luni, 31 ianuarie 2011

Vrei sa castigi pe Forex, tot timpul? Fa-ti agentie de brokeraj!

In vremuri de criza multi viseaza bani picati din cer iar loteriile, agentiile de pariuri sportive ori valutare prospera. Cati dintre noi n-am fost asaltati de tot soiul de reclame pe internet in care ni se ofera sansele unui castig facil pe Forex pe seama unui amarat de pariu pe euro contra dolar, leu contra euro, sau macar pe cresterea pretului aurului? Ce nu stiu viitorii milionari instant e ca lipsa comisioanelor cu care sunt intoxicati in clipurile de promovare le va iesi pe nas sub forma punctelor de swap care li se pot retine zilnic. Asta ca sa nu mai pomenesc de efectul de levier (misti sume mari utilizand garantii mici) care poate transforma visul de imbogatire in cosmar. Si nici de performantele rasunatoare din modulul “demo” transformate in contra-performante usturatoare cand joci cu bani reali.
“Tatal meu nu a fost niciodata bun cu cifrele. Am fost socata sa vad cum a beneficiat de pe piata dupa numai 2 luni”. Asa suna o reclama la iForex, postata strategic pe un site traficat precum anuntul.ro, sub poza unui cuplu optimist, tata si fiica (“Gheorghe si Laura Banescu, electrician si fiica”). Nu stiu daca enuntul e scris voit inept, cert e ca genul asta de carlige aruncate prin on-line agata tocmai clientii care ar trebui sa stea departe de instrumente sofisticate precum derivatele. Tin minte cu ceva timp in urma ca si mie imi sarise in ochi un astfel de spot-“Cumperi aur, vinzi aur, castigi”(adica vrei-nu vrei, orice ai face iesi in castig cu firmulita X de intermedieri pe Forex). Sigur, nu toate reclamele sunt la fel de infantile, mai exista si variante subtile de atragere a fazanilor, gen concursuri cu premii substantiale in masini de lux ori cursuri gratuite de initiere ori punere la dispozitie a platformelor de tranzactionare in mod gratuit pentru o anumita perioada. Nu ma mir deci ca in ultima luna m-au intrebat cativa cunoscuti care n-au nimic in comun cu pietele de capital daca si mai ales cum ar putea sa faca niste bani pe Forex. Mai jos gasiti principalele 3 gauri prin care vi se pot scurge banii din portofel incercand marea Forex cu degetul de novice.

1.Vezi sa nu-ti dai cu levierul peste mana!
Marja reprezinta chintesenta tranzactionarii pe Forex. Adica nu joci intreaga valoare a contractului tranzactionat, sa zicem 100.000 lei, ci numai o suma infima, de cateva procente din aceasta, depusa drept garantie, uzual doar 1%, adica 1.000 lei. Acest efect de levier poate fi benefic pentru cel care nimereste din prima directia corecta, dar pentru majoritatea e devastator. Asta pentru ca vei suporta oscilatiile de pret ca si cum ai fi depus intreaga suma, iar la o variatie de 1% impotriva directiei pe care ai pariat (daca euro scade fata de dolar in loc sa creasca cum presupuneai) ai pierdut toti banii daca nu ai pastrat o suma de rezerva. Jucatorii mari isi blocheaza din acest motiv sume de 30-50% din valoarea contractului si nu de 3-4% cum fac incepatorii, de cateva zeci de ori deci peste marja minima impusa, tocmai pentru a nu fi scosi din piata de variatii modeste ale paritatilor valutare. Jucatorii de buzunar nu au insa bani pentru asa ceva, mustesc in schimb de adrenalina si sunt spoliati relativ repede dupa ce au epuizat norocul incepatorului. De multe ori un ochi experimentat poate vedea cum sunt masacrati pestii mici, pietele mergand in sens contrar unei stiri de impact pentru scurt timp, doar pentru a fi executate stop-loss-urile (ordine de protectie introduse de micii investitori care inchid automat pozitiile din piata in momentul in care pierderile depasesc un anumit nivel), dupa care directia "logica" este recuperata.

2. Noi n-avem comisioane! Va luam in schimb puncte de swap…
Una dintre nadele de agatat pe Forex e “nu percepem comisioane!”. De punctele de swap nu se pomeneste insa nimic, iar aici costurile pot fi coplesitoare pentru cineva care joaca de putin peste marja de 1%. Teoretic, perceperea punctelor de swap este justificata prin diferentialul de dobanda- cine cumpara o valuta impotriva alteia (de exemplu EUR/RON-cumpara euro si vinde lei) va suporta un anumit cost provenit din diferenta dintre dobanzile de referinta de pe euro si leu, sau va primi o prima in puncte de swap daca respectiva diferenta dintre dobanzi e pozitiva-la care se adauga o anumita marja care reprezinta profitul intermediarului. Banii care se percep pleaca de regula mai departe la casa de brokeraj sau banca din strainatate ce asigura cotatiile la niveluri ferme, brokerul de pe plan local oprindu-si un anumit comision. Zilnic contul investitorului este debitat sau creditat astfel cu o suma care se obtine dupa formula:Valoare decont=numar contracte x valoarea pasului minim de cotare x numarul de puncte de swap.
Ca sa intelegeti mai bine, iata un exemplu preluat de pe site-ul XTB Brokers si adaptat. Puncte swap pentru EUR/RON pentru pozitia “Long” (cumparare euro contra leu-cumpar euro/vand lei):-5,04; puncte swap pentru pozitia “Short” (vanzare euro contra leu): +0,77. Sa presupunem ca exista 2 speculatori. Primul are o pozitie long pentru 1 lot (1 lot =100.000 unitati de paritate) iar altul o pozitie de vanzare (short) tot pentru 1 lot. Valoarea pasului minim de cotare in ambele cazuri se obtine inmultind lotul respectiv cu pasul minim de cotare, in cazul nostru 100.000 x 0,0001=10 lei. Si acum trecem la calcule.
Speculatorul 1 plateste zilnic: 1 x 10 lei x (-5,04)=50,4 lei
Speculatorul 2 va primi zilnic in cont :1 x 10 lei x 0,77 = 7,7 lei
Acum, ganditi-va ce inseamna sa iti pastrezi timp de o luna pozitia Long pe EUR/RON: costuri totale 50,4 x 30=1512 lei. Daca iti deschizi un cont cu suma minima impusa de XTB (3.000 lei) si joci long EUR/RON , vei pierde jumatate din bani intr-o luna numai din punctele swap, presupunand prin absurd ca paritatea celor doua valute ar “ingheta”. Bine macar ca poti castiga ceva maruntis daca joci “short” ati putea fi tentat sa credeti. Nu acelasi noroc il au insa cei care joaca la XTB pe perechea euro/dolar. Acolo pierzi 4,92 puncte de swap pe zi pe “long side” si 8,65 puncte swap pe varianta “short”, adica orice pozitie ai initia, costurile curg. Cuantumul punctelor de swap poate diferi substantial in functie de broker. De pilda, la Saxo Bank pe euro/dolar pierzi 0,000005 puncte swap pe zi pentru pozitii Long iar pe partea de short se percep zilnic 0,00013 puncte swap in timp ce pe euro/leu se primesc puncte swap in ambele ipostaze (!): 0,0012 puncte pe long si 0,00044 pe short.

3. Nu tot ce zboara pe “demo” se mananca
O modalitate ingenioasa de a agata posibili clienti este punerea la dispozitie in mod experimental a platformelor de tranzactionare pentru cateva simulari “demo”. Deosebirea fata de lumea reala (cand nu vorbim de variante “demo” unde nu se percep puncte de swap pentru a colora intr-un roz mai accentuat sperantele incepatorilor) este ca pe demo emotiile lipsesc, iar cand apar banii reali in cont acestea joaca poate rolul determinant. Din acest motiv, cei care fac multi bani fictivi pe demo, pierd apoi cu usurinta bani reali cand isi deschid contul. Nu am vorbit aici despre intrumentele de analiza puse gratuit la dispozitia jucatorilor din simplul motiv ca utilitatea lor e limitata. Marii speculatori (banci de investitii, fonduri, etc) nu au nevoie de analiza tehnica, ei sunt pur si simplu analiza tehnica avand suficienti bani pentru a forta aparitia oricarei configuratii pe grafic.
Mai in gluma, mai in serios, ma intreb in final de ce sunt discriminati “investitorii” de la 6/49 in comparatie cu cei din piata Forex?. De ce la loterie se percepe un impozit de 25% din castig iar speculatorii de pe Forex platesc doar 16%? Si nu e deloc o idee absurda din vreme ce valoarea contractelor pe derivate la nivel global depaseste de peste 7 ori PIB-ul planetar.

sâmbătă, 29 ianuarie 2011

Al Jazeera English Live-Ultimele vesti despre Egipt

AICI

Poporul egiptean are propriul sau 22 Decembrie. Vor urma invariabil dezamagirile, sperantele tradate si amestecul "bastionului" democratiei in apararea propriuliu interes energetic, SUA. Pana atunci, sa-i felicitam pe egipeni pentru curaj si sa-i invidiem pentru sentimentul de solidaritate si apartenenta pe care il traiesc acum.

vineri, 28 ianuarie 2011

Cum investesc batranii, de ce femeile bat barbatii la bursa si cum le dau copiii clasa tuturor

Stiati ca fondurile de pensii au strategii de plasament in functie de varsta participantilor, cresterea varstei medii determinand ponderi mai mari a obligatiunilor in dauna actiunilor? Sau ca barbatii au mai multe motivatii…sexuale la bursa decat credem in vreme ce femeile, desi nu dispun de capacitatile lor analitice obtin performante mai bune pentru simplul fapt ca tranzactioneaza mai rar? Ori ca un copil de 5 ani poate bate majoritataea covarsitoare a expertilor financiari? Daca nu, cititi mai jos.

La inceputul lui 2008 discutam cu seful pe Romania a AG2R, un fond de pensii cu administratori francezi ce se pregatea sa intre pe piata (ulterior s-a retras nereusind sa retraga decat vreo 1000 de participanti pe Pilonul II) despre filozofia lor de investitii. Omul imi spunea…franc ca dincolo de oportunitatile momentului si indicii de evaluare a diferitelor categorii de active, fondul sau e preocupat mai degraba de media ponderata a varstei participantilor. Cand cei trecuti de varsta medie sunt majoritari, fondul se orienteaza spre activele cu cel mai scazut grad de risc-bonduri guvernamentale (asa parea atunci, cand inca nu se discuta de porcusori), obligatiuni corporatiste si depozite-lasand actiunile, derivatele, etc mai la coada portofoliului. Cu alte cuvinte, nu faci speculatii cu banii viitorilor pensionari. Cum populatia statelor dezvoltate este intr-un proces evident de imbatranire iar generatia baby-boom se va pensiona esalonat in urmatorii ani, bursele nu au un viitor prea luminos in fata unui val previzibil de retrageri de fonduri. Din pacate, nici bondurile guvenrmamentale nu mai reprezinta paradisul de alta data (cat de confortabil v-ati simti ca viitor pensionar japonez stiind ca datoria publica e 200% din PIB?).

