trimestru. Niciodata banca centrala nu a spus ca nu va fi un impact al crizei, insa am avut nevoie de timp sa gasim canalele prin care s-a transmis", a spus Isarescu, citat de NewsIn.

Hotnews, 19 ianuarie 2009:
Comisia Nationala de Prognoza estimeaza o crestere a produsului intern brut de 7,9% pentru anul 2008, la un nivel de 513,175 miliarde lei. Pentru anul in curs, estimarile publicate luni de CNP indica o crestere economica de 2,5%, cu un PIB de 579,021 miliarde lei. Pentru 2010, CNP mizeaza pe o crestere economica de 4,5%, iar pentru 2011 de 5,5%.


Intrebarea pe care unii ar fi tentati sa o puna acum este daca indivizii in cauza sunt pur si simplu idioti. Nu, nu sunt idioti. Unii sunt politicieni, deci preocupati de ascunderea realitatii cand sunt la putere, altii sunt birocrati, deci preocupati de fardarea realitatii pentru a-si menaja salariile, toti sunt agentii de marketing ai sistemului. Dar prosti nu sunt. Prosti ne cred insa pe noi. Si, de ce sa n-o recunoastem, le dam toate motivele sa se comporte asa.

Consumand majoritar presa tabloida, romane usurele si telenovele, delectandu-ne cu manele demonstram fara echivoc care ne sunt preocuparile principale. Nu avem dileme existentiale, semne mari de intrebare legate de lumea ce ne inconjoara, ne capteaza interesul barfa marunta, intrigile de alcov, paruiala vesela din politica, divertismentul din societate, competitiile sportive care ne scutesc de miscare, shoppingul fara pretentii din hypermarketuri, socializarea la un gratar cu amicii duminica la iarba verde, pitind la plecare mormanele de PET-uri prin tufisuri .

Nu vrem adevaruri incomode care sa ne tulbure tihna, preferam incantatii linistitoare care sa ne conserve prezentul relativ comod. Asa ca ni se furnizeaza din plin asa ceva, dovada “V”-urile de care ni se tot vorbeste, desi pentru asta e nevoie in lume de cate un program de stimulare de nivelul trilionului, o data la 6 luni. Ce se va intampla cu ideea de bani in acest ritm, ne pandeste hiperinflatia, putem consuma a la long resursele prezentului angajand veniturile din viitor, e moral sa salvezi pielea bancherilor la infinit, cum supravietuieste o economie care se bazeaza doar pe importuri si in care 4 milioane de oameni din 20 mai muncesc?

Bianca lui Bote nu isi pune astfel de intrebari, nici fanii Elodiei sau admiratorii lui Guta, nici tribuna care il contesta pe Gigi Becali la Steaua, nici chiar fanii succeselor cinematografice livrate pe banda rulanta de Hollywood. Ne mira ca avem atunci un tatuc la Cotroceni, prototipul tiranului sentimental pe care il regasim in postura de cap al familiei in majoritatea familiilor traditionale? Si un Prim Ministru de paie care sa-l puna in valoare (apropos, stie cineva ce s-a ales de Boc, e cumva in greva japoneza)? Ne mai intrebam de ce avem politiceni fara viziune, care prefera sa intinda cat pot prezentul comod doar-doar n-or da ochii cu viitorul amenintator?

E posibil sa ne meritam reciproc, guvernati si guvernanti, asa cum suntem cu totii marionetele unor papusari mai putin vizibili, care coordoneaza abil painea si circul la nivel global si au toate parghiile media prin care sa ne explice ca albul e negru. Va mai mira atunci ca Nobelul pentru pace trimite noi trupe la razboi, ca industria farmaceutica umfla periodic isteria pandemiilor pentru a-si creste vanzarule, ca lupta pentru resurse se poate deghiza in cruciada anti-terorism iar bancherii in “oameni ai lui Dumnezeu” (precum declara geniul lui Goldman Sachs, care uitase intamplator ca Biserica a condamnat timp de secole imprumutul cu dobanda) ?

Din fericire, lucrurile nu sunt fara speranta. O schimbare se deruleaza rapid si lipsa ei de vizibilitate si de rezultate palpabile se explica doar prin faptul ca a pornit de acesta data de unde trebuie, de la baza. Are insa cel mai puternic canal de propagare, internetul, si dorinta puternica a multora de a schimba realitatea inconjuratoare. Si cea mai buna dovada este ca vorbesc despre asta din acest colt de pagina, ca exista o multime de bloguri independente care spun lucrurilor pe nume, ca voci credibile si avizate, care sa spulbere adevarurile oficiale incep sa-si faca loc prin canalele de media importante.Suntem pe drumul constituirii unei mase critice care sa schimbe perspectiva majoritatii, e doar o chestiune de timp pana se va intampla asta. Cati stiau cu adevarat cum se emit creditele in urma cu 2 ani, cati isi puneau problema “regiei” vorbind despre atentatul din septembrie 2001, cati aratau cu degetul acuzator spre Bancile Centrale cand se pomenea de extinderea masei monetare, cati condamnau invazia Irakului in urma cu cativa ani? Vocile critice se inmultesc, daramatorii de mituri oficiale sunt tot mai vocali iar cand o masa critica isi va insusi aceste puncte de vedere vom avea si expresiile sale din politica si economie.

marți, 11 mai 2010

Romania in situatia Greciei? Olala, ca sa vezi!

