duminică, 26 octombrie 2014

Nu investi prea mult in televizor

Dacă televizorul ne povestește lumea, merită să aloci cât mai mulți bani pentru o poveste frumoasă? De fapt, “povestea” conține mult marketing iar televizoarele smart pot fi obținute și cu bani mai puțini.
Sunt mai multe cercetări care arată că în momentul în care parcurgem un text scris sau ascultăm o prelegere, spiritul nostru critic cenzurează ideile emitentului pe când în cazul unui mesaj (tele)vizual, suntem mult mai dispuși să luăm de bune aserțiunile incluse în acesta fără a le pune în discuție. Din acest motiv-capacitatea de a ingurgita mesaje publicitare fără o privire foarte circumspectă-s-a ajuns ca din 100 de minute de emisie la TV circa 30 să fie publicitatea iar restul partea editorială (de multe ori cu inserții nemarcate de publicitate și aceasta).
De altfel, privitul la televizor este asemanator unui drog ușor, telespectatorul intră repede în starea de relaxare iar când butonul oprit al telecomenzii este folosit relaxarea dispare brusc, de unde nevoia de a o regăsi cât de repede.
 Dorința de a avea diagonale cât mai mari și opțiuni cât mai numeroase pentru cutiile în care privim lumea atât de des (jumătate din timpul liber în țările dezvoltate este petrecută în față micilor ecrane) și de a investi serios pentru asta, pare cel puțin hazardată din două motive. 
 În primul rând, din cauza vulnerabilității telespectatorului și dependenței pe care o poate căpăta uitându-se prea mult în fața ecranului, cum arătam mai sus.
Apoi, pentru că un televizor” smart”( cel mai trendy în acest moment, cel care oferă interetul pe ecran mare) al cărui preț începe de la 1.500 lei pentru diagonale peste 80 cm, poate fi obținut dintr-un televizor led obișnuit plus un mediabox care nu costă mai mult de 50 de dolari (vezi geekbuying.com,  se pot face comenzi și din România). Diferența este de câteva sute de lei bune la preț (400-500) și un plus suplimentar în dreptul soluției cu mediabox ( poate fi folosit și drept mini-computer cu android legat la un alt monitor din casă) .  