Cotatiile testosteronului la bursa
Una dintre explicatiile boom-ului imobiliar chinezesc este nevoia de a parea mai atractiv in ochii partenerelor. Fetele sunt prvite in familiile traditionale din China ca o mare pacoste asa ca toata lumea vrea sa aiba in general baieti iar disproportia numerica dintre sexe este consistenta. Pentru a-si gasi deci partenera chinezul mediu face pe dracul in patru pentru a dispune de locuinta sa, uneori chiar de 2-3 daca are cu ce, pentru a opera El selectia. Ei, poate o sa va surprinda, dar la bursa lucrurile nu stau diferit pentru majoritatea participantilor care sunt, statistic vorbind, barbati intre 25-35 de ani. Sigur, ei nu vor sa isi aleaga literalmente partenera in felul asta, dar leaga ideea de succes, inclusiv in amor de ideea de bani si bunuri materiale, iar bursa li se pare o scurtatura in directia asta. De altfel, se pare ca marea majoritate a cheltuielilor tinerilor necasatoriti care isi cauta un partener sexual sunt determinate de nevoia de a atrage sexul opus, de la achizitia de gadgeturi la haine si masini. Vezi mai multe aici.

Culmea este ca, in ciuda testosteronului care ii indeamna sa testeze bursa in numar mare, barbatii sunt depasiti de femei la capitolul randamente pe piata de capital conform unor studii din SUA (vezi aici). Si nu pentru ca ar avea abilitati analitice mai bune, ci pentru ca tranzactioneaza mai rar si nu au sentimentul infailibilitatii masculine care cauzeaza de multe ori pierderi. Femeile nu isi schimba des ponderea titlurilor din portofoliu iar economiile care le fac in acest mod la comisioanele brokerilor fac in final diferenta la capitolul randament. “Infranarea” femeilor cantareste greu avand in vedere ca in SUA, perioada medie de detinere a actiunilor la NYSE este sub 6 luni in acest moment. Cum fondurile de pensii “incremenesc”de regula pe actiuni ani buni inainte de a la scoate la vanzare, viteza de rotatie a portofolilor de actiuni din partea micilor investitori e mult mai mare, implicit profitul brokerilor care incaseaza comisioanele de tranzactionare. De altfel, cateva luni indica si brokerii din piata romaneasca intervalul mediu de detinere a actiunilor de catre cei mai activi investitori autohtoni. Sa mai spunem doar ca intre 1955-1965 investitorii americani mai tineau inca actiunile 7-8 ani, in medie. Din 1975 incepe un declin lent dar sigur astfel incat in 2008 avem deja o perioada de detinere mai redusa decat cea consemnata inainte de Marea Depresie din 1929, cand speculatiile furibunde cu actiuni si tranzactiile in marja devenisera sport national in SUA.

Esti maimuta? Trimite un CV la Goldman Sachs!
Cei mai de succes traderi sunt complet lipsiti de..empatie. Cine reuseste sa faca total abstractie de emotii si sentimente are succes la bursa; lucru absolut normal avand in vedere ca panica si entuziasmul sunt principalele motoare care misca pietele determinand acei dinti de fierastrau care apar pe grafice. Din acest motiv marile case de brokeraj au introdus mai nou roboti care sa profite de diferentele intre cotatii inainte de intalnirea ordinelor de cumparare cu cele de vanzare. Exista insa studii care demonstreaza ca …maimutele pot bate majoritatea covarsitoare a participantilor din piata, fie ei brokeri, traderi independenti sau fonduri mutuale. S-au facut mai multe experimente in acest sens, cititi pe larg aici. Ideea este urmatoarea: o maimuta care alege la intamplare niste cartonase cu simboluri bursiere a avut in mod repetat performante mai bune decat investitori experimentati si manageri de portofoliu galonati care s-au ghidat in alegerilor dupa analize sofisticate. Explicatia? Preturile actiunilor listate reflecta deja toate informatiile disponibile despre ele, astfel incat nici un “profesionist” nu poate exploata diferentele dintre cotatii pentru a obtine constant profit. Pentru un investitor independent, va fi o munca aproape imposibila sa “bata” consecvent piata, deoarece acesta va trebui sa achite suplimentar costurile de tranzactionare sau de administrare a portofoliului, plus taxele aferente. Revenind, un copil ar putea deci alege la intamplare la fel de …inspirat ca o maimuta, fiind in plus suficient de lipsit de emotivitate in fata baletului cotatiilor bursiere pentru a deveni un trader de succes. Cu toate astea, parca nu mi-as dori sa-l vad pe domnul Farmache intr-un clip de promovare a bursei cu un slogan de genul “lasati copii sa vina la mine!”….

miercuri, 26 ianuarie 2011

Zeitgeist: Moving Forward

Fondul Proprietatea, ultimele minute inaintea listarii: chibiti, pompe, trambuline media.

Cititi mai jos despre zumzetul din predeschiderea sedintei bursiere, buluceala ordinelor in piata pentru a-si lua fata si dimensiunea primelor pachete scoase la vanzare si anuntate la cumparare, profiluri de chibiti de pe forumurile de bursaci ori cat de generoasa a fost trambulina asigurata de presa bebelusului FP in prima sa zi de bursa. Acum, dupa lansarea bulgarelui, nu ne ramane decat sa asteptam investitorii de calibru (din cei care n-au reusit din cauza agendei incarcate sa ia inca actiuni FP) cu paine si sare ori macar prima avalansa de investitori chinezi cu valize doldora (sa speram ca nu de... alti chinezi).

Toata lumea spera ca FP va rupe gura targului la bursa. Ziare de specialitate, brokeri, reprezentanti ai societatii de administrare Templeton si-au dat coate in ultima vreme facand galerie anticipat pentru meciurile viitorului blue-chip al BVB-ului. Sa vedem cum s-au desfasurat ostilitatile in sfertul academic dinaintea demararii primelor tranzactii, intre 9,45 si 10.

Ora 9:45. Deschiderea potentiala este de 0,6 lei, cu un volum al schimburilor la aceast nivel de pret de 4, 08 milioane actiuni. Investitorii si speculatorii deopotriva raman inca prudenti. Exista un glumet care a introdus un ordin de cumparare de 1,15 lei pentru colosalul pachet de…1000 actiuni dar si un pachet consistent de 6,6 milioane actiuni la vanzare pentru 0,6 lei/actiune. Cumparatorii stau inca la cutie-totalul ordinelor reprezinta 6,1 milioane actiuni in timp ce vanzatorii se afiseaza cu 68 milioane actiuni pe toate palierele de pret . Micii speculatori de pe forumul AGF care urmaresc si ei desfasurarea ostilitatilor pe platformele brokerilor au chef de glume. “1000 in Bid la 1,15 lei, mama cata pasiune” zice Catalin-68. “De aia nu imi lua ordinul meu de 14 miliarde actiuni face haz Eugen. “Cica e cantitate insuficienta”...

Ora 9:50
Deschiderea potentiala e tot 0,6 lei, cu 10,1 milioane actiuni schimbate la acest pret. A aparut inca un glumet care introduce un ordin de cumparare a 3000 actiuni la…4,5 lei/actiune. Cineva il sustine cu inca 100 de actiuni la cumparare plasate insa la 1,2 lei. Genul asta de ordine la preturi fanteziste au uneori scopul de a deruta micii investitori care nu vad piata in adancime impiedicandu-i sa isi faca o idee despre nivelul real la care se vor face schimburile cu actiuni la deschidere. Pe AGF incep sa apara primele “pompe” optimiste. “Pregatiti-va de o zi magnifica cu super lichiditate, o sa inchida gura multor carcotasi” spune nick-ul Grimlin. “Hai ca vine Mobius si el ia pe toate-dupa aia stam cu bonuri de ordine” il incurajeaza “stef_nic”. “Parca e adunarea bildenbergilor azi pe AGF” concluzioneaza Madac.

Ora 9:55. Nu sunt multe noutati. La 0,6 lei/actiune s-ar schimba in acest moment 15,9 milioane actiuni. Tot 68 milioane actiuni sunt afisate pe toate palierele la vanzare, fata de 6,3 milioane la cumparare.

Ora 10,00! A inceput! In primele secunde se tranzactioneaza 22 mil actiuni la preturi cuprinse intre 0,6020 lei si 0,6100 lei. Cum se vede, cei care se afisau cu preturi la cumparare de peste 0,7 lei in predeschidere si-au retras in ultimul moment ordinele de cumparare. Agitatia e maxima, unele platforme de tranzactionare mai cad temporar din cauza suprasolicitarii, brokerii nu mai fac fata telefoanelor primite de la investitori, motiv care il face pe forumistul Marianr sa exclame cu naduf “fiv-ar platformele ale dreq si tranzactionarea voastra prin telefon in 2011”. E 10:04, spiritele incep incet-incet sa se calmeze, schimburile cu actiuni totalizeaza acum 30 mil actiuni, echivalentul a 18 milioane lei, iar culoarul de variatie al preturilor este in acest moment 0,6-0,62 lei.

Un interes bine stimulat
Orice se poate spune despre listarea FP, numai ca nu a generat un bombardament mediatic asupra potentialilor interesati-nu!.Ziarul Financiar a facut chiar o sectiune speciala “listarea FP”, de unde luni puteati afla de pilda ca despre fericitul eveniment a relatat chiar si un…blog afliat Financial Times! Chiar in ziua listarii citesc ca Franklin Templeton isi va exercita optiunea de a cumpara actiuni chiar de miercuri (actionarii FP au aprobat rascumpararea a pana la 10% din actiuni la un pret cuprins intre 0,2-1,5 lei pana in martie 2012, in scopul sustinerii cotatiilor). Mesaj implicit: stati linistiti la locurile voastre, ca aveti cui vinde! Sa vedem daca nu cumva pachetele scoase la vanzare vor depasi in cateva luni potentialul de rascumparare al Fondului la un pret decent (oricum pachetele rascumparate de FP vor fi monitorizate atent de cei interesati de un potential de exit) . Toti brokerii s-au calcat pe bataturi bombardand investitorii cu rapoarte super-optimiste, din care cei care nu cumparasera actiuni in decembrie, la maxim 0,55 lei, inainte de suspendarea tranzactiilor la Depozitar, erau invitati sa bata din buze a paguba deoarece cotatiile urmeaza sa ajunga musai in urmatorul an la 0,8-0,9 lei. Ma intreb insa de ce oare n-au abundat astfel de rapoarte cu invitatii la cumparare in 2008, cand o actiune FP se cumpara si cu 0,09 lei? Ca principiu, atunci cand toata lumea debordeaza de optimism, cine trebuia sa cumpere a cam luat; sa vedem cine vine din spate sa asigure actualul nivel de pret.

duminică, 23 ianuarie 2011

Martin Armstrong despre aur, burse, macroeconomie si teoria ciclurilor

Dupa presedintele Bancii Mondiale, Zoelick (aici), iata ca mi-a fost dat sa il aud si pe Greenspan vorbind cu nostalgie despre etalonul aur. Hm, coincidente? Nu prea cred in coincidente la nivelul asta, poate doar in coincidente planificate. Nu e de fapt un secret pentru nimeni ca in punctul in care s-a ajuns datoriile accumulate nu mai pot fi niciodata platite in lumea "civilizata" si ca o resetare a sistemului monetar va fi luata in discutie la un moment dat.

Martin Armstrong e un fel de Assange in zona lui, un daramator de mituri, cel care anunta ca imparatul e gol desi mass-media oficiala ii construieste migalos trusoul in jurnalele de stiri. Si cum sta bine unuia ce fluiera in biserica e si el inchis, cum va fi probabil pana la urma si fondatorul Wikileaks daca fluxul telegramelor continua. Aveti aici o analiza interesanta despre aur, natura fractala a pietelor financiare ori proiectiile sale pentru evolutiile pietelor de capital. Mai multe eseuri ale lui Martin Armstrong gasiti aici:

vineri, 21 ianuarie 2011

Criza alimentara, sora crizei financiare

Istoria se repeta, uneori mai repede decat am fi dispusi sa credem. Piata marfurilor a cunoscut un varf in 2008, cu petrolul la aproape 150 dolari/baril, cu metalele pretioase, cele industriale si cerealele urcand in stratosfera, cam ca acum. Motivele de atunci? Biodiselul, “sfarsitul petrolului”, schimbarea stilului alimentar in China si India (consumul mai mare de carne presupune un consum sporit de cereale pentru furaje), speculatorii care ieseau din pietele de actiuni de teama crizei subprime. Motivele de acum? Cam aceleasi, speculatorii de aceasta data fiind motivati de tiparul Bancilor Centrale si teama de hiperinflatie. Mare atentie insa cu pianul commodities pe scari, la finalul lui 2008 preturile se prabusisera. Ramane de vazut ce va inlocui efectul Lehman Brothers de atunci (inasprirea politicii monetare?).

La inceputul verii lui 2008 urmaream in direct efectele “terminarii” petrolului chiar la BVB. Azomures si Amonil erau actiuni nebagate in seama si vegetau linistite. Brusc, cineva a realizat ca pretul ureii crescuse pe plan extern, ca ingrasamintele se scumpeau iar cele doua companii au anuntat curand si profituri frumoase (erau pana atunci pe pierdere). Azomures a ajuns in cateva luni de la 0,2 la 0,9 lei. Din pacate, “investitorii” au fost treziti din reverie (“Azomures urma sa dea de mancare Planetei”) de falimentul Lehman Brothers (mijlocul lui septembrie), valul de panica starnit atunci in pietele financiare amplificand corectiile incepute deja cu o luna in urma (cotatiile intrasera deja sub 0,5 lei in momentul Lehman si au inchis anul aproape de 0,2 lei, de unde decolasera).
Ceva similar a patit si petrolul (de la 149 la 35 dolari/baril in mai putin de 6 luni, cu un raport Goldman Sachs care vedea sigura atingerea nivelului de 200 dolari lansat aproape de varf), cuprul, aurul, etc. Marcarile de profit incepusera insa inainte de Lehman, falimentul LB doar a ingrosat si grabit tendinta descendenta.

Urmaream in acea vreme si actiunile unei mine din Polonia (KGHM), cel mai mare producator de cupru din Europa si unul dintre cei mai mari furnizori de argint din lume. Erau cam 85 zloti/actiune cotatiile cand ma focalizasem eu pe ele prin primavara iar la spre sfarsitul anului 2008, cand am aruncat inca o ocheada pe bursa din Polonia le-am descoperit la 21 zloti. Probabil ca la un moment dat investitorii au realizat, ca si la cupru ( de la 4 dolari/pound pe varf, pretul a scazut sub 2 dolari/pound pana la sfarsitul lui 2008 pentru a ajunge in prezent la 4,4) ori produsele agricole, ca preturile foarte mari vor duce la sporirea productiei si la o supra-oferta care nu se va mai intalni cu cererea si din cauza scaderii puterii de cumparare, deci urmau corectii. Iar Lehman Brothers si teama de scheletele din dulapurile bancilor au amplificat vanzarile. Apropo de KGHM, am primit zielele trecute un raport Erste Bank despre mina poloneza. Pretul e acum de…180 zloti iar Erste Bank il recomanda la cumparare cu tinta de pret 200 zloti. Asta chiar mi-a placut. Va intrebati cat de vizionari erau cei de la Erste in 2008?. La sfarsitul raportului cu pricina exista si o sectiune a recomandarilor anterioare. In 3 septembrie 2008 de pilda recomandarea era de Hold, cu tinta de pret de 74 zloti (cotatie in acel moment-72 zloti). Dupa care preturile s-au prabusit la 21 PLN cum va spuneam. Analistii au revenit in 6 februarie 2009 cand cotatiile mai urcasera putin (35 zloti) cu recomandare de “Cumparare” si tinta de pret..42 zloti. Cine lua deci actiuni la 72 tinandu-le pentru a castiga…2 zloti, avea sansa sa reincarce pentru imbunatatirea mediei la 35 zloti cu speranta ca vor ajunge la 42, putin peste jumatate din suma initiala, ratand cursa spre 180 zloti ce a urmat. Ma rog, analiza in cauza arata bine, are grafice, culori, calcule, etc, la fel ca si analizele precedente de altfel.

Circuitul perceptiei in natura

In 2008, teama de “peak oil” era incurajata prin tot soiul de analize care reliefau cresterea exponentiala a cererii din China, cotatiile in urcare viguroasa pentru cereale se bazau pe efectele negative ale productiei de biodiesel sau al schimbarii obiceiurilor alimentare in India si China, cresterea consumului de carne reclamand suprafete mult mai mari cultivate doar pentru furajarea animalelor. Pai cam aceleasi lucruri se invoca si acum de cei care vor sa justifice cresterile de preturi. In fine, speculatorii care cautau refugiul pe piata commodities incercand sa evite caderea burselor rascolite de efectele crizei subprime erau la fel de vizibili ca si acum, desi motivele prezentei lor sunt diferite (acum au acces la fonduri nelimitate din partea Fed pietele fiind inundate de lichiditate). Nu spun ca aceste explicatii n-au nici o baza reala, dar evolutiile de pret aberante n-au legatura cu o crestere moderata a cererii pe termen lung. Cum sa intri la cumparare pe un activ pentru care se asteapta o crestere a cererii cu 2-3% pe an sa zicem, dupa ce pretul la bursa a urcat cu 100% in 12 luni?

Ce s-a intamplat cu rezervele globale de petrol intre cotatiile de 149 dolari/baril si 35 dolari cat a fluctuat pretul in 2008, ori cei 92 de dolari din prezent? Pai cam tot alea sunt, multe sau putine, focalizarea investitorilor a fluctuat intre timp. SIF-urile cand BET-FI era aproape de 100.000 puncte aveau aceleasi participatii ca in momentul in care indicele ajunsese la 7.000 puncte, doi ani mai tarziu. Capacitatea de a genera profit sub forma de dividende la Fondul Proprietatea nu s-a schimbat radical din momentul in care actiunile se cumparau cu 0,12 lei, in 2008, pana in prezent cand brokerii se inghesuie sa lanseze rapoarte optimiste cu tinte de pret de peste 0,8 lei.

Pietele baltesc acum de bani ieftini lansati cu prastia de Bancile Centrale si asta se vede in cotatiilor activelor mai peste tot in lume (vorbesc de activele lichide, tranzactionate la bursa, si nu de bunurile care necesita achizitionare prin credit, precum imobiliarele, unde speculatorii sunt mai reticenti sa intre deoarece o inasprire a politicii monetare previzibila intr-un orizont apropiat de timp ii poate gasi fara contraparte in momentul exitului). Mai devreme sau mai tarziu (avand in vedere ca apar tot mai multe miscari de protest in tarile in curs de dezvoltare, uneori chiar violente, impotriva cresterii preturilor la alimente si combustibil trendul poate fi pe sfarsite), speculatorii isi vor extrage insa profitul iar “investitorii” care isi fac strategia pe baza stirilor de la TV o vor incasa din nou.

Cateva observatii de final:

1. Excesul de lichiditate face ca speculatorii sa se focalize si sa se de-focalizeze rapid pe/de pe anumite categorii de active. Oricum, miscarile speculative nu se fac pe termen lung, masurabil in zeci de ani. Dupa evolutiile din 2009-2010, este greu de presupus ca nu vom avea un an de deflatie la bursele de commodities, poate chiar in acest an, poate din 2012. Ce ma ingrijoreaza este insa rapiditatea cu care se umfla bulele speculative in ultima vreme.
2. Nimic nu dispare in general peste noapte, fie petrol, cupru, aur, argint, grau, porumb, etc, chiar daca raportul analistului X prevede o crestere alarmanta a cererii. In cazul petrolului, presupund ca maine am atinge maximul productiei, epuizarea efectiva a resurselor s-ar face in mai multe zeci de ani, cresterea preturilor urmand sa ajusteze permanent nivelul cerere-oferta (se va apela gradual la transportul in comun abandonandu-se automobilele individuale, am renunta treptat la masele plastice, etc).
3. Cel mai prost moment pentru a investi este dupa ce ai ascultat la buletinul de stiri ca activul X tocmai a crescut cu zeci de procente in ultimul an si analistii prevad viitoare aprecieri. Adevaratii investitori intra pe un activ cand in jurul sau nu se face tam-tam sau cand speculatorii ies de pe acesta in panica (apropo, zilele trecute am auzit-o pe Andreea Esca vorbind de Fondul Proprietatea).

joi, 20 ianuarie 2011

Doua mostre de marketing financiar

Primesc ieri in cutia de scrisori un plic alb. Cin sa fie cin’ sa fie? Un viitor candidat fara sanse la Primarie? Nu, era Provident, imi batea sansa la usa sa iau un credit cu dobanzi astronomice. Ce m-a facut sa rad amar e insa strategia de marketing. Provident vrea sa lase impresia ca da dar si ofera ceva. In cazul asta un tabel in care sa iti treci veniturile si cheltuielile lunare amanuntit; iar daca da cu minus, stii ce ai de facut-suni la Provident! Ei bine aici e meschinaria. Cum va imaginati ca in ipoteza in care cineva inregistreaza regulat deficit in bugetul personal, va putea se il acopere pe termen lung facand o cheltuiala suplimentara? Practic, banii vor tine cateva luni, iar apoi deficitul anterior va creste sporit de rata lunara.

Sun sunat cu doua zile in urma de un reprezentant Goldring-nu vreau sa cumpar niste actiuni la Fondul Proprietatea? Ba da zic, in calitate de bun crestin vreau sa dau o mana de ajutor desteptilor care au cumparat actiuni la 0,1-0,3 lei; ma ofer sa le iau eu cu 0,8 lei, cat e trecut in raportul Goldring tinta de pret (asa am ajuns si in baza lor de date-cine vroia sa descarce raportul cu FP de pe site-ul Goldring trebuia sa isi lase datele personale, inclusiv telefonul, s-a vazut acum de ce). “Poate vreti atunci sa cumparati ,mai ales ca luna aceasta avem comison de 0,5% la tranzactiile electronice?” aud la celalalt capat al firului, semn ca sarcasmul meu a dat roade. “Poate ca la 0,3 lei mi s-ar parea interesant de luat, ajunge acolo luna asta ca sa beneficiez de comisionul mic?”. “Aaa, nu pot sa va spun, mai vorbim.” Mda.

PS: Apropo de Fondul Proprietarea, ati observat cum in ultimele zile trompeta ZF dar si restul presei de "specialitate" are mare grija ca bizonul potential cumparator de actiuni la listare sa fie bine hranit cu stiri despre FP? Nu conteaza relevanta, stiri sa fie, fie si editoriale, sa facem zumzet cat mai mare sa vada si orbul "oportunitatea" tocmai din Braila.

marți, 18 ianuarie 2011

3 investitii “beton” care iti subtiaza economiile

Va spun mai jos de ce viitorii pensionari n-ar trebui sa doarma linistiti chiar daca fondurile de pensii lucreaza pentru ei, de ce amatorii de investitii pe piata de capital pleaca pe riscul lor urechea la rapoartele analistilor din banci si companii de brokeraj si cum creditele ieftine “ca braga” prin Prima Casa vor strica somnul proprietarilor cand Euriborul nu isi va mai aminti de minimele istorice. Nu navigati mai departe pentru ca nici nu stiti cum pierdeti.

1. Vrei o batranete linistita? Fa-ti un solar!
Pe masura imbatranirii populatiei in Europa, pentru a nu-si mai bate capul cu deficitul fondului public de pensii, Guvernele s-au gandit sa paseze contributiile viitorilor pensionari unor fonduri private. Primesti deci cat ai cotizat si nu cat vor dori sa lase din munca lor, prin taxe, generatiile mai tinere. Suna frumos dar chiar asa o fi oare? Pai, ia sa vedem de pilda in ce investesc fondurile de pensii private (vezi aici)? Nu cumva grosul banilor e pus tot in slujba bugetelor publice, prin achizitii de bonduri guvernamentale? Cu banii fondurilor de pensii, deci cu banii generatiilor tinere, este acoperit deficitul bugetar, deci se finanteaza plata salariilor din sectorul de stat si a pensiilor. Si uite cum ocolit, tot la un fel de “pay as you go” ajungem. Pe langa bonduri guvernamentale fondurile private de pensii mai plaseaza banii si in depozite la termen, contribuind cu banutii lor la umflarea din timp in timp a diferitelor bule imobiliare finantate de banci pe credit. Dupa care bancile in cauza, “too big to fail” sunt salvate tot cu bani publici.
Vestea proasta este ca mai peste tot in lumea dezvoltata datoriile publice sunt atat de mari, incat statele vor avea mari dificultati in a returna sumele respective iar fondurile de pensii care si-au plasat banii majoritar in bonduri, in cazul in care vor mai primi totusi ceva, se vor alege cu o rambursare intermediata de inflatie. Cum s-or simti de pilda viitorii pensionari din Japonia, de vreme ce Guvenul are de achitat o datorie de 200% din PIB (majoritar catre proprii cetateni)? Populatia care imbatraneste accelerat aici va incepe curand sa-si ceara banii inapoi pe scara larga si sunt tare curios cine si cum ii va plati. Sau ce senzatie poti avea in papucii unui viitor pensionar Grec, cu falimentul statului sufland in spate (implicit, cu restructurarea datoriei publice, dupa modelul argentinian “ai investit 1 dolar in obligatiuni, ia de aici 30 de centi inapoi!”)? Vezi si ritmul in care avanseaza datoriile Romania (nu uitati ca am pornit de la zero in 1989). In concluzie, daca varsta nu ti-a permis sa participi la Pilonul II, nu te grabi sa intri benevol la Pilonul III (private facultative) de pensii. Fa mai degraba economii pe cont propriu intr-un cont bancar, astfel incat sa ai acces rapid oricand la banii tai, sau ia in calcul o varianta personala de asigurare a independentei alimentare si energetice. Ce spui de pilda de o casuta la tara?

2. N-ai vazut raportul-bomba al bancii X? Norocosule…
N-am inteles niciodata de ce bancile si societatile de brokeraj au departamente botezate “de analiza” si nu, in mod mult mai onest, “de marketing si analiza”. Intelegeti de ce spun asta daca priviti mai atent circuitul rapoartelor in natura. Avand in vedere ca banca/firma de brokeraj angajeaza pe bani buni oameni care sa determine niste tendinte si valorile corecte ale unor active, cum se face ca aceasta munca de creatie este aruncata cu larghete pe piata, la dispozitia tuturor, in loc sa fie destinata doar clientilor de calibru sau celor care ghideaza plasamentele institutiei in cauza? Regula este urmatoarea: in cazul in care rapoartele nu sunt destinate doar generarii de contra-parte la marcarea profitului pentru initiati, informatiile din ele au fost deja folosite de cine trebuie pentru a lua pozitii in piata si nu are nici un rost sa va mai agitati. Imi amintesc de pilda de un raport Raiffeisen pe SIF-uri care indica potential de crestere de 100% in medie, raport lansat insa in..2008 (stiti ce s-a intamplat apoi cu bursa). Sau de un raport Goldman Sachs cand pretul petrolului depasise 130 dolari/baril (la sfarsitul primaverii lui 2008), indicand ca urmatoarea tinta va fi 200 dolari (a fost insa 35 dolari in mai putin de 6 luni). In februarie anul trecut, analistii Erste dadeau un raport optimist despre evolutia indicelui BET in 2010 decretand ca urmeaza o crestere de 77% (oare cum or fi calculat-o atat de exact, si de ce nu 69,35% daca se merge pe “fine tune”?). In final, BET-ul a inchis anul cu un avans de..12% iar B(i)ET-FI-ul a fost chiar rosu (aici un articol pe tema in cauza). Ideea este ca nimeni nu pare sa isi mai aminteasca de rapoarte la finalul perioadei pentru care se ofera tinta de pret, dar exista destui naivi care pun bot…pardon, banii la bataie imediat dupa ce au fost lansate (vezi aici un caz amuzant cu rapperul 50 Cents care s-a gandit sa scoata si el un “raport” ).

Un caz aparte il reprezinta prognozele super-optimiste livrate de oficialii Bancilor Centrale ori ai Guvernelor (va amintiti de estimarile de crestere economica din 2008 in Romania, sau chiar inceputul lui 2009 si 2010?). Aici insa optimismul face parte din fisa postului, mai ales intr-o societate de consum unde evolutia PIB-ului depinde de apetitul pentru cumparaturi si ignorarea economisirii.

3. Rata egal chiria, te bagi la Prima Casa? Mai bine baga-ti mintile-n cap!
Mergi pe Conso.ro si vei vedea ca rata la un credit in euro (50.000 euro) pe 30 de ani pleaca de la 240 de euro. Majoritatea ofertelor bancilor pot fi inghesuite intre 240-280 euro rata lunara. Cu banii astia iti iei un apartament de 2 camere in Bucuresti, mai la periferie, pentru care chiria pe piata este cuprinsa intre 200-300 euro. Deci, cam Tandea pe Mandea, daca facem abstractie ca vei plati de doua ori pana la scadenta un apartament care nu va mai valora atat dupa 30 de ani dupa toate probabilitatile (are deja vreo 40 cand il cumperi-ma refer aici la blocurile vechi unde apartamentele de 2 camere au acest pret). Euriborul la 3 sau 6 luni care este referinta pentru dobanzi este insa la minim istoric, putin peste 1%. Marja bancii este insa de 3-4% in majoritatea cazurilor. Ce se intampla daca Euriborul ajunge la 5% sa spunem, cum era la inceputul lunii octombrie 2008? Si nu e un scenariu imposibil, la cat de darnice au fost Bancile Centrale in ultima vreme in a tipari bani pregatind inflatia viitoare. Nu va ganditi ca nu se pot ridica dobanzile pentru ca statele sunt deja foarte indatorate. Vor trebui sa le ridice pentru a exista si altfel de cumparatori pentru bondurile guvernamentale in afara de Fed sau BCE iar veniturile suplimentare pentru plata dobanzilor majorate vor veni din taxe si impozite (o stire in acest context aici). Ei bine, cu un Euribor la 5% imprumutul nostru in euro devine echivalent cu unul in lei care are o marja de 2% peste Robor. Si cat e rata lunara in acest caz? Pleaca de la 1500 lei. Pai e o mica diferenta intre 250 euro si 1500 lei, nu?. In plus, chiria va deveni mult mai avantajoasa decat rata in aceasta ipoteza. Poate nu e intamplator ca Guvernul ia in calcul pentru 2011 o suma de numai 200 milioane euro (“dupa epuizarea careia va reanaliza situatia”) pentru garantiile asociate programului Prima Casa. Or fi si bani mai putini, dar poate ca cineva a descoperit in sfarsit riscurile cresterii dobanzilor in zona euro.

sâmbătă, 15 ianuarie 2011

Calculele(le) Onorabilului domn Isarescu

Zilele trecute, Onorabilul a avut chef sa se dea pe sticla, prin urmare Venerabilul sau consilier Vasilescu a fost trimis la redactorii-sefi din principalele canale media sa medieze niste aparitii “intamplatoare”. N-am prea inteles de ce s-a dorit focalizarea cu pricina, ca mari mesaje de transmis norodului (sau narozilor de la Cotroceni si Piata Victoriei) n-au prea fost. Poate doar atentionarea de a nu scapa boii electorali in porumbul public in 2012 si castana trasa micului Titulescu (China? Rusia? Jizas! FMI iz za best!). A mai pomenit ce-i drept la un moment dat la TVR de schimbarea paradigmei financiare globale dar gastele Lidia Moise si Rodica Culcer erau prea ocupate sa culeaga scamele de pe reverul Onorabilului si n-au insistat. Imi vine oricum greu sa cred insa ca Onorabilul ar fi pomenit ceva de etalonul aur, sau de un de un cos valutar care sa includa si aurul, avand in vedere ca noi ne-am trimis aurul pe afara pentru ..credibilitate (!) iar aurul pe care l-am cazat in timpul razboiului la Moscova nu-l prea vrem de frica sa nu-l revendice entitatile private care alcatuiau BNR in acel timp (era aurul BNR, nu al Romaniei!). Cum Onorabilul si nici Venerabilul n-au facut in mod public si explicit calculele de rentabilitate privind imprumutul FMI, le reiau eu mai grosier acum, sa inteleaga si Doreii fara frontiere.

Asaaaa. Deci prin 2009 Romania s-a trezit cu un deficit greu finantabil de vreo 6-7% din PIB. Sa zicem ca lipseau vreo 8-9 mld euro, bani pe care pietele externe i-ar fi dat usturator de scump, poate la 10% dobanda, cam sub Grecia. Ei bine, Onorabilul s-a gandit atunci la urmatoarea schema: luam bani de la FMI, mai luam ceva de la UE, ii parcam la BNR si eliberam rezervele bancilor cu care ne intelegem sa cumpere titluri de stat in ei. Toata lumea e multumita, politicienii nu se confrunta cu miscari sociale, speculatorii nu ne ataca la curs, pupat piata Independentei. Prin urmare bancile si-au primit banii, au si externalizat repede o parte si au cumparat cu restul titluri de stat cu dobanzi in jur de 7%. Pentru banii de la FMI platim insa 3,5% dobanda. Adunati 7% (cursul leu-euro a fost cvasi-stabil in ultimii 2 ani) cu 3,5% aplicat la o suma cam de douri ori mai mare si vedeti cat da. Imprumuturile externe angajate (20 miliarde) sunt mult mai consistente decat deficitul care trebuia acoperit, asa ca pana la urma ne costa chiar mai mult schema cu FMI decat finantarea din pietele externe, unde si costurile au mai scazut intre timp daca nu te cheama Grecia sau Irlanda. De ce a fost atunci FMI solutia providentiala? Uite ca prostii de bulgari o duc bine-mersi si fara dumnezeii de la FMI.

Ca sa nu mai zic ca speculantii aia ordinari care ne-ar fi imprumutat la extern cu 10%, nu ne-ar fi impus ce sa facem prin economia nationala. Si poate nu s-ar mai fi pus problema de viitoare privatizari in scopul eficientei desigur, si eliminarii managementului neperformant de stat.

PS: Special pentru comentatorul Vala, bancher de meserie, care incearca sa imi dea cu matematica peste ochi….Deci Romania avea nevoie de o suma de bani pentru a-si finanta deficitul, sa spunem S. In loc sa se imprumute din pietele externe cu dobanda de 10%, platind deci anual 0,1 S (10 S/100) in contul acestei datorii, ce a facut Guvernul? A luat de la FMI+restul dublu, deci 2S, pentru care plateste o dobanda de, sa zicem, 3,5% pe an adica 0,07 S (2S x 3,5/100). Banii de la FMI au mers insa la BNR, care a eliberat banii bancilor din rezerve, bani care s-au dus partial in finantarea deficitului. Imprumuturile de la banci au dobanda de 7% pe an, adica 0,07S (cursul a fost stabil, asa ca sunt comparabile randamentele). Adunam acum si comparam costurile anuale: pe de-o parte avem 0,1 S, pe de alta 0,14 S (0,07+0,07), adica platim mai mult in varianta Isarescu (si asta chiar daca scad din cei 0,14 S randamentul sumelor plasate de BNR in bonduri americane-nu prea stiu la ce scadente s-au facut plasamentele respective, banuiesc ca la cele mai scurte, probabil la 2 ani, cu randamente sub 1%, deci maxim 0,02S in cazul nostru).

vineri, 14 ianuarie 2011

Deutsche Bank vede inflatie in SUA si renuntarea la QE3

Potrivit DB economia SUA este pe punctul de a depasi punctul de inflexiune de la mediul deflationist de pana acum spre unul dominat de inflatie, asa cum citirea PPI ar putea arata azi. Ieri am vazut o crestere a preturilor produselor importate cu 1,1%, conform estimarilor, dupa o crestere anuala cu 13,7% a pretului petrolului.

“ In urma cu cateva luni am accentuat faptul ca punctul de inflexiune de la deflatie spre o inflatie usoara va fi atins in curand, posibil chiar in acest trimestru. Cand acest trend va deveni mai accentuat, vom asista la o modificare substantiala a coodonatelor politicii monetare si ratelor dobanzii. Mutarea economiei intr-un mediu inflationist va determina Fed sa renunte la politica de “quantitative easing” iar probabilitatea unui QE3 este redusa” spun cei de la Deutsche Bank (vezi aici).

Am asistat deja la revolte si nemultumiri populare pe fondul cresterii pretului la alimente, deocamdata in tarile sub-dezvoltate (vezi aici fotografii). O schimbare a politicii monetare este posibila in viitorul apropiat, aspirarea banilor “fierbinti” din piete ducand la o detensionare temporara a cotatiilor pentru commodities. Poate fi insa doar un trend temporar, bun pentru ca adevaratii investitori sa ia pozitii pe masura ce speculatorii se retrag. Focalizarea de durata pe un anumit topic nu este o caracteristica a naturii umane, din acest motiv mizez pe inca un “picior” dezinflationist pe graficele marfurilor (preturile includ deja temerile unei inflatii consistente), inainte de un nou ciclu de crestere robusta.

Lei sau euro, mai este vreo diferenta?

Cu un curs leu/euro strans in menghina de BNR intre 4,1 si 4,3 lei in ultimii 2 ani, ce sens mai are sa-ti pastrezi economiile diversificat, intre cele doua monede? Riscurile detinerii de lei se acopera mai bine incluzand alta valuta in portofoliu (dolar, franc elvetian) sau deruland operatiuni de hedging pe un cos de perechi valutare (se poate paria suplimentar pe euro/dolar canadian sau euro/coroana norvegiana). Mare atentie insa cum va potriviti pasii, cine merge cu turma si reactioneaza emotional constata deseori ca a ajuns la spartul..trendului.

Am numarat in 2010 in total 24 de sedinte in care cursul oficial al BNR a fost sub 4,1 lei/euro (cel mai jos 4,06) si un numar de 14 zile in care cursul euro a fost peste 4,3 lei (cel mai mare 4,36) in timp ce in 2009 stabilitatea in culoarul cu pricina a fost chiar mai mare, cu 9 evadari “peste” 4,3 si doar 3 sedinte sub 4,1 lei/euro-chiar la inceputul anului cand BNR nu terminase inca de urcat euro in tunelul cu pricina. In definitiv, cand stii ca Banca Centrala primeste 20 de miliarde euro pentru a mentine stabilitatea cursului de schimb, sa pariezi acum pe euro echivaleaza cu o centura de siguranta aplicata peste una de castitate. Un portofoliu compus din lei si euro a fost echivalent in ultimii 2 ani cu un cos cu depozite in lei cu 6-7% dobanda plus alte depozite …tot in lei dar cu dobanda de 3-4% (dobanda la euro) +/- max 4,8%, cum v-a fost norocul (diferenta de curs intre 4,3 si 4,1 lei/euro). Cine a cumparat euro aproape de 4,3 lei a pierdut si dobanda pe euro daca a facut exitul in jur de 4,1 lei, cine a procedat invers, cumparand la 4,1 si vanzand euro in jur de 4,3 lei si-a majorat randamentul usor peste un plasament in lei. Cu alte cuvinte, diversificarea a adus randamente aproximativ asemanatoare pe ambele ramificatii in cazul fericit, si pierderi celor care au fost in contratimp cu cursul de schimb (n-am scazut in cazul depozitului in euro costurile transformarii leilor in euro, deloc neglijabil daca se utilizeaza ghiseul bancar uzual si nu licitatiile interbancare accesibile la sume mai mari).

Cu ce inlocuim euro si mai ales cand?

Pe 14 ianuarie 2009, cursul euro/leu era deja 4,27 lei in timp ce francul elvetian se vindea cu 2,89 lei iar dolarul cu 3,23 lei. Daca in ceea ce priveste perechea euro/leu urmatorii 2 ani urmau sa o gaseasca tintuita intre 4,1 si 4,3 lei cum spuneam mai sus, cu rare si nespectaculoase exceptii, francul a accelerat din 2008 cam intr-o singura directie depasind 3,4 lei la final de 2010 si inceputul acestui an pe fondul problemelor cu care se confrunta euro-zone, iar dolarul a fost mai volatil, miscandu-se intre un maxim de 3, 5 lei si un minim de 2,8 lei, in functie de focalizarea investitorilor, intre teama de tiparul Fed si posibile falimente suverane in zona euro. Dupa cum se observa, francul elvetian si, intr- masura mai mica, si dolarul se afla in apropierea unor maxime ale ultimilor doi ani fata de euro si implicit si fata de leu pe fondul vestilor alarmante care continua sa vina (dupa salvarea Greciei si Irlandei, Portugalia este urmatoarea tara cu bube in cap din lista porcusorilor si mare mirare daca Spania si Italia nu vor urma la rand).

Cat timp problemele care dau palpitatii investitorilor si detinatorilor de bonduri spaniole, portugheze, italiene nu sunt rezolvate, detinerea de dolari, intr-un anumit procent in portofoliu, poate fi considerata o strategie de protectie de luat in considerare (francul a contabilizat deja castiguri importante si nu m-as grabi sa il mai recomand acum, mai ales ca majoritatea bancilor romanesti il vand foarte scump la ghiseu si dau cu minim 1,5% sub cursul BNR la cumparare). Daca euro reuseste sa scape insa miraculous (poate cu ajutorul Chinei la cumpararea de bonduri…porcesti, aparitia Japoniei, tara cu datorie publica de 200% din PIB, in sprijinul Portugaliei putand fi trecuta la categoria gluma financiara a anului), sunt sanse ca moneda unica europeana sa iasa intarita din disputele sale cu francul si dolarul (aici exista si riscurile unui QE3) iar in acel moment va puteti directiona economiile doar spre lei dupa ce ati marcat profitul din detinerile in dolari, detensionarea situatiei urmand sa aduca bonusuri si monedelor din CEE fata de moneda unica europeana.

Daca aveti profilul unui investitor ceva mai sofisticat, puteti inlocui sau completa depozitul bancar sau sumele pastrate in contul curent la banca in dolari sau franci ca modalitate de protectie impotriva fluctuatiilor neprevazute ale euro, cu hedgingul pe piata Forex, ne referim aici la contracte NOK/EUR sau CAD/EUR (se cumpara cele doua valute contra euro). Coroana norvegiana ori dolarul canadian reprezinta economii cu resurse naturale serioase in spate iar riscurile neonorarii datoriilor ori abuzul de tipar sunt minime.

In tot cazul, timingul este esential aici. Cine a cumparat euro la 4,35 lei anul trecut, inspaimantat de declaratiile unui director BNR care pomenea de un curs de schimb de peste 6 lei, sau a vandut euro pentru a trece pe dolari cand moneda unica scazuse sub 1,2 dolari, stie despre ce vorbesc. Astfel de miscari se fac de regula in momente de relativa acalmie pe pietele valutare si nu sub imboldul emotiilor intense, cand trendul e deseori pe punctul sa se inverseze.

joi, 13 ianuarie 2011

Cine conduce de fapt tara asta

Haideti sa punem cap la cap impreuna doua informatii publice: 1) Romania este cel mai mare datornic al FMI (vezi aici) si 2) Guvernul va avea in curand un “cap limpede”(aici) care sa includa economisti straini, echipa respectiva urmand sa se ocupe de strategia Romaniei pe termen lung.

Capul limpede al Guvernului cu neuroni de import urmeaza sa dicteze deci o strategie considerata potrivita pentru tarisoara asta cu politicieni impotenti si incapabili, in care Occidentalii au bagat deja suficienti bani pentru mai privi impasibili leapsa pe care o joaca autoritatile si contribuabilii, partidele de varii coloraturi, diferitele autoritati ale statului zilnic; si bineinteles, acelasi Cap Limpede va veghea la implementarea sa, ca in Guvernul roman, sfasiat de imperative electorale din 2 in 2 ani (locale, europarlamentare, generale), si in alternativele la actuala clasa politica nimeni nu mai angajeaza vreo speranta lesinata.

Astept impacat momentul in care Primul-Ministru va deveni un decorativ purtator de cuvant pentru “troika” UE-FMI-Asociatia Bancilor Straine din Romania (Boc i s-ar potrivi oricum manausa rolul asta).Un moment deloc indepartat avand in vedere "forta de negociere" de care deja dau dovada autoritatile in relatia cu FMI, o institutie fata de care "centura de siguranta" din urma cu un an se transforma pe nesimtite in cordon ombilical.Teama mi-e insa ca bebelusul adaptat economiei de criza, Romania pre numele sau, se va naste cu cordonul ombilical infasurat in jurul gatului riscand sa se sufoce inainte de a deveni un mare succes al FMI (singurul?).

marți, 11 ianuarie 2011

Istorie bursiera cu repetitie: 2011=2007?

Ca si 2007, anul debuteaza cu asteptari super-optimiste. Atentie insa, cand brokerii vad roz-uniform in fata ochilor, uneori ceva nu e in regula. Cum problemele care au declansat actuala criza nu sunt rezolvate, ci doar camuflate, oricand e posibila o schimbare de perspectiva. Aveti mai jos 7 argumente in favoarea unei doze crescute de prudenta la bursa in acest an.

1. Unanimitatea e periculoasa
Realitatea nu se impaca bine cu tentativele de a o “ingheta”. Schimbarea pare sa fie singura constanta din Univers, iar momentul in care o majoritate larga pare sa imbratiseze aceeasi idee, apar brusc perspective noi. Din acest motiv poate “contrarienii” sunt o specie de succes la bursa. Convergenta opiniilor brokerilor pentru 2011, “anul unei cresteri solide”, seama izbitor cu optimismul general din 2007, momentul in care apar primele corectii la BVB, o piata care crestea viguros de aproape 7 ani. Va amintiti de convergenta opiniilor in primele luni a le lui 2009, de aceasta data pesimistii fiind cvasi-majoritari?. Pentru 2011, pentru BET-FI de pilda, cresterea anticipata de majoritatea brokerilor care au oferit declaratii in presa oscileaza intre 30-40% in majoritatea cazurilor.

2. Gunoiul e tot sub pres, chiar daca sub unul frumos colorat
Problemele care au generat caderi agresive ale burselor in 2008 si primavara lui 2009 nu sunt rezolvate. Fed dar si alte Banci Centrale au cumparat active ilichide pentru a da ocazia bancilor sa-si imbunatateasca bilanturile, s-au raportat profituri in sectorul bancar si pe seama plasamentelor facute din banii cu dobanda zero. Inflatia da semne de crestere insa (in special in zona marfurilor) iar politica monetara se poate schimba. Pietele de capital vor incerca sa anticipeze aceste miscari, asa cum bursele au anticipat in 2007 recesiunea din anul urmator.

3. “Oracolul” Goldman Sachs: semnalizeaza stanga, coteste la dreapta
In previziunile pentru 2011 ,analistii Goldman Sachs plasau indicele S&P500 in jurul nivelului de 1.500 puncte, zona ce coincide cu atingerea unor valori maxime bifate de indice in 2000 si 2007, de fiecare data urmand corectii de amploare. Un “triple top” cu o atractie irezistibila pentru shortat pentru cei care isi pot asuma acest gen de riscuri. Referitor la GS, in vara lui 2008, cand petrolul se apropia de 150 dolari/baril, GS arunca in piata o analiza ce anunta iminenta atingerii pragului de 200 dolari. A fost insa 35 dolari/baril pana la sfarsitul aceluiasi an. Ce importanta are cum vor evolua bursele americane pentru BVB-ul nostru? Pietele se coreleaza in ultima vreme, iar ora exacta se da din SUA. O analiza interesanta pe partea “tehnica” gasiti aici

4. BDI la munte si la mare
Baltic Dry Index (BDI) ce exprima costul transportului pe mare (26 rute pricipale) al diferitelor marfuri se afla in picaj ajungand recent in zona 1500 puncte. Indicele a anticipat foarte bine prabusirea burselor, cazand la randul sau de la 11.700 de puncte in 2007 sub 700 puncte in 2008 si revenindu-si apoi pana la 4200 de puncte in mai 2010. De atunci insa corectiile se amplifica. Contractarea comertului cu materii prime poate anunta o reintrare a economiei globale in recesiune, preturile mari din prezent fiind un obstacol pentru expansiunea cererii. Indicele nu este tranzactionabil si deci nu poate fi manipulat. Aveti aici fotografia evolutiei sale:

5. Speculatorii sunt singuri in curtea scolii
De la revenirea in forta a burselor in martie 2009 lichiditatea n-a fost deloc spectaculoasa iar insiderii, care intrasera la cumparare in ultimele luni ale Marii Corectii bursiere, s-au remarcat prin vanzari consecvente (vezi). BVB nu face exceptie, brokerii asistand in 2010 la o scadere accelerata a castigurilor din comisoane. Prudenta din partea investitorilor de retail si vioiciunea speculatorilor intre 2009-2011 seama a evolutie prelungita “dead cat bounce” (pisica moarta topaie-crestere agresiva intr-un trend care ramane totusi unul de scadere) si nu la o revenire de durata a pietelor impulsionate de noi descoperiri tehnologice, apetit de durata pentru consum, etc.

6. 2012, sfarsitul ..iluziilor bursiere?
Mi-e greu sa cred apropierea unui an cu o incarcatura emotionala intensa-2012 (vezi calendarul mayas cu al sau Sfarsit al Timpului ori tot soiul de scenarii catastrofiste, inclusiv made in Hollywood)-nu va avea un oarecare impact si asupra burselor. Macar din simplul fapt ca bursele au rolul de seismograf in societate si ca includ o doza mai mare de pshihologie decat de economie.

7. Investitorii in bonduri nu cred in dobanda “zero”
In ciuda mentinerii dobanzilor de politica monetara la nivele derizorii, randamentele in piata bondurilor incep usor-usor sa creasca, semn ca investitorii nu se mai simt deloc in siguranta cu aceste instrumente solicitand prime mai mari pentru riscurile asumate. La un momen dat, acestia vor trebui tentati cu dobanzi in crestere pentru a mai achizitiona aceste instrumente, iar pietele de actiuni nu digera deloc bine aspirarea banilor fierbinti intrati in perioadele de expansiune a masei monetare. Cand dobanzile cresc, cotatii bursiere scad.

Cum sa nu investesti in metale pretioase si ce forte imping aurul si argintul

Argintul a inchis 2010 cu o crestere fulminanta de 80% iar aurul s-a multumit cu “numai” 30%. Sunt “bule” sau doar se pregatesc sa devina? Aflati mai jos ce au facut cele doua metale pretioase in ultimii 10 ani, cum se vor descurca de acum in colo si 3 ponturi despre cum sa nu investiti in aur si argint.
250 dolari uncia (31, 1 grame) aur, 4,1 dolari uncia de argint. Este vorba de nivelul de pret de la care cele doua metale pretioase si-au inceput urcusul in 2001, inceputul unui ciclu de crestere care dureaza de 10 ani (joi erau la 1.370 dolari, respectiv 28,9 dolari/uncia). Doua lucruri sunt de remarcat aici: 1) ascensiunea a inceput de la nivele foarte scazute de pret, moment in care investitorii au sesizat oportunitati 2) intrarea la cumparare a fost incurajata de politica monetara (Japonia deja dadea credite cu dobanda aproape de zero, favorizand speculatiile, SUA urma sa coboare dobanzile pana la 1% in 2003, pentru a contracara spargerea bulei dot-com si efectele atentatelor teroriste). In intervalul 2001 -2010 aurul a avut urmatoarele rate anuale de crestere: 0,7%-25,6%-19,9%-4,6%-17,8%-23,2%-31,9%-4,3%-25%-30,7%. Medie: +20,4%. Argintul s-a descurcat chiar mai bine: (-1,2%)-3,2%-27,9%-14,2%-29,6%-46,1%-14,4%-(-26,9%)-57,5%-81,9%. Doi ani de scadere in 2001 si 2008 dar o medie anuala de crestere de 27,5%. Ce sare in ochi la prima vedere este ca investitorii n-au fost descurajati de decizia Fed de a creste dobanzile din 2003 in incercarea de a amenda bula imobiliara care se contura in SUA. Dobanda de politica monetara din SUA pleaca de la 1% pentru a ajunge in 5,25% in iunie 2006. Cu toate astea aurul dupa un hop mic in 2004 isi accelereaza ritmul anual de crestere si prinde viteza din 2009. La fel argintul (corectia din 2008, pe fondul panicii Lehman Brothers poate fi interpretata si ca o marcare agresiva de profit-atentie deci la evolutia din prima parte a acestui an, cand castigurile sunt de asemenea consistente!), semn ca speculatorii nu intrasera prea adanc in piata metalelor pretioase in acea vreme.

Dpdv al analizei tehnice, prima rezistenta e…bunul simt
Nivelurile actuale de pret pe piata commodities nu sunt impulsionate de cererea din partea consumatorilor (piata bijuteriilor a scazut pe fondul recesiunii) ci de ingrijorarile investitorilor ca inflatia viitoare le va afecta economiile. Din punct de vedere al analizei tehnice, pretul aurului e liber ca pasarea cerului, avand in vedere depasirea succesiva a mai multor maxime istorice (in ultimele zile pretul s-a mai corectat insa). In cazul argintului, actualizat cu inflatia, pretul maxim de la sfarsitul anilor ’70 ar fi echivalentul a 50 dolari/uncia, numai ca atunci a fost vorba si de speculatii. Pe termen mediu, evolutiile cotatiilor depind de doua lucruri: politica monetara si mersul economiei. Daca reintram in recesiune, preturile actuale nu vor rezista (vezi prabusirea marfurilor in 2008) chiar daca dobanzile de politica monetara raman la firul ierbii. Daca economia tinde sa isi revina dar banii “fierbinti” nu sunt drenati din piete, vom asista probabil la noi maxime. Ramane de vazut cat de curand vom asista la cresteri de dobanzi in economii care sufera atat de tare de supraindatorare (randamentele din piata bondurilor vor da un semnal util in acest context). Aici gasiti graficele istorice pentru aur si argint.

Abecedarul investitorului
1.Nu cumpara aur si argint sub forma de bijuterii luate de la magazin. La aur platesti 30- 40% in plus manopera iar la argint manopera e de cateva ori pretul materialului. Ma rog, in cazul unor bijuterii semnate de bijutieri celebri, purtate de personaje istorice candva, etc lucrurile se schimba, dar la astea nu are acces oricine (o varianta ar fi casele de licitatie). Vorbim aici de magazine, la casele de amanet gasindu-se la vanzare aur aproape de pretul oficial BNR (problema e daca aveti suficienta incredere in obiectele pe care le puteti cumpara de acolo), nu si argint insa. Daca tot vorbim de argint, par suspecte tonetele cu lantisoare si pandantive aparute in vecinatatea statiilor de metrou de cand a crescut pretul “aurului alb”(n-as baga mana in foc pentru unele ca nu sunt doar suflate cu argint).
2.Nu cumpara lingouri, alege monedele (nu cele cu valoare numismatica, astea sunt pentru colectionari). Sunt mai usor de plasat avand dimensiuni mai mici iar monedele de argint poarta in spatiul UE un TVA redus, de 7% (fata de 19% lingourile de argint). Aurul de investitie este scutit de TVA, fie ca vorbim de monede fie de lingouri, dar din nou, atentie la pretul de achizitie. Lingourile ar trebui sa se cumpere cam la pretul aurului (nu ca la Piraeus-singura banca din Romania care vinde aur pentru populatie, dar fara sa si rascumpere insa-care le ofera cu o prima de 20%!) in timp ce monedele vin cu un anumit adaus de 5-10%, acelasi procent ca in cazul monedelor de argint fata de pretul argintului.
3.Evita aur si argintul “de hartie”, mai ales dupa shortul “apocaliptic” mostenit de JP Morgan de la Bear Stearns pe argint (echivalentul a 3,3 miliarde uncii, productia mondiala pe cativa ani), preturile pot fi manipulate relativ usor. Aurul si argintul de hartie sunt pentru speculatori, care trepideaza zilnic si urmaresc permanent pietele, metalele in forma fizica sunt pentru investitori, care cauta sa isi plaseze sub alta forma o parte din banii de hartie, si care nu vor sa marcheze profituri (sau pierderi) pe termen scurt.
Aici aveti o lista a dealerilor din Germania pentru lingouri si monede de investitie de aur si argint. Nu toti livreaza pentru Romania in schimb sunt cazuri cu optiunea de buy-back.

Fondul Proprietatea, o viitoare… fosta speranta bursiera. 7 motive

Cu sacii plini de actiuni FP in caruta, majoritatea societatilor de brokeraj autohtone debordeaza de optimism si tinte de pret generoase pentru listarea la bursa. Dupa slagarele celebrele “BET-FI la 100.000” ori “vin pasarile migratoare si banii din IPO Transgaz”, listarea Fondului Proprietatea aduce inca o flotare colectiva de “whishful thinking”, actiunile urmand sa scoata bursa din apatie, investitorii vechi din pierderi, eventual lumea intreaga din criza. Aveti mai jos 7 motive care pot da peste cap scenariul roz imaginat pentru actiunile FP transformandu-va din speculatori amatori in investitori captivi.

1. Fat-Frumos se da peste cap si face 1000%
Pe 20 martie 2009, cu mai putin de 2 ani in urma, pe site-ul Antena 3 se pomenea de actiunile FP (integral aici): “Titlurile Fondului Proprietatea au ajuns să se tranzacţioneze şi la 7% din valoarea nominală”. In iunie 2009, oportunitatea era inca extraordinara, din ZF citire :”Fondul Proprietatea se vinde la 13% din valoarea nominala” (pe larg aici). Intre timp, dupa mai multe tranzactii, aparitia administratorului Templeton si promisiunea listarii la bursa, actiunile se schimbau in decembrie 2010 pe la 0,4-0,5 lei, adica 50% din valoarea nominala. Rapoartele brokerilor pentru investitori lansate inainte de listarea de la sfarsitul lunii ianuarie 2010 (25) vor sa ne convinga insa ca actiunile fac 0,7-0,9 lei, cu alte cuvinte de mai bine de 10 ori pretul platit in urma cu doi ani pentru ele. E adevarat, atunci si bursa era la valori minime, iar SIF-urile au urcat de la 7.000 puncte in martie 2009 (BET-FI) la 22.000 puncte intre timp. De ce ar face insa actiunile FP per total un salt triplu ca amplitudine? Ce parere aveti: vor astepta cuminti cei care au cumparat actiuni la 0,08-0,13 lei pentru ca acestea sa ajunga la un ipotetic 0,8 lei, marcand un profit de pana la 1000%, sau vor face exitul imediat ce prind o contraparte mai mare la cumparare, pentru o rentabilitate “anemica” de cateva sute de procente? Nu stiu altii cum sunt, dar eu mizez pe varianta B.

2. Ce se intampla cand oferta rupe tibia cererii.
Baietii destepti si curajosi au cumparat actiuni FP cand criza era in toi iar preturile insignifiante (din martie 2008 si pana in martie 2009 se tranzactionase deja 21% din capitalul social al Fondului) . Baietii destepti dar ceva mai prudenti au cumparat in etape cand lucurile se stabilizasera pe pietele externe de capital cu tiparul Fed, la butoanele administrarii Fondului venise Franklin Templeton, iar listarea la bursa devenise din ipoteza certitudine. Nu au mai cumparat la 0,08 lei, dar au avut destul timp s-o faca la 0,1 lei, 0,2, or 0, 3 lei. Dintr-o monitorizare Intercapital aflam ca actiunile FP se schimbau in ianuarie 2007 la 0,4 lei. Pretul a urcat treptat pana la 0,6 lei in iunie 2007, pe varful bulei bursiere, atunci cand BET-FI era la randul sau aproape de 100.000 puncte, apoi a cazut abrupt odata cu criza. In ianuarie 2010, pretul mediu al unei actiuni era de 0,3 lei. De ce s-ar inghesui cei care nu au cumparat pana in decembrie cu 0,5 lei sa cumpere brusc mai scump cateva saptamani mai tarziu la listare, in speranta ca actiunile vor ajunge la 0,8-0,9 lei cum spun brokerii? Vedeti aici o fotografie a ofertelor de cumparare si vanzare centralizata de SSIF Goldring, chiar inainte de suspendarea tranzactiilor de la Depozitarul Central in decembrie, in vederea listarii la BVB. Intre 0,48 si 0,1 lei/actiune erau la cumparare, pe diferite paliere, 26 milioane actiuni Pe partea de vanzare, numai pe palierul 0,58 lei asteptau cuminti 10 milioane actiuni iar la 0,8 lei amatorii aveau la dispozitie 120 milioane actiuni. Evident, vanzatorii nu aveau nici un motiv “sa strice pretul inainte de listare” in timp ce cumparatorii ar fi trebuit sa dea buzna daca actiunile sunt asa de bune iar sansele ca tintele brokerilor sa fie atinse, mari. La regimentele de speculatorii nerabdatori sa marcheze profit, adaugati si marii detinatori de actiuni care n-au vandut inca (mostenitorii Malaxa, etc) pentru a avea tabloul cerere-oferta complet.

3. Da activu’, cat e domne activu’?
Garsonierele din Militari se vindeau la 70.000 euro pe varful bulei imobiliare, multe cu credit. Acum sunt la mai putin de jumatate din pret, desi e vorba de acelasi “activ”. Cand nu poti scoate in evidenta profitabilitatea unei companii, incerci sa rupi gura targului cu activele sale. In cazul nostru, evaluarile FP pleaca de la valoarea detinerilor, unele listate, majoritatea nu. FP e ca o vila frumoasa, in camp. Peretii reprezinta actiunile listate, care pot fi evaluate pornind de la costul materialelor (valoarea de piata). Terenul de sub casa si cel din curte reprezinta o nebuloasa. Precum in imobiliare terenul, o actiune la bursa face exact atat cat poate da pe ea cineva, nu cat zice valoarea sa contabila. Conform metotodologiei de raportare acceptata de CNVM, ultima valoare a activului net unitar la FP era de 1 leu/actiune. De la valoarea acestui activ, brokerii aplica anumite discounturi ajungand sa formuleze anumite tinte de pret pentru actiunile fondului. Nu intru in multe detalii aici, spatiul nu o permite. Daca sunteti client al unei societati de brokeraj aveti in mod sigur si un raport pus la dispozitie. Daca nu, inregistrati-va pe site-ul Goldring, va dati si telefonul (?) si veti primi unul pe mail. Cert este ca pentru un Fond la care majoritatea detinerilor nu sunt valorificabile imediat nefiind listate la bursa, discountul folosit a fost de numai 10-30%, in functie de generozitatea analistului si expunerea societatii pe actiunile FP. Las la o parte ca toata lumea se face ca ignora un amanunt esential: veniturile care revin FP din detinerile sale sunt taxate in momentul in care societatile respective ii vireaza dividende. Or, pentru un investitor la bursa asta ar trebui sa fie adevarata focalizare: cat pot obtine din dividende, care este profitabilitiatea, nu cat de valoroase sunt activele. Discountul suplimentar pe care il propun aici este de 20% fata de valoarea activului. Una la mana-dividendele care ii revin FP sunt impozitate cu 16%, doi la mana-FP are si el propriile cheltuieli de functionare, Templeton nu munceste pe gratis. La asta adaugati propriile discounturi ale brokerilor si mai coborati un etaj.

4. Coeficientul …SIF
Daca tot vorbim de active si fonduri de investitii, n-ar strica sa ne raportam la SIF-uri, niste constuctii similare FP. De ce ar trebui sa fie o actiune FP cat 70-90% din valoarea activului net unitar (VUAN) de vreme ce in cazul SIF-urilor, acest raport este de 30-50%? Stiu, SIF-urile au expunere predominanta pe sectorul financiar, iar FP pe cel energetic, calitatea administrarii va fi probabil diferita, sunt limite de detinere diferite, etc. Sa nu uitam insa ca SIF-urile erau mari vedete prin 2007, cand pretul actiunii era apropiat de cel al VUAN-ului iar brokerii recomandau la greu actiunile pe seama “listarii” iminente a BCR unde acestea detineau participatii, moment in care BET-FI urma sa treaca glont prin borna 100.000 de puncte. A ajuns insa sub 10.000 in mai putin de 2 ani iar acum abia si-a “revenit” la 22.000. Exemplul maririi si decaderii BET-FI ar trebui sa-i tempereze pe cei ce viseaza actiunile FP crescute peste noapte.

5. Greu la deal cu piata mica
Un fond cu active de peste 3 miliarde euro, cu o posibila capitalizare peste 2 miliarde si un free-float generos vine pe o piata unde valoarea zilnica a schimburilor cu actiuni este de cateva milioane euro (in ultima vreme, uzual sub 4, in zilele sale proaste lichiditatea BVB fiind comparabila cu cea a pietei…Obor) . Ce mare, mijlociu sau chiar mic investitor strain risca bucuros sa se blocheze in asa ceva?

6. Un detaliu “nesemnificativ”: profitul
Profitul aferent anului 2009 a fost de 700 milioane lei (numai din vanzarea participatiilor detinute la CEZ Distributie, CEZ Vanzare si CEZ Servicii s-au obtinut insa 540 milioane lei, o situatie exceptionala). In conditii “normale”fondul este insa mult mai modest din acest punct de vedere: In 2007 FP a avut un profit de 313 milioane lei, iar in 2008 de 467 milioane lei. Profitul bugetat pentru 2011 este de 207 milioane lei, cam cat cel obtinut in primele 6 luni din 2010 (bugetarea unor profituri cat mai reduse pentru anul urmator e o practica frecventa la FP, administratorii tintind din start niste trese pe umeri pentru merite deosebite, cu bonusurile aferente). Fara vanzarile de active care sunt accidentale, sa presupunem ca profitul va fi de 400 milioane lei, dublu fata de ce isi propune Templeton. Asta inseamna 0,03 lei/actiune. Sau un PER de 33 pentru cine are ideea sa cumpere chiar la valoarea VUAN. Sau 33 de ani pentru a-ti recupera din dividende investitia, asta in ipoteza putin probabila ca tot profitul ia calea asta (nu va lasati derutati de valoarea mare a dividendelor din 2010-de 0,08 lei/actiune; acestea vin din profitul nerepartizat din ultimii 2 ani, 2008 si 2009, si sunt destinate construirii “imaginii” dinaintea listarii). La un pret de 0,7 lei/actiune, PER-ul ajunge la 23. Pentru a ajunge la un PER de 10 cat sunt estimarile pentru companii precum SNP sau Transgaz, din portofoliul FP, ar trebui sa cumparati o actiune la 0,3 lei. La un PER de 15, optimist in conditiile generale de piata, ajungem la un pret pe actiune de 0,45 lei. Ceea ce ar corespunde unui discont fata de VUAN comparabil cu cel al SIF-urilor. Un pret mai aproape de realitate in opinia noastra (daca facem abstractie de raportul dezechilibrat intre cerere si oferta), de altfel nivelul la care se si faceau tranzactii in decembrie 2010.

7. Factorul..Bernanke
Pietele de capital la nivel global cunosc o puternica revenire din primavara lui 2009, pe fondul sumelor cu dobanda modica sau fara dobanda aruncate la discretie la dispozitia amatorilor de Bancile Centrale. Avem deci indici bursieri in revenire, preturi la marfuri in crestere si asteptari inflatiniste. Inasprirea politicii monetare (cresterea dobanzilor pentru a retrage banii fierbinti din piete) va avea efectul dusului rece asupra cotatiei actiunilor, iar investitorii stiu foarte bine asta. Cati ar forta achizitia de actiuni FP pe o piata dominata de vanzatori, cu o lichiditate insignifianta si cu perspectiva unor corectii pe termen mediu? Sper in final ca la Sibex se vor utiliza la timp derivate pe actiunile FP. Ar fi si pacat ca temerarii sa nu poata profita de preturile bune din primele zile de la listare… shortand mai de sus.

luni, 10 ianuarie 2011

2 in 1 la ghiseele bancilor: ofiter de cont si agent de vanzari

Un amic a incercat saptamana trecuta sa isi deschida cate un cont curent la Banca Transilvania si Banca Romaneasca, in ideea constituirii unor depozite cu dobanzi ceva mai mari decat la banca unde isi pastra in mod uzual economiile. Abordare la Banca Transilvania: “stiti, avem un card de credit nou, si puteti opta si pentru internet banking pentru a va usura platile catre furnizorii de utilitati”. Nu mersi, zice laconic amicul. Fatuca pleaca sa aduca formularele cu “termeni si conditii” si intreba candid la intoarcere ”sigur nu doriti si internet banking, ca nu imi amintesc exact”? La Banca Romaneasca, scena aproape identica: “ un card de debit cu comision mai mic la retragere? un cont de economii? Internet banking”? nu am incredere in internet banking zice amicul sa scurteze discutia, am card si nu mai vreau unul, contul de economii are dobanda prea mica (5% la lei)! “A…cum adica nu aveti incredere in internet banking?” suna replica siderata din cealalta parte a ghiseului. Pai, vad ca hotii sunt mai inventivi, nu as dormi linistit cu banii in contul curent legat la un astfel de card zice amicul si discutia se termina aici. Observatia 1: functionarul bancar de ghiseu a fost transformat in agent de marketing pentru produsele bancii (ma intreb daca iau bonusuri in functie de numarul de produse vandute sau au target explicit pentru asta?). Oricum, pana la mobilizarea clientilor pentru vanzarea de produse mai e un singur pas (Banca Transilvania chiar l-a testat in 2009, cand racolarea unui prieten care sa-si deschida un anumit tip de depozit era premiat cu un bonus de dobanda pentru “combinator”). Observatia 2: cele doua fatuci n-au incercat sa-i bage pe gat nici un produs de creditare, semn ca nici bancile nu se inghesuie sa reia imprumuturile (cel putin cat timp n-au terminat refinantarile). Chiar asa, ce or mai face brokerii de credite?….Alfel, se verifica inca o data caracterul pro-ciclic al creditarii. Cand poti cumpara ceva care s-a ieftinit cu adevarat sau reprezinta o mare oportunitate, nu te imprumuta nimeni. Cand preturile au depasit bunul simt, cand esti pe varful bulei speculative, se inghesuie toata lumea sa te aiba datornic...

PS: Ce am cu bietele fete, mai ales ca au fost si politicoase din ce mi s-a relatat? Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand da buzna cineva peste mine cu oferte nesolicitate uit pe loc ca imi era mai devreme simpatic, mai ales cand stiu cat de "nevinovate" sunt produsele bancare...ok, daca intreb de un depozit si mi se prezinta contul de economii, inteleg...Daca intreb de cardul de debit cu overdraft si imi pomeneste in treacat si de unul de credit, treaca de la mine....Dar sa vrei un banal cont curent si sa te treaca prin toate produsele bancii asta accept mai greu... Cu alte cuvinte si logoreea politicoasa tot Spam e (iar asta din urma sanctionabil)...E ca si cum mergand la broker cu rugamintea sa iti ia niste SIF-uri ti-ar propune candid sa iei in plus niste ETF pe aur, niste derivate pe Dow Jones si niste optiuni pe pretul petrolului…Unii poate refuza pentru ca stiu despre ce este vorba, altii tocmai pentru ca nu stiu, iar unii poate accepta pentru ca desi nu stiu cu ce se mananca produsele in cauza nu vor sa fie nepoliticosi (cine are cunostiinta de batranei simpatici care incearca sa se conecteze la internet banking prin telefon sa imi dea un mail)

joi, 6 ianuarie 2011

Fals tratat de manipulare: Obama-Satana si placebo-analistii

Un clip interesant descoperit intamplator chiar pe blogul lui Mircea Badea. Demonstratia lui Simon Singh merita urmarita foarte atent (aici), voi face o scurta traducere pentru ne-vorbitorii de engleza. Omul pune audientei un fragment dintr-o piesa Led Zeppelin (Stairway to Heaven). Apoi reia fragmentul in cauza, de la coada la cap si intreaba inocent. “Ati remarcat ceva ciudat, numele lui Satana, numarul 666, “it’s my sweet Satan”cumva? Spectatorii fac haz, nimeni nu pare sa fii auzit nimic in afara unor sunete fara noima. Singh insista: “voi pune inca o data fragmentul si va promit ca fiecare veti auzi o invocatie catre Satan”. Mai mult, le pune pe ecran doua strofe inchinate Intunecimii sale pe care formatia le-ar canta cica in varianta pe dos a fragmentului initial. Culmea, dupa ce reia fragmentul, acum majoritatea pare sa fi recunoscut versurile in cauza. Explicatia? “Daca ii oferi mintii un orizont de asteptare, un anumit pattern, aceasta va incerca sa umple spatiile goale cu ce are la dispozitie”. Spectatorii au avut niste versuri scrise vizibil pe tabla (care aduceau infim cu fragmentul sonor), promisiunea ca le vor auzi clar si niste zgomote intraductibile pe care s-au straduit sa le interpreteze conform modelului oferit subtil. Ma rog, poate nu sunt foarte clar, veti intelege mai bine urmarind filmuletul.

Cautand pe net am descoperit insa niste clipuri in care Obama este acuzat ca ar folosi invocatii catre Satan, dupa acelasi principiu, al citirii inverse a discursurilor sale.Vezi aici sau aici. Ideea e aceeasi, de aceasta data nu mai e folosita insa pentru amuzament ci pentru a discredita pe cineva, o strategie eficace pentru publicul sau tinta (minoritatea habotnica din SUA).

Acum faceti abstractie de “satanismele” astea si ganditi-va la mesajele pozitive cu care s-a tot aruncat in public in ultimii ani. Optimismul fara perdea, negarea realitatii (“care criza?”), etc. Modelul seamana, nu? Ofera saracilor cu duhul prototipul viitorului luminos, doar-doar se vor comporta ca si cum acesta s-ar afla dupa colt. Declaratii sforaitoare, revenirea orchestrata a burselor cu banii Fed, toate fac parte din aceeasi butaforie.