As fi vrut sa scriu astazi despre condamnarea euro pe care oficialii europeni tocmai ce au semnat-o cu planul de salvare de aproape un trilion (poate ca pana maine aflam ca e totusi mai mult!), dar vestile interne sunt totusi mai importante. Iar bomba zilei e ca politicienii de la putere au invatat repede pesimismul. Nici n-a trecut bine vestea cu taierea de pensii si salarii din sectorul public ca in capul lefegiului autohton incepura sa se arunce tot soiul de estimari catastrofice care ne arata ce repede se va deteriora nivelul datoriei publice si celei externe daca nu facem ajustari dure, ce mari sunt obligatiile de plata numai anul asta (vezi numai valoarea dobanzilor, nt, nt, nt), etc. Eu, care sunt pesimist de mai bine de 2 ani, ma simt umilit de Guvernul Boc si Presedintele Basescu ce sperie populatia mai agresiv decat mi-am permis-o eu vreodata!. Aha, deci e rau! Ce surpriza! Parca romanul de rand nu urma sa plateasca nici un leut, vorba lui Boc, imprumutul de la FMI era o inofensiva centura de siguranta (vedem acum ca banala centura o sa ne sugrume de-a binelea datoria trebuind achitata in termen foarte scurt, incepand de anul viitor), iar cresterea economica (“in 2010 iesim din criza” debita triumfator in campanie titanul de la Cotroceni) promisa pentru acest an e de fapt “crestere zero”(o sa va mire daca da iarasi cu “minus”?).Si pentru ca bizonul de rand sa accepte umblarea la salarii si pensii mai usor, i se flutura pe la nas sperietura cu Grecia. Din optimisti de prost gust, guvernantii s-au transformat in pesimisti de nevoie, pana sar parleazul ajustarilor fara revolte de strada. Ce concluzie se trage de aici? Cea mai importanta e ca ati fost si veti fi luati in permanenta de prosti. Autoritatile vor pune mereu batista pe tambal, vor minti si vor coafa realitatea cat pot pentru a ascunde adevarul iar cand nu mai au incotro vor trece in cealalta extrema, exagerand pentru a trece masuri impopulare.

Parerea mea? Nu, Romania nu se afla in situatia Greciei, Romania e mai bine plasata. Stiu ca nu avem turismul, autostrazile lor, nici al 14-lea salariu. Avem insa teren agricol inca bun si nu unul arid, peste 40% din populatie e la tara si veti zice bogdaproste in curand cei care aveti bunicii pe acolo. De ce? Pentru ca la nivel global au ramas doar 2 alternative, la fel de proaste. Fie se taie draconic din venituri si se impoziteaza masiv bizonul pentru a echilibra bugetele publice, fie se da drumul la tipar ca singura solutie viabila (stimul dupa stimul, program de salvare dupa program de salvare) si preturile explodeaza, in frunte cu cele la alimente. Asa ca fie nu veti mai avea bani si veti da fuga la tara dupa una-alta, fie veti avea mai multi bani fara sa puteti cumpara mai nimic cu ei, asa ca veti da fuga la tara dupa o gaina, o ceapa, o varza, etc, stiti despre ce vorbesc, am mai incercat schema asta si pe vremea Impuscatului.

Scriu pontul zilei de peste 2 ani iar pentru cei care mai citesc constant chiar vreau sa reiau prieteneste cateva sfaturi:

1. Asigurati-va din timp varianta B. Poate ca lumea va ramane neschimbata, poate ca se va trai in continuare bine pe datorie, consumand fara sa producem mare lucru, poate ca ne vor da toate pe tava chinezii, chiar si tava. Dar poate ca nu. Si atunci m-as gandi serios sa imi asigur un spatiu pe langa casa in care sa pot pune o rosie, o salata, sa cresc o gaina si poate un porc. Adoptati niste batranei care fac foamea la tara daca nu va permiteti o casuta cu ceva teren, cuplati-va doua trei familii si luati-va propriul petec de pamant, in fine gasiti o solutie pentru vremea rea. Poate ca nici nu veti apela la ea, dar e bine sa existe in anii ce vin.
2. Nu va mai ganditi in nici un chip la investitii. Actiuni la bursa, fonduri mutuale, fonduri de pensii. O sa va luati teapa cu ele de n-o sa va vedeti. Ce om intreg ar continua sa imprumute pe cineva supraindatorat? Fondurile de pensii o fac cu Guvernele. Ce om cu scaun la cap ar mai contiunua sa cumpere active umflate de dobanzi zero? Fondurile mutuale si brokerii nu au nici o problema sa le recomande.
3. Nu dati doi bani pe ce auziti la televizor, pe ce spun politicienii si reprezentantii lumii financiare. Cat timp a trecut de cand Romania era El Dorado-ul Europei? 2 ani cumva? Si din taramul fagaduintei am ajuns cu un picior in groapa? V-a avertizat cineva, in Prime Time ca aici se va ajunge si n-ar trebui sa consumati si sa va indatorati irational? Eu n-am auzit asta, desi am urmarit accidental si OTV-ul, un loc unde mai marii tarii se produc constant.
4. Gerald Celente. Urmariti ce spune individul asta. Pare catastrofist si apocaliptic?. Da, pare, mai ales in comparatie cu un bou cu prestanta precum Paul Krugman, daca ati auzit de fostul Nobel. A nimerit insa aprope toate evenimentele majore pe care le-a tintit la Trends Research. Vezi aici o lista a predictiilor sale anterioare: http://www.rense.com/Datapages/celentedat.htm