miercuri, 15 octombrie 2014

Cum am ratat ocazia sa fac bani din blogging

Va intrebati ce-i apuca pe bloggeri sa ne povesteasca brusc experienta lor de utilizare a unui produs? Aflati ca unele „degustari” sunt pe bani.
Marturisesc ca am ratat ocazia sa fac bani din blogging. Asta dupa ce la capatul a mai bine de 4 ani de postari primisem o binemeritata recunoastere a muncii depuse, sub forma unui mail.
„Salut. Numele meu este Danel (sic!) si lucrez la o agentie de marketing online, unde oferim clientilor nostri campanii de articole pe bloguri. Am vazut ca site-ul cristiandogaru.blogspot.com (pe care am gasit adresa dvs. de e-mail) are PageRank 3, motiv pentru care va contactez cu aceasta propunere de colaborare. Va propun sa demaram un parteneriat, in cadrul caruia eu sa va pot trimite teme de articole, iar dvs. sa le scrieti si sa le publicati pe blogul cristiandogaru.blogspot.com. Nu este vorba de concursuri, ci de plata directa, pentru fiecare articol in parte. In acest moment, eu am de la alte bloguri similare cu al dvs. (adica tot cu PR 3) un pret de 20 ron/ articol.Pentru ca imi place blogul dvs., pot sa va ofer un pret de 25 ron/ articol scris si publicat pe cristiandogaru.blogspot.com. Estimez un necesar de minim 10 articole pe luna. Pentru detalii, va rog sa ma contactati pe dan@ormusmail.com
Va dati seama daca numitului Daniel nu-i prea placea blogul meu? Poate ma penaliza si scadea indemnizatia per articol la 10-15 lei....Dincolo de faptul ca am refuzat politicos explicandu-i lui Daniel ca n-ar pica bine niste articole „intamplatoare” despre biscuiti cu zaibar sau aparate de ras cu laser printre modestele mele sfaturi in materie de finante personale, nu m-am putut abtine sa remarc ca se plateste modest pentru aceasta forma de prostitutie on-line (nu mi s-au cerut sa inserez bannere ci articole). Avem iata explicatia unor porniri subite ale unor bloggeri care se scoala dimineata chititi sa ne explice ce senzatie au trait testand ultimele odorizante de WC cu aroma de scortisoara, neaparat cu link si cum s-au simtit cand au mancat niste bomboane gumate moi bune si de lipit postere pe frigider (tot cu link). Ma rog, poate o parte dintre acestia au page rank-ul mai mare, si se aleg cu 50-100 de lei pentru aceste review-uri „spontane”. Aviz blogerilor amatori care viseaza sa castige un ban din postari: daca va multumiti doar cu o gustare pe zi, poate aveti o sansa...
Vorbind insa la modul serios, ma tem ca blogosfera, privita la un moment dat ca alternativa la jurnalismul ce uitase sa-si exercite spiritul critic in folosul publicului facand-o insa in interesul patronatului, risca sa devina sinonima cu publicitatea insidioasa, nemarcata si fara macar decibelii in plus pe care ii afiseaza reclamele la TV oferindu-ti pretextul sa muti canalul.
Draga Daniel (si mai cum? de la ce agentie? etc), uite ca am scris in felul asta primul si singurul meu articol de promovare pentru tine. Cumpara-ti de 25 de lei savarine, fac eu cinste cu onorariul.

marți, 14 octombrie 2014

Cat de oneste sunt mega-reducerile?

Cine nu visează să cumpere la jumătate de preț, sau măcar cu 30-40% mai ieftin? De multe ori însă disconturile umflate nu fac decât să ducă la valoarea reală obiectele oferite.

Iată un caz din experiența personală. În urmă cu câteva luni cel mai mare retailer on-line a derulat o campanie de mega-reduceri. Mi-a sărit în ochi trecând în revistă oferta un televizor LED de marcă (Toshiba) oferit cu o reducere de 30%. Suna bina, dovadă că stocul a fost destul de repede epuizat. Am avut curiozitatea să privesc însă mai în detaliu specificațiile și să caut la câteva luni distanță opiniile cumpărătorilor. Și am avut câteva surprize. În primul rând, specificațiile. Un televizor cu diagonală de 81 cm dar fără tuner TV (DVB-T/C) și port USB nu sună prea bine, nu? Iar review-urile utilizatorilor arătau din plin nemulțumirea multora-imaginea nesatisfăcătoare, lipsa unor dotări, etc. Într-un cuvânt, discountul de 30% aducea probabil produsul în zona prețului sau corect pentru ce oferea, prețul neredus fiind mai degrabă un tribut plătit brandului sau doar o „ancoră” pentru amatorii de reduceri. 
Un exemplu amuzant în acest sens îl oferă site-ul gearbest.com, un magazin on-line chinezesc de gadgeturi unde toate produsele sunt listate cu discounturi de minim 30% (frecvent 40-60%). Prețurile după reduceri sunt mici, asta le și face atractive eclipsând lipsa service-ului și garanția inexistentă (cine își retrimite telefonul în China pentru a fi reparat?). Disconuturile mari sunt gândite să tragă de mâneca vizitotorii semnalându-le „oportunitatea” deși dacă clientul potențial s-ar gândi cum ar arăta prețurile nereduse cuplate cu lipsa garanțiilor, riscul de transport pe distanță lungă, etc și-ar da seama repede că este vorba doar de o strategie de marketing a comerciantului on-line.
Am enumerat exemplele de mai sus pentru că în curând asupra noastră se va lansa un nou bombardament de reduceri reale sau doar aparente pe durata festivalului de vânzări en gros Black Friday. Amintiți-vă deci că momentul în cauză reprezintă o oportunitate în special pentru comercianți și nu tot ce este redus va este neapărat necesar.

