vineri, 4 noiembrie 2022

Legătura dintre teroriștii din decembrie 1989 și Elon Musk

Mass media locală a fost bulversată la sfârșitul lunii trecute de vestea că celebrul Elon Musk va face o petrecere privată de Hallowen în România, unde închiriase Castelul Bran pentru el și o mulțime de alte vedete (printre care și Angelina Jolie).

Isteria a ținut aproape 2 zile, presa a mutat la Bran o droaie de corespondenți, apăruseră chiar și martori (cu identitate protejată-oare de ce? ) care declarau că i-au văzut cu ochii personali pe Musk și Angelina, patronii de restaurante de prin părțile locului jurau la rândul lor că Musk va apare sau apăruse deja. În final, toată desfășurarea de forțe s-a rezumat la un fake, Musk nici măcar nu intenționase să ajungă la Bran. Cum de a fost posibil ca toată presă din România să înghită și să regurgiteze o asemenea gogoașa?

Pentru o explicație care să meargă mai departe decât obsesia presei noastre pentru can-can și divertisment în dauna unor subiecte mai serioase, m-aș întoarce tocmai la Revoluția din decembrie 1989. La teroriștii care trăgeau din toate pozițiile, apa otrăvită, cei 60.000 de morți, etc.

Și acolo simțul critic lipsise cu desăvârșire, toată media s-a întrecut în a înghiți pe nemestecate dezinformarile livrate și a le trece tot pe nemestecate către publicul avid de noutăți.

Explicația fenomenelor de mai sus e destul de simplă-când informația livrată nu are potențial de controversă și vine pe un orizont de așteptare al publicului, nimeni n-o va contesta din primul moment și potențialul de dezinformare este imens pe termen scurt.

Toată lumea îl ura pe Ceaușescu înainte de Revoluție așa că știrile cu chiuvetele sale aurite și teroriștii care să îl protejeze luptând până la unul au fost înghițite fără întrebări. Luna trecută, pe fondul pasiunii noastre pentru bârfă și divertisment, informația că mari vedete ajung la castelul lui Dracula a picat mănușă pe așteptările publicului (dar și pe interesele comerciale din zona) neexistând nicio tabăra importantă care să se poziționeze prin interese și preocupări împotriva unei astfel de informații.

Să ne amintim însă și de povestea intervenției jandarmilor pe 10 august 2019 după demonstrația soldată cu violențe din fața Guvernului. Cum societatea era destul de divizată în jurul manifestațiilor de protest din acea perioada, părerile au fost repede împărțite în ceea ce privește mijloacele folosite.

Ori scandalul cu diaspora care nu e lăsată să voteze la alegerile prezidențiale din 2015. Televizunile erau deja împărțite, în funcție de tabăra politică sprijinită, dar chiar dacă nu a existat atunci un consens, fabricarea poveștii a folosit pentru mobilizarea dreptei (sau pentru justificarea unei fraude, depinde de scanariul care va place mai mult).

Iar mai aproape de noi, să ne amintim cum în primele zile de la declanșarea invaziei din Ucraina, când capitalul de simpatie al occidentului era asigurat, am putut vedea pe televizuni tot soiul de fake-uri lacrimogene (fantoma din Kiev, bătrâna care dobora dronele cu borcanul de murături, secvențe dintr-un joc video prezentate în direct ca episoade de lupta în aer, etc, etc).

Dacă am reține ceva din poveștile de mai sus ar fi observația că manipulările reușite vin pe fondul lipsei controverselor față de subiectul respectiv, fiind plasate în orizontul de așteptare al publicului (sau unei majorități din rândurile acestuia) și că succesul lor este asigurat pentru o perioada limitată de timp, folosită de multe ori pentru a impune decizii contestabile (să ne amintim de Colin Powell, fostul secretar de stat american sub George W. Bush, agitând o sticluța pentru a susține existența armelor de distrugere în masă înainte de a doua invazie a Irakului, afirmație dovedită ulterior ca falsă).