Si aici, o lista a ultimelor sale interviuri (sper ca engleza nu va pune probleme majore). De altfel, e plin You Tube-ul de interviuri cu Celente si le gasiti si pe cont propriu:
http://www.youtube.com/watch?v=aDHnnlMqdS0
http://www.youtube.com/watch?v=Li4HFDhz3So
http://www.youtube.com/watch?v=49CAJa6OlFo
http://www.youtube.com/watch?v=HSIgMcdM63g

luni, 10 mai 2010

Euro-Land? Euro-Debt!

Planul de salvare pus la cale de autoritatile statelor din zona euro da mana linbera tiparului pentru a amana agonia Greciei si a da o gura temporara de oxygen celorlalti porcusori. Bine ca nu suntem in zona euro ca ar fi fost nevoie sa luam repede ceva credite pentru a ne aduce contributia la cele 700 de miliarde de euro aruncati la repezeala pentru a salva prestigiul sifonat al monedei unice. Ce rezulta de aici?

1.Se trateaza boala datoriilor mari cu datorii si mai mari, amanand insa un pic scadentele. In prezent, Grecia datoreaza 120% din PIB. Cu planul de salvare de peste 100 de miliarde aprobat anterior, datoriile sale ajung la 150% din PIB. Presupunand o rata anuala a dobanzii de 8%, asta inseamna un cost anual de 12 din PIB, numai cu plata dobanzilor. Cum credeti ca vor reusi asta, in conditiile in care economia a inceput sa migreze masiv in zona gri pentru a scapa de cresterea fiscalitatii?

2.Tiparul a devenit rege si in zona euro. Euro nu are insa privilegiul de moneda de tranzactionare precum dolarul, nici unitatea din punct de vedere fiscal care exista in SUA. Dupa ce investitorii vor respira lung, vor incepe sa parieze din nou impotriva euro iar declinul monedei unice, desi mai lent, se va relua.

3.Unitatea zonei euro se va face tandari. Pentru adoptarea ultimului plan a fost nevoie de discutii intinse pe 11 ore. Cancelarul Angelea Merkel a primit intre timp vestea ca partidul sau este intr-un declin pronuntat ca urmare a sprijinului acordat statelor europene cu probleme. E posibil ca adoptarea acestui plan de salvare sa grabeasca sfarsitul euro, statele care stau mai bine dpdv al datoriei publice iesind in pierdere din salvarea porcusorilor.

4.Nu va iluzionati ca nu vor fi costuri pentru contribuabili. Supra-taxarea e costul salvarii bancilor care au imprumutat statele cu probleme, pentru ca la urma urmei asta e obiectivul celebrului plan de 700 de miliarde de euro. Iar suprataxarea duce la somaj si pentru Romania asta se reduce la remiteri mai subtiri din strainatate.

sâmbătă, 8 mai 2010

Ce face bursa azi? Nu stiu, sa intreb robotul!

Dow Jones, principalul indice ce reprezinta economia spre care investitorii se refugiaza de porcusorii europeni, a picat joi brusc cu 1000 de puncte, reusind sa recupereze pe final o parte din pierderi. Explicatia marmotei? A fost o eroare in sistemul de tranzactionare.Cu alte cuvinte, robotii astia care fac “high frequency trading” n-au pic de suflet, iti lasa copii pe drumuri daca au o zi proasta.

Din panica din 1987, la falimentul Long Term Capital Management, “Black Monday”(apropos, tot o constructie care se baza pe calcule sofisticate computerizate), pietele din SUA n-au mai vazut o cadere la fel de brusca. 1000 de puncte in cateva minute, cam 9%, fara nici o veste catastrofala care sa bulverseze pietele, nu e un eveniment marginal. Explicatia la prima mana? O eroare a sistemelor de tranzactionare. Daca vreti o adresare familiala, greseala apartine numitilor High Frequency Trading, Flash orders, Predatory algorithms, Sigma X, Sonar, Market topology, Liquidity providers, Supplementary Liquidity Providers, etc. Nu stiu care sunt numele de alint. In invalmaseala care a durat au fost actiuni care au picat de la 40 de dolari la 1 dolar, pentru ca sistemele astea de tranzactionare sofisticate, puse la cale in principal de Goldman Sachs, pot rade toata piata cand se pornesc, pe principiul bulgarelui de zapada (atingerea unui nivel de pret duce la activarea in cascada a ordinelor de vanzare, optiunilor, etc). Pot fi treribil de eficiente (conform raportului sau din trimestrul al treilea din 2009, Goldman Sachs a bifat multumita si softurilor sale electronice de tranzactionare, un procent de succes de 98,4% in sedinţele de tranzacţionare, adica doar intr-o sesiune a iesit in pierdere. Or, daca Goldman casiga mereu, cine pierde?) dar si teribil de periculoase.