Smart-fleacuri

După telefoanele inteligente, iată că avem ochelari, ceasuri și brățări inteligente. Cât sunt însă de inteligenți cei care dau o căruță de bani pe ele?
Am aflat cu multă "emoție", evident de pe un site de gadgeturi, că un operator telecom de top a introdus în România prin rețeaua proprie, "binecunoscuta" brățară inteligentă Jawbone Up24. Prețul? Un chilipir, numai 129 euro!
Ce face o astfel de brățară? Citez de pe site-ul de gandgeturi „Jawbone Up24 este un dispozitiv care, alături de aplicația cu același nume și de serviciul de informații disponibil, îi ajută pe utilizatori să își monitorizeze greutatea, somnul sau activitățile sportive. Brățara se conectează la smartphone prin Bluetooth Smart, astfel încât clienții să primească notificările prin intermediul aplicației”.
Cu alte cuvinte, pentru mai bine de 550 de lei primești un gadget care îți numără pașii (un pedometru), te cântărește și încearcă să își dea seama dacă ai dormit profund sau agitat noaptea trecută. 
La ce îți folosește să ai evidența exactă a numărului de pași? Doar ca să te fălești că ai mersi cu 30 de pași mai mult că ieri? Un om normal îmi imaginez că își propune să meargă în ritm alert un anumit număr de minute pe zi, nu are baremuri în număr de pași, metri, etc. La fel în cazul monitorizării somnului. Cu ce ajută să afli că ai dormit mai agitat dacă respectivul gadget nu îți explică de ce și nu oferă remedii? De cântărirea cu ajutorul bratarei inteligențe nu mai spun, avem cu toții câte un cântar prin baie care face același lucru, și chiar mai precis aș îndrăzni să pariez.
Nu vreau să spun că nu merită să te amuzi cu o astfel de brățară „smart”. Nu accepta însă orice preț doar pentru că e vorba de un gadget la modă. Mi se pare imens 550 lei pentru beneficiile enumerate-ce ați zice însă de 90 de lei? Se pot cumpăra astfel de brățări chinezești care fac cam același lucru cu „Jawbone” între 15-30 de dolari cu tot cu transport (vezi gearbest.com). 
Cam la fel în cazul ceasurilor deștepte. Pe același site chinezesc care oferă transport gratuit în mai toate colțurile lumii, găsești ceasuri cu 20-50 de dolari care fac cam același lucru ca suratele lor de sute de euro de la Samsung, Sony, Motorola, etc. Beneficiul în acest caz este că nu te superi prea tare când îți dai seama postfactum că nu ai neapărată nevoie de un gadget care să dubleze rolul unei căști cu bluetooth, care să te avertizeze când mobilul s-a depărtat de tine (un hoț cu mai mult de 2 metri avans este greu de ajuns), unde să vezi cine îți da sms-uri sau te caută pe facebook așa cum poți vedea de altfel pe smartphone. 
Una peste alta, înțeleg ideea de amuzament, pe cea de conectivitate și de gadget la modă. Nu înțeleg însă lipsa oricărui calcul economic și diponibilitatea de a plati brandul de câteva ori mai mult decât valoarea în sine a funcțiilor gadgetului transpuse în bani. Să dai pe o brățară „inteligentă”, nou intrată în piața gadgeturilor, cât pe un smartphone decent în 2014? Face un smartwatch high-end cât un laptop low-end? Poate ne gândim de câteva ori la paralela preț/valoare când scoatem repede banii din buzunar pentru ultimele smart-fleacuri.

luni, 6 octombrie 2014

Cum am fost impiedicat sa joc la pariuri Teodor Melescanu solist. Bonus: Ce legatura exista intre candidatul Melescanu si lichiditatea bursei

