3 investitii “beton” care iti subtiaza economiile

Va spun mai jos de ce viitorii pensionari n-ar trebui sa doarma linistiti chiar daca fondurile de pensii lucreaza pentru ei, de ce amatorii de investitii pe piata de capital pleaca pe riscul lor urechea la rapoartele analistilor din banci si companii de brokeraj si cum creditele ieftine “ca braga” prin Prima Casa vor strica somnul proprietarilor cand Euriborul nu isi va mai aminti de minimele istorice. Nu navigati mai departe pentru ca nici nu stiti cum pierdeti.

1. Vrei o batranete linistita? Fa-ti un solar!
Pe masura imbatranirii populatiei in Europa, pentru a nu-si mai bate capul cu deficitul fondului public de pensii, Guvernele s-au gandit sa paseze contributiile viitorilor pensionari unor fonduri private. Primesti deci cat ai cotizat si nu cat vor dori sa lase din munca lor, prin taxe, generatiile mai tinere. Suna frumos dar chiar asa o fi oare? Pai, ia sa vedem de pilda in ce investesc fondurile de pensii private (vezi aici)? Nu cumva grosul banilor e pus tot in slujba bugetelor publice, prin achizitii de bonduri guvernamentale? Cu banii fondurilor de pensii, deci cu banii generatiilor tinere, este acoperit deficitul bugetar, deci se finanteaza plata salariilor din sectorul de stat si a pensiilor. Si uite cum ocolit, tot la un fel de “pay as you go” ajungem. Pe langa bonduri guvernamentale fondurile private de pensii mai plaseaza banii si in depozite la termen, contribuind cu banutii lor la umflarea din timp in timp a diferitelor bule imobiliare finantate de banci pe credit. Dupa care bancile in cauza, “too big to fail” sunt salvate tot cu bani publici.
Vestea proasta este ca mai peste tot in lumea dezvoltata datoriile publice sunt atat de mari, incat statele vor avea mari dificultati in a returna sumele respective iar fondurile de pensii care si-au plasat banii majoritar in bonduri, in cazul in care vor mai primi totusi ceva, se vor alege cu o rambursare intermediata de inflatie. Cum s-or simti de pilda viitorii pensionari din Japonia, de vreme ce Guvenul are de achitat o datorie de 200% din PIB (majoritar catre proprii cetateni)? Populatia care imbatraneste accelerat aici va incepe curand sa-si ceara banii inapoi pe scara larga si sunt tare curios cine si cum ii va plati. Sau ce senzatie poti avea in papucii unui viitor pensionar Grec, cu falimentul statului sufland in spate (implicit, cu restructurarea datoriei publice, dupa modelul argentinian “ai investit 1 dolar in obligatiuni, ia de aici 30 de centi inapoi!”)? Vezi si ritmul in care avanseaza datoriile Romania (nu uitati ca am pornit de la zero in 1989). In concluzie, daca varsta nu ti-a permis sa participi la Pilonul II, nu te grabi sa intri benevol la Pilonul III (private facultative) de pensii. Fa mai degraba economii pe cont propriu intr-un cont bancar, astfel incat sa ai acces rapid oricand la banii tai, sau ia in calcul o varianta personala de asigurare a independentei alimentare si energetice. Ce spui de pilda de o casuta la tara?