O poveste cu derivate si robotul R2-D2
Valoarea contractelor cu produse derivate este cam de 7 ori mai mare decat cea a PIB-ului global. Va dati seama cat de mare este riscul de contraparte, toti marii jucatori din sistem fiind legati unii de altii prin astfel de produse (CDO, CDS, etc). Intelegeti acum si conceptual “too big to fail”. Dormiti mai bine la noapte? Ei bine, luati aceasta necunoscuta si puneti-o in ecuatie cu un robot care se ocupa de sistemele de tranzactionare.Banii se pot topi instantaneu (asa cum si apar in ultima vreme din laboratoarele Bancilor Centrale). Ce se intampla daca maine pietele se fac praf iar miiilor de investitori furiosi Goldman Sachs sau oricare alt mare nume din “big five” le aduce in fata un Robot? “Buna baieti, el este R2-D2, a provocat haosul din piete, dati-l in judecata pe nemernic, trageti-i o mama de bataie, al vostru e!”.Poate ca experienta zilei de ieri va duce si la reglementarea acestor arme de distrugere in masa, desi modul in care s-au miscat lucrurile pana acum (in SUA s-a demonstrat ca angajatii SEC, CNVM-ul lor, erau mari amatori de filme pornografice in anul prabusirii Lehman) si vigilenta cerberilor pietei de aratata anterior ma fac sceptic.Joi, unii au castigat si altii au pierdut la bursa. Credibiliatea pietei de capital in sine a suferit poate cea mai mare corectie. Va recomand in final un articol interesant de pe blogul Zero Hedge (“ The Day The Market Almost Died”):

http://www.zerohedge.com/article/day-market-almost-died-courtesy-high-frequency-trading

vineri, 7 mai 2010

Romania strange cureaua. In jurul gatului.

Joi, 6 mai, au fost 3 ceasuri bune. Am aflat adevarul despre impartirea puterii si economia Romaniei, despre nisipurile miscatoare ale lumii financiare globale si despre ce ne asteapta in viitorul apropiat. Sa le luam pe rand.

Taierea salariilor bugetariilor cu 25% si a pensiilor cu 15% a fost un soc pentru fiecare. Vrem-nu vrem, in Romania sunt permise casatoriile si incuscririle mixte, salariatii din privat mai se cupleaza din cand in cand cu pensionarii si lefegii la stat, vorba domnului Voinea. Ei bine, Romania a aflat ieri ca trebuie sa stranga tare cureaua, iar Guvernul Boc a aflat ce masuri trebuie sa aplice chiar in prime-time. Reactia ministrului Seitan care n-a avut altceva sa declare despre taierile de cheltuieli publice decat "vedem maine" este epocala. Ma rog, nu m-ar mira ca Micul Boc sa afle tot de la televizor ca nu mai este Prim-Ministru, asta daca anuntul cu pricina nu vine la concurenta cu vreo emisiune pentru copii dotati si adulti retardati...politic. Oricum, impactul deciziilor care se pare ca s-au luat ieri va veni in urmatoarele luni asa ca Basescu mai are nevoie de Boc pe post de tap ispasitor. Cum Premierul nostru de buzunar a supravietuit unei cazaturi de la inaltime la o emisune a Pro Tv-ului cu ani in urma, il sfatuiesc sa simuleze de pe acum saltul in gol de pe palatul Victoria in mijlocul unei mase de batranei hamesiti si bugetari famelici care vor striga in curand prin piete "capul lui Motoc vrem".

E bine ca se restrang cheltuielile bugetare? Da, e bine.Masura trebuia luata de acum un an, dar clasa politica era ocupata cu Campania electorala. Sa nu uitam, labartarea sectorului bugetar s-a petrecut in timpul Guvernarii Tariceanu, care a reusit performanta istorica de a termina cu un deficit gras chiar in ultimul an cu crestere economica consistenta.Sectorul privat isi achitase nota de plata, venise vremea sectorului bugetar, beneficiar al unor infuzii de personal si venituri in ultimii ani, la fel cum pensionarii primisera niste tichete electorale in 2007 sub forma de pensii mai mari. In plus, aplicarea reducerilor de cheltuieli e imediata, fata de o majorare a TVA-ului sau cotei unice pentru care incasarile veneau cu cateva luni intarziere iar deficitul, amplificat de arierate si banii lipsa de la Petromidia, ameninta sa se tot umfle. Este si suficient? Dupa modesta mea parere, impactul estimat, de 2-2,5% din PIB in urmatoarele 7 luni, va fi in fapt mai redus, paralizarea consumului generata de taierea salariilor si pensiilor urmand sa se reflecte in incasari mai mici de TVA, taxe, accize. Asa ca n-as rasufla deloc usurat in privinta cotei unice si a cresterii TVA. Mai vorbim la toamna. Daca criza se ascute, cu focalizare pe alti porcusori europeni (care n-au sansa SUA de a-si tipari proprii banii, americanii stand la fel de prost ca statele PIIGS la capitotolul datorii si deficit), s-ar putea sa il vedem din nou pe Guvernator fugind pe scarile BNR din calea reporterilor si aruncandu-le peste umar, cu referire la cursul de schimb "ce, e mult?"