O agentie de pariuri a lansat pe 1 octombrie pariul pe candidatii la prezidentiale. Cine castiga, cine intra in turul doi, etc. Surpriza, dupa numai 2 zile candidatul Melescanu, initial cu o cota de 900:1, a fost retras din lista deoarece pe el se paria prea...mult. Pare greu de crezut, dar disparitia sa poate explica si de ce nu sunt rulajele mai mari la Bursa de Valori Bucuresti.
Peste mai putin de o luna avem alegeri pentru Cotroceni cu un favorit cert, un challenger si 12 „iepuri” (dar despre asta mai tarziu). Agentia de pariuri Winner s-a gandit sa puna ceva adrenalina in campanie si a propus un pariu avand drept miza castigarea alegerilor. Se putea paria pe castigator, pe sansele candidatilor de a intra in turul doi, pe procentele pe care le-ar obtine Ponta/Johannis dupa primul tur, etc (vezi aici). Cotele erau interesante in momentul lansarii pariului (seara zilei de 1 octombrie). Astfel Victor Ponta avea 1,7:1, Klaus Johannis 2,2:1, Elena Udrea 50:1, Calin Tariceanu 75:1, Monica Macovei 100:1, Dan Diaconescu 500:1, Vadim Tudor 700:1, Melescanu, Funar, Amaritei, Branza 900:1 iar Kelemen Hunor 999:1.
Le-am enumerat pentru ca intre timp acestea s-au modificat, dupa cum se vede in link. Daca in cazul Ponta si Iohannis modificarile nu surprind prea mult (lumea a simtit ca sunt ceva sanse de castig pariind pe favorit, din acest motiv cota lui Ponta a scazut la 1,4:1 ca in prezent; similar, Iohhanis a crescut de la 2,2: 1 la 4:1), marea surpriza a fost insa eliminarea lui Teodor Melescanu din lista cu candidatii pe care se putea paria. Explicatia? Lumea a pariat prea mult pe Melescanu iar cota sa, inainte de a fi scoasa, scazuse de la 900: 1 la 5 la 1 (la pariuri, cu cat o cota este mai mica cu atat sansele de castig sunt mai mari). Motiv pentru care i-a facut pe unii sa creada ca e o conspiratie la mijloc. Serviciile ar fi pariat pe Melescanu pentru ca publicul sa fie convins ca are sanse reale...
De fapt, explicatia e mult mai simpla si are legatura cu teoria jocurilor de noroc si, veti vedea, cu lichiditatea bursei.
Cum sunt asezate lucrurile acum in campanie, favoritii sunt clari. Dar ce s-ar intampla daca ANI l-ar trage pe...dreapta pe Johannis iar DNA pe Ponta pentru implicare in scandalul Mocrosoft. Daca doar unul iese din cursa castigatorul e evident dar daca ies amandoi cine ar fi favoritii din competitorii ramasi? Eu zic ca in primul rand Tariceanu/ Melescanu si apoi Udrea/Macovei. Ok.
Care sunt sansele ca ambi favoriti sa paraseasca alegerile? Destul de mici spunem cu totii dar cat de mici? Una dintr-o suta? Una din trei sute? Sa o luam altfel. Melescanu avea la lansare cota de 900:1, Tariceanu de 75: 1, Macovei 100:1 iar Udrea 50:1. Era mai mare de una din noua sute sansa ca ambii favoriti sa fie eliminati sau mai mica? Daca era mai mica atunci eu as fi pariat pe Melescanu (nu uitati avea cota 900:1). Riscam 10 lei dar puteam castiga 9.000 lei (ma rog, brut, oprea si statul impozit in final).

