Două evenimente de joi, 21 iulie, mai puțin comentate în presa noastră, mi se par pline de semnificații geopolitice. Mai întâi, vizita ministrului ungar de externe, Szijjarto, la Serghei Lavrov acasă. Ungaria vrea mai mult gaz rusesc exact în momentul în care Europa vorbește de raționalizări și alternative.
De ce nu a venit chiar Orban în Rusia? Pentru că era ocupat să susțină spre seară Sepsi Sfântul Gheorghe în preliminariile Conference League, echipat regulamentar în tribună cu fular în culorile echipei și ovaționat de parcă era Ronaldo însuși.
Ungaria, care nu a renunțat la revizionism și privește cu regret spre Ucraina Transcarpatică și Ardealul autohton, susține de ceva vreme sportul din Har-Cov iar performanțele necunoscutei până mai ieri Sepsi (câștigătoarea supercupei României printre altele în acest an) reflectă bine asta.
Să ne amintim și că prin luna mai președinta Ungariei, Katalin Novak, vizita România focalizandu-se tot în zonele ocupate de maghiari și declara că „reprezintă toți maghiarii”, deci și pe cei din România.
Având în vedere interesele Ungariei și politica să externă, ar părea înțelept să însoțim Ungaria în toate structurile în care aceasta aderă și prin toate parteneriatele importante, nelăsând-o să monopolizeze aliați puternici cu care să își apropie aceste obiective. A intrat Ungaria în UE și NATO, a urmat-o și România. Acum Ungaria s-a apropiat foarte mult de Rusia lui Putin iar România joacă cartea antirusismului agresiv. O fi bine?
E drept, nu ne putem imagina acum un scenariu în care Ungaria intră cu trupe în Transilvania și ocupă zonele din centrul țării unde sunt masați vorbitorii de maghiară, după modelul Donbas. Dar ce ziceți de o anexare mai întâi economică, apoi politică și administrativă, a unor zone de interes pentru Ungaria?
Există destule voci în Ardeal supărate pe miticii din București, pe hoția centrului față de periferia ardeleană, destule aere de superioritate transilvană. Cum ar fi acestea exarcerbate în cazul unei crize majore?
Dacă riscul de faliment în ceea ce ne privește vi se pare neglijabil să ne mai uităm odată la datoria publică (49% din PIB), la veniturile statului (în jur de 31% din PIB, cele mai mici din UE, în vreme ce în Ungaria sunt de peste 42%) și la dobânzile pe care le plătim în aceste momente pentru refinanțarea datoriei publice, cele mai mari din UE (peste 9%, atât pe termen scurt-1 an cât și pe termen lung-10 ani). Unde vom ajunge dacă datoria publică va continua să crească și la fel o vor face și dobânzile?
Sigur, ne putem liniști și la ideea că Nato, adică SUA, e aici să ne apere de toate relele. Avem baze, avem trupe străine, deci nimic rău nu se poate întâmpla. De ce atunci au început americanii deja retragerea din economie? Fondul Proprietatea, după ce ani de zile a bătut la cap statul să listeze Hidroelectrica, a decis să vândă singur participația detinută acolo (20%) și vine spre sfârșitul anului cu o ofertă la bursă. Cam ciudată graba având în vedere criză energetică și faptul că energia hidro, nepoluantă, e la mare preț. Dar și Exxon a ieșit din exploatarea din Marea Neagră lăsând Romgazului cota sa pentru un miliard de dolari. Gazul e scump acum dar Exxon nu a mai ținut cont de asta. Iar Ford a pasat unor turci fabrică de automobile de la Craiova.
Să aruncăm un ochi pe hartă. Ucraina e tocată mărunt de ruși, Ungaria e apropiată de Moscova, Serbia la fel, în Bulgaria tocmai a căzut un guvern # rezist iar Turcia, vecina noastră de Marea Neagră, are o politică volatilă, vezi și recenta întâlnire în trei Turcia-Iran-Rusia. Devenim un cap izolat de pod în regiune.
Vor dori aliații occidentali păstrarea sa cu orice preț sau vom retrăi modelul Yalta? Investitorii americani nu au dorit să mai riște pe aici, pentru noi speranța moare ultima.