Mai sunt multe de spus, dar ma opresc aici la Intern. Ce am vazut ieri la Dow Jones? O cadere aproape brusca care tindea spre 1000 de puncte la un moment dat, si o revenire ulterioara care a temperat scaderea indicelui la numai 3,2% in finalul sedintei. Explicatia lor? O eroare a sistemelor de tranzactionare!!!!! Ha-ha-ha. Iarna nu-i ca vara iar calculatorul nu-i ca traderul in carne si oase. Explicatia mea? O vanzare in panica care ameninta sa ajunga la dimensiunile celei din 1987, cand cu falimentul Long Term Capital Management. Baietii au venit ca si atunci cu banii pregatiti sa propteasca pietele, tiparul domnului Bernake avand si aici un cuvant de spus. Daca mai sunt oameni onesti care mai cred in piete de capital dupa episodul de ieri, in mecanismul lor de reglare, in tot soiul de bla-bla-uri, eu sunt de parere ca a lor va fi imparatia cerurilor. Criza intra intr-o noua faza, a prabusiurii increderii intr-un sistem bazat de hartii fara valoare, un mecanism prin care o mana de personaje care au monopolizat producerea acestora dicteaza regulile jocului in economie, politica, societate. Poate ne desteptam insa in ceasul al 12-lea. Iar pentru ca asta sa se intample si un alt sistem sa fie construit, ar trebui ca tot ce tine de vechiul sistem, inclusiv monetar, sa se prabuseasca cu zgomot. O coafare a vechiului sistem nu face decat sa perpetueze minciuna si servitutea. Imi doresc sincer sa ne fie mai rau, e singurul mod pentru a spera la mai bine.

Cititi in final un articol extraordinar (in nota celor cu care ne-a obisnuit de altfel, Cristian Paun):

http://cristianpaun.finantare.ro/2010/05/06/hartia-igienica-din-care-sunt-facuti-banii-actuali/

S-ar putea sa va mai intereseze:
http://www.rense.com/general90/deep.htm

joi, 6 mai 2010

Scenariul meu pentru euro-dolar-leu si “fiat money”

Nu va surprinde ca principalii beneficiari ai crizei grecesti pe piata valutara sunt zilele astea monedele din SUA (dolarul se apreciaza fata de euro) si Japonia (yenul castiga teren in fata…dolarului)? Daca Grecia cu deficitul ei de 12% si datoria publica de peste 120% din PIB e cu un picior in groapa, cat de bine se simte SUA cu o datorie de 95% din PIB (atentie, urmeaza si pachetul de reformare a sistemului de asigurari de sanatate) si cu un deficit bugetar de 11% din PIB? Doar Japonia cu o datorie de 200% din PIB? Daca cele doua tari ar fi membre euro, ar trebui puse la colt pe coji de nuca, nu?

Iar cele trei mari agentii de rating care arata acum cu degetul Portugalia dupa ce au prabusit Grecia ar trebui sa le umble imediat la scoruri. Ei bine, asta nu e posibil, altele sunt interesele. Euro trebuie sa ia niste suturi pentru ca apetitul chinezilor pentru bondurile americane sa fie stimulat un pic (ironia sortii, poate chinezii chiar profita de intarirea dolarului ca sa mai vanda cate ceva) iar rolul dolarului ca moneda de tranzactii, subrezit de tiparul Fed, sa fie intarit. In definitiv, poate sa tipareasca Bernanke cat vrea, daca pentru a cumpara petrol si celelalte marfuri ai nevoie de dolari, cererea e asigurata iar cotatiile n-or sa cada din pod. Iar cat timp datoriile SUA sunt in moneda proprie iar cele ale Greciei in valuta comuna si altor state, nu e nimic de facut, nu se poate iesi prin devalorizare din corzi in zona euro cum se poate face in SUA sau Japonia. Care e scenariul meu pentru perioada urmatoare?

Raportul de 1,27 euro/dolar e o borna importanta si cred ca va rezista temporar. Nu uitati insa ca una dintre cele trei mari agentii de rating a pus sub supraveghere Portugalia, cu perspective de downgradare in urmatoarele 3 luni si ca nemtii sunt fermi in privinta abtinerii de la alte ajutoare destinate economiilor cu probleme (Slovenia a anuntat de pilda ca se va imprumuta pentru a face rost de bani pentru cota sa parte la ajutorul pe care zona euro il acorda Greciei; va tine oare schema si in cazul Portugaliei ori Spaniei? Putine sanse zic eu).