Cine miza deci ca ambii candidati urmau sa fie eliminati isi multiplica cel mai bine banii mizand pe Melescanu. Cota lui Tariceanu era  „numai” 75:1, adica la 10 lei pariati puteai castiga brut doar 750 lei. Apropo, intre timp si aceasta a fost redusa de la 75: 1 la 30:1(adica la 10 lei castigi numai 300 minus impozite, absolut neinteresant avand in vedere riscul). Udrea si Macovei sunt inca pe loc, cu 50: 1 si 100: 1, dar eu n-as risca 10 lei pentru un astfel de pariu, sansele ca ambii candidati sa fie eliminati nu mi se par atat de mari.
Ei bine, lasand la o parte teoria conspiratiei, cei care au mizat pe Melescanu nu cred ca urmareau nicio agenda ascunsa, ci cunosteau bine teoria probabilitatilor si ceva psihologie. Apropo de psihologie, se pare ca ne temem mai mult de pierderi decat speram in castiguri (cam de doua ori mai mult). Mai multe experimente simple pe grupuri de voluntari (participantii erau rugati sa participe la un joc de dat cu banul, cand castigi primesti un dolar iar cand pierzi platesti un dolar) au arat ca oamenii ar participa la un astfel de joc cu sanse 50%-50% pe termen lung cum o arata statistica doar daca potentialul de castig este de doua ori mai mare decat cel de pierdere (daca castiga 2 euro cand nimeresc fata corecta ă monedei si pierd doar unul cand gresesc).

Adeptii lui Melescanu au considerat ca sansele de castig merita pierderea asumata daca se materializeaza (sa ne amintim, la 10 lei pariati potentialul de castig era de 9.000 lei) si au determinat eliminarea candidatului din listele casei de pariuri. Este de altfel singura atitudine recomandata in relatia cu pariurile-nu participi decat cand sansele de castig merita sa-ti asumi anumite pierderi (mai explicit: vanezi doar castiguri potentiale foarte mari asumandu-ti doar pierderi probabile foarte mici).
Ma mira doar ca s-au gasit atatia romani priceputi la probabilitati-nu uitati, suntem in tara Caritasului/FNI iar bulele din imobiliar/bursa au avut multi entuziasti mai recent-incat sa determine o casa de pariuri sa modifice radical cotele initiale. Probabil ca Melescanu a fost eliminat din lista deoarece daca aparea cu o cota de 5:1, mult peste ce avea in sondajele de opinie (pornind insa de la 900:1), evolutia ar fi parut multor suspecta si ar fi dat nastere la speculatii (cum s-a si intamplat). Bine ca avem deci „specialisti”, poate ca nu sunt chiar cei 15.000 de specialisti pe stil nou cum sugereaza aici Doru Buscu.  

Si acum revin la paralela Melescanu/BVB. Ce fac de regula cei care au un portofoliu de actiuni? Cumpara si asteapta. Actiunile cresc-se cred inspirati, actiunile scad-considera ca au avut ghinion sau cineva a manipulat bursa. Pentru majoritatea, singura modalitate de protectie este diversificarea depozite-actiuni sau includerea mai multor titluri in portofoliu. Cati se gandesc insa la ...optiuni? Este vorba de optiuni de vanzare, un instrument care da dreptul celor care au un titlu in portofoliu sa se protejeze de evolutia lui descendenta posibila cu un contract cu optiuni (pentru o mica suma, prima, ai dreptul sa vinzi in viitor la cotatii apropiate de cele din prezent). Daca actiunile scad, pierderea se recupereaza din contractul de optiuni, daca actiunile cresc, castigul va fi mai mare decat prima sacrificata prin contractul cu optiuni si iesi oricum in avantaj.