2. N-ai vazut raportul-bomba al bancii X? Norocosule…
N-am inteles niciodata de ce bancile si societatile de brokeraj au departamente botezate “de analiza” si nu, in mod mult mai onest, “de marketing si analiza”. Intelegeti de ce spun asta daca priviti mai atent circuitul rapoartelor in natura. Avand in vedere ca banca/firma de brokeraj angajeaza pe bani buni oameni care sa determine niste tendinte si valorile corecte ale unor active, cum se face ca aceasta munca de creatie este aruncata cu larghete pe piata, la dispozitia tuturor, in loc sa fie destinata doar clientilor de calibru sau celor care ghideaza plasamentele institutiei in cauza? Regula este urmatoarea: in cazul in care rapoartele nu sunt destinate doar generarii de contra-parte la marcarea profitului pentru initiati, informatiile din ele au fost deja folosite de cine trebuie pentru a lua pozitii in piata si nu are nici un rost sa va mai agitati. Imi amintesc de pilda de un raport Raiffeisen pe SIF-uri care indica potential de crestere de 100% in medie, raport lansat insa in..2008 (stiti ce s-a intamplat apoi cu bursa). Sau de un raport Goldman Sachs cand pretul petrolului depasise 130 dolari/baril (la sfarsitul primaverii lui 2008), indicand ca urmatoarea tinta va fi 200 dolari (a fost insa 35 dolari in mai putin de 6 luni). In februarie anul trecut, analistii Erste dadeau un raport optimist despre evolutia indicelui BET in 2010 decretand ca urmeaza o crestere de 77% (oare cum or fi calculat-o atat de exact, si de ce nu 69,35% daca se merge pe “fine tune”?). In final, BET-ul a inchis anul cu un avans de..12% iar B(i)ET-FI-ul a fost chiar rosu (aici un articol pe tema in cauza). Ideea este ca nimeni nu pare sa isi mai aminteasca de rapoarte la finalul perioadei pentru care se ofera tinta de pret, dar exista destui naivi care pun bot…pardon, banii la bataie imediat dupa ce au fost lansate (vezi aici un caz amuzant cu rapperul 50 Cents care s-a gandit sa scoata si el un “raport” ).

Un caz aparte il reprezinta prognozele super-optimiste livrate de oficialii Bancilor Centrale ori ai Guvernelor (va amintiti de estimarile de crestere economica din 2008 in Romania, sau chiar inceputul lui 2009 si 2010?). Aici insa optimismul face parte din fisa postului, mai ales intr-o societate de consum unde evolutia PIB-ului depinde de apetitul pentru cumparaturi si ignorarea economisirii.

3. Rata egal chiria, te bagi la Prima Casa? Mai bine baga-ti mintile-n cap!
Mergi pe Conso.ro si vei vedea ca rata la un credit in euro (50.000 euro) pe 30 de ani pleaca de la 240 de euro. Majoritatea ofertelor bancilor pot fi inghesuite intre 240-280 euro rata lunara. Cu banii astia iti iei un apartament de 2 camere in Bucuresti, mai la periferie, pentru care chiria pe piata este cuprinsa intre 200-300 euro. Deci, cam Tandea pe Mandea, daca facem abstractie ca vei plati de doua ori pana la scadenta un apartament care nu va mai valora atat dupa 30 de ani dupa toate probabilitatile (are deja vreo 40 cand il cumperi-ma refer aici la blocurile vechi unde apartamentele de 2 camere au acest pret). Euriborul la 3 sau 6 luni care este referinta pentru dobanzi este insa la minim istoric, putin peste 1%. Marja bancii este insa de 3-4% in majoritatea cazurilor. Ce se intampla daca Euriborul ajunge la 5% sa spunem, cum era la inceputul lunii octombrie 2008? Si nu e un scenariu imposibil, la cat de darnice au fost Bancile Centrale in ultima vreme in a tipari bani pregatind inflatia viitoare. Nu va ganditi ca nu se pot ridica dobanzile pentru ca statele sunt deja foarte indatorate. Vor trebui sa le ridice pentru a exista si altfel de cumparatori pentru bondurile guvernamentale in afara de Fed sau BCE iar veniturile suplimentare pentru plata dobanzilor majorate vor veni din taxe si impozite (o stire in acest context aici). Ei bine, cu un Euribor la 5% imprumutul nostru in euro devine echivalent cu unul in lei care are o marja de 2% peste Robor. Si cat e rata lunara in acest caz? Pleaca de la 1500 lei. Pai e o mica diferenta intre 250 euro si 1500 lei, nu?. In plus, chiria va deveni mult mai avantajoasa decat rata in aceasta ipoteza. Poate nu e intamplator ca Guvernul ia in calcul pentru 2011 o suma de numai 200 milioane euro (“dupa epuizarea careia va reanaliza situatia”) pentru garantiile asociate programului Prima Casa. Or fi si bani mai putini, dar poate ca cineva a descoperit in sfarsit riscurile cresterii dobanzilor in zona euro.