Baietii destepti de teapa lui Soros si Goldman Sachs nu vor rata insa ocazia sa faca un ban si scaderi de ratinguri, analize pesimiste si scepticism cu carul fata de euro-zone si supravietuirea sa vor continua sa fie parasutate de peste ocean astfel incat intarirea euro va fi doar temporara iar declinul se va relua, pentru a se intensifica in momentul in care focalizarea se va face pe Portugalia. Daca scenariul meu se confirma, sunt sanse maricele ca leul care s-a depreciat fata de euro si dolar, sa se deprecieze in continuare fata de moneda eurpeana in revenirea sa temporara si sa isi reia corectiile cand panica revine in zona euro.

E drum deschis pentru aprecierea dolarului?. Da, poate ca pe termen scurt. Tiparul unchiului Sam e deja incins insa si nu ar trebui sa va repeziti cu bratele deschise spre moneda americana. Teoria mea este ca-si aici vorbim de o pura speculatie-dolarul va fi zguduit pe final de an, inceput de 2011 de un soc de proportii. Fie din zona economica, fie din cea politica fie chiar...geofizica (California e o zona cu risc seismic ridicat iar cutremurele s-au cam intensificat in lume). Moment in care va fi nevoie de o noua tura de "quantitative easing" si toti se vor intreba unde ar trebui sa fuga de pe dolar. A doua intrebare care se va pune, mai apasat inca, va fi insa de ce permitem extinderea masei monetare care ne dilueaza valoarea economiilor? Si aici reprezentantii Bancilor Centrale s-ar putea sa dea pentru prima data din colt in colt. Ramane de vazut, e doar o teorie.

miercuri, 5 mai 2010

Performanta Fed: 1,3 trilioane de dolari "din nimic"

Presedintele Fed a recunoscut in cadrul unei comisii economice, chestionat de Ron Paul, un adversar al extinderii masei monetare, ca a fabricat cu tiparul aceasta suma imensa pentru a achizitiona titluri financiare legate de ipoteci, produse pe care nu le mai dorea nimeni. Intreaga poveste o gasiti aici, inclusiv filmuletul cu gesticulatia lui Bernanke, care da din cap afirmativ la intrebarea lui Ron Paul:
http://usawatchdog.com/bernanke-admits-printing-1-3-trillion-out-of-thin-air

"De unde ati luat acest bani? Ati creat acesti bani. Ati monetizat datoria si o introduceti in sistem" intreaba Ron Paul iar Bernake da din cap. Apoi Ron Paul insista, intreband daca Fed va tipari inca 105 miliarde pentru salvarea Greciei. Iar Bernake afirma: "Una dintre intelegerile convenite in cadrul G20 este de a suplimenta fondurile pentru FMI ca mod de a raspunde provocarilor crizei financiare". Autorii articolului speculeaza ca intelegerea in cauza reprezinta de fapt una de devalorizare a propriilor monede (vorbim de G20), tiparul urmand sa rezolve de asemenea problemele multor comunitati locale, orase si state din din SUA (vezi Los Angeles si California) amenintate la randul lor de faliment.

Presedintele Fed New York, William Dudley, pare sa fie pe aceeasi lungime de unda, afirmand recent : "Faptul ca datoria externa a SUA este denominata in dolari este un avantaj urias in ipoteza ca asupra monedei noastre vor exista presiuni de depreciere". Aceste declaratii ar trebui sa sune infricosator pentru toti aceia care au economii la banca, inflatia urmand sa-i jumuleasca metodic ( si vorbim aici de depozite in principalele devize).

Actiuni si imobiliare la proba de pentatlon financiar

Se poate compara BRD cu o garsoniera din Berceni? Dar SNP cu un teren in Ciorogarla? Cu putin efort de imaginatie putem aduce la aceasi linie de start actiunile si proprietatile imobiliare intr-un concurs cu 5 probe diferite: lichiditate, volatilitate, capacitate de a genera profit, viteza de reactie la socuri socio-economice si perceptia actuala a publicului.

Cum in aceasta rubrica s-au adunat si comparat de regula mere cu mere o schimbare de ritm n-ar face decat sa ne imbogateasca perspectiva:Vom pune impreuna deci mere si pere, analizand cele mai lichide plasamente (actiunile) in oglinda cu cele mai imobile solutii de plasare a banilor, adica …imobiliarele.

Investitor captiv sau investitor naiv?
In martie 2009, cine intrase la bursa in urma cu un an si jumatate pe SIF-uri, contempla o pierdere de 90%. E ca si cum cel care isi cumparase un apartament s-ar fi trezit ca i-au ramas doar usa si termopanele. Sigur, erau aceleasi actiuni, confereau aceleasi drepturi si ofereau aceleasi promisiuni de dividend. Se schimbase insa radical perceptia iar la bursa asta face cat jumatate din pret. Pe piata apartamentelor vechi, cele mai populare, scaderea este acum cam de 50% fata de maxime. O scadere lenta, constanta, pe o curba aplatizata de aparitia programului Prima Casa, fara “rebound”. Cum este deci mai bine? Sa ai un apartament care sa faca acum jumatate din pretul din 2007, sau actiuni care sa faca acum jumatate din pretul din 2007, dupa ce au trecut insa si prin borna “20%”? Eu nu pot iesi din dilema asta asa ca acord nota de trecere actiunilor la capitolul lichiditate si le pic la testul volatilitatii, ca nu toti avem temperament de sfinx ca sa suportam montaigne-russe-ul burselor. Cu imobiliarele lucrurile se intorc la 180%: pica la testul lichiditatii, il trec pe cel al volatilitatii, “dintii de fierastrau” fiind aici mai tociti, deci mai putin primejdiosi pentru cardiaci.

Ce dividend ai din 2 camere?
Cu preturi de vanzare de 50-60.000 euro, apartamentele ceausiste de 2 camere din cartierele Bucurestiului ofera un venit din chirie de 250-300 euro pe luna, deci 3000-3600 euro pe an. Asta inseamna un randament din dividend de aproximativ 6%. Avand in vedere inerentele mici stricaciuni provocate de chirias si impozitul datorat statului (aici toate chiriile se subevalueaza in declaratiile de la Fisc) putem considera un castig anual net de 5% din pretul in euro al apartamentului. E relativ modest? Pai, uitati-va atunci la BRD cu cei 2%! Doar SIF-urile au la bursa randament la dividend de …apartament vechi si asta pana la anul (cand societatile de investitii nu vor beneficia de dividendele de la BCR iar cele de la BRD se subtiaza dramatic). Concluzie? Nota de trecere la disciplina dividend apartamentelor ceausiste (desi una mica, un amarat de 5) si corigenta pentru actiuni.

Busele “hais: imobiliarele “cea”
In vara lui 2007 bursa incepuse sa scada in timp ce economia “duduia” inca. Imobiliare au avut maximele in prima parte a lui 2008, cand multa lume vorbea deja de criza iar in SUA fenomenul subprime lua amploare. Pe scurt, bursele o iau cu 6 luni inaintea economiei, iar imobiliarele sunt cu 6 luni intarziate, inertia fiind mult mare in cazul lor. Cum e mai bine pentru public? Incepatorii isi prind urechile in acest decalaj al burselor dar ar putea sa intuiasca cate ceva in ceea ce priveste imobiliarele, daca au un minim de cunostiinte. Acord deci un mic plus pentru imobiliare la nota finala.

Poiana financiara a lui Iocan
Ce crede “publicul” despre bursa si perspectivele ei? N-am facut un sondaj despre asta dar ganditi-va ca, in contextul in care piata bursiera a crescut continuu 7 ani (2000-2007), numarul jucatoarilor activi la bursa n-a depasit cateva mii pe luna. In plus, cum somerii nu se dau in vant sa consume, profiturile corporatiste vor fi destul de firave in anii ce vin, asa ca bursele o sa aibe tot mai putina benzina. Dar despre imobiliarele ceausiste? Nici acum n-am un sondaj, dar aud tot mai des la piata pomenindu-se de uzura fizica si morala a apartamentelor vechi plus ceva voci panicoase amintind de cutremurele care s-au intensificat prin lume. Una peste alta, “vox populi” nu debordeaza de optimism si nu si-ar bloca banii nici in apartamente (mai ales cand s-a inteles cum vine treaba si cu imprumuturile), nici in actiuni despre care nu stie la ce servesc. Iar in lipsa unei perceptii optimiste a majoritatii (perceptia da realitatea, nu uitati!) bursa si imobiliarele nu primesc note de trecere la aceasta disciplina.

Ok, concursul este la final. Tragem linie si adunam. Imobiliarele au castigat 3 probe, au pierdut una si au fost descalificate la una. Concluzia nr 1? Victorie la puncte in fata actiunilor. Concluzia nr 2? Asta nu inseamna ca trebuie sa va bagati banii in imobiliare acum. In ce ar trebui bagati totusi banii ? Asta e o intrebare de 100 de puncte si spatiul nu imi mai permite acum sa raspund pe larg. Voi trata insa chestiunea intr-un articol viitor (speculatorii la bursa vor aprecia, sper, suspansul!)

luni, 3 mai 2010

Ce ai facut in ultimii 100 de ani? Ce vei face in urmatorii 100?

Sa presupunem ca avem un astfel de cititor. S-a nascut putin dupa marea rascoala taraneasca din 1907, a prins doua razboaie mondiale care au lasat in urma zeci de milioane de morti. A vazut explozia industriala, impactul petrolului asupra demografiei, a citit despre bombele atomice si a asistat la detonarea a doua dintre ele. A fost contemporan cu lagarele mortii dar si cu Gulagul. A asteptat americanii si a vazut apoi “binefacerile” democratiei. In generatia sa omul a pus piciorul pe Luna, a descoperit clonarea si acum se chinuie sa gaseasca “particula lui Dumnezeu”. A asistat la fenomenul OZN, la explozia internetului si comunicatiilor, aparitia televiziunii, "cartografierea" genomului uman, etc.

Si sunt sigur ca am sarit o multime de fapte notabile. La ce evenimente ar fi asistat cititorul nostru daca, presupunem prin absurd, ar fi vazut lumina zilei in jurul anului 500 e.n? Cat de multe se puteau condensa in 100 de ani atunci? Istoria nu retine prea multe intamplari epocale. Sigur, abunda in conflicte locale si intrigi de palat, dar nimic nu se compara cu cele enumerate mai sus. Cu 500 de ani mai tarziu, pe la 1000? Dar in 1500? Poate intre 1700-1900? Mda, aici lucrurile incep sa se accelereze perceptibil, nu? Nu aveti senzatia ca am intrat parca intr-o cursa contra-cronometru in ultimele decenii? O fi intamplatoare suprapunerea unei crize economice cu una energetica, demografica si a datoriilor tocmai cand specia e in plin fuleu? Unde ne vedeti ca organizare a societatii in urmatoarea suta de ani daca ritmul actual se mentine?

Eu unul cred ca riscam sa ne lovim repede cu capul de zid in anii ce vin daca vom cultiva cu lejeritate aceleasi dezechilibre. Se numeste “Progres” proba la care participam cu entuziasm sau “Harakiri”? Ne otravim pamantul cu pesticide vanand profitul de moment, ne otravim noi insine mancand mancare industriala plina de chimicale si luand pilule cu pumnul, otravim mediul inconjurator ingropand-ul in plastic, radem totul in jur ca o specie de termite hamesite. Si pentru ca nu este de ajuns, ne-am gandit sa acceleram procesul consumand resursele din prezent pe seama ipoteticelor venituri viitoare. Ma tem ca in curand, istoria povestita de generatiile vitoare va fi la fel de liniara precum cea din urma cu 2000 de ani sau nu va fi deloc. Poate disparitia petrolului, poate cea a curentului electric in urma unor furtuni solare de care se vorbeste destul de des (ati remarcat cat de mult depindem de electricitate ?) sa ne incetineasca inainte de a ne autodistruge.

Am citit cateva carti in care se vorbeste despre relatarilor subiectilor unor regresii hipnotice. Se povesteste acolo nu numai despre vieti trecute, pastrate inexplicabil intr-o zona accesibila in acest mod ci si despre intervalul dintre doua reincarnari, incercarile de a corecta dezechilibrele unei existente anterioare programand coordonatele vietii urmatoare, dorinta de a completa permanent experienta umana. Sigur, asta vine in contradictie cu invatamintele principalelor religii (mai putin hinduismul) dar nu ar trebui sa ignoram nici ca relatarile in cauza vin de la oameni vii, fie si anonimi, si nu de la morti celebri. Nu vreau sa transez in nici un fel disputa intre cele doua tabere, spun numai atat: cum v-ati mai comporta fata de mediul inconjurator daca ati stii ca veti reveni sub alta forma pentru a trage consecintele actiunilor voastre, intr-un spatiu la a carui vandalizare ati contribuit? Poate ca proverbialul egoism uman tresare alarmat aici: daca de viitorul copiilor nostri nu parea ca ne pasa prea tare, poate ca viitorul nostru...postum nu ne va fi la fel de indiferent.

sâmbătă, 1 mai 2010

Cine intineaza nobilele idealuri ale capitalismului?

Am auzit tot felul de argumentatii aiuritoare in ultima vreme. Nu capitalismul in sine ar fi vinovat de criza profunda, economica si morala, pe care o traversam, ci scaparile sale marginale (dereglementarea pietelor de pilda). Parca aud un personaj politic autohton vorbind de comunism si cei care i-au intinat principiile nobile!. Adevarul este ca prin capitalism se ajunge invariabil la crize economice profunde, lacomia fiind un sentiment incurajat discret sau pe fata iar cresterea perpetua doar un vis. La fel cum in comunism egalitarismul reprezinta un sol proprice pe care se dezvolta privilegiile de clasa si casta. In fond, aceeasi lacomie omeneasca, in varianta capitalista distribuita uniform, in cea comunista blocata la varful societatii si mascata cu mai multa sau mai putina discretie. "Mai mult, mai repede" nu conteaza pretul si costurile economice, sociale, ecologice poate fi sintetizata contributia capitalismului; "unii pot fi mai egali decat altii" e marele "castig" al comunismului, un sistem care a neglijat bunastarea doar pentru a valoriza puterea de dragul puterii. Si atunci ce punem in loc?

Din pacate, nu cred ca e ceva de pus in loc, binele nu trebuie asteptat adoptand un alt sistem de valori si un set de norme care devin repede forme fara fond. Pur si simpu solutia este sa ne schimbam treptat, lent dar consecvent, noi insine. Daca realizam ca achizitiile materiale, spirituale, de orice alta natura nu sunt niciodata suficiente si ca ne-am deprins sa vrem din ce in ce mai mult, dorinta fiind intotdeauna cu un pas inaintea realizarilor efective, atunci decizia de a ne opri din aceasta cursa nebuneasca de acumulare pare absolut rationala. La fel, ar trebui sa evitam ca ego-ul nostru, deposedat de bunuri pe care sa le etaleze, sa se multumeasca cu privilegii politice si dreptul de a decide soarta altora. Inainte de a schimba sisteme sa ne asiguram ca am schimbat cate ceva, prin punctele esentiale, in propriul nostru mod de a ne raportam la lume si viata. Altfel, putem repeta la infinit crizele economice din capitalism si visurile esuate in totalitarism ale comunismului.