Ei bine, as vrea si eu sa ma joc cu optiuni pe actiunile listate la BVB, dar nu exista instrumente lichide de acest fel...Asa ca tot ce pot face este sa iau actiuni si sa ma rog bunului Dumnezeu sa creasca sau sa nu iau deloc si ma rog sfintilor pietei de capital sa scada pentru a intra in mai mare siguranta intr-o pozitie „lunga”(adica de detinere de actiuni, in financereza). Daca v-ati intrebat insa de ce nu avem o piata de actiuni mai lichida, pe langa raspunsul ca nici economie prea solida nu avem, care sa dea oxigen bursei, luati in calcul si lipsa optiunilor.

Iar candidatul Melescanu, ca sa ne intoarcem la oile noastre din politica, ar putea fi la randul sau o „optiune”. O asigurare ca cineva nu va parasi competitia prea devreme fara sa existe un inlocuitor care sa-i duca mai departe „linia”.Monica Macovei poate fi de asemenea o optiune de acelasi tip, la fel Calin Popescu Tariceanu (desi in acest caz e vorba si de furtul de voturi din tabara adversa, asa cum restul candidaturilor de dreapta din competitie are rolul sa potenteze voturile in favoarea dreptei in turul doi). Cele trei candidaturi pot fi privite si ca pariuri in marja cum aratam mai sus, asta ca sa ne mentinem aproape de jargonul bursier. Ramane de vazut daca optiunile vor fi exercitate in mod cert insa existenta lor a crescut lichiditatea pietei politice (avem totusi 14 candidati).

vineri, 3 octombrie 2014

Ai simtit cele 4 cutremure de saptamana trecuta? Nu? Nu-i nimic, asigura-ti locuinta!

Campania „Octombrie - luna asigurarilor de locuinte” sustinuta de ASF in parteneriat cu UNSAR are aerul ca vrea sa bage in sperieti potentialii asigurati mai mult decat sa le explice avantajele achizitionarii unei polite. Pe cand o alta campanie mai onesta, gen „topul probabilitatilor in producerea unor catastrofe naturale”?

Comunicatul UNSAR incepe apocaliptic: „In primele 8 luni din acest an, datele Institutului National pentru Fizica Pamantului arata ca pe teritoriul Romaniei au avut loc 162 de cutremure, ceea ce inseamna cel putin cate unul la fiecare doua zile. De asemenea, de la inceputul anului si pana in prezent, peste jumatate din judetele României (22) au fost afectate de inundatii provocate de precipitatii abundente”.

Dupa care audienta este invitata sa-si revina din sperietura lecturand brosurile „cu privire la pericolele la care sunt expuse locuintele romanilor precum si informarea acestora despre formele de protectie financiara pe care le ofera incheierea unei asigurari obligatorii sau facultative”


Mentionarea celor 162 de cutremure fara a trece in revista gradul lor de periculozitate echivaleaza, in opinia mea, cu o statistica care ar vorbi de numarul de falimente din industria de asigurari la nivel global din ultimii 10 ani, pe motiv ca firmele in cauza n-au putut onora despagubirile, fara a pomeni nimic de context, existenta sau nu a reasigurarilor, etc.

Cat de mare este probabilitatea de a se strecura un cutremur devastator printe cele 162 de cutremure care s-au dovedit inofensive in primele luni ale anului? Daca ne raportam la valoarea primei de asigurare vs. cea a imobilului, am zice cam de 0,2%. Pentru asiguratori parca nu suna chiar atat de inspaimantator cele 162 de cutremure privite din acest unghi. Din pacate, nu intra sub umbrela asigurarilor locuintele din clasa I de risc seismic pana la consolidare si cele care au fost modificate fara autorizatie - deci exact cele pentru care nevoia de asigurare este mai mare

Sigur, lucrurile se schimba cand vine vorba de inundatii. Pentru zona urbana, riscul este neglijabil, dar pentru locuitorii de la tara, unde paraul din comuna are prostul obicei sa le mai ia porcul din batatura din cand in cand, asigurarile obligatorii sunt absolut necesare (evident, mai mult pentru riscul de inundatie decat pentru cel de cutremur deoarce paianta se descurca bine in acest caz).

Conso, 